Păpădia

Păpădia sau Taraxacum officinale este una dintre cele mai puternice plante
cunoscute, care se găseşte în peste 100 de specii. Ea are numeroase utilizări de la
medicină la jocul copiilor, deşi acum numeroase persoane depun eforturi importante în
fiecare an pentru a le înlătura din grădinile lor. Clasificată de mulţi ca fiind o buruiană,
ca şi multe alte lucruri bune în viaţă, ea este aruncată. O găsim peste tot, de primăvara
devreme până toamna târziu.
Păpădia creşte foarte bine în toate regiunile ţării şi ne bucură ochii primăvara cu
florile ei galbene. Floarea creşte singură pe o tulpină din care, atunci când este ruptă, va
curge o substanţă lăptoasă. Perioadă în care se poate găsi păpădia este mare, de
primăvară timpuriu până toamna târziu.
Păpădia este o sursă importantă de potasiu, sodiu, calciu, fosfor şi fier. Frunzele
conţin o cantitate mai mare de vitamina A decât morcovii, de asemenea vitaminele B, C
şi D. Păpădia este utilizată ca diuretic, laxativ, dar şi în prepararea cafelei
Păpădia are numeroase utilizări. Este un diuretic natural şi unii oameni consideră
că rădăcina acestei plante, când este corect procesată, este cel mai bun laxativ.
Specialiştii o folosesc cu succes în tratarea diverselor boli ale ficatului. Rădăcinile
plantei sunt deseori prăjite şi se folosesc în prepararea unei băuturi similare cafelei sau
ceaiului. Este, de asemenea, adăugată cafelei obişnuite pentru a-i îmbunătăţi acesteia
parfumul.
Sucul făcut din frunzele păpădiei este foarte util în cazurile de constipaţie, în
creşterea secreţiei de fiere a bilei şi curgerea acesteia către ficat. Prin creșterea secreţiei
bilei poate determina modificarea metabolismului corpului. Sucul de păpădie este un
tonic puternic pentru ficatul leneş datorită abuzului de alcool sau dietei severe. Ceaiul
din frunze de păpădie uscate este, de asemenea, un bun laxativ.
Partea verde a păpădiei se poate folosi în diferite reţete şi chiar în producerea
vinului. Foarte bogată în potasiu, păpădia este un diuretic sigur.
Specialiştii recomandă păpădia în tratamentul bolilor de ficat, chiar şi în cazurile
extreme de ciroză. Este, de asemenea, utilizată pentru afecţiunile pancreasului,
stomacului, splinei şi rinichilor. Păpădia este o sursă importantă de potasiu şi poate
completa pierderile acestei substanţe datorate utilizării altor plante diuretice. Aceasta
face că păpădia să fie un diuretic sigur în cazurile de retenţie de apă.
Această plantă este utilizată şi în cazurile de anemie şi hepatită şi poate ajuta la
scăderea tensiunii arteriale. Păpădia poate, de asemenea, alina durerile reumatismale şi
artrita. Nu neglijaţi păpădiile în prepararea salatelor de primăvară
Păpădia se foloseşte şi în salate. Este bine că frunzele să fie culese dimineaţa
devreme, înainte că floarea să se deschidă. Dacă sunt culese după înflorire, în timpul
zilei, frunzele pot fi foarte amare. După ce sunt culese acestea sunt bine spălate în apă
rece, la fel ca salata. Odată curăţate, ele trebuie uscate prin scuturare sau aşezându-le pe
o hârtie curată. Cu cât se recoltează mai târziu, spre toamnă, cu atât mai bine. Plantele de
primăvară sunt mai bune la salată decât cele din vară.
În afară de salată, frunzele verzi se pot folosi şi ca ingrediente ale sandvişurilor,
împreună cu puţină sare ca substituent al salatei. Valoarea nutritivă a păpădiei constă în
conţinutul ridicat de vitaminele A, B şi C.
Superstiţii legate de florile păpădiilor
Păpădiile au, de asemenea, un rol important în superstiţii şi folclor.
– Se zice că dacă o păpădie rămâne deschisă toată noaptea, a doua zi va ploua.
– Dacă mirosind o păpădie vi se îngălbeneşte nasul, cineva e îndrăgostit de
dumneavoastră, dacă nu se îngălbeneşte, nu e nimeni care să vă iubească.
– Se crede că adăugând buchetului de nuntă două, trei păpădii veţi avea noroc,
căsătoria vă va aduce prosperitate, sănătate, iar copiii vor fi frumoşi.
– Este, de asemenea, de bun augur pentru o tânără să poarte un colier de păpădii
făcut de ea, şi un ghinion dacă ţi-l oferă cineva.
– Ghinion aduce şi culesul păpădiilor dintr-un cimitir. Neşansa provoacă aceste
păpădii aduse din cimitir şi chiar mai rău dacă le aduc de acasă la cimitir, cu excepţia
celor care pun păpădiile pe mormântul cuiva mult iubit.