Numismatica Pentru Toti

Numismatica pentru toti – Ep.
Ma gandeam sa povestesc despre niste monede din colectie, daca tot sunt acolo. Nu la
modul laudaros, ci unele poate banale, care au ceva de povestit. Si cum nu imi place ideea de
"proof", monedele sunt circulate, iar pozele facute supra profesionist, cu telefonul, unde gasesc
lumina.
Pentru inceput, nu se poate decat de la noi, am ales ceva comun, cunostinta veche pentru
cei peste "30 + memoria personala" ani. Moneda de 15 bani in 3 variante.
Ce are special? In primul rand, de ce ar fi valoarea de 15, intr-un sistem decimal? Pentru
ca nu cred ca e inspiratia habsburgica (15 kreutzer erau 1/4 florin pana in 1858), ci mai degraba
imitatie sovietica (in Rusia exista moneda de 15 kopek dinainte de revolutia din octombrie care a
avut loc in noiembrie).
Apoi, este prima moneda din otel placat cu nichel, alaturi de 25 bani, batuta pe rondele
batute in Romania. (https://www.monetariastatului.ro/istorie)
Este interesanta si evolutia monedei:
1960 - Republica Populara Romana.
1966 - revers identic, dar stema devine Republica Socialista Romana.
1975 - identica, dar facuta din aluminiu.
Din ce imi amintesc, toate cele 3 variante au circulat pana la caderea regimului comunist.
Numismatica pentru toti - Ep. 2
Trec de la noi la vecinii de bloc (sovietic).

Greu de ales moneda din Ungaria, sunt mai multe lucruri interesante, dar azi vorbim de
monede de pe vremea regentului Miklos Horty de Nagybanya, adica de Baia Mare, pentru
profani. Un personaj istoric controversat, amiral intr-o tara ramasa fara iesire la mare dupa
marele razboi, provenit dintr-o familie nobiliara de prin secolul XVII. Monedele sunt unele
dintre putinele (daca nu singurele) pe care apare imaginea regentului, situatia regelui Ungariei
fiind foarte tulbure intre cele doua razboaie.
Sunt 3 monede de 5 pengo, denominare care a inlocuit coroana imperiului austro-ungar si
care a disparut printr-o inflatie considerata un maxim mondial, cu vreo 29 de 0, stabilizata
ulterior prin introducerea forintului.
Cele trei au revers aproape identic, cu ingerii sustinand stema, diferenta fiind existenta
milesimului (anului) pe cele din 1939 si 1943, cele din dreapta.
Cea din 1930 are pe avers portretul spre dreapta, fiind 25 grame argint 0,640 si
marcheaza 10 ani de regenta. Acelasi gramaj si compozitie o are si moneda din mijloc, dar
portretul este spre stanga. 5 pengo 1943 este identica din punct de vedere al reversului cu aceasta
din urma, dar este batuta in aluminiu, din aceleasi considerente ale declinului marcat al valorii
monedei, care nu mai justifica utilizarea unui metal pretios, iar textul marcheaza aniversarea a 75
de ani de la nasterea amiralului.
Legat de denumirea de
pengo, si aici e o poveste, se pare
ca denumirea vine de la "pengo
forint" folosita pentru forintii
monede, pengo fiind participiul
unui verb onomatopeic "peng",
echivalentul englezescului "ring",
expresia fiind utilizata pentru a
diferentia monedele forint de
bancnotele forint. Care va sa zica,
un fel de lei zornaitori.
Ca orice roman care se respecta, dupa o scurta tura prin tara, am facut una prin vecini, si
apoi hop intr-o tara exotica. Daca tot s-a zis Maroc, atunci Maroc sa fie. Tara a carei capitala nu
este Casablanca, cum cred cei care au vazut celebrul film.
Greu de ales dintre monedele marocane, pentru ca au schimbat intr-un secol mai multe
sisteme monetare, cu fals/ falus, mazunas, dirham, rial, franc, pana sistemul actual, santimat
(centime) - dirham. Pana la urma, am ales o moneda de 1 franc, din perioada in care Marocul era
protectorat francez.
Am ales-o in primul rand pentru ca e o moneda frumoasa, un aspect care aminteste de
ornamentatia specifica nordului african. Pe o fata este pentagrama inspirata de sigiliul lui
Solomon, care apare si pe steagul si stema Marocului. Pe revers, alt fel de stea, alta ornamentatie
la fel de bogata.
Va las sa gasiti anul emiterii. Sau nu, pentru ca nu exista. Moneda este batuta in 1921/
1924, pe vremea sultanului Yusef, dar data nu apare pe ea.
Nu va mai las sa cautati
denumirea de Maroc, pentru ca este
scrisa doar in araba. In grafia latina apare
"Empire Cherifien", desi e usor
paradoxala denumirea de imperiu pentru
un stat sub tutela. "Cherifien" este un
atribut al mai multor dinastii arabe, cu
semnificatia de descendent al lui
Mahomed, prin fiica lui, Fatima, folosit si
de familia alawitilor careia ii apartine si
sultanul actual, Mohamed al VI-lea.
In fine, un alt aspect interesant,
motiv pentru care am pus doua monede,
este faptul ca sunt doua monetarii diferite: Paris si Poissy. Cea batuta la Poissy are un fulger
minuscul sub 1 franc (incercuit cu rosu). Dar despre insemnele monetariilor, cu alta ocazie.
Numismatica pentri toti - Ep. 4
Sunt constient ca nu va fi la fel de incitant ca pana acum, dar nu ma pot abtine. Ce merge
cel mai bine dupa o tara, decat o alta care e pe jumatate revendicata de prima? Si e mai rau decat
intre Rusia si Ucraina.
Republica Araba Democrata Saharawi este o fosta colonie spaniola, Sahara de Vest.
Dupa retragerea spaniolilor in 1975, teritoriul a fost impartit intre Maroc si Mauritania, dar
frontul national Polisario a pretins suveranitatea, recunoscuta doar de o parte din comunitatea
internationala. Intre Maroc si Polisario sunt conflicte permanente, Marocul controland
majoritatea teritoriului (75-80%), inclusiv pretinsa capitala El Aaiun (sau Laayoune), guvernul
independent conducand din Algeria.
Monedele din poze, o serie de 1, 2 si 5 pesetas sunt interesante pentru ca initial se pare ca
nu au fost emise pentru circulatie. Nu este singurul caz in care o tara autodeclarata emite moneda
cu un scop mai degraba demonstrativ, decat functional. Pe teritoriul Saharawi circula simultan
dirhamul marocan, ouguiya mauritana si aparent si aceste monede, bancnote nefiind niciodata
emise. Ce mai e interesant este ca au o rata fixa de conversie, initial raportata la peseta spaniola,
ulterior la euro). 166386 pesetas = 1 euro, spune multe despre puterea acestei monede ca mijloc
de plata.
Dupa cum se vede,
cele 3 monede au design
similar, avand marimi
diferite si valorile diferite
sub stema. Imaginea
considerata suficient de
reprezentativa pentru a
aparea pe revers este un
individ alaturi de o camila,
cu mesajul "Transport tipic".
Daca tot nu exista cale ferata
in Saharawi, pana la urma de
ce nu?
Soare, plaja, ocean... Dor de vara. Sau Brazilia.

Cea mai mare tara din America de Sud, a carei capitala nu este Rio de Janeiro si in care
nu se vorbeste braziliana.
Am ales o moneda in doua variante, una fiind o eroare. Si nu o eroare cauzata de un

defect de matrita, ci una de concepere a matritei. Cumva, peste tot este un Dorel. In general
erorile nu scapa in circulatie, fiind oprite la controlul de calitate si topite sau rebatute, asa ca unii
mai au Dorel, care a scapat si asta.
Este o moneda de 1000 reis 1922, de circulatie, aniversand centenarul independentei
Braziliei. Pe fata apar chipurile primului rege si al presedintelui de la acea vreme, pe revers
coroana regala si boneta frigiana, simbolul republicii, Brazilia trecand de la statutul de colonie
portugheza la regat in 1822, apoi la republica in 1889, printr-o lovitura de stat.
Pe avers sunt doua erori, vizibile pe moneda din dreapta: BBASIL in loc de Brasil, si
punctul care ar fi trebuit sa fie dupa numele regelui Pedro pus inainte de I.
Din motivele de mai sus, in general erorile maresc valoarea de colectie a monedei. Si la
acesta este cazul, o moneda de cativa lei devenind de aproape 10 ori mai scumpa datorita erorii.
Si ma gandesc unde mergem mai departe...
Azi nu se poate vorbi decat despre monede de la noi. Am ales doua monede simple, 25 si
50 bani 1921, care nu exceleaza prin nimic, in afara de a fi primele monede batute dupa razboi si
Marea Unire.
Nu sunt primele monede cu gaura emise la noi, dar sunt primele in aluminiu. Drept este
ca dupa acestea, nu au mai fost scoase monede gaurite. Si nici monede cu valoarea "bani" nu au
mai aparut pana in 1947.
Leul nu o ducea prea bine imediat dupa razboi, afectat de cheltuielile aferente si
incercand sa preia din circulatie moneda devenita straina din teritoriile nou venite acasa, ceea ce
va duce la o inflatie care se va stabiliza cat de cat prin '29, cand numai bine incepe recesiunea
mondiala. Si alt episod de inflatie.
Monedele sunt de o simplitate remarcabila, cu acvila cu crucea in cioc, ROMANIA si
anul pe o fata, iar pe cealalta valoarea, cadrand foarte reusit gaura, coroana regala si numele
gravorului (in partea de jos, invizibil pe exemplarele uzate din poze).
Atat pentru azi. Traiasca Romania!
Azi o scurta oprire in Haiti, o tara din America Centrala insulara, sau Caraibe pentru cei
cu mai mult dor de voiaje exotice. Ca pana acum nu am auzit pe nimeni sa fi fost in concediu in
Antilele Mari.
Tara de influenta franceza, Haiti imparte insula Hispaniola (locul primelor opriri ale lui
Columb in presupusa Indie) cu o alta republica, dar de influenta spaniola - Republica
Dominicana (a nu se confunda cu Dominica, tara insulara din aceeasi zona, fosta colonie
britanica). Cu o istorie agitata, numeroase conflicte cu vecinii de insula si tot felul de masacre,
Haiti are cateva "recorduri": prima natiune independenta din America Latina si Caraibe, singura
tara fondata in urma unei revolte a sclavilor si prima care a abolit sclavia.
Moneda este una din 1850, din timpul celui de-al doilea Imperiu Haitian, pentru ca un
general, Faustin Soulouque, presedinte al Republicii Haitiene, a fost proclamat imparat, pe
modelul francez aplicat si la primul imperiu.
Asadar, pe avers: Faustin I, imparat creol, fost sclav.
Ce e special la aceasta moneda e valoarea 6 1/4 centimes. Intr-un sistem monetar cu 1
gourde = 100 centimes, singura explicatie rezonabila a valorii care suna mai degraba a ora de
trezire matinala e faptul ca e un sfert de sfert (saisprezecime) de gourde. Si in timpul Republicii
Haitiene anterioare existase o valoare similara.
Si recunosc, sunt atras de fractiile monetare, asa ca probabil vor mai urma valori de 1/8,
1/4, 1/2, 2,5 si alte minunatii matematice.
Conform ultimei sugestii, ne intoarcem la "vecini": Africa de Sud.

