ARGUMENT

In 1810, un industrias francez, Nicolas Appert, publica lucrarea „ Arta

conservarii pe mai multi ani a substantelor animale si vagetale”, in care isi expune
rezultatele obtinute in conservarea alimentelor, in prealabil introduse la incalzire prin
fierbere la 100ºC.
Louis Pasteur(1822 – 1895) a publicat o carte cum putem sa tinem conservele
nealterate.
Cei care au fructificat din plin ideea lui Appert au fost mai intai englezii, care au
introdus cutiile de metal inchise perfect ermetic.
Procesul sterilizarii conservelor duce la instalarea unor modificari ale fibrei
musculare, la distrugerea unor aminoacizi liberi, indispensabili vietii, cum ar fi cisteina
si asparagina, la scaderea concentratiei unor vitamine. Cu toate acestea, avantajele pe
care le reprezinta conservele sunt imense penrtu civilizatia timpurilor noastre, industria
lor fiind dezvoltata in toate tarile lumii.
Industria conservelor, alaturi de celelalte ramuri ale economiei noastre nationale,
a cunoscut un puternic avant in anii puterii populare, avand caracteristic transformarilor
revolutionare ce au loc la noi in tara. Acest fapt este urmarea reorganizarii
inteprinderilor pe baza unei tehnici avansate, creandu-se astfel conditiile dotarii
fabricilor cu cel mai modern utilaj si cu linii complexe, automatizate, de mare
capacitate.
Ca o consecinta a mecanizarii si autorizarii introduse in fabricile de conserve, s-
au creat conditiile necesare care sa asigure cresterea productiei si productivitatii muncii
strans legate de o calitate superioara si un pret de cost redus
Avand in vedere multitudinea problemelor tratate, lucrarea poate fi in aceeasi
masura si un indreptor pentru inginerii care lucreaza in acest sector de activitate.

1
 CAPITOLUL I
1.1. MATEII PRIME SI MATERIALE
Conditii de calitate:-calitate extra
-calitatea I
-calitatea a II – a
Aspect:
Inregi, proaspete, sanatoase, curate, fara urme de produse, zvantate, fara lovituri
sau defecte mecanice, gradul de maturitate al produsului trebuie sa permita transportul
si manipularea normala pana la locul de desfacere. De asemenea forma si culoarea
caracteristica soiului fara culoare verde in jurul pedunculului.
Calitatea extra
Aspect: Tari si fara nici un defect:
Se disting: -tomate „rotunde”
-tomate „costale” care sunt de forma regulata, dar prezinta coaste de
maximum 1/3 din distanta periferica dintre punctul peduncular si cel pistilar.
Calitatea I
Aspect: Tari, fara defecte grave, se admit tomate cu lovituri usoare. Sunt excluse
fructele care prezinta crapaturi proaspete sau cicatrizate.
Se disting:
-tomate „rotunde”
-tomate „costale”, acestea trebuie sa aiba o forma regulata.
Calitatea a II-a
Se admit tomate de forma neregulata cu pulpa suficient de tare, nu trebuie sa
prezinte crapaturi proaspete. Se admit crapaturi cicatrizate de maxim 3 cm lungime, la
maxim 20%(nr. sau masa)

2
 1.2. TEHNOLOGIA DE OBTINERE A PASTEI DE TOMATE
Pasta de tomate se obtine prin concentrarea sucului provenit din strecurarea
rosiilor, eliminandu-se partile necomestibile.
Pasta de tomate este un produs foarte valoros prin continutul ridicat de substante
nutritive al rosiilor ca zaharuri usor asimilabile, saruri minerale si vitamine.
In functie de concentratie s-au stabilit patru tipuri de pasta:
-simplu concentrata cu substanta uscata solubila de minimum 24%
-dublu concentrata cu substanta uscata solubila de minimum 28%
-triplu concentrata cu substanta uscata solubila de minimum 36%
-cvadruplu concentrata cu substanta uscata solubila de minimum 40%
Receptia materiei prime
Recptia cantitativa consta in cantarirea materiei prime si verificarea actelor care
insotesc transportul.
Receptia calitativa consta in verificarea continutului ridicat de substanta uscata(5
– 7%).
Receptia calitativa consta in receptia examenului organoleptic.
Culoarea tomatelor trebuie sa fie rosie intensa. Din tomatele necoapte, cu zone
verzi se obtine un produs de culoare inchisa si de calitate necorespunzatoare.
Se prefera tomatele mari, deoarece cantitatea de deseuri este mai mica.
Depozitarea materiei prime se face in lazile cu care s-a facut transportul.
Loturile se depoziteaza in ordinea sosirii lor pentru a se putea urmari
introducerea la prelucrare. Depozitarea trebuie facuta in locuri ferite de actiunea directa
a razelor solare. Prelungirea timpului de depozitare duce la degradarea materiei prime si
la pierderea in greutate.
Depozitarea de tomate sa se faca pe platforme betonate.
Lazile se stivuiesc in cruce, lasindu-se spatii intre randuri pentru circulatia
aerului. Procesul de prelucrare a tomatelor cuprinde trei faze principale si anume:

3
 -obtinerea sucului brut;
-concentrarea;
-ambalarea;
-depozitarea si livrarea.
Sortarea tomatelor se face pe benzi transportatoare simple sau la instalatiile
mecanice de spalare si sortare. Prin sortare se inlatura tomatele stricate, necoapte sau
incomplet spalate.
Preinmuierea prin scufundare se face intr-un bazin cu apa.
Spalarea tomatelor se face de obicei in bazine cu apa prevazute cu barbotarea
aerilui si cu jeturi de apa sub presiune.
Spalarea este operatiunea care are ca scop indepartarea prafului, nisipului si a
altor impuritati care se gasesc in tomate. Operatiunea prezinta o deosebita importanta
intrucat o buna spalare reduce numarul de microorganisme pana la o zecime din
cantitatea initiala.
Zdrobirea tomatelor se face cu scopul de a ajuta celelalte operatiuni tehnologice.
Zdrobirea la instalatiile moderne se face concomitent cu separarea semintelor, cu
ajutorul unui agregat format din patru masini: strivitor, separator de seminte, centrifuga
de seminte si zdrobitor. Scopul este de a diviza rosiile in fragmente de marime potrivita
si de a separa semintele si a le exclude in fluxul
tehnologic al fabricarii pastei.
Semintele extrase pe aceasta cale pot fi folosite in agricultura, intrucat nu au
suferit nici un tratament chimic. Prin eliminarea semintelor inainte de prelucrarea
termica se inlatura gustul astrigent al pastei.
Acolo unde lipsesc instalatiile speciale de zdrobire si separare a semintelor,
zdrobirea trebuie totusi sa se execute intru zdrobitor simplu. Acesta poate fi alcatuit
dintr-o piesa distanta rotativa si o piesa distanta fixa. La rotirea paletei, dintii piesei
rotative patrund intre dintii piesei fixe tomatele.

4
 Preincalzirea tomatelor zdrobite are ca scop:
-usurarea operatiei de strecurare;
-inlesnirea extragerii culorii din coaja;
-inactivizarea enzimelor.
Tomatele contin o substanta numita protopectina care inlesneste aderenta pulpei
la pielita.
Protopectina prin incalzire trece in pectina, contribuind astfel la reducerea
aderentei pielitei de pulpa si obtinerea aderentei pielitei de pulpa si obtinerea unei
consistente uniforme a pastei. In cazul in care trecerea protopectinei in pectina nu se
face in mod corespunzator, apare fenomenul de stratificare a pastei(separea sucului de
pulpa) si concomitent cu aceasta crearea conditiilor de dezvoltare a unor
microorganisme.
Incalzirea la temperaturi ridicate da rezultate bune in ceea ce priveste consistenta
pastei, dar prezinta si o serie de neajunsuri prin faptul ca sucul isi mareste vascozitatea
si ca se depune pe suprafata de incalzire a instalatiilor o crusta care reduce din
productivitatea acestora si influenteaza negativ asupra calitatii produsului. Pulpa
incalzita la temperaturi potrivite sufera o degradare enzimatica si ca urmare poate fi
concentrata fara formarea crustei. Temperatura cea mai potrivita pentru incalzirea
sucului este cea cuprinsa intre 70 - 80ºC. Ea se realizeaza cu ajutorul aparatelor
continue sau discontinue(duplicate). In mod
frecvent preincalzirea se face cu ajutorul unui cilindru orizontal prevazut cu tevi din
otel inoxidabil sau cu prefierbatorul continuu se procedeaza astfel:cu ajutorul
elevatorului se incarca aproximativ un sfert din capacitatea acestuia. Se deschide
robinetul de aburi.
Alimentarea cu produs proaspat se face fara intrerupere si se realizeaza in functie
de debitul necesar. Cantitatea de aburi se realizeaza din robinet dupa nevoie.

5
 In cazul cand dintr-un motiv oarecare trebuie intrerupta fierberea, se opreste
elevatorul si se inchide robinetul de aburi.
Fierbatorul continuu trebuie spalat dupa fiecare intrerupere care dureaza mai mult
de patru ore.
La o functionare continua, aparatul trebuie spalat de doua ori pe saptamana.
Daca se constata ca la o incarcare normala debitul scade, aparatul se goleste. Se
desface capacul de la partea inferioara si se indepateaza corpurile straine(pietre,
caramizi) care s-au introdus odata cu produsul si care blocheaza trecerea din spatiul
central in cel lateral.
Strecurarea
Se face cu scopul indepatarii pielitelor(si semintei daca nu a fost inlaturata),
obtinandu-se astfel o roza omogena.
In instalatiile moderne strecurarea se face in trei trepte(strecurarea, rafinarea si
suprarafinarea) sucul si pulpa de tomate trecand printr-un grup de trei masini de
strecurat asezate in serie.
Sitele acestor masini cu orificii de trei dimensiuni:
-prima(masina de strecurat) are orificiile de 1 -1,2 mm;
-a doua(masina de rafinat) 0,7 – 0,8 mm;
-a treia(masina de suprarafinat) 0,4 – 0,5 mm.
In lipsa unui grup de strecurare – rafinarea se foloseste pastricele.
Strecurarea trebuie sa se faca trecand sucul cel putin doua pastrice:
-prima cu site a caror orificii sa fie maximum 1,2 mm;
-a doua cu orificii de maximum 0,8 mm
Controlul functionarii instalatiilor de strecurare se face prin verificarea pielitelor
si a semintelor care se elimina. Aceasta trebuie sa fie cat mai uscata la pipait.
In urma strecurarii se obtine sucul brut ce urmeaza a fi concentrat.

6
 Sucul de tomate poate fi colectat pana la concentrare in vase de otel inoxidabil
care nu trebuie sa stationeze mai mult de 30 minute. Depasirea de depozitare a sucului
duce la fermentarea acestuia.
Pasatricea se aseaza cu palnia de alimentare direct sub gura de evacuare a
fierbatorului.
Functionarea pasatricei se bazeaza pe miscarea periferica a produsului in
interiorul unui cilindru perforat, miscarea obtinuta prin rotatia unei palete. Sub actiunea
fortei centrifuge, sucul si pulpa trec prin orificiile sitei, in timp ce pielitele si semintele
sunt evacuate de palete inclinate, in afara cilindrului. Calitatea functionarii masini de
strecurat depinde de marimea unghiului de avans, de numarul de rotatii ale paletelor si
de spatiul dintre palete si sita.
Defecte ce pot aparea la strecurare:
a) resturile care ies din masina sunt prea ude(au mult suc) din cauza:
- turatiei prea mici la palete;
- paletele sunt prea uzate si nu antreneaza produsul; se schimba paletele sau se
fixeaza cate o placa de cauciuc de 15 mm grosime pe fiecare paleta care sa
curete sita:
- inclinari prea mari a paletelor fata de ax; in aceasta situatie se aranjeaza
paletele in asa fel incat inclinarea lor fata de ax sa fie de 5 pana la 8º C.
b) aparitia pieliteor si semintelor in sucul strecurat. Acestea apar in suc numai
cand sita este sparta. Spargerea sitei este produsa de corpurile tari(pietre, bucati de
lemn) care ajung in masina odata cu produsul. Se inlocuieste sita sau se pune petec.
c) iese suc printre capac si sasiul pasatricei. Garnitura rupta sau capacul nu este
bine strans in suruburi. Cand prefierbatorul continuu si pasatricea functioneaza
corespunzator, sucul nu trebuie sa fie de culoare rosie vie, omogen si lipsit de
seminte sau coji.
Concentrarea

7
 Sucul de tomate obisnuit se concentreaza prin evaporarea partida a continutului
de apa.
Pasta de tomate se realizeaza in aparatele de concentrare sub vid sau in cazanele
duplicate.
In cazanele duplicate sucul de tomate se poate concentra pana la 12º sau 18º
refractometrice.
Se considera produsul corespunzator in momentul candprin controlul
refractometric concentratia este de minim 12º, 18º, 24º, 28º, 36º sau 40º refractometrice
fara adaos de sare.
In cazul in care pasta de tomate urmeaza sa fie ambalata in butoaie, se admite
adaos de sare pana la 10%.
Sarea se adauga dupa ce produsul a ajuns la concentratia dorita; se continua apoi
fierberea 2 – 3 minute pana la dizolvarea completa a sarii.
La aparatele vaccum, cand se adauga sarea, vidul se opreste, iar malaxorul
ramane in functiune pentru a omogeniza continutul de sare din pasta.
Dupa dizolvarea completa a sarii, robinetul de apa se opreste, iar aparatul se
cupleaza la coloana de vid, continuand amestecarea pastei, pana cand temperatura
produsului scade la 50º - 55ºC. In acest moment incepe turnarea pastei in butoaie
evitand astfel pericolul de depreciere a produsului prin
caramelizarea partiala ca urmare a racirii prea lente.
Modul de functionare a aparatului de concentrare: cazanul duplicat se pune in
functionare procedandu-se astfel:
-se face umplerea cazanului pana cand nivelul produsului a depasit suprafata de
incalzire;
-se deschid ventilele de evacuare a condensului;
-se deschide robinetul de aburi;

8
 -se deschide ventilul de evacuare a apei de condensare de la partea inferioara a
cazanului, in momentul cand apar aburii in locul condensului.
-dupa terminarea fierberii se inchide robinetul de aburi
-se descarca produsul din cazan.
Dupa fiecare descarcare, cazanul se spala bine prin frecare cu peria de paie.
La punerea in functiune a aparatului de concentrare sub vid se procedeaza astfel:
-se pune in functiune pompa de apa;
-se deschide robinetul de apa pentru racirea pompei de vid;
-se pune in functiune pompa de vid;
-se deschide vana de la conducta de alimentare cu suc; datorita vidului din aparat,
sucul va fi absorbit prin teava de legatura cu bazinul rezervor pentru suc si introdus in
aparat;
-se pune in functiune motorul care misca malaxorul(agitatorul) aparatului
vacuum;
-se umple aparatul pana la jumatatea primului vizor;
-se deschide ventilul de admisie a sucului de tomate;
-se deschide ventilul de la condensul aparatului si se deschide ventilul de abur.

Compozitia chimica
Pentru alimentatia umana, legumele si produsele rezultate din prelucrarea lor au o
mare insemnatate datorata compozitiei lor chimice bogate in principiu nutritive, a
functiilor pe care le indeplinesc in alimentatie, precum si pentru faptul ca se presteaza a
fi prelucrate prin numeroase tehnologii si in variante, sortimente.
Compozitia chimica a legumelor determina in cea mai mare masura functiile lor
alimentare si pe cele ale produselor obtinute in urma prelucrarii lor.

9
 Tomatele au un continut de 94% apa si substanta uscata care este formata din
glucide, proteine, lipide, acizi organici, coloranti, vitamine, saruri minerale, substante
pectice, tanante, enzime, polialcooli, aromatizanti.
Glucidele servesc mai ales ca sursa energetica. Se gasesc in compozitia acestor
alimente urmatoarele: zaharuri simple(glucoza, galactoza, fructoza si zaharoza).
Substante azotoase(proteine, aminoacizi, amide) se intalnesc in compozitia
tomatelor, in concentratii ce variaza de la cantitati insemnate pana la compozitii
prioritar proteice.
Glucozizii rezultati din combinareaalcoolilor, aldehidelor, fenolilor, compusilor
tananti, azotati si sulfurosi cu zaharul, imprima tomatelor gustul specific.
Lipidele sunt prezente in cantitati mici.
Substantele colorante ale tomatelor se gasesc in structuri solubile sau insolubile
in sucul celular.
Colorantii la tomate sunt
-colorant galben-portocaliu;
-colorant rosu.
Vitaminele la rosii sunt: K, B2, C si polivitaminele sub forma de caroten.
Substante minerale cum ar fi: fierul
Substantele protopectinice: pectina, acizi pectici.
Enzimele continute de rosii au utilitatea pentru transformarile ce au loc in timpul
vegetatiei, dar si pentru cei ce le consuma.
Substante aromate(uleiurile aromate) genereaza unele insusiri senzoriale
valoroase rosiilor.
Functiile principale pe care rosiile le indeplinesc in alimentatie depind de
caracteristicile proprii speciei, de partile morfologice si de produsul de prelucrare a lor
ce face obiectul consumului, de stadiul de maturizare si de
momentul in care se folosesc fata de cel in care se culeg.

10
 Posibilitatile de prelucrare ale rosiilor in alimente cu insusiri calitative
superioare, mai bine adaptate nevoilor consumatorilor, sunt foarte largi. Ele pot fi
sintetizate sub forma urmatoarelor directii mai importante care reprezinta si grupele
principale de sortimente:
-valorificarea ca atare a rosiilor in care caz se pastreaza si se consuma in stare
proaspata, uscate, congelate sau conservate prin diferite alte tehnologii. Este de retinut
ca in ceea ce priveste rosiile intregi se mai distrug la diferite grade de coacere, ceea ce
le confera compozitii si utilizari distincte;
-valorificarea rosiilorse face dupa caz prin prelucrare termica sau prin asociere cu
alte materii alimentare. Pe aceasta cale rezulta alimente semi sau gata pentru consum si
conserve;
-valorificarea rosiilor sub forma destrecurata, sub forma de sucuri, pasta, prin
extragerea separata a partilor utile alimentar(ex. Glucide, componente proteice si
colorate, aroma, pectina).
O alimentatie satisfacatoarenu poate fi conceputa fara rosii pentru ca sunt foarte
importante pentru organismul uman, deoarece o rosie pe zi ne fereste de doua tipuri de
cancer.

CAPITOLUL II

11
 ANALIZA SENZORIALA A MATERIEI PRIME SI A PRODUSULUI
FINIT

Aspect exterior al produsului:

Conditiile de admisibilitate:- masa omogena, densa, fara semne de
alterare(mucegai, fermentatie);
Culoarea produsului:- rosie intensa, pana la rosie caramizie, uniforma cu toata
masa;
- se admite o coloratie mai inchisa fara de limitele de culoare mentionate la
suprafata pastei de tomate ambalate in recipiente ermetice;
Miros si gust
Conditii de admisibilitate:- naturale, specifice concentratelor de tomate, fara gust
si miros strain(de afumat, ars, fermentare, mucegai) nu se admite gust amar sau acru.

CAPITOLUL III
ANALIZA FIZICO-CHIMICA A MATERIEI PRIME SI A PRODUSULUI
FINIT

12
 ANALIZA FIZICO-CHIMICA A PASTEI DE TOMATE
Denumire Conditii de admisibilitate pentru
caracteristici Bulion Pasta de tomate
Tip1 Tip18 Tip2 Tip28 Tip36 Tip40
2 4
Substanta uscata
solubila(exclusiv adaosul de sare)
% grade refractometrice de 200C 12 18 24 28 36 40
min

Aciditatea totala(exprimata in
acid citric si raportata la 10
substanta uscata solubila)

Aciditatea volatila(exprimata in
acid acetic si raportata la 0,50
substanta uscata solubila)% max

Impuritati minerale
insolubile(raportate la substante 0,050
uscate solubile)% max

Staniu mg / kg max
-borcane, butoaie 50 50 50
-cutii 200 200 200

Cupru, mg / kg max 10 15 20

Plumb, mg / kg max 1 1,5 2

Acid benzoic la(pasta ambalata in
tuburi de aluminiu % max)

CAPITOLUL IV

NORME DE PROTECTIA MUNCII IN LABORATOR

13
 La începutul lucrului şi în tot timpul cât se execută operaţii de laborator, trebuie
să ne convingem că atmosfera încăperii nu este cu gaze inflamabile sau vapori toxici
proveniţi de la conductele de gaze sau vasele cu substanţe. În cazul în care se constată
mirosuri care dovedesc prezenţa gazelor combustibili în atmosferă se împiedică
aprinderea lor prin stingerea oricărei flăcări, se evită folosirea aparatelor electrice, se
evită folosirea aparatelor electrice, producătoare de scântei şi se aeriseşte încăperea prin
deschiderea ferestrelor şi uşilor.
La terminarea lucrului, se verifică temeinic dacă conductele de apă şi gaze sunt
închise şi dacă aparatura electrică este oprită .
Mesele de lucru nu se vor folosi decât pentru efectuarea analizelor şi se va evita
aglomerarea lor cu substanţe şi obiecte care nu folosesc la lucrarea în curs de efectuare.
La sfârşitul zilei de lucru masa se lasă curată, fără reactivi sau vase inutile pe ea; pe
masă pot rămâne numai acele aparate şi materiale cu care trebuie să se continue lucrul
în ziua sau în schimbul următor.
1. Toate lucrările de laborator trebuie să se efectueze cu foarte mare atenţie.
Necunoaşterea suficientă a aparaturii şi a acţiunii substanţelor cu care se lucrează duce
la grave accidente.
2. Analizele trebuiesc executate cu cantităţile şi concentraţiile de substanţe, cu
vasele, cu aparatele şi în general, cu respectarea condiţiilor indicate de standardele şi
normele în vigoare sau indicate de şeful de laborator.
3. Substanţele se pun în sticle sau borcane etichetate. Nu se gustă nici o substanţă
pentru a fi identificată. Mirosirea unei substanţe se face cu precauţie, neaplecând capul
asupra vasului şi fără a inspira adânc în plămâni; mirosirea se face îndreptând vaporii
substanţei cu mâna spre manipulant.
4. Lucrările se execută numai în vase perfect curate care se vor spăla imediat
după efectuarea lucrării. Spălarea vaselor nu se face cu nisip care zgârie sticla şi la
încălzire aceasta poate plesni provocând accidente.

14
 5. Manipularea şi încălzirea vaselor de sticlă, precum şi prelucrarea tuburilor,
baghetelor etc., se face cu atenţie, ţinându-se seama de fiecare situaţie în parte.
6. Lucrările cu substanţe toxice şi acizi concentraţi trebuiesc executate sub nişă
al cărui tiraj se controlează în prealabil. Nu se lucrează cu substanţe inflamabile sub
nişă, dacă nu este asigurată o bună ventilaţie pentru a evita amestecurile explozive.
7. Resturile de substanţe rezultate în timpul efectuării analizei se aruncă la canal
în porţiuni mici şi dup ce au fost diluate cu multă apă.
8. Sfărâmarea substanţelor solide caustice sau toxice NaOH, K 2Cr2O7, se face cu
multă atenţie, în cantităţi mici; manipulantul trebuie să poarte mănuşi de cauciuc,
ochelari de protecţie şi masca de tifon contra prafului.
9. Manipularea acizilor concentraţi se face ţinându-se seama de următoarele:
o Se toarnă obligatoriu cu pâlnia;
o HCl şi HNO3 concentrat şi soluţia apoasă de NH3 se toarnă sub continuă
ventilaţie a aerului;
o La diluare se va turna acid în şi nu invers, amestecarea făcându-se în vase
rezistente termic şi sub continuă răcire;
o Se va folosi echipament de protecţie (mănuşi de cauciuc);
o Nu se va permite contactul HNO3 concentrat cu substanţe organice pe care le
poate aprinde;
o Se păstrează în sticle cu dop rodat de bună calitate;
o Pipetarea se face numai cu dispozitivul special amenajat, dispozitiv care se
foloseşte şi pentru celelalte lichide nocive (cloroform, eter etc.);

BIBLIOGRAFIE

15
1. B. Segal, E. Ionescu, R. Ionescu, Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a, Utilajul şi
tehnologia prelucrării legumelor şi fructelor, Editura Didactică si Pedagogică, Bucureşti
1985

2. Marinescu Julieta - Microbiologia produselor alimentare, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1995

3. C. Banu - Biotehnologii în Industria Alimentară, Editura Tehnică, Bucureşti 2000;

4. C. Banu - Manualul Inginerului de Industrie Alimentară volumul 2, Editura Tehnică,

Bucureşti 2002;

6. D. David, E. Gorun etc. - îndrumător pentru instruirea tehnologică şi de laborator în

Industria Alimentară, Editura Ceres 1984;

16