Umbra iepurelui

Asparagus
officinalis
A efectuat:
Siminitchi Rita

Romn:Umbra iepurelui
Rus:

Descrierea
Denumire populara:
Umbra iepurelui,
Sparanghel, Asperag,
Coasta dracului, Coasta
vrasmasului, Iepurel,
Par, Ragila pamantului,
Sparang, Sparanga,
Sparanghel bun,
Sparangin, Sparga,
Sparanga, Sperenghea,
Sperghea, Sperghie,
Umbra cucului.

Descrierea
Este

o planta cu
rizom scurt, cu
tulpini aeriene
ramificate, frunze
reduse la scvame
avand la axila flori,
din care se
formeaza bace
mici. De la aceasta
planta se utilizeaza
in scop medicinal
tulpinile, rizomul si
radacinile.

 Prile

toxice sunt fructele

Simptome ale toxicitatii :Ingerarea
fructelor determina crampe abdominale,
voma, diaree.

Rspndirea
geografic
Umbra iepurelui este originar din Extremul Orient, creste
insa spontan in luncile raurilor din Europa, Africa, Asia mica.
Planta este cunoscuta si cultivata inca din antichitate, fiind
amintite de catre romani in numeroase scrieri (plinius, Cato,
Columella). A cunoscut apoi o raspandire in tari ca Franta,
Germania, Belgia, Olanda. In prezent Statele Unite, tarile
UE, China, Japonia, sunt printre cei mai mari producatori de
sparanghel.
Zonele favorabile acestei culturi sunt zonele de ses. Zonele
mai putin favorabile sunt zonele cu sol greu, argilos, zonele
de deal si de munte, depresiunile.
o

Compoziia
chimic
Principalii componenti din rizomul si
radacinile acestei specii sunt: glucide
(fructoza, zaharoza, inulina, fructanii,
mananii), aminoacizii (tirozina, arginina),
lipide, acizii organici (acid succinic), steroli,
saponine, pigmenti flavonoizi, aminoacizi.

In tulpinile acestei specii exista: lipide,

proteine, glucide solubile, celuloza si
pectine. De asemenea contine potasiu,
clor, fosfor, calciu, magneziu, sodiu, fier,
acizi, fitosteroli, pigmenti carotenoizi,
aminoacizi si vitamine.

Aciune
terapeutic
Extractele din umbra iepurelui au
proprietati laxative, sedative,
antispasmotice, diuretice,
hipotensive si sporesc cantitatea
de apa eliminata din organism.
Se utilizeaza pentru tratarea
inflamatiilor tractului urinar,
cistitelor, a reumatismului,
hipertensiunii si cancerului, prin
consumul ca atare al radacinilor,
sub forma de suc, infuzii sau
tinctura.

 Are

un rol deosebit in evolutia metabolismului

organismului uman, fiind cautat de catre
persoanele doritoare sa-si mentina sanatatea
evitand bolile;
- contine proteine, glucide, lipide, celuloza,
vitaminele B1, B2, C, PP, potasiu, calciu,
magneziu, fosfor, sodiu, fier, sulf si clor;
- in medicina ayurvedica este planta cea mai
importanta, fiind intrebuintata adesea pentru
solutionarea problemelor legate de fertilitate in
cazul femeilor;
- rizomii acesteia sunt un tonic linistitor ce
actioneaza in principal asupra sistemului
circulator, digestiv si respirator;
- radacina este antispastica, diuretica,
afrodiziaca si se intrebuinteaza in stare
proaspata pentru tratamentul de dizenterie;
Aceasta planta mai este intrebuintata si pentru
vindecarea durerilor, anxietatii, spasmelor
uterine si stomacale, ulcerului gastric si
bronsitei.

n
n
Radacina

tradiia
popular

se fierbea intr-o oala noua, cu coaja de

dud negru, undelemn, otet tare si miere, pentru
durerede gura si afectiuni dentare. Decoctul ei
se lua in boli de rinichi. Siropul din radacini si rful
ramurilor, preparat cu mult zahar, se lua de 2 ori
pe zi, cate o lingura pentru pofta de mancare.
Compozitie chimica: bogata in proteine,
asparagina, lipide, hidrati de carbon, fitohormoni, enzime, glicozide steroidale, celuloza,
saruri minerale, etc.