Regimul Habsburgic în Transilvania a fost fixat în

termeni juridici prin Diploma leopoldină din 4

decembrie 1691 care reglementa nu numai
organizare administrativ politică a teritoriului nou
dobândit și și statului libere regești, a orașelor și
târgurilor egip din cuprinsul Principatului.
multe dintre orașele și târgurile țării au depus
eforturi stăruitoare pentru redobândirea unui stat
juridic superior, respectiv acela de orașe libere de
orașe privilegiate cazul târgurilor. marile orașe care
beneficiau de așa numite drepturi regaliene au fost:
Alba Iulia, Brașov, Cluj, Sibiu, Bistrița, Mediaș,
Sighișoara, Târgu Mureș și Orăști. în Banat și
Partium , în teritoriile intrate în componență
regatului Ungariei avea consemnare pentru anii 1785
și 1788 următoarele orașe libere rege și
montanistice: Timișoara, Vinga, Satu Mare, Baia
Mare, Baia Sprie .
Administrația orașelor din principiul Transilvaniei,
Partium și din Banat a continuat în secolul al 18-lea
cadrul mai vechi de structură și ierarhizare, orașul
fiind condus de un sfat Orășenesc, numit magistrat
sau Senat în funcție cu doi juzi, repartizând
comunitatea, altul puterea centrală.
Membrii duumviratului Orășenesc, de la caz la caz
dobândeau calitate de conducători ai orașelor fie
prin eligibilitate, fie pentru sistem mix care
presupunea doar propuneri de candidați și
desemenea Dintre aceștia a persoanei preferate de
către împărat. astfel juzi primari erau aleși anual,
mai apoi la doi ani, de adunarea sau congruența
orașului. judele Orășenesc sau primarul era cel care
prezida întrunirile magistratului sau congregațiile
comune ale magistratului și Centumviratului.
Activitatea Magistratului, ca organ al administrației
orășenești, se desfășura în clădirea primăriei numite
domas publica sau curia senatoria, situat obișnuit în
Piața Centrală a orașului.
în domeniul fiscal colaborând cu membrii
comunității juraților senatorii alcătuiau sistemul de
Impunere repartizare și pricepere a darilor.
Economia orașelor cu problemele ei specifice intrat
și ea în sfera de activitate a magistratului, interesat
de buna gospodărie a fondurilor bănești și materiale,
care sens stabilea modul de finanțare a
funcționarilor.
Aaspectul Militar al vieții orășenești făcea parte tot
din domeniul de preocupări al senatorilor, care
rezolvă problemele de aceasta natură singur sau prin
conlucrarea cu centumvirii și jurații
,in cazul congregațiilor comune, după gravitatea
cazului.
alte chestiuni de care se interesa stratul orașelor
erau cele legate de serviciul asistenței medicale și
farmaceutice. Această deveneau foarte urgente în
timpul epidemiilor de ciumă, când se luau hotărâri
de evacuare din oraș a persoanelor suspecte și de
internare a lor în carantină și lazarete.
Deciziile și hotărârile se adoptau la început prin vot
deschis și aclamații, introducând se apoi și votul
secret,Divulgarea secretelor răzbătut în ședință
atrăgea după sine excluderea din centumvirat. Lipsă
de la ședințe era și ea riguros pedepsită cu amenzi în
bani.
Centumviratul colabora cu magistratul în
congregațiile comune , contribuind, pe această cale,
elaborare legislații orășenești și la rezolvarea celor
mai diverse probleme de natură administrativă,
economică, fiscală, sanitară, confesională,
conscripționala și de alegere a funcționarilor și a
delegaților.
In viață unității orășenești problemele privitoare la
dreptul succesoral intrau în competenița unui
serviciu de partaj numit divizorat și format din 8
persoane. Divizorii aveau și atribuții judecătorești în
principii mai simple legate de moșteniri și tot prin a
se apelă în cazurile importante la forul superior de
judecată care era Magistratul.
Ce privește funcționarea administrației orășenești
mult timp în cadrul acesteia, soluționarea
problemelor, când nu vizau interesele întregii
comunități,se făceau nu în ședințe , ci personal, de
unul sau altul dintre funcționari.
Secolul al XVIII-lea a adus cu sine în viaţa orașelor
atât interesul Habsburgilor pentru
potențialul lor fiscal, cât și o anume politică de a le
proteja și spori populația contri-
buabilă. Semnificative rămân în acest sens
privilegiile acordate comunităților și așezărilor
de bulgari de la Vinga și armeni de la Gherla și
Dumbrăveni, așezări ridicate cu timpul
la rangul de orașe libere regești. In general, se
constată o atenuare a restricţiilor intrării
în orașe, cu deosebire în suburbii, promovarea
toleranței religioase, susținerea libertăţii comer-
çului și a dezvoltării pieței, încurajarea înființării de
manufacturi și a progreselor tehnice,
roate cu scopul asigurării unui minim al bunăstării
generale în vederea solvabilităţii fiscale.