Am ales o chestie mai interesanta, o moneda din prima republica, pe vremea burilor.
Dupa un prim razboi cu Imperiul Britanic, castigat, in 1852 apare si este recunoscuta "Zuid
Afrikaansche Republiek", nume luptat si el cu englezii, pe scurt ZAR, varianta care se regaseste
pe monedele mai mici pe care nu a incaput toata denumirea tarii.
Moneda de azi este una de 2 1/2 shillings 1897,
argint 14,14 g. Sistemul monetar nu este unul decimal, ci
unul destul de aproape de cel britanic, 12 pence = 1
shilling, 20 shilling = 1 pond). Ca majoritatea monedelor
ZAR, are pe avers portretul lui Paul Kruger, un fel de
parinte sudafrican, un individ relativ incult, admirat si
detestat deopotriva. Daca numele va suna cunoscut, poate
e de la celebra moneda de aur emisa dupa 1967,
"krugerrand", una dintre cele mai cunoscute variante
moderne de tezaurizare a aurului.
Pe avers, stema republicii, foarte elaborata, cu o
deviza care mie imi aminteste de cea de la Auschwitz, ca
nu degeaba olandeza e o limba germanica, dar care
sustine ca "Unitatea face puterea".
Moneda are o patina deosebita (plus la valoare),
dar se vede ca a fost curatata, fine zgarieturi fiind vizibile
pe langa portret (minus la valoare).
Impartita intre luptele cu englezii, cele cu nativii
africani si razboaiele civile, istoria ZAR se termina in
1902, dupa al doilea razboi, pierdut, teritoriul devenind "colonia Transvaal" din Africa de Sud
britanica. Si totusi, pentru ca invingatorii au intotdeauna dreptate, daca ar fi castigat ZAR, oare
se mai numeau "razboaiele burilor" sau deveneau "razboaiele britanice din sudul Africii"?
Azi, tot pe sugestie, Libia, si asta pana nu devine si termenul "arab" unul nepermis.
Am ales doua monede de 50 dirhami, 1975 si 1979, perioada in care tara era condusa de
ilustrul colonel Gaddafi, care a transformat regatul unit libian, cu o istorie de doar 18 ani in
republica in 1969, devenita apoi socialista in 1977.
Aversul este diferit, pe moneda din 1975 aparand stema comuna a Federatiei Republicilor
Arabe (FAR), pentru ca intre 1972 si 1977 Libia, Egipt si Siria au format o asociere in intentia de
promovare a ideologiei pan-arabe. In aceasta perioada toate cele 3 state au emis monede cu
aceeasi stema, diferentiabile doar de reversul caracteristic fiecarei tari si in unele cazuri de
numele tarii scris cu caractere arabe sub stema. Stema FAR este un soim, numit soimul lui
Quraish (tribul profetului Mahomed), simbol utilizat de multe state arabe. De aceasta data
pasarea are capul spre dreapta si pe piept un scut fara alte ornamente.
Moneda din 1979 are pe avers un calaret inarmat, imagine care este folosita pe toate
monedele din acest an si pe celelalte putine aparute pana la caderea regimului Gaddafi. De altfel
numismatica libiana este destul de saraca, intre 1969 si 2000 existand doar doua serii de monede,
cu valori de 1/5/10/20/50 si 100 dirhami, prima serie 1975 fiind cea cu soimul, cealalta, din 1979
cu calaretul.
Reversul este identic pentru toate monedele, variind doar valoarea nominala, ornamentul
caracteristic ajutand la identificarea monedelor ca fiind libiene.
Un alt aspect este anul, care este scris pe avers atat conform calendarului gregorian, cat si
celui hegira (care incepe in anul 622 AH, anul fugii lui Mahomed din Mecca), dar ambele date
sunt scrise cu caractere arabe.
Forma a fost cea care a dus la alegerea monedei de 50 din intreaga serie. In engleza i se
spune "scalloped" datorita asemanarii cu o specie de scoica, in romana mai degraba "dantelata",
in acest caz cu 16 "valuri".
Cam atat pentru azi. In afara de un lucru amuzant: timp de cateva decenii bune, Libia a
avut cea mai lunga denumire oficiala a unui stat: Al Jumahiriyah al Arabiyah al Libiyah ash
Shabiyah al Ishtirakiyah al Uzma.
Azi URSS. Nu Rusia, nu RSFSR, doar URSS. Sau CCCP, cum apare pe toate monedele
acronimul slavon de la Soyuz Sovetskikh Sotsialisticheskikh Respublik. Din categoria "daca stiai
de la ce vine prescurtarea, ai peste 40 de ani"
Am ales moneda de 15 kopeks, prima data ca e valorea aceea ciudata imprumutata si la
noi la 15 bani si a doua data pentru ca e una dintre valorile la care va pot prezenta seria de
circulatie (aproape) completa.
Incepem cu 1924, anul in care moare Lenin si vine Stalin la putere, cand sunt emise in
argint de 500 primele monede URSS de 15 kopeici. Designul e simplu, caracteristic monedelor
socialiste, pe o parte cu stema, CCCP si sloganul binecunoscut "Proletari din toate țările, uniți-
vă!", iar pe avers valoarea si anul incadrate de spice. In 1931 se retrag toate monedele de Ag si se
trece la varianta de cupru-nichel, cu aversul aproape identic, disparand doar CCCP, iar reversul
mai elaborat, cu un muncitor care tine un scut cu valoarea, prescurtata la 15 kop, imagine care se
regaseste si pe monedele de 10 si 20 copeici. Cifrele anului, deasupra scutului, poarta dupa ele
un "G.", prescurtarea de la "an" in rusa.
Din 1935 pana in 1960 tiparul devine monoton, stema si CCCP pe o fata, valoarea intr-un
fel de octogon cu spice si an pe cealalta. Totusi sunt 4 monede diferite din acest interval.
Variatiile apar in stema, in conformitate cu modificarea acesteia in functie de numarul
republicilor, reflectat de numarul benzilor care inconjoara coroana de spice: 7 in 1935-36, 11
intre 1937 si 1946, 16 intre 1948 si 1956, cu noile tari alipite (o banda era RSS Moldoveneasca),
15 dupa 1957 odata cu "retrogradarea" Republicii Karelo - Finice si inglobarea ei in RSS Rusa.
Pe stema oficiala fiecare banda are inscris numele republicii in limba respectiva, dar pe monede
inscriptiile nu sunt vizibile, datorita dimensiunii.
In 1961 se schimba reversul, disparand octogonul, toate monedele uzuale, de la o copeica
la o rubla capatand acelasi design, ramas neschimbat pana la dizolvarea uniunii in 1991. Abia
acum sunt demonetizate toate celalte monede sovietice emise anterior.
Mai exista si o moneda aniversara de circulatie, aparuta in 1967, la 50 ani de la revolutie.
Stema si valoarea sunt puse impreuna pe o fata, cealalta fiind dedicata unui grup statuar si anilor
1917 - 1967. Statuia a fost creata pentru Expozitia Mondiala 1937 Paris, adusa la Moscova si
daca vi se pare cunoscuta fara sa fi trecut prin capitala rusa, probabil e din cauza vreunui film
Mosfilm, fiind logo-ul studioului si aparand pe genericul de start.
Ziceam ca seria monedelor de circulatie este aproape completa, pentru ca unele cataloage
includ ca emisiune de circulatie si o moneda din 1958. Tirajul acestui an nu a fost niciodata
introdus in circulatie, fiind retopit, ceea ce face alti autori sa il catalogheze ca proba. Pentru ca
pretul de catalog este de cateva mii de euro, parca sunt de acord cu cei din urma.
Daca tot a fost URSS, merge si un episod scurt ca istoria tarii din care vine moneda:
Tannu Tuva. Actualmente o republica rusa cu capitala la Kyzyl, Tuva se desprinde din Mongolia
dupa ce aceasta se desprinde din China prin revolutia din 1911, sub numele de Republica
Uryankhay. Bineiniteles stimulul apartine Rusiei, sub protectia careia si intra noua republica in
1914. Reocupata de chinezi in timpul revolutiei bolsevice, redevine independenta in 1921,
recunoscut international doar de URSS si Mongolia. Intrand in orbita Moscovei printr-o lovitura
de stat "ajutata" in 1929, dupa multiple solicitari devine oblast in cadrul URSS in 1944.
Singurele monede au fost batute in 1933-34, diviziuni ale monedei nationale (numita
akşa), cu o denumire derivata de la copeica rusa. In stilul sovietic, toate monedele au acelasi
avers sobru, doar cu numele tarii in centru si numele bancii (comercial industriale imprejur), iar
pe avers valoarea, cifre si litere si anul. Toate intr-o scriere latinizata a unei limbi turcice, alfabet
numit Janalif.
In poze este moneda de 2 kopejek 1934, o moneda din aluminiu-bronz cu diametru de 18
mm, greutate oficiala 2,1 g, tirajul nefiind cunoscut.
Numismatica pentru toti - Ep. Special 1
Azi ma gandeam la o discutie mai teoretica, pentru ca primit material special pentru el:
monedele proof. Termen pe care e mai bine sa il lasam in engleza, fara traducere, pentru ca in
romana "proba" are alt inteles legat de monede.
Din start trebuie spus ca proof nu se refera la starea de conservare a monedei, ci la modul
in care este batuta si finisata, chiar daca uneori matrita folosita are acelasi design ca pentru
monedele obisnuite de circulatie.
Plansa pe care este imprimata moneda este prelucrata special prin lustruire, incat sa
capete luciu "oglinda".
Baterea se poate face de mai multe ori, la presiune mai mare, pentru ca relieful sa capete
maximum de profunzime. Pentru a obtine un efect specific de "inghetare", matritele sunt tratate
in prealabil chimic sau fizic (sablare). Se obtine astfel un contrast intre fundalul plat lucios si
desenul cu un aspect mat, dar stralucitor.
Monedele proof nu mai sunt introduse in rulouri sau saci de monede, ci sunt manipulate
individual, in conditii speciale si ambalate in blistere sau capsule, pentru a le proteja aspectul.
Batute initial pentru prezentare sau arhivare, acest tip de monede a devenit in timp o sursa
consistenta de venit pentru monetarii, fiind emise serii speciale cu tiraje reduse, pentru
colectionari, la preturi mult mai mari decat monedele obisnuite. De multe ori se vand in cutii
speciale, cu certificat si numar de serie din tirajul respectiv.
Aceste monede nu trebuie confundate cu monedele de circulatie, chiar daca acestea din
urma sunt necirculate si au luciul de monetarie inca vizibil, finisajul reliefului facand diferenta.
In unele situatii, monedele proof au un marcaj specific pentru diferentiere, cum e cazul
monedelor noastre de 50 de bani comemorative. Nu va extaziati daca primiti rest o moneda
lucioasa, nu este proof, iar valoarea este cea de pe avers, eventual daca gasiti pe cineva care
neaparat o vrea, cu un mic plus. 50 bani proof au un N incadrat de un patrat pe avers, care le
diferentiaza de monedele de serie, se cumpara doar de la monetarie si sunt ambalate
corespunzator.
In poze e o moneda de 5 marci 1974 din Germania Federala, emisiune jubiliara in
onoarea lui Kant, in doua variante. Se remarca diferenta dintre ele, chiar daca nici cealalta nu a
fost moneda de circulatie. Din pacate, nefiind pastrate corespunzator, ambele au semne de
manevrare. Amandoua au fost batute la Munchen, litera D de pe avers corespunzand acestei
monetarii.
Cum nu sunt impatimit al monedelor proof, pentru ca sunt doar obiecte de colectie si nu
pot spune foarte multe povesti, sunt singura pereche din colectie care poate arata diferenta intre
proof si versiunea normala.
Hai sa incercam si ceva comparativ, o asociere care m-a amuzat de cand s-au adunat
ambele in colectie, doua monede din Panama. Una este de 2,5 centimos, cealalta de 20 balboas,
una de circulatie (din prima serie emisa dupa separarea de Columbia), cealalta aniversara
necirculanta.
Cum in 1903 SUA voiau sa construiasca un canal in zona cea mai ingusta a istmului, iar
columbienii nu agreau conditiile, Panama se declara independenta si canalul se rezolva. Moneda
nationala devine balboa, fixata la 1:1 cu dolarul american, de atunci in Panama circuland oficial
si moneda SUA in paralel cu moneda nationala.
Moneda mica este 2,5 centimos din 1904 si este una de referinta in numismatica
internationala, cunoscuta ca "Panama pill", cea mai mica moneda batuta de o monetarie din
SUA. Are doar 1,25 g argint si diametrul de 10 mm. In America latina monedele mici nu sunt
ceva neobisnuit (Guatemala a scos 1/8 real, mai usoare decat subiectul actual, cateva zeci de ani,
poate povestim si despre ele la un moment dat), dar pilula e speciala printr-o grosime mare
comparativ cu diametrul. Designul este constant pentru toate monedele din 1904, pe o fata cu
anul si imaginea lui Vasco Nunez de Balboa, primul european care a traversat pe uscat de la
Atlantic la Pacific, pe bentita "cusmei" fiind scris "Dios Ley Libertad", pe partea cealalta
valoarea in litere, gramajul, titrul argintului, stema si 7 stele ale provinciilor panameze. Intre
timp au devenit 10 provincii, i.e. 10 stele, asa cum se vede pe moneda mare, cea de 20 balboas
1973, moneda de argint, non-circulanta, aniversara, emisa in onoarea lui Simon Bolivar, in
preajma a 150 de ani de la eliberarea Americii latine. La cele 129,59 g si 61 mm diametru este
cea mai mare moneda din colectie. In principiu e proof (deja stiti cum e cu asta), de aceea
ambalata, iar cutia nu a mai incaput in poza .
Cele doua monede nu au nimic in
comun, in afara de argint si de Panama, dar
mi se pare simpatica oscilatia intre monedele
dintr-o tara.
A, ca sa intelegeti cum e cu pilula,
am adaugat si niste poze cu o moneda de 10
bani (diametru dublu, grosime similara).
Numismatica pentru toti - Ep.13
Daca tot a inceput 2021, m-am gandit sa incepem cu unul dintre statele care fac primele
trecerea dintre ani: Samoa.
Un mic grup de insule din Pacific a fost impartit la inceputul secolului XX intre
Germania si USA. Partea de est a devenit Samoa americana, in timp ce insulele vestice, dupa
ocupatia germana au trecut in 1914 in administratie neo-zeelandeza, devenind apoi la 1 ianuarie
1962 independente, sub numele de Samoa de Vest.
Monedele sunt de 1 tala, moneda nationala al carei nume vine de la... thaler, la fel cum si
subdiviziunea seniti vine de la cent. Cu o forma septagonala sunt facute din aliaj aluminiu-bronz.
Cum in paralel au fost emise si bancnote de 1 tala, monedele nu au fost de mare succes,
de inteles in conditiile in care au cam 3 cm diametru si cantaresc aproape 10 grame.
Pe avers monedele il au pe seful statului, Malietoa Tanumafili II, ales pe viata, care a
condus peste 45 de ani. Spre deosebire de alte portrete, nici un rid nu a fost adaugat in timp
portretului. Se remarca insa intre monede schimbarea numelui tarii, disparand "I Sisifo", care
semnifica "de vest", in 1997 statul devenind Samoa, ceea ce a dus la protestele samoanilor
americani. Pe avers este stema statului Samoa, anul si valoarea, cu aceeasi prescurtare "$" ca si
valuta americana.
Un ultim aspect interesant: Samoa a schimbat in mod voluntar fusul orar, renuntand la
ziua de 30 decembrie, ducand si la reconfigurarea zonelor temporale. Manevra a fost facuta
pentru a fi mai aproape de fusul orar australian si neo-zeelandez, tari relativ apropiate, cu care
Samoa are colaborari economice, pana la care anterior era o diferenta de fus orar de aproape o zi.
Si astfel din 2011 Samoa a devenit una dintre cele 3 tari care intra primele intr-un nou an.
Si sa avem un an bun, zic!
Dupa atatea colturi de lume, ma gandesc sa mai facem o oprire pe aproape. Si am gasit
niste monede pe care orice "sudist" peste 40 de ani le stie cu siguranta: stotinki bulgaresti, de
data aceasta in varianta de 50, cele mai mari, ca sa nu stam cu lupa pe monedele de 1 stotinka.
Stanga jos: prima moneda de 50 comunista, din 1959. O stema de inspiratie sovietica
(cum aveam si noi), cu leul reprezentativ Bulgariei de vreo 6 secole, dar cu stea deasupra si
incadrat de spice si de banderola cu 9.IX.1944, un fel de 23 august al lor. Pe revers, valoarea,
anul si... din nou spice.
Monedele de pe randul de sus au un design uniform, dar cu schimbarile stemei aferente.

Prima, 1962, cu aceeasi stema ca moneda din 1959, dar parca o stea mai putin evidenta, din
cauza cresterii spicelor din coroana. Cea din mijloc (1974) capteaza schimbarea stemei din 1971,
banda fiind modificata, in locul datei din centru aparand pe brate doi ani considerati marcanti:
681 si 1944. Despre '44 deja am vorbit, 681 este momentul aparitiei primului Imperiu Bulgar,
intins pana la Nistru si la nord de Carpati. Moneda din 1981 este ceva mai speciala, fiind
aniversara, stema identica cu cea anterioara, dar textul care incadreaza stema, pana acum
"Republica Populara Bulgaria", fiind inlocuit de "O mie trei sute de ani Bulgaria". Cu explicatia
anilor de pe stema, e usor de inteles de ce. La toate reversul e uniform, cu valoarea, anul si
tipicele spice, inclusiv caracterele numerice fiind foarte asemanatoare cu cele ale URSS (daca
aveti curiozitatea, puteti verifica in postarea despre 15 copeici).
Ultima moneda este tot una aniversara, de circulatie ca si cea anterioara, dar legata de
Universiada din Sofia 1977. Pe o fata este stema, valoarea si anul, sub stema aparand initialele
celor doi gravori, Stefan Nenov si Georgi Şapkunov, lucru mai putin obisnuit pe monedele
comuniste. Pe avers este un alergator cu torta olimpica si "Universiada Sofia 1977". Pentru cei
care nu stiu despre ce e vorba, Universiada este al doilea mare eveniment multi-sport, dupa
Jocurile Olimpice, tot cu variante vara/ iarna, dar organizat o data la doi ani si dedicat exclusiv
atletilor studenti. Doar informativ, in 1981, a XI-a editie a fost la Bucuresti, iar Sofia a fost de 4
ori gazda, doua vara, doua iarna.
Inca un aspect interesant: dintre cele cinci monede, doar varianta din 1974 a fost emisa in
mai multi ani, celelalte patru fiind cu an unic.
Iar acum e timpul pentru verificat maruntisul bulgaresc de pe vremea copilariei.
Hai sa mai trecem o data pe acasa. Cu niste monede banale, dar pe care nu le-a vazut
nimeni in circulatie. Si cu un concept nou, de monede FAO.
FAO= Food and Agriculture Organization, un fel de agentie apartinand ONU, infiintata
in 1945, cu un scop descris foarte bine de denumire, incepe in 1968 un program de emitere de
monede, cu scopul principal de constientizare a misiunii organizatiei de a stimula productia de
hrana pentru zonele aflate in dezvoltare. Secundar, emiterea de monede vine in ajutorul unor
state mai putin dezvoltate, scutindu-le astfel de cheltuielile de productie si oferindu-le ceea ce se
numeste "seigniorage", diferenta intre costul de productie si valoarea nominala, ducand la
constructia unui buget alocat stimularii productiei alimentare. Mai mult decat atat, programul a
inclus monede de colectie, la preturi evident majorate, alocate aceluiasi scop.
In 1995, cu ocazia a 50 ani de la crearea FAO, Romania devine parte din acest program,
cu cateva monede, unele de colectie, altele teoretic de circulatie. In colectie sunt monedele de 10
lei (cele de sus). Identice ca dimensiuni si compozitie cu moneda de 10 lei din circulatie (otel
placat cu nichel, 23 mm, 4,65 g), cele doua au sigla FAO pe o parte, privita din perspectiva si
intervalul 1945-1995, pe cealalta fata fiind stema, valoarea, anul si inevitabilii lauri. Sub stema,
in stanga, sunt initialele gravorului VG, iar in lateral, doua romburi. Intre cele doua monede
apare o diferenta, pe moneda din stanga sus, rombul din dreapta avand un N, teoretic
semnificand moneda pentru colectie, la fel de teoretic cea fara N fiind moneda de circulatie.
Aparent tirajele celor doua variante sunt diferite, cele "de circulatie" aparand a fi mult mai
frecvente.
In 1996, cu o alta ocazie, intalnirea FAO de la Roma, sediul organizatiei, apare o a treia
moneda de 10 lei, cu revers identic cu cele anterioare, dar doar in varianta cu N in romb (moneda
de jos).
Pana la finalul programului monetar, in 2008, un catalog enumera peste 1200 monede
emise in intreaga lume, mai mult sau mai putin oficial, aparand inclusiv discutii despre
falsificarea unor monede de colectie mai scumpe.
Colateral, daca mai tine cineva minte discutia legata de N de pe monedele de 50 bani
proof, acum pot arata o comparatie .
Si daca e cineva care a primit vreodata o astfel de moneda rest de la magazin sau
automat, il rog sa imi spuna.
De ce cand rogi pe cineva sa iti numeasca o tara din lume, ar spune Nigeria?
Ca sa pot scrie ceva despre cea mai populata tara, cu cea mai mare economie si cea mai
mare producatoare de petrol din Africa. O tara care fara colonialismul britanic nu ar fi aratat asa:
un conglomerat de triburi, natiuni si religii, care nu ar fi intrat probabil niciodata sub aceeasi
jurisdictie.
Moneda este 1 penny 1959, pe vremea cand Nigeria
devenise din 1954 federatie, fiind parte a imperiului britanic
inca din 1885, alcatuita atunci din 3 regiuni: Nord, Est si
Vest. La momentul respectiv avea un grad destul de mare de
autonomie in cadrul imperiului, iar la Londra, discutiile
pentru independenta erau foarte avansate, Nigeria urmand a
deveni independenta in cadrul Commonwealth la 1
octombrie 1960. Probabil acesta este si motivul emiterii unei
monede separate pentru Nigeria, care inlocuieste vechea
moneda utilizata, pound-ul Africii de Vest. Dar asta este alta
poveste, deocamdata sa zicem doar ca era moneda comuna in
teritoriile britanice din vestul Africii, actualmente Nigeria,
Ghana, Sierra Leone si Gambia, folosita o vreme si in alte
tari/ teritorii: Liberia, Togo si partea engleza a Camerun-ului.
Moneda de 1 penny preia designul vechii monede, cu
gaura centrala, inlocuind doar "British West Africa" cu
"Federation of Nigeria" si fiind batuta pe o plansa mai mica (28 mm, grosime 1,6 mm vs. 30,5
mm, grosime 1,8 mm, avand doar 7,5 g fata de 9,3). Pe o fata apare sigiliul lui Solomon, asupra
motivatiei utilizarii sunt multe controverse, pe avers apare coroana britanica, titulatura si numele
reginei, de remarcat fiind scrierea bilingva, in araba si engleza a valorii 1 penny. Sistemul folosit
era 240 pennies = 20 shillings = 1 pound.
In 1973 Nigeria devine republica, iar monedele sunt inlocuite de sistemul in uz si astazi:
100 kobo = 1 naira. Probabil ca urmatorul episod va lua in discutie o tara temporara, Biafra,
desprinsa din Nigeria timp de 3 ani (1967-1970), o existenta scurta, terminata nefericit.
Nigeria, ianuarie 1966 - intr-o lovitura de stat militara nereusita sunt ucisi 30 politicieni
nigerieni. Majoritatea ofiterilor implicati erau etnici Igbo (scris si Ibo), iar presedintii regiunilor
East si Middle-East, ambii etnici Ibo au fost salvati. In contextul conflictelor etnice, permanente
in Nigeria, urmeaza o "prigoana" a populatiei Ibo din afara Regiunii de Est, unde erau majoritari.
Septembrie 1966, puterea este luata de un grup militar din Regiunea de Nord iar masacrarea Ibo
se accentueaza, inclusiv in randurile armatei. 30 mai 1967, Regiunea de Est se declara
independenta, sub numele de Republica Biafra. Urmeaza 2,5 ani de razboi civil si blocada
economica asupra Biafrei, cu sustinerea Nigeriei de catre Londra si Moscova, pana la capitularea
statului secesionist. Sute de mii de morti in conflict, peste un milion de morti de foame, mare
parte copii, cu efecte ale malnutritiei la supravietuitori vizibile pe termen lung.
Cum una dintre primele initiative secesioniste a fost infiintarea unei bancii proprii, Biafra
a emis o serie de monede si doua serii de bancnote, emise initial la paritate cu moneda nigeriana,
pe modelul 240 pence = 20 shillings = 1 pound
Moneda de azi este 2,5 shillings 1969, din aluminiu, ca toate monedele de circulatie din
Biafra (au mai fost emise monede de argint si aur, non-circulante), 27 mm diametru si margine
neteda. Pe avers este o combinatie de simboluri: manilla (o proto-moneda din vestul Africii),
soarele rasarind (simbol care apare in stema si pe steagul Biafra), palmierul (care apare si pe
monedele de peste un shilling din Africa de Vest Britanica, exploatarea palmierilor fiind si un
pilon economic al zonei). In partea de jos, sloganul "pace, unitate, libertate".
Manilla, cum spuneam, este o proto-moneda, utilizata ca mijloc de plata inainte de
aparitia monedelor si bancnotelor in forma moderna. In forma de bratara, confectionata dintr-o
bara de cupru modelata ca un cerc semi-inchis si cu capete aplatizate, a fost utilizata pentru
schimb si in scop decorativ pana in anii '40.
Pe revers, un leopard (si el inspirat de stema, dar aparand culcat pe moneda), anul,
numele tarii si valoarea. Iar fractie...
Cum la 15 ianuarie 1970 Biafra capituleaza, monedele emise in 1969 se gasesc in mare
parte fara semne majore de uzura, care apar foarte usor la monedele din aluminiu.
Chile: o fasie de pamant de-a lungul coastei de vest a Americii de Sud, nu mai lata de
cateva sute de kilometri, intre Anzi si Pacific. Sau cea mai stabila si prospera tara din America
latina.
Numismatica chiliana pare destul de liniara, incat aveam dileme despre ce s-ar putea
vorbi, pana la urma ajungand sa aleg cu greu dintre cateva optiuni interesante in egala masura.
Liniara, pentru ca de la prima emisiune in 1817 (anul dinaintea declararii formale a
independentei fata de Spania) pana in 1960 a folosit acelasi tip de moneda, peso, iar emisiunile
secolului XX se bazeaza in majoritate pe simbolul statal: condorul. In 1960 se trece la un alt
sistem: 1 escudo = 100 centesimos, in 1975 revenindu-se la vechiul model 1 peso = 100
centavos.
Moneda de azi este cea mai mare valoare de circulatie non-aur din vremea primului peso:
10 pesos, o moneda mare de aluminiu, 29 mm diametru, din 1957. Moneda a fost emisa intre
1956 si 1959, iar interesant la ea este dubla denominare care apare pe revers: diez pesos - un
condor. Din 1925, de la infiintarea bancii nationale, legea prevedea ca pe monedele si bancnotele
mai mari de 10 pesos sa fie inclusa si echivalenta in condori (1 condor = 10 pesos). Pe revers mai
apare si sigla monetariei Santiago, un S cu o deasupra.
Pe avers, bineinteles condorul, de aceasta data in zbor, cu aripile desfacute. Sub penajul
cozii, mai greu vizibil (doar e moneda de aluminiu, nu?) se afla numele gravorului: R(ene)
Thenot, cu initiala prenumelui scrisa ca o monograma, R si T suprapuse.
Greu episod azi (pentru mine). Vedem data viitoare...
India: un subiect mai mult decat ofertant. Adica au mai multe state si monede decat un
continent intreg. Azi am ales una dintre coloniile mai putin cunoscute, cea portugheza. In India,
in afara britanicilor, au mai avut colonii francezii, olandezii, danezii si portughezii. Dintre
acestea, in secolul XX mai existau coloniile britanice, portugheza si franceza, cei din urma ne-
emitand moneda doar pentru India dupa 1900.
Colonia portugheza a fost istoric compusa din mai multe regiuni de coasta, cedate in
decursul secolelor, ramase la inceputul anilor 90 din 5 regiuni imprastiate pe coasta de vest a
peninsulei, cu o suprafata de aproximativ 4000 de km patrati. In 1947 India a ocupat doua dintre
acestea, in 1961 incheindu-se istoria coloniilor portugheze.
Moneda de fata este 1/2 tanga 1901, moneda batuta la Lisabona in doar doi ani, 1901 si
1903, din bronz, 30 mm diametru. Pe avers, regele Carlos I, care a domnit intre 1889 si 1908,
primul rege al Portugaliei caruia domnia i-a fost intrerupta de o moarte violenta dupa o perioada
calma de 330 ani.
Tanga este o denominare de retinut, fiind din aceeasi familie de denumiri de bani cu taka,
tanka, tanga, tangka, tenge, monede raspandite in India si Asia Centrala inca din Evul Mediu,
denumire cu provenienta incerta, dar considerata de multi a proveni de la cuvantul turcic pentru
sigiliu, de fapt semnul folosit pentru marcarea cailor si vitelor de catre un anumit clan, devenit
simbol folosit pe monede in perioada expansiunii populatiilor turcice si mongole.
Sistemul monetar din India portugheza la acel moment era 1 rupie = 16 tanga = 720 reis.
Si inca ma intreb cum calculau oamenii cat au de platit sau de primit rest cu astfel de sisteme
non-decimale.
Ce e interesant pe avers, in afara de traumatismul monedei (in engleza i se spune PMD)
este modul de a scrie anul cu numerale romane: MCMI. PMD inseamna "post mint damage",
adica loviri ale monedelor dupa ce au plecat din monetarie, in timpul utilizarii lor, scazandu-le
valoarea numismatica, totalmente diferite de defectele de fabricatie, "mint error", cele care cresc
valoarea monedelor.
Pe revers, stema regala (cea cu coroana) a Portugaliei, denominarea (iar fractie) si numele
coloniei "India Portuguesa", care va fi schimbat ulterior, dupa 1910 si proclamarea republicii in
"Estado da India". Dar deja asta poate fi un alt subiect.
In India, inainte de unificarea acesteia, existau mai multe state princiare, conduse de
rajahi locali, dar aflate sub suzeranitate britanica. In varful peninsulei, pe coasta de est, se afla
regatul Travancore, unul dintre cele mai prospere si emancipate regate indiene de la inceputul
secolului XX.
Moneda de azi este un chuckram din 1938 - 1939. Pe
moneda nu apare anul, dar exista si o varianta cu anul 1114
conform calendarului malayalam, care corespunde
intervalului de mai sus.
Este singura moneda din Travancore pe care apare
chipul maharajahului, Bala Rama Varma, cu titulatura regala
intreaga: Major General His Highness Sree Padmanabhadasa
Vanchipala Sree Chithira Thirunal Sir Balarama Varma II,
Manney Sultan Maharajah Raja Ramaraja Bahadur,
Shamsher Jang, Maharajah of Travancore, Knight Grand
Commander of the Most Exalted Order of the Star of India,
Knight Grand Commander of the Most Eminent Order of the
Indian Empire.
Ultimul raja din Travancore a fost incoronat la 12
ani, in 1924, in 1947, dupa retragerea britanica a declarat
statul independent, cedand tronul in 1949, cand regatul a
devenit parte din India, devenimnd o singura regiune
impreuna cu Conchin. In timpul sau (1930) Travancore a devenit primul stat indian care a permis
acces egal in temple tuturor castelor hinduse, ceea ce l-a facut pe Ghandi sa spuna ca tanarul
rajah era adevaratul "Mahatma".
Revenind la moneda, pe revers este stema statului si valoarea, in grafie latina si
malayalam.
Doar sa mai amintim ca e o moneda de bronz, 27 mm diametru, iar ca sistemul monetar
la acea vreme era 1 rupee = 7 fanam = 28 chuckram = 448 cash. Usor de calculat...
Tot in spatiul indian, de aceasta data in nord est, in actualul Rajahstan, a existat statul
princiar Mewar, cunoscut ca si statul Udaipur, dupa numele capitalei.
Devastata de atacurile statelor vecine, Mewar devine protectorat britanic in 1818, iar in
1949 intra in componenta republicii indiene.
Moneda de azi este din anul 2000. Doar ca este anul conform calendarului Vikram
Samvat, un calendar traditional hindus, folosit in continuare oficial in Nepal. In calendarul
gregorian este anul 1943, cand conducator al Mewar era Bhupal Singh, cu titlul de maharana,
folosit inca din 1303, ultimul maharana al statului independent.
Este o moneda octogonala, cupru, 22 mm, in valoare de 1 anna (semnul de sus, de pe

avers - poza din stanga, este 1 in scrierea nagari). Tot in nagari sunt numele oraselor Chitrakoot
si Udaipur, primul fiind cunoscut mai degraba drept Chittoragh, capitala Mewar in perioada
medievala, inainte de Udaipur. In partea de jos o reprezentare a reliefului specific zonei, dealuri
pietroase.
Pe revers, "Prietenie cu Londra", semnificand statutul de protectorat britanic si anul 2000.
Sistemul de la vremea respectiva? La fel de simpatic ca si in celelalte state: 1 rupee = 16
annas = 64 pices = 192 pies, sistem identic cu cel folosit in India Britanica din 1862.
Ultima oprire in India, deocamdata. Vorba cuiva, la cata istorie e acolo, sigur mai facem
o escala, dar mai incolo.
De data aceasta, o moneda din India Britanica, sau British Raj, cum au fost cunoscute
posesiunile britanice din India intre 1858 si 1947. Pana atunci, teritoriile fusesera administrate de
o companie privata, East India Company, companie care la un moment dat avea o armata mai
consistenta numeric decat coroana britanica. In urma revoltei din 1857, teritoriile intra in
administrarea casei regale, pana in 1947, cand sunt divizate in doua dominioane, India si
Pakistan, pe criterii religioase, ambele independente, dar sub tutela britanica.
M
Moneda e 1 pice 1943, una dintre variantele catalogate in functie de aspectul coroanei,
mai plata sau mai bombata la baza. Special la aceasta moneda e... gaura, fiind moneda cu cel mai
mare orificiu central comparativ cu diametrul, gaura avand un diametru de 9,4 mm, la un
diametru al monedei de 21,3 mm. Sistemul monetar l-am amintit in episodul anterior: 1 rupie =
16 annas = 64 pices, o perioada existand si o moneda de aur, 1 mohur = 15 rupii.
O fata este doar cu un complicat desen, o coroana cu frunze. Pe cealalta sunt puse toate
informatiile: valoarea in trei scrieri (engleza, hindi si pashto), anul, numele regelui George V si
coroana britanica. Punctul mare de sub an arata ca moneda este batuta la monetaria Bombay,
existand si monede cu alte simboluri in functie de monetarie.
Si mai este ceva special la aceasta moneda: este prima si singura moneda din India
britanica regala care nu are pe ea chipul regelui, cel mai probabil datorita gaurii centrale. Sau...?
Numismatica pentru toti - Ep. special 2
De mult am zis ca voi incerca sa scriu ceva despre valoarea monedelor. Sau monezilor,
ambele variante fiind oficial in dictionarele limbii romane. Si asta pentru ca vad multi care
gasesc cate o moneda "prin sertarele bunicilor" si au impresia ca isi pot cumpara o masina noua
daca o vand, doar pentru ca are cateva sute de ani.
Nu exista formule care sa calculeze valoarea de piata a unei monede iesite din circulatie.
La cele in circulatie, valoarea nominala e scrisa pe ea. Adica un 50 bani de circulatie valoreaza
50 de bani. Cu toate acestea, unele monede de circulatie, cele aniversare de exemplu, pot fi
vandute colectionarilor la o valoare mai mare decat cea nominala, fiind editii mai rare, cu tiraje
mai reduse. Si sunt colectionari care prefera sa dea 1-2 lei pe o moneda de 50 bani, in loc sa
cumpere bauturi de la automate pentru a primi posibil rest o moneda aniversara (stiu pe cineva
care a dat 8 lei pe un pet de 0,5l apa in aeroport, de care nu avea nevoie, doar pentru ca
automatul dadea rest 4 monede noi de 50 bani cu Ferdinand).
Ca principiu general, valoarea unei monede este data de piata si de cerere si oferta. Pana
la urma e vorba despre cate monede de un anume tip sunt disponibile la un moment dat si cati
colectionari doresc acel tip. Tipic pentru reglarea oricarei piete, mai ales a bunurilor pentru care
nu exista utilitate.
Legat de disponibilitate, am citit la un moment dat despre o moneda antica, romana
parca, cunoscuta in doar cateva exemplare, care aparea extrem de rar la casele de licitatii, la
preturi de ordinul 10000 $. La un moment dat a fost descoperit un tezaur (nu la noi) care
continea cateva sute de exemplare, lucru care a dus la reglarea pretului la cateva sute $, odata cu
aparitia multor din aceste monede pe piata.
Cu toate acestea, exista cataloage numismatice, care incearca sa obiectiveze valoarea
monedelor. Poate cele mai cunoscute sunt cataloagele Krause, niste caramizi de carti, de cateva
mii de pagini, cate una pentru fiecare secol din 1601 incoace. Compiland diverse cataloage la
nivel de tara si actualizate periodic, includ valorile a zeci de mii de monede. Ca la orice catalog
de acest fel, sunt cateva minusuri, cel mai notabil fiind referentierea preponderenta la piata SUA,
in care disponibilitatea unor monede de pe continentul american este mai mare, ducand la preturi
afisate mai mici fata de cele practicate la aceste monede in Europa. Lucrul acesta se mai
estompeaza in societatea globala actuala, dar numai taxele de transport si vamale pot creste
semnificativ costul unei monede cumparate de peste ocean. Un alt repros care se poate aduce
catalogului este modul de clasificare al variantelor, la unele tari aparand ca subtipuri diferite, cu
valori separate pe tipuri, ani si monetarii, in timp ce la alte tari variantele sunt doar mentionate
sau nu sunt mentionate de loc. Este totusi una dintre referintele clasice, folosita si de unii dintre
cei mai mari evaluatori internationali, NGC, care au si o varianta online. Cataloagele locale au
fost de multe ori, cel putin la noi, acuzate de faptul ca ar fi subiective, fiind produse de magazine
specializate in comertul de monede, care afiseaza preturi mai mici pentru a justifica un pret mai
mic de achizitie, la vanzare oferindu-le la preturi mai mari, aliniate cu cererea.
Sunt cateva considerente care pot obiectiva pretul unei monede.
a) Metalul utilizat
Evident, valoarea unei monede de metal pretios nu ar trebui sa scada sub valoarea de
piata a cantitatii de metal pretios pur din acea moneda. Spun pur, pentru ca o moneda de 20
grame Ag 0,500 contine doar 10 gr argint. Sunt multe cazuri in care valoarea nu depaseste cu
mult valoarea metalului pretios, din cauza cantitatilor enorme in care au fost emise unele
monede, adica al doilea criteriu:
b) Tirajul
S-ar putea considera ca reflecta cel mai bine valoarea unei monede, masurand raritatea
acestora, dar si aici sunt cateva variabile. Nu la toate monedele moderne tirajele sunt facute
publice, cu atat mai mult la monedele antice si medievale la care sunt necunoscute, raritatea
(reflectata in pret) fiind masurata in cataloage in baza estimarilor de exemplare disponibile. Sunt
cazuri (de ex. monedele sovietice 1958) cu tiraje imense, dar care au fost retopite sau rebatute
aproape in totalitate, doar cateva exemplare fiind cunoscute, cu preturi imense. Tot necunoscuta
este si rata de retragere a unor monede din piata dupa iesirea lor din circulatie, diferenta intre
tirajul total si numarul monedelor retrase si distruse reprezentand practic numarul monedelor
disponibile pentru colectionare. Peste disponibilitate intervine cererea, de exemplu o moneda
emisa in SUA in 10000 exemplare va avea cerere mult mai mare si va fi vanduta mult mai scump
colectionarilor, cel putin cei americani, mai numerosi si cu putere financiara mare, fata de o
moneda cu acelasi tiraj, sa zicem din Panama. Mai departe, in calculul valorii, pot fi considerate
mai multe aspecte: c), d) si e):
c) Monetaria
Unele monede au fost batute in mai multe monetarii, distinctive pe baza unor semne
specifice (au fost exemple in episoadele de pana acum, si voi incerca un alt episod special pe
acest subiect). In functie de numarul de monede batute in fiecare monetarie, pretul unei monede
poate varia, uneori semnificativ.
d) Anul
La fel ca la monetarii, monedele emise in mai multi ani, pot avea preturi diferite major in
functie de numarul de monede emis intr-un an sau altul.
e) Variante
Unele monede exista in mai multe variante, identificabile, excluzand cele doua variabile
anterioare, anul si monetaria. Cifrele de pe moneda pot fi mai mari sau mai mici, scrisul poate
avea grosimi diferite, detalii ale unor imagini pot varia, muchia poate avea alta inscriptie (si
acesta va fi un subiect special la un moment dat). In functie de raritatea variantelor, pretul poate
varia mult intre ele.
f) Erori
Ca principiu de baza, asa cum am mai vorbit, monedele cu erori nu ar trebui sa scape in
circulatie. Cum uneori acest lucru se intampla, monedele cu erori au, de obicei, un pret mai mare
in comparative cu cele normale, diferenta fiind variabila in functie de gravitatea erorii.
g) Tipul de batere
Alt subiect despre care am mai vorbit, monedele proof, batute intr-un mod special,
special pentru colectionare, sunt mai valoroase decat monedele obisnuite de circulatie.
h) Starea de conservare
Am lasat ultima, tocmai pentru a ii sublinia importanta, aceasta variabila majora in
evaluarea unei monede. Este poate cea mai subiectiva si mai greu de apreciat variabila, inclusiv
evaluarile, care se numesc "gradari", ale unor furnizori specializati fiind contestate. Cataloagele
folosesc mai multe sisteme, toate avand la un capat monedele pe care abia se mai distinge ceva,
iar la celalalt monedele necirculate, MS (mint state) diverse grade, sau UNC (uncirculated), care
arata la fel ca atunci cand au parasit monetaria. Si cum in monetarie nu se pune mana pe monede,
o moneda cu luciu, dar cu amprente, nu mai e exact MS/UNC. Si nici una curatata, indiferent cat
de delicat a fost facuta aceasta manevra. Asa ca trebuie acordata atentie la cum e manevrata o
moneda, pentru a nu ii scadea valoarea.
Probabil ca mai sunt criterii de evaluare, dar pentru moment cred ca e suficient. In acest
moment accesul la informatii despre monede si preturi este foarte simplu, pe internet fiind
zeci/sute/mii de siteuri care pot fi folosite ca sursa de inspiratie. Cu un mare "caveat": pretul
cerut/afisat, nu e acelasi cu pretul pe care il merita o moneda. In sensul in care poate fi postata
spre vanzare o moneda la 1000$, pentru ca atat crede vanzatorul ca merita, desi moneda ar valora
20$, nu pentru ca atat spune un catalog sau "expertul de pe fb", ci pentru ca mai sunt pe net alte
10 monede la acest pret. Moneda va fi tot la vanzare pana cand se va gasi cineva atat de
dezinteresat/ dornic/ neatent/ prost sa dea banii, sau pana cand vanzatorul va scadea pretul pana
la unul aliniat celorlalte oferte. Asa ca un incepator trebuie sa caute pretul la care a fost
comercializata o moneda, nu cel la care sta expusa. Adica, tot legea pietii. Sfatul e pentru cei
care se respecta suficient incat nu vor sa para ridicoli, ca altfel internetul permite orice.
Greu de ilustrat discursul de mai sus... Incerc cu o moneda comuna, 5 bani 1905. Gaurita
"din fabrica", nu de tarani la revolutia din 1907, apare in catalogul Krause la o stare VG-8 (peste
25% din detalii vizibile) cotata la 1$, la MS-63 (fara semne de circulatie sau manipulare sub lupa
10x) - 25$.
Moneda mea, valoare... sentimentala, ca e a mea si nu am alta mai buna. Pret pe site-uri
romanesti: 2-15 lei, nu neaparat corelat cu starea, dar toate mai aspectoase decat cea din poza,
plus o moneda "stare exceptionala" la 200 lei. Pret ebay: 2,43-8$, pentru ca e international, nu?
Pret sugerat numista, 1,09-1,88$. Si cum valoarea e relativa, eu as lua una, doar daca mi se face
cadou.
As incerca astazi Armenia. Pentru ca este genul de tara pe care nu cred ca ar nominaliza-
o nimeni ca subiect, si asta pentru ca am impresia ca la noi nu se stiu foarte multe despre ea, in
afara de faptul ca in perioada sovietica gazduia cel mai celebru post de radio din blocul estic. Nu,
nu Europa Libera, nici Vocea Americii, ci Radio Erevan.
O tara mica, de doar aproximativ 3 milioane de locuitori (dar cu o diaspora consistenta),
aflata in zona caucaziana, Armenia a avut o istorie deloc linistita, aflandu-se la intersectia
marilor imperii, fiind impartita ba intre imperiul bizantin si cel sasanid, ba intre imperiul otoman
si cel persan, ba intre cel rus si cel otoman. Este primul stat devenit crestin, in sec. III-IV. Dupa
genocidul armean din primul razboi mondial, de care Turcia nu se considera responsabila pentru
ca nu exista nici termenul de genocid, nici legislatia internationala legata de el, Armenia a existat
ca stat independent doar doi ani, dupa care a fost incorporata in URSS, pana in 1991. Fiind una
dintre ultimele foste republici sovietice care a renuntat la rubla, Armenia emite primele monede
in 1994, interesante prin faptul ca toate monedele din prima serie, de la 10 luma la 10 dram au
fost batute din aluminiu. De fapt aceste monede au fost emise pana in 2002, dar anul de pe
monede a ramas acelasi: 1994.
In poza este moneda de un dram, denumirea, provenind de la drahma greceasca, fiind

folosita prima data in evul mediu pentru una din monedele emise de regatul Armeniei intr-una
din perioadele de independenta. De altfel dram-ul are si un simbol monetar unic, inspirat de
semnul dolarului sau al lirei engleze, dar bazat pe o litera din scrierea armeana, rezultat al unui
concurs national de creatie din 1995.
O moneda simpla, cu diametrul de 22 mm si cu margine zimtata, foarte usoara, doar 1,4
gr, datorita aluminiului din care este confectionata. Moneda are stema nationala si numele tarii
pe o parte, in alfabetul unic armean, pe revers denominarea de 1 dram, in acelasi alfabet, anul si
lauri.
Un alt lucru interesant, vizibil pe moneda, este centrul stemei armene, in care se afla
muntele Ararat. Masivul muntos pe care se considera ca ar fi poposit arca lui Noe (vizibila si pe
stema), este considerat un simbol armean si un munte sacru pentru aceasta tara, chiar daca in
prezent nu se gaseste pe teritoriul acesteia, ci la cativa zeci de kilometri de granita, in Turcia.
Ar mai fi de spus ca aceste monede au circulat destul de putin, din cauza valorii lor foarte
reduse, dar nu doar in Armenia, ci si in sudul Georgiei pentru o perioada, si regiunea separatista
Nagorno-Karabakh din Azerbadjan. Dar asta e deja subiect pentru data viitoare.
Si daca tot veni vorba de Nagorno-Karabakh, merge o scurta escala in mica republica
autodeclarata independenta. Karabakh-ul de munte, cum s-ar traduce numele, este o zona
muntoasa, cu capitala la Stepanakert, aflata in mijlocul Azerbaidjanului, cu dimensiunile si
populatia unui judet de la noi. Tara a avut de-a lungul istoriei destula autonomie, fiind condusa
de nobili locali chiar daca era sub stapanire araba sau persana, pana la inceputul secolului XIX
cand este incorporata in imperiul rus. Dupa caderea acestuia regiunea, populata majoritar de
armeni, este disputata intre armeni si azeri, situatie rezolvata de sovietici prin crearea unui oblast
autonom in cadrul URSS, o enclava in Republica Azerbaidjan. La disparitia URSS incep din nou
conflictele, ultimul episod (deocamdata), din toamna 2020, rezolvat de interventia (cine oare
altcineva?) rusilor, care asigura acum un culoar intre Armenia si aceasta regiune.
In ultimii ani pare ca se foloseste mai
frecvent numele cu tenta armeana a tarii,
Republica Artshakh, care apare de altfel in
scriere armeana si pe stema republicii.
Artshakh nu are moneda proprie de
circulatie, folosind dram-ul Armeniei, dar a
emis din 2003 mai multe monede non-circulante, tot cu denumirea de dram.
Toate au pe avers stema republicii, cele mai multe, cum e cazul si monedei de azi, 5 dram
2004, avand pe langa inscrisul de pe stema, in armeana "Republica Artshakh" si numele scris cu
caractere latine "Nagorno-Karabakh Republic". Pe reversul monedei, un alt subiect de disputa
intre armenii crestini si azerii musulmani: manastirea Gandzasar, datand din secolul XIII, cea
mai importanta din regiune si un simbol religios major pentru biserica apostolica armeana.
Interesant este ca denominarea este scrisa doar in alfabet latin.
Ar mai fi de zis ca este o moneda din aluminiu-bronz, 22 mm, 4,5 gr, iar echivalentul ei
valutar ar fi 0,01$.
Hai sa trecem prin Marea Britanie. Virtual, ca acum cu Brexit-ul, mai greu cu vizele.
Astazi doar o scurta trecere in revista a vechiului penny din sec XIX. Vechiul, care functiona pe
modelul 240 pence = 20 shillings = 1 pound, pentru ca dupa 1971 se trece la sistemul decimal, cu
1 pound = 100 pence. Sistemul a fost folosit si in colonii, chiar daca au fost emise monede
speciale pentru acestea, asa ca daca suna cunoscut, de acolo este. Pentru ca englezii trebuie sa fie
complicati, pluralul la penny este pence, daca e vorba de valoare, dar e pennies daca e vorba de
un numar de monede.
Mai putin cunoscuta poate este o traditie, aparuta inca de la restaurarea monarhiei in
1649, de la Charles II, ca fiecare monarh sa aiba profilul de pe moneda in directia opusa
predecesorului sau.
Prin urmare, incepand cu 1901, avem regina Victoria, privind spre stanga. In acest an, in
februarie, regina moare, dar primele monede cu succesorul ei, Edward VII, sunt emise incepand
cu 1902, cu profil spre dreapta, pana in 1910. Urmeaza in 1911-1936, George V, profil stanga.
Dar pe urmatorul penny, 1937-1952, George VI priveste tot spre stanga, iar din 1953 Elisabeta a
II-a, tanara la vremea respectiva, profil spre dreapta.
Nu iese ceva la calcul, desi seria este completa? Drept, pentru ca in 1936, UK a avut un
rege pentru cateva luni, Edward VIII, care a abdicat cam din acelasi motiv ca al nostru Carol II,
dar care nu a revenit asupra deciziei, cum a facut-o cel din urma. Povestea e posibil sa va fie
cunoscuta din filmul de Oscar "The King's Speech", Fratele lui mai mic, Albert Frederick Arthur
George, a preluat tronul sub numele de George VI, dupa mai putin un an. In acest an nu au fost
emise monede cu Edward VIII, cu exceptia catorva scoase in Africa Britanica de Est si cea de
Vest, dar fara portretul regelui. Interesant este ca regele dorea sa apara pe monede tot spre
stanga, ca si tatal sau, pentru ca ar fi considerat ca partea cu cararea il avantajeaza. Din fericire
pentru traditia britanica, monedele cu acest portret nu au apucat sa fie emise, chipul lui George
VI fiind emise cu portret stanga, ca si cum predecesorul ar fi intrat normal in alternanta.
Despre monedele in sine, putin de zis, monede din bronz, 30,8 mm, margine neteda, 9,45
grame, cu acelasi model pe revers, Brittania asezata, cu trident in mana si scut alaturi. Variatiile
de culoare din poza sunt doar din cauza starii diferite si a posibilelor curatari.
Cam atat pentru azi, revenim cu siguranta in UK, sunt multe alte lucruri interesante de
povestit.
Tot din Regatul Unit, astazi avem 6 monede de

1 shilling. Toate sunt din timpul domniei lui George VI,
ultimul imparat al Indiei. Un rege care a venit la
domnie in 1937, dupa abdicarea fratelui sau mai mare,
dupa mai putin de un an si care a redresat monarhia
britanica, aflata intr-o maxima criza de incredere.
Albert Frederick Arthur George pe numele de botez,
Bertie pentru prieteni, isi ia numele regal in onoarea
tatalui sau, George V.
Este primul monarh britanic in activitate ajuns
peste ocean, in Canada si SUA. In timpul tatalui sau
deja o parte din dominioanele britanice devenisera
suverane. Sub George VI, din Commonwealth au plecat
Irlanda, Burma, Palestina si India, aceasta din urma

lasand urme si pe monede. Pana la 1947, monarhul
britanic era si Imparat al Indiei, dupa aceea fiind Rege
al Indiei si Rege al Pakistanului, dar India in 1950
devine republica, George ramanand doar "King of
Pakistan" si "Head of Commonwealth" pana la moartea
sa in 1952.
Monedele sunt toate de 1 shilling, adica 12
pence sau 1/20 pound, grupate in 3 perechi, cu scutul
englez si cel scotian, pentru ca in urma presiunii
scotienilor si profitand de descendenta scotiana a
reginei au fost emise cate doua variante de shilling, o
varianta englezeasca, similara cu cea a predecesorilor,
dar si una scotiana, leul ridicat pe labele din spate,
simbolul Scotiei, dar prezentat frontal pe monede, fiind insotit si de doua scuturi mici, laterale,
unul cu Crucea Sf. Andrei si celalalt cu floarea de ciulin, ambele simboluri scotiene.
Primele 2 monede, 1938 si 1940, sunt din argint 500, 23,5 mm, 5,66g. Portretul regelui
este incadrat de textul GEORGIVS VI D:G:BR:OMN:REX, prescurtare din latina a Dei Gratia
Britanniarum Omnium Rex, "prin voia Domnului rege al tuturor britanicilor. Pe revers, textul
spune FID·DEF·IND·IMP, "Fidei Defensor Indiae Imperator", aparator al credintei, imparat al
Indiei.
In 1947-48 sunt batute monede identice cu cele anterioare, dar din cupru - nichel, cu
acelasi diametru, egalizarea greutatii fiind facuta printr-o plansa un pic mai groasa.
Din 1949, George VI pierde si de pe monede India, IND IMP disparand de pe revers.
Dupa moartea regelui, succesoarea sa, Elisabeta a II-a, pastreaza obiceiul celor doua
variante de monede, dar cu un design mai clasic al scuturilor.
Tot din categoria "foste colonii britanice", azi avem o moneda din Insulele Cook. Doua
grupuri de insule din Oceanul Pacific, la 2600 km N-E de Noua Zeelanda.
Protectorat britanic din 1888, trecute in componenta coloniei Noii Zeelande in 1901,
raman in componenta acesteia si dupa 1949, cand Noua Zeelanda devine parte din
Commonwealth, iar in 1965 devine stat auto-guvernat in asociere libera cu Noua Zeelanda.
Din 1972 au fost emise monede separate pentru Insulele Cook, iar in 1987 dolarul propriu
era stabilit la paritate cu cel neo-zeelandez. Din cauza devalorizarii masive, in 1995 s-a revenit la
dolarul neo-zeelandez, ca inainte de 1972. Dupa o reforma monetara s-a reintrodus moneda
proprie in 2015, circuland in paralel cu moneda Noii Zeelande.
Moneda de 2$ din 1987-1994 (in poza 1992) este prima moneda moderna triunghiulara
de circulatie in lume. Din cupru-nichel, cu latura de aproximativ 27 mm si colturi rotunjite, are
un design simplu, cu portretul reginei Elisabeta pe o fata, iar pe cealalta fata, ceea ce pare a fi o
masa cu o vaza, dar de fapt este un fel de mojar traditional, ca o placa scobita si cu picioare
scurte, numit kumete, si un mojar de piatra (reru).
Acelasi design se repeta si pe moneda de 2$ de dupa 2015, dar regina este prezentata ca
dupa 20 ani. Dar si imbatranirea reginei Elisabeta pe monede e deja un alt subiect.
Cele 5 fețe ale Reginei Elisabeta a II a
Nu m-am putut abtine sa nu dau subtitlu pentru acest episod, care va fi si mai altfel,
pentru ca facem abstractie de reversul monedelor. Si de diametrul de 38 mm si greutatea de peste
28 g a monedei de 5 shillings din 1960 (stanga sus). Si de forma septagonala a monedelor de 50
pence, de fapt un poligon Reuleaux, pentru ca laturile nu sunt chiar linii drepte, iar colturile
rotunjite. Si de scrisul de pe monede, pentru ca e interesant modul in care imbatraneste cea mai
longeviva regina a UK.
Putina istorie: nascuta in 1926, fiica regelui George VI este incoronata in 1953, la doar 27
de ani. De la aceasta varsta dateaza si primul portret de pe monede, cu coronita de lauri, folosit
pe monedele din 1953-1970. Portretul, cunoscut ca "young portrait", include umerii, model care
nu mai fusese folosit de pe vremea reginei Victoria, la predecesorii masculini la domnie portretul
fiind taiat la nivelul gatului.
Al doilea portret este folosit din 1971 pana in 1984, o regina matura (in 1971 avea 46 de
ani), purtand tiara primita de la bunica ei, "tiara fetelor din Marea Britanie si Irlanda", bijuteria
favorita a reginei.
1985 - 1997, al treilea portret, cu diadema regala, primul in care regina poarta cercei si
lantisor. Teoretic, ar trebui sa fie o doamna de mimin 58 de ani, dar regina apare mult mai tanara,
iar umerii sunt de aceasta data decupati.
Din 1998 se foloseste al patrulea portret, regina aratand o varsta mai aproape de cea reala
(71 ani la momentul concursului din 1997 care a dus la selectarea portretului), cu cercei rotunzi
si o taietura sub gat care nu mai include lantisor, fiind si o revenire la tiara din al doilea portret.
In 2015, apare cel de-al cincilea portret, marcand momentul in care, la 9 septembrie, la
peste 86 de ani, Elizabeth II devine monarhul cu cea mai lunga domnie din istoria regatului. Se
revine la diadema regala si cerceii in forma de perla.
Regina a Marii Britanii si a alte 15 regate din cadrul Commonwealth, Elizabeth II este
persoana cu cea mai frecventa reprezentare de pe monedele lumii, portretul ei aparand si pe o
parte din monedele altor state care au fost parte a Commonwealth-ului (16 dominioane s-au
separat de imperiu in timpul domniei ei), pe unele dintre ele fiind reprezentata cu primul portret,
dar diferit prin purtarea coroanei regale, care nu apare pe nici o moneda din UK.
Pentru azi, o moneda dintr-un colt mai putin cunoscut de lume, cea mai mare insula din
Oceania: Noua Guinee. Si dintr-o perioada si mai putin cunoscuta, cea in care insula era
impartita in 3 teritorii: olandez, britanic si german. Este vorba de peeioada 1884 - 1919, in care
jumatatea de vest a insulei era colonie olandeza, sfertul de sud-est era englez, prin intermediul
Australiei, dominion britanic la acea vreme, iar sfertul de nord-vest Germaniei, sub denumirea de
Kaiser Wilhelms Land. De altfel cel mai inalt varf din actuala Papua New Guinea poarta numele
primului kaiser. In 1920, ca urmare a primului razboi mondial, protectoratul german trece in
administrarea australiana, care astfel ocupa intreaga jumatate de est a insulei, ceea ce va deveni
in 1975 statul independent Papua New Guinea. Jumatatea de est a intrat in 1963 in componenta
Indoneziei, sub numele de Irian Barat. Toate acestea dupa o scurta ocupatie japoneza a intregii
insule in 1942.
Moneda de astazi este 1 pfennig 1894, singurul an de emisie al monedelor non-aur din
protectoratul german. Moneda are aceleasi dimensiuni ca pfennig-ul din Germania perioadei,
adica e o moneda de cupru de 2 g, cu un diametru de 17,5 mm.
Pe o fata este numele companiei care administra intreg protectoratul german din Pacific,
mai putin Samoa Germana, pentru ca pe langa sfertul din insula principala mai erau in posesiune
germana si administrate impreuna o serie de insule mai mici, toate grupate sub numele de
Deutsch Neuguinea, iar ideea cancelarului Bismark fusese de a acorda drepturile de exploatare si
colonizare unei companii private: Neu-Guinea Compagnie, fondata in acest scop in 1884.
Administrarea nu a fost una de mare succes, in 1898 compania fiind aproape falimentara, din
1899 administrarea fiind facuta de imperiu.
Sub nume, doua ramuri de palmier incrucisate.
Pe cealalta fata, un design foarte aproape de cel al monedei germane europene, cu
valoarea 1 in centru si scrisul imprejur, specificand ca e vorba de un pfennig din Noua Guinee
din 1894. Litera A din partea de jos arata ca moneda este batuta la monetaria Berlin, fiecare
monetarie germana avand alocata o alta litera.
Desi emisa in 500.000 exemplare, in scopul suplimentarii monedelor obisnuite germane,
peste 467.000 monede au fost topite, soarta impartasita si de celelalte monede non-aur, ceea ce le
face destul de dificil de gasit si frecvent falsificate.
Costa Rica - o tara mica din America Centrala continentala, intre Panama la sud si
Nicaragua la nord, cu o populatie de aproape 5 milioane de locuitori (aproape de doua ori cat
Bucurestiul), una dintre putinele tari din lume fara armata.
Fosta colonie spaniola, parte din Viceregatul Noii Spanii, apoi din
cel al Noii Granada, intotdeauna la periferia provinciilor administrative,
considerata cea mai saraca zona din colonii de catre spanioli. Paradoxal,
denumirea tarii de "coasta bogata" vine de la Columb, care impresionat de
bijuteriile si podoabelor localnicilor a presupus existenta unor zacaminte
de aur langa coasta pe care ancorase.
Dupa o scurta apartenenta la Imperiul Mexican construit de
Iturbide si o alta etapa de republica constituenta a Confederatiei Americii
Centrale, devine republica independenta.
Numismatica costaricana este una agitata, trecand de la sistemul
monetar spaniol, cu moneda real, la realul propriu, apoi la peso pe model
8 reales = 1 peso, la peso decimal si in cele din urma la colon, moneda
actuala. Pe langa aceasta, sunt numeroase variante ale aceleiasi monede si
multe monede cu contramarca.
Denumirea de colon este tot un omagiu pentru Columb, in spaniola
numele acestuia fiind Cristobal Colon. El Salvador, o alta tara din
America Centrala a folosit denumirea de colon pentru moneda sa pana in
2001, cand a trecut la dolarul american.
Monedele din imagini sunt doua monede cu contramarca, 1923,
asa cum se vede pe stanta aplicata in centrul lor. Ambele folosesc ca baza monede de 50
centimos din doua perioade, 1890, respectiv 1903, pe ambele putandu-se vedea pe langa stampila
cu 1923 parti din numele vechii valori. Motivul contramarcarii este dublarea valorii monedelor,
pentru a face fata devalorizarii, fiind mai simplu si economic de aplicat o rebatere partiala pe o
moneda veche decat topirea si rebaterea.
Mai interesant este ca moneda din 1890 are si anul cu rebatere, sub cifra 9 vazandu-se
inca un 8 de la vechea data 1880.
Tot pe tema monedelor cu supra-batere, azi o moneda din Italia: 20 centesimi.

De fapt, trei monede de douazeci de centesimi.
Prima, 1894, o moneda din nichel, 21
mm diametru, aproape 4 grame, cu margine
zimtata, emisa in doi ani (1894-95) in timpul
lui Umberto I, rege din 1878 pana in 1900,
cand este asasinat la Monza. O moneda sobra,
pe care nu apare numele regelui, ci doar
coroana regala intr-o coroana de lauri pe o
parte, pe revers cu valoarea intr-un cerc,
imprejur fiind numele tarii si valoarea in
litere. Literele KB de sub laurii de pe avers
arata ca moneda este batuta in Berlin,
existand si varianta emisa la Roma.
A doua moneda, tot nichel,
dimensiuni aproximativ egale, margine
neteda, 20 centesimi din 1918, sub Victor
Emanuel III. Coroana apare deasupra
scutului, cu numele Regatului pe avers,
reversul cu valoarea intr-un hexagon si o
coroana imprejur, cu litera R a monetariei Roma.
Cea de-a treia moneda, cea din 1919, arata legatura dintre celelalte doua: cea din timpul
primului razboi este batuta peste prima, lucru vizibil datorita unei supra-bateri eronate,
excentrice. Nichelul fiind necesar industriei de armament, s-a adoptat varianta transformarii
vechilor monede, retrase din circulatie. De altfel, moneda de 20 c 1918-1920 este considerata de
unii autori ca moneda de necesitate, fiind emisa doar in perioada razboiului, din 1908 pana in
1935 fiind in circulatie o alta moneda uzuala de 20 centesimi.
Supra-baterea a insemnat si transformarea muchiei, din striata in neteda, cum se vede in
imaginea laterala, unde 1894 este asezata la baza. Pe cele mai multe monede se pot vedea inca
urmele de zimti avute.
De altfel, cu putina marire, se pot vedea urmele vechii monede si pe imagine celei de-a
doua, un D fiind vizibil in stanga laurilor.
Poate mai putina lume stie ca Italia a avut si ea la inceputul secolului XX o perioada
coloniala. Prin diverse achizitii teritoriale, Italia ocupa o fasie de pe coasta sudica a Cornului
Africii, sub forma de protectorat asupra unor sultanate islamice. Teritoriul a fost extins in timp
prin ocuparea Etiopei si unirea cu Eritrea Italiana in 1936, formandu-se Africa de Est Italiana,
ocupata de aliati in 1941, dupa ce in 1940 fusese ocupata de italieni si inclusa in colonie Somalia
Britanica.
Dupa ce in 1908 parlamentul italian hotarase unirea teritorilor sub numele de Somalia
Italiana, in 1909 se introduce ca sistem monetar rupia somaleza, pentru a inlocui alte diverse
monede utilizate in zona, fiind divizata in 100 bese.
In poza este o moneda din 1910 (chinuita corespunzator si curatata necorespunzator de-a
lungul timpului), de 4 bese, valoare scrisa pe revers in araba si italiana, ca si numele teritoriului.
Pe avers este portretul ultimului rege al Italiei, Victor Emanuel III, sau cum abia se poate
distinge "Vittorio Emanvele III Re d'Italia" in tunica de ofiter.
Moneda este din cupru, 30 mm diametru si aproape 10 grame. Istoria rupiei somaleze se
termina in 1925, cand este inlocuita de lira somaleza, pentru foarte scurt timp.
Vatican, Statele papale au reprezentat teritorial o mare parte a peninsulei Italice din
secolul VIII pana in 1870, cand Italia a fost unificata, in posesia Papei ramanand doar biserica
Sf. Petru si resedinta papala. In 1929, prin Tratatul Lateran (numele palatului in care a fost
semnat), Mussolini recunoaste existenta unui stat independent, o mica enclava de doar 0,49 km2.
Tot in 1929 reincepe emiterea lirei proprii a Vaticanului, intrerupta in 1870 (pana in 1866
fiind folosit sistemul 1 scudo = 100 baiocchi), la paritate cu lira italiana. Cum schimbarea Papei
insemna baterea unei noi monede, cum unii papi au emis mai multe monede de aceeasi valoare,
plus monedele jubiliare, plus monedele "sede vacante" emise in intervalele libere dintre papi,
numismatica din Vatican e suficient de bogata pentru un stat de 1000 locuitori.
In poze sunt doua monede de 2 lire: 1935 si 1941. Ambele sunt monede de nichel, 29 mm
diametru, un pic peste 10 grame. Prima emisa in timpul Papei Pius XI, primul papa al noului
Vatican, cea de-a doua sub Pius XII, succesorul sau. De altfel, de la Pius XI toti papii au avut o
moneda proprie, inclusiv Ioan Paul I, papa pentru 33 zile in 1978, caruia i s-a emis o moneda
postuma.
Pe avers monedele au fiecare stema personala a papei (nu cea statala), imprejurul acesteia
fiind inscrise numele pontifului si anul domniei cu cifre latine. Anul calendaristic este inghesuit
sub si despartit de stema. Reversul este identic ambelor, o imagine biblica: tanarul pastor David
cu mielul regasit in spate, de o parte si de alta valoarea, imprejur numele statului iar dedesubt
numele gravorilor Moruzzi si A. Motti (cu Inc. de la "incisore"), monedele fiind emise la
monetaria din Roma.
In 2002 istoria tuturor lirelor din peninsula se incheie, toate cele trei state care emiteau
lire la aceeasi valoare, Italia, Vatican si San Marino trecand la moneda Euro.
Sa ramanem tot in zona lirei si a Italiei, cu o moneda din al treilea stat care spuneam ca a
emis lire la paritate cu lira italiana: San Marino. Cum spuneam, monedele din Italia, Vatican si
San Marino au avut putere circulatorie in toate cele trei state.
Statul este prezumat ca cea mai veche republica din lume si cea mai mica pana in 1968
cand Nauru s-a declarat republica. Controversa asupra "celei mai mici" inca exista, pentru ca
incluzand apele teritoriale, suprafata Nauru este mai mare decat a micii republici din nord-estul
Italiei, de doar 61 km2.
In ultimii aproape 150 de ani, San Marino a avut 3 perioade in care a emis monede. 1864-
1906, 1931-1938, iar dupa 1972 a batut monede similare celor italiene. Pana in 2002, cand, desi
nu este in Uniune, emite Euro in baza unui acord cu UE.
Moneda este 1 lira 1898, prima de felul ei. Argint, 5 grame, 23 mm diametru, cu Libertas
de doua ori scris pe muchie. Pe o fata stema si numele statului, care apare pe majoritatea
monedelor, pe cealalata valoarea, anul si semnul montetariei Roma (R).
Data viitoare vorbim despre falsurile italene, care sunt atat de multe si idenditice cu
originalele, incat arata ca numismatica devine loterie. Internationala.
Numismatica pentru toti - Ep. Special Ep. 3 - Falsurile
Falsurile monetare au existat de cand au existat si monedele. Aparitia monedelor fiind

considerata in jur de 650 IH, se explica astfel de ce falsificarea monedelor este considerata "a
doua cea mai veche profesie din lume".
Din start trebuie spus ca exista doua feluri de monede false: cele numite "falsuri
contemporane", falsificate in perioada lor circulatorie, cu un scop extrem de pragmatic, de a fi
folosite in locul celor veritabile, si "falsurile numismatice", facute pentru a fi vandute
colectionarilor numismatici. O parte mai deosebita din a doua categorie de falsuri sunt monedele
grecesti si romane, reproduse in Italia in perioada Renasterii. Motivatia aparitiei lor este data de
redescoperirea culturii antice, care a dus la aparitia unor colectii, inclusiv de monede, situatie
exploatata de falsificatori, dar falsuri, sau mai degraba reproduceri, au fost facute si doar pentru a
demonstra abilitatea gravorilor.
De-a lungul istoriei sunt consemnate inclusiv falsificari la nivel de stat, monedele de 8
reales fiind intens falsificate de monetariile din Anglia, cu un titru de Ag mai scazut, pentru
benficiul diferentei din cantitatea de metal pur.
Ca sa nu discutam de antoninienii din secolul III, teoretic din Ag, dar care ajunsesera sa
fie emisi chiar de catre statul roman cu doar 5% argint, fiind foarte aproape de a putea fi
considerate "falsuri oficiale". In perioada medievala, monetaria Suceava devenise specializata in
falsificarea monedelor poloneze si suedeze, cu un titru de argint mult mai mic, falsuri cunoscute
la noi ca "şalăi", prin coruperea termenului "shilling".
In general falsurile contemporane au valoare numismatica, uneori egala sau chiar mai
mare decat moneda originala, reprezentand o parte din istorie. Nu acelasi lucru se intampla cu
falsurile moderne, care nu au nici o valoare, decat cel mult drept curiozitati.
Detectarea unei monede false poate fi simpla sau nu. Se pot lua in considerare greutatea,
dimensiunile, metalul din care e facuta o moneda, uneori demonstrabil prin magnet, relieful mai
estompat, muchia diferita sau eronata, diverse alte diferente de design, porozitatea, crapaturile,
gaurile sau proeminentele care pot demonstra ca moneda este turnata si nu batuta, lipsa alinierii
intre revers si avers. Cu toate acestea, tehnicile moderne fac extrem de dificila, chiar imposibila
uneori, detectarea unui fals. Iar in alte cazuri, monede bune pot fi clasificate ca falsuri, din cauza
uzurii, depozitarii, tratarii sau curatarii necorepunzatoare.
In imagine sunt doua monede italiene de 2 lire, 1908 - 1912, dintre care una este un fals,
inclin sa cred ca din perioada respectiva. La momentul respectiv, valoarea circulatorie era
echivalentul a aproximativ 4 €, putand cumpara un kg de carne de vita.
Monedele sunt printre cele mai frumoase emise in Italia, fiind cunoscute ca varianta
"cvadriga lenta", spre a le deosebi de varianta ulterioara, 1914-1917, "cvadriga rapida".
De data aceasta falsul este usor depistabil, nefiind argint 835 si avand o diferenta
substantiala de greutate fata de cele 10 grame oficiale.
Asocierea pe o moneda intre Qatar si Dubai pare ciudata pentru cei obisnuiti cu zona
Arabiei, care stiu ca Dubai este parte din Emiratele Arabe Unite (EAU), iar Qatar este un stat
independent.
In secolul XX, ambele emirate erau protectorate britanice, Dubai fiind parte din ceea ce
se numea "Statele Armistitiului" (Trucial States), alaturi de alte emirate de pe Coasta Piratilor. In
1968, britanicii isi anunta intentia de a isi retrage sustinerea militara, ceea ce obliga emiratele din
zona sa caute o alta forma de organizare, pentru a face fata amenintarii saudite si iraniene. Se
incearca astfel o federatie intre marea parte dintre fostele state ale armistitului, Qatar si Bahrain,
dar aceasta nu functioneaza, ultimele doua devenind independente in 1971, cand expira
protectoratul britanic. Alte sase emirate "truciale" (Abu Dhabi, Ajman, Dubai, Fujairah, Sharjah
and Umm Al Quwain) formeaza EAU, adaugandu-li-se Ras al-Khaimah in 1972.
In paralel are loc si o agitatie economica in zona, pana in 1966 moneda (de fapt doar sub
forma de bancnote) folosita in protectoratele britanice din zona, insemnand actualele EAU,
Kuwait, Bahrain, Qatar si Oman, fiind rupia Golfului, emisa de Guvernoratul Indiei la paritate cu
rupia indiana. Pe 6.06.1966 India devalorizeaza rupia Golfului, determinand statele din zona sa
emita monede proprii. Intre Qatar si Dubai existand o apropiere "familiala", seicul din Qatar
fiind casatorit cu fiica seicului din Dubai, cele doua state emit moneda
comuna, cu denumirea riyal, divizata in 100 dirhami, intre 1968 si 1971,
moneda folosita si de celelalte foste "state ale armistitiului" cu exceptia Abu
Dhabi. Dupa intrarea Dubai in EAU si adoptarea de catre uniune a unei alte
monede, dirhamul EAU, Qatar emite singur riyali, incepand cu 1973.
Moneda de azi este una de 10 dirhami 1966. Pe o fata este ilustrata o
gazela, specifica coastei Arabe (Gazella marica), la momentul respectiv
considerata o subspecie a gazelei cu gusa/ cu coada neagra, ulterior re-
clasificata ca specie separata. Anul este trecut cu cifre arabe si in calendarul
gregorian si in cel hejira (1386). Un cerc perlat, pe alocuri dublu si scrierea in araba a numelor
celor doua state completeaza imaginea. Pe cealalta fata este inscrisa valoarea si numele tarilor in
caractere latine. Moneda este din bronz, 27 mm si 7,5 g, caracteristici care vor fi pastrate, ca si
ornamentul de pe revers si de moneda de 10 dirhami emisa de Qatar dupa separare.
Soare, mare si cald... Sa ramanem in zona Emiratelor Arabe Unite, ma gandesc, cu niste
monede cunoscute, cred tuturor celor care au facut macar o escala pe aeroporturile din EAU.
Intr-o zona cunoscuta drept "Coasta Piratilor", desi referirea la ocupatia locuitorilor este
contestata, zona s-a dezvoltat pe industria perlelor in secolul XX, apoi pe baza petrolului din
1950, economia crescand de peste 200 ori in 40 de ani de la independenta din 1971. In ciuda
miturilor, la nivel de 2018, doar 26% din GDP provenea din industria petroliera.
Din 1973, EAU folosesc dirhamul ca moneda, impartit in 100 fils. Denumirea de dirham
provine de la antica moneda greceasca, drahma, in timp ce fils vine de la romanul follis, prin
intermediul monedei medievale arabe, din cupru, numita fals. De altfel, fils este un singular,
pluralul fiind de fapt fulus.
In imagine sunt 3 monede de 1 dirham, cu acelasi design, dar diferite intre ele. Cea din
stanga a fost emisa intre 1973 si 1989, avand peste 11 g si un diametru de 28,5 mm. Cea din
mijloc are 6,4 g si 23,8 mm, fiind moneda batuta intre 1995 - 2007, cea din dreapta avand 6,10 g
si 24 mm, emisa intre 2012 si 2014. Primele doua sunt un aliaj de cupru-nichel, ultima este otel
nichelat, ceea ce o face sa fie magnetica, spre deosebire de celelalte doua.
Desenul comun este unul simplu, al unui ibric traditional arab, numit dallah, simbolic si
reprezentativ pentru statele din zona Golfului.
Sub ibric este anul, in ambele variante, gregorian si hejira, iar pe fata cealalta este
valoarea in scriere araba si numele statului, in caractere arabe si latine. Pentru cei care nu inteleg
cifrele arabe, monedele sunt in ordine: 1989, 1995, 2014.
O situatie amuzanta este data de dimensiunile egale ale dirhamului cu o alta moneda,
peso filipinez. Cum 1 peso valora prin 2010 doar 0,07 dirham, a fost consemnat unul dintre
cazurile de fraudare masiva a automatelor (din EAU, evident).
In epoca moderna suntem obisnuiti cu monede divizate intr-o suta de unitati. 1 leu = 100
bani, 1 € = 100 eurocenti, 1 $ = centi, 1 £ = 100 pence. De ce ar exista o moneda de 100
subdiviziuni? Pentru ca in zona Golfului Persic sunt state care au moneda impartita in 1000
unitati. Bahrain este una dintre ele.
Bahrain este o tara insulara, formata din 51 insule naturale si 33 artificiale (daca nu au
mai construit altele de cand a fost scrisa informatia), legata de Peninsula Araba printr-o sosea
peste mare de 25 km. Una dintre primele tari islamice din lume, a fost colonie portugheza, apoi
protectorat britanic, devenind independenta in 1971, odata cu celelalte state arabe de pe coasta.
Moneda este dinarul Bahrain, folosit pentru o vreme si in Abu Dhabi, inainte de
introducerea riyalului EAU, care este si acesta acceptat in Bahrain ca mijloc de plata. Dinarul
este divizat in 1000 fils, iar ca valoare este fixat la paritate cu dolarul american, 1 dinar valorand
aproximativ 2,66 $, ceea ce il face a doua cea mai scumpa moneda din lume (dupa disparitia lirei
malteze).
Azi avem 3 monede de 100 fils. Prima, emisa doar in 1965, este o moneda simpla,
asemanatoare cu celelalte monede ale zonei, cu un simbol reprezentativ pe o fata, un palmier,
inscris intr-un cerc, imprejur fiind scris in araba "guvernul Bahrain" si anul in ambele variante,
pe cealalta valoarea in araba si numele tarii in engleza. In acel moment, Bahrain era inca
protectorat britanic.
Celelalte doua monede sunt din 1992 si 2002. Foarte asemanatoare intre ele, dar
reflectand o schimbare politica survenita in 2002, trecerea de la emirat (pe moneda 1992 scrie
Statul Bahrain) la monarhie constitutionala (2002 - Regatul Bahrain). Aversul este dominat de
stema statului, reversul identic are denominarea scrisa intr-o caseta suprapusa peste valoarea
scrisa in cifre. Ambele sunt monede bimetalice, asemanatoare monedei de 1 Euro, dar usor mai
mari, mai subtiri si mai usoare decat aceasta.
Pentru ca tot vorbeam de a doua cea mai valoroasa valuta din lume, propun sa terminam
periplul arab cu cea mai valoroasa : dinarul Kuwait, fixat la aproximativ 3,3$ USA.
Kuwait ocupa zona de nord a Golfului Persic, teritoriu cu o istorie agitata, tinand cont
numai de invazia irakiana din 1990 si disparitia Kuwait de pe harta pana in februarie 1991. O
tara mica, de aproape 4,5 milioane de locuitori, din care doar 30% sunt localnici. A sasea tara din
lume ca rezerve de petrol, ceea ce explica interesul puterilor vestice pentru aceasta zona.
Ca si Bahrainul, sistemul monetar este 1 dinar = 1000 fils, asa ca si azi avem doua
monede de 100 fils (adica 0,1 dinar), aproape identice, de 26 mm si 6,5 g, din cupru-nichel.
Cea din dreapta este din 1961, moneda de un singur an, imediat dupa iesirea din statutul
de protectorat britanic. A doua, 1995, emisa din 1962 pana in 2010. Pe o fata, ca aproape la toate
monedele din zona, este o imagine reprezentativa, o nava numita boom, o varianta cu doua
catarge a unei nave tipice arabe (dhow). Anul in doua variante completeaza imaginea, in timp ce
pe cealata parte este valoarea intr-un cerc si numele tarii, in araba si engleza. Se remarca
similitudinea cu monedele celorlalte emirate, cu mentiunea ca aceeasi imagine a boom-ul apare
pe toate monedele de circulatie din Kuwait.
Diferenta intre cele doua monede? Doar scrierea in araba a numelui tarii, pe moneda din
1961 fiind scris "Emiratul Kuwait", pe monedele de dupa 1962 aparand doar Kuwait.
La baza Germaniei actuale a stat Prusia. Un land german aparut in 1525, dupa razboiul
polono-teutonic, cand Albert I, fost Mare Maestru al Ordinului Cavalerilor Teutoni primeste
titlul de duce de Prusia de la regele Sigismund, caruia ii devine vasal. In 1861, pe tron urca
Wilhelm I (sau William I), cel care avea sa devina 10 ani mai tarziu primul imparat al Imperiului
German.
Ca moneda, Prusia folosea din 1857 Vereinsthaler, (thalerul uniunii), care inlocuise
vechiul thaler prusac si devenise baza de calcul pentru mai multe state germane din nord. Cu un
continut de argint pur de 16,66 g (30 vereinsthaler = 500 g), la un titru de 0,900, moneda avea
18,52 g, mai putin decat thalerii austrieci sau olandezi, cu care sunt obisnuiti marii colectionari si
care aveau peste 25 g Ag. In Prusia, thalerul era divizat in 30 silbergroschen (grosi de argint), la
randul lor impartiti in 12 pfennig.
Moneda de azi este un thaler emis intr-un singur an, 1861, un thaler de circulatie, dar
comemorativ, marcand urcarea pe tron a regelui Wilhelm I. La momentul respectiv (2 ianuarie),
regele avea aproape 63 de ani si avea sa conduca soarta Prusiei si a Germaniei inca 27 ani. De
fapt, conducea deja Prusia din 1858, in calitate de regent al fratelui sau, Frederick Wilhelm IV,
devenit incapabil de domnie in urma unor atacuri vasculare cerebrale.
Pe avers este profilul regelui si al reginei, ambii purtand coroana si hlamida, cu numele
amandorura si al statului imprejur.
Pe revers troneaza stema Prusiei, cu acvila cu coroana si cu FR pe piept (de la Fridericus
Rex -1701), tinand in gheare sceptru si orb, adaugate de Friedrich Wilhelm I). Deasupra sta scris
in latina "Suum Cuique", in traducere aproximativa "fiecaruia ce este al sau". Sub stema,
"kroenungs thaler 1861", thaler de incoronare. Impresionanta este alternanta de majuscule din
jurul stemei, WRAR de doua ori, abrevierea de la Wilhelmus Rex Augustua Regina, si coroana,
repetata la fiecare sfert.
Batuta la Berlin (un A mic, mic de tot sub bustul regelui), in 1.000.000 exemplare,
moneda ramane in circulatie, alaturi de ceilalti vereinsthaler si dupa introducerea marcii in 1871,
fiind echivalata cu 3 marci, pana la retragerea acestor monede in 1908.
Astazi este vorba despre un thaler care, daca Germania ar fi o constructie, ar merita
ingropat in fundatie. Un thaler prusac, aparut intr-un singur an, 1871, la 10 ani dupa urcarea pe
tron a lui Wilhelm, marcand victoria Prusiei asupra Frantei.
Cu 5 ani inainte, Prusia invinsese Austria,
asigurandu-si suprematia asupra spatiului german si
impingand-o pe aceasta din urma in dualitatea austro-
ungara. In 1870-1871, Prusia invinge Franta lui
Napoleon al III-lea, la Sedan, fiind luat prizonier insusi
imparatul, fapt ce va duce la finalul celui de-al doilea
imperiu francez si instaurarea celei de-a treia republici.
In urma razboiului, chiar in sala oglinzilor de la
Versaille, Wilhelm, rege al Prusiei, este proclamat
imparat al Germaniei unite. Germania primeste Alsacia
si Lorena si o recompensa de razboi simbolic stabilita la
aceeasi valoare cu cea platita de Prusia in 1807, la
infrangerea in fata lui Bonaparte. Monetar, noul
imperiu va adopta marca de aur (goldmark), care va
inlocui thalerul si celelalte monede regionale.
Thalerul 1871 este numit si "talerul victoriei",
traducerea inscriptiei "Sieges thaler". De altfel, in 1871
mai multe state germane aliate impotriva Frantei au
emis monede marcand aceasta victorie.
Standardul este al unui vereinsthaler, 18,52 g Ag 0,900, 33 mm/ 2,5 mm. Pe avers este
profilul lui Wilhelm, titulatura de rege al Prusiei si litera A a monetariei Berlin. Pe revers, o
alegorie a Prusiei, ca o figura feminina, incoronata, cu un scut cu stema Prusiei si sabie, intr-o
postura dominatoare, asezata pe un tron din care nu se vede decat soclul, ceea ce face ca
personajul sa para ca leviteaza.
O moneda frumoasa, nu foarte rara (880.000 exemplare), dar deschizand o parte
importanta a istoriei moderne.
Numismatica pentru toți - Ep. 41
O moneda mai putin cunoscuta, germane, cred ca este kopeika. Eu unul am ramas uimit
acum ceva vreme, pentru ca nu intelegeam legatura.
Care nu e asa de complicata: in timpul primului razboi mondial, intre 1914 si 1918
imperiul german ocupa partea vestica a imperiului tarist, teritoriu care acum apartine Letoniei,
Lituaniei, Poloniei si Belarusului.
Se stabileste un guvernorat militar, sub denumirea de "Oberbefehlshaber der gesamten
Deutschen Streitkräfte im Osten", in traducere aproximativa "Comandamentul Suprem al
Fortelor Germane in Est", pe scurt Ober Ost. Insuficienta rublelor duce la emiterea unor noi ruble
(ostruble - ruble de est) pentru aceasta regiune, divizate in kopeici, ulterior acestea circuland in
paralel cu ostmark, emise doar sub forma de bancnote.
Monedele din poza sunt cele 3 valori emise: 1, 2 si 3 kopeici 1916. Toate din fier, de
unde si urmele de rugina evidente.
Pe o fata au inscrisul "DES OBERBEFEHLSHABERS OST" (Regiunea
Comandamentului Suprem Est), o coroana de lauri si litera monetariei (A = Berlin, J =
Hamburg), pe cealalta valoarea cu litere chirilice in interiorul "crucii de fier". De specificat ca
medalia Crucea de Fier nu este de provenienta nazista, ci a fost prima data folosita in Prusia
timpul razboaielor napoleoniene (in 1813, reginei Louise i s-a acordat prima oara aceasta
distinctie), reactivata de Imperiul German in 1871 si abia apoi devenind simbol nazist.
Si inca o specificatie, germana mea este la un nivem minimal, incat traducerile sunt cat se
poate de aproximative.
Dupa primul razboi mondial economia germana este in colaps din toate punctele de
vedere, inclusiv al disponibilitatii mijloacelor de plata. Pentru a face fata situatiei, fostele state
germane si orasele state emit monede si bancnote locale, acceptate zonal, ceea ce le include in
numismatica, chiar daca celebrele cataloage internationale nu le clasifica in acest sens. De altfel
Germania nu este singurul caz in care sunt emise "ersatzgeld", bani de necesitate, cunoscuti mai
degraba ca notgeld. Franta, Austria, Spania sunt alte cateva exemple, dar sa nu uitam de Regatul
Unit si coloniile acestuia, in care monede emise privat suplineau insuficienta monetara a statului,
diverse "tokenuri" fiind emise de-a lungul istoriei.
Cum metalul devenise un bun pretios dupa razboi, in Germania au fost emise monede de
necesitate din diverse aliaje metalice slabe (frecvent zinc si fier) si din alte materiale, printre cele
mai cunoscute notgeld-uri non-metalice fiind cele din ceramica.
In poze este o moneda de necesitate din Saxonia, 20 pfennig 1921. Emisa intr-un singur
an, moneda este anulata relativ repede, notgeldurile ceramice fiind interzise in 1922, intr-o
incercare de revenire la moneda unica nationala. Tentativa nereusita, urmata de o hiperinflatie in
care o paine isi creste pretul de la 163 la 201 miliarde de marci in decurs de un an (nov. 1922 -
1923).
Ca majoritatea monedelor ceramice este turnata (nu putem vorbi de batere) la fabrica de
portelan din Meissen, recognoscibila dupa simbolul de pe avers, cele doua sabii curbe
incrucisate, sub secera si spicele de grau incrucisate, cu anul deasupra.
Reversul include valoarea si numele landului, iar forma usor lenticulara si marginea
ingrosata reprezinta o incercare de a creste rezistenta monedei, principala problema a monedelor
ceramice fiind fragilitatea.
Moneda are aproape 2 cm diametru si aproape 3 mm grosime, dar cantareste doar 1,5 g
datorita materialului non-metalic, si a fost emisa in 641000 exemplare.
Aparent, un colectionar pasionat de notgelduri a reusit sa numere peste 13000 tipuri
diferite de monede de acest tip, din peste 1700 state, teritorii sau orase, dar din pacate
informatiile furnizate de cataloage alcatuite de experti despre monedele de necesitate sunt inca
destul de inconsistente.
In timpul Republicii de la Weimar (denumirea neoficiala a primei republici germane) a

aparut o moneda cu o valoare ciudata, 4 pfennig. Valoarea de 4 pfennig fusese uzuala in unele
state germane, pe vremea cand 12 pfennig = 1 groshen, dar pare ciudata intr-un sistem decimal.
Moneda de 4 pfennig a fost emisa in 1932 si a rezistat doar un an.
Rmiterea ei a fost o incercare a cancelarului Heinrich Brüning de a reduce preturile in

timpul marii crize economice de dupa caderea bursei (Joia Neagra - 24 octombrie 1929),
suprapusa peste problemele financiare deja existente in Germania dupa razboi.
In ciuda impunerii ca 2 marci sa fie platite in aceasta moneda, ea a fost extrem de
nepopulara, fiind cunoscuta ca "talerul lui Brüning", printre multe alte porecle obtinute in urma
unui concurs organizat de ziarul Der Tag (Ziua).
Moneda este din bronz, cu diametrul de 24 mm si greutate de 5 grame, avand pe o parte
acvila - stema republicii, iar pe cealalta valoarea(4 Reischspfennig), anul (1932) si numele
statului (Deutsches Reich). Cea din imagine a fost batuta la Stuttgart, dupa cum arata litera F de
sub acvila.
Fiind retrasa foarte repede (1 octombrie 1933), majoritatea monedelor se gasesc in stare
buna, dar nepopularitatea si timpul foarte scurt de circulatie au transformat-o intr-o moneda
destul de rara fata de tirajul total de aproape 50 milioane de exemplare in cele 6 monetarii in care
a fost batuta.
Între 1920 si 1939, pe harta Europei a existat un mic oraş stat, scuza folosită de către
Germania pentru invazia Poloniei şi declanşarea celui de-al doilea război mondial. Cunoscut în
prezent ca Gdansk, oraş polonez pe ţărmul Mării Baltice, oraşul liber Danzig a fost o invenţie a
marilor puteri învingătoare în Marele Război. Îndeplinirea promisiunii făcute Poloniei de acces
la Marea Baltică, suprapusă peste divergența anglo-franco-americană legată de cui ar trebui să
aparțină oraşul Danzig, a dus la crearea "coridorului polonez" între acesta şi Germania, iar oraşul
(şi aproape 2000 km2) a fost desprins de Germania şi declarat zonă liberă, sub protecţia Ligii
Naţiunilor (prima versiune a ONU), în uniune vamală cu Polonia şi fără suzeranitate. La
momentul respectiv germanii reprezentau peste 90% din populaţie, iar la est Danzig se învecina
tot cu Germania, enclava Prusia de Est cu capitala la Königsberg, actuala enclavă Kaliningrad.
Oraşul pendulase de-a lungul istoriei între Polonia, Prusia, temporar Rusia şi mai fusese "oraş
liber" după cucerirea napoleoniană, între 1806 şi 1814, până la reanexarea de către Prusia şi
includerea ulterioară în Imperiul German. "Amsterdam-ul Estului" beneficiase aproape tot timpul
de un grad de autonomie, datorită importanţei strategice dată de controlul gurii Vistulei.
După anexarea nazistă şi începutul războiului a urmat persecuţia asupra polonezilor şi
evreilor, apoi ocupaţia sovietică (care au şi oprit o fâşie din estul teritoriului) şi exodul
germanilor din oraşul devenit acum polonez.
În perioada de oraş liber interbelic, Danzig a emis monede pe sistemul 1 gulden = 100
pfennig, inclusiv câteva notgeld-uri în 1920.
Moneda de azi este 1 gulden 1923, bătută în argint într-un singur an. Pe o față este stema
oraşului, aproape nemodificată din 1457, cu doi lei care susțin un scut, pe care sunt două cruci şi
o coroană. Deasupra este o stea cu cinci raze, iar sub o linie este anul. Pe cealaltă față, o corabie
cu pânze şi o altă stea separă denominarea, dedesubt fiind numele oraşului: "Freie Stadt Danzig"
(Oraşul Liber Danzig), cu o scriere sugerând alfabetul gotic.
Moneda a fost emisă într-o cantitate consistentă pentru un oraş de sub 400.000 locuitori,
fiind emise 3,5 milioane monede, dar dintre acestea un milion au fost topite pentru a emite alte
monede în 1927.
O monedă poate aduce aminte despre unul dintre cele mai negre momente ale secolului
XX, Holocaustul. De fapt nu este monedă, ci mai degrabă jeton sau "token", fiind utilizată
exclusiv în interiorul ghetoului din Lodz.
Al doilea oraş ca mărime în Polonia interbelică, Lodz avea şi o importantă comunitate
evreiască, o treime din populaţie, aproape 233.000 oameni. Oraşul a fost ocupat în septembrie
1939, iar pe 30 aprilie 1940 zona săracă a cartierului evreiesc a fost separată de exterior, al doilea
ghetou ca mărime din teritoriile ocupate de germani, care inițial a inclus 164.000 evrei. Acestora
li s-au adăugat alți evrei şi etnici romi din teritoriile ocupate, estimându-se 210.000 evrei care au
trecut pe aici. A fost şi ultimul ghetou desfiinţat, la venirea sovieticilor fiind găsiţi doar 877
locuitori, restul fiind victime ale înfometării şi execuţiilor din ghetou sau urmând calea către
lagărele de exterminare din zonă, Chelmno sau Auschwitz.
Locuitorii ghetoului erau obligați să predea toate bunurile de valoare, inclusiv bani, la
intrare, primind în schimb "ghetto mark", care nu aveau nicio valoare în exterior. Fiind unul din
cele mai importante centre industriale pentru armată, munca în ghetou era "recompensată" (o
plată mai degrabă simbolică) tot cu aceste monede. Deținerea unui alt mijloc de plată era
pedepsită cu moartea, iar mărfurile lipseau aproape cu desăvârşire, încât monedele deveniseră în
ultima perioadă mai valoroase ca material de foc, fiind inflamabile, decât ca putere de
cumpărare.
Moneda care povesteşte această istorie tristă este cea de 10 mărci 1943, varianta din
aluminiu de 3,4 g (există şi o variantă de Al de 2,3 g pe flan subțire şi una de Al-Mg de 1,75 g).
Pe o parte este steaua lui David, cu GETTO suprapus peste colțul din dreapta jos, sub
acesta anul, iar împrejur un cerc dublu cu mai multe stele, în mod bizar sugerând sârma ghimpată
(ghetoul era împrejmuit cu aceasta).
Pe revers, valoarea are suprapusă inscripția Quittung Uber (aproximativ "achitat drept")
iar in jur "Consiliul Bătrânilor Evrei din Litzmannstadt", o formă de organizare impusă de nazişti
pentru intermedierea controlului în ghetou. Se remarcă folosirea numelui dat de germani oraşului
Lodz: Litzmannstadt, în onoarea lui Karl Litzmann, general învingător în primul război mondial
în bătălia de la Lodz şi ulterior membru al Partidului Național - Socialist.
Doar de spus că monedele ghetoului Lodz, singurul care a emis astfel de monede, sunt
intens falsificate (în special 20 mărci, emise în doar 600 ex.), după război apărând şi o fantezie,
moneda de 50 mărci.
După primul război mondial, regiunea Saarland, o zonă de aproape 2500 km2, traversată
de râul Saar, cu capitala la Saarbrücken, a fost desprinsă de Germania şi administrată de Liga
Națiunilor, Franța administrând direct minele de cărbune, ca o compensație pentru distrugerile de
către germani a minelor din Alsacia şi Lorena în timpul retragerii din 1918. După 15 ani, prin
referendum, în 1935, Saarland se uneşte cu Germania, dar după al doilea război mondial, în
1946, este din nou separat de către Franța din zona ocupată de aliați, instituindu-se Protectoratul
Saar, miza fiind aceeaşi, exploatarea minelor de cărbuni.
În Saarland în 50 ani sistemul monetar s-a schimbat de numeroase ori, de la marca
Imperiului German, la francul francez, la marca celui de-al treilea Reich. În 1947 a fost folosit
francul francez de ocupație, pentru câteva luni, urmat tot pentru câteva luni de marca Saar,
ambele doar sub formă de bancnote. Tot în 1947 moneda oficială devine francul francez,
schimbarea vechii monede fiind obligatorie, la o paritate de 1 marcā = 20 franci.
Începând cu 1954 este introdus francul Saar, sub formă de monede de 10, 20, 50 şi 100 de
franci, identice ca aliaj şi dimensiuni cu monedele franceze. Monedele au circulat alături de
francul francez, care a rămas moneda oficială a Protectoratului, fiind doar o măsură de
suplimentare a necesarului de monede din Saar.
În imagine este moneda de 100 franci 1955, singura din cupru-nichel, monedele mai mici
fiind din aluminiu-bronz. Designul este şi el diferit, dacă monedele de 10, 20 şi 50 au o
reprezentare a unui peisaj industrial, moneda de 100 arată o roată dințată, literele numelui
statului Saarland fiind strecurate printre dinții acesteia. În centru apare stema statului, diferența
de culoare dintre zona superioară a scutului (albastră) şi cea inferioară (roşie) fiind sugerată de
haşurarea diferită.
Pe revers este scrisă valoarea, cifre şi litere, în limba germană şi anul. La stânga şi la
dreapta anului apar simbolurile monetăriei Paris, de fapt însemnele directorului monetăriei şi a
gravorului şef. Designul monedei aparține lui Theo Siegle, profesor la Colegiul de Arte
Frumoase din Saarbrücken, sculptor şi medalist.
Moneda a fost emisă doar în 1955, iar istoria ei este foarte scurtă, la 1 ianuarie 1957 Saar
fiind integrat în Germania Federală, monedele mai având valoare circulatorie până în iulie 1959.
Unele monede au căpătat nume proprii. Am vorbit despre "Brüning-Taler". Azi este
vorba despre o monedă din Austria: "Nachtschilling" - schilling-ul de noapte.
Din 1925 moneda națională austriacă devine schilling (a se remarca scrierea diferită de
shilling-ul britanic). După o perioadă în care monedele mari sunt emise în argint, în 1934 sunt
introduse monede de circulație de 50 groschen şi un schilling din cupru-nichel, aliaj 75% cupru
şi 25% nichel. Design-ul gravorilor Gudrun Baudisch şi Michael Powolny creează însă
probleme. Moneda de 50 groschen are un diametru de 24 mm şi 5,5 g, în timp ce moneda de 1
schilling are 26 mm şi 7g. Dimensiunile foarte apropiate, împreună cu imaginea identicã de pe
avers, acvila bicefală care o succede pe cea imperială, face ca cele două monede să fie frecvent
confundate, mai ales în lumină scăzută, ceea ce duce la supranumele de schilling de noapte
pentru moneda de 50 groschen.
În a treia imagine monedele sunt suprapuse,

pentru a se vedea apropierea ca dimensiuni.
Pentru a se elimina confuzia, după doar un an
moneda de 50 groschen este scoasă din circulație şi
înlocuită cu o altă monedă, cu aceleaşi dimensiuni şi
din acelaşi aliaj, dar la care valoarea este scrisă pe
ambele fețe, pe avers acvila este micşorată, numele
ţării uşor modificat (Osterreich în loc de Oesterreich)
este adus deasupra stemei şi anul este mutat pe revers
pentru a face monedele de 50 groschen şi 1 schilling diferențiabile.
Toată povestea primului schilling, inclusiv a celui nocturn, se termină în 1938 cu
anexarea Austriei de către al treilea Reich (Anschluss).
În 1892, Imperiul Austro-Ungar, fondat în 1867, adoptă din punct de vedere monetar
standardul aurului, introducând o nouă monedă, coroana. Numele era adaptat local, krone în
Austria, korona în Ungaria, iar diviziunea 1/100 era diferită în cele două țări,(heller/ filler),
monedele fiind identice ca dimensiuni şi aliaj, dar diferite ca design.
În imagini sunt două monede austriece de 1 heller. Aparent identice, cele două prezintă o
diferență subtilă (în afară de starea de conservare evident diferită).
Moneda din stânga este 1 heller 1912. Este o monedă emisă între 1892 şi 1916, în timpul
lui Franz Joseph I, cel mai longeviv domnitor şi în Austria şi în Ungaria. Pe 21 noiembrie 1916
împăratul moare din cauze naturale.
A doua monedă este tot 1 heller, dar 1916. Este singurul an în care este emisă, circulând
doar 2 ani, până în 1918, devenind inutilă în condițiile unei hiperinflații generate de război şi de
destrămarea imperiului. Moneda este bătută în numele lui Karl I, succesorul la tron al lui Franz
Joseph.
Cele două monede au acelaşi diametru şi aceeaşi greutate (17mm, 1,67 g) şi acelaşi revers
(cu valoarea 1 fără alte explicații şi anul). Îmi amintesc cum, începător în ale monedelor şi fără
internet, a fost o provocare identificarea monedei, folosind toate cunoştințele de heraldică din
casă pentru a îi stabili proveniența, întrucât numele țării nu apare nicăieri.
Şi din heraldică vine şi diferența între cele două monede, acvila bicefală având pe piept
scuturi diferite, aparținând celor doi domnitori.
Primul scut are simbolurile Habsburg, Babenberg şi Lorraine, în aliniere verticală, fiind
folosit de Franz Joseph, cel de-al doilea scut, al lui Karl, are doar dungile casei Babenberg, care
vor deveni scutul şi steagul austriac, considerat cel mai vechi simbol național încă în uz din lume
(din 1230).
Datorită diferenței de tiraj enorme şi a circulației scurte, cea de-a doua monedă este mult
mai dificil de găsit şi mai scumpă decât prima.
Numismatica pentru toți - Ep.59
Cum se face o denominare inteligentă?

Austria, după primul război mondial era într-o situație destul de nefericită. Învinsă, cu
pierderi teritoriale imense, devenită republică, devastată de inflație. Opțiunea inițială de unire cu
Germania a fost refuzată de Liga Națiunilor, deşi prima denumire a republicii austriece a fost
Deutschösterreich.
Moneda națională era în continuare coroana, cu o devalorizare impresionantă. Austria
suferea de o blocadă a fostelor regiuni, devenite state independente, Cehoslovacia, Yugoslavia şi
Ungaria, care refuzau să îi vândă cărbune şi hrană. Dacă în 1916 dolarul american valora 7,95
Kr, în 1922 se ajunsese la 1$ = 19000 Kr. Statistica vorbeşte de o inflație de 14000 ori între
valoarea monedei înainte şi după război Un împrumut al Ligii Națiunilor, 650 milioane coroane
aur, care a însemnat pierderea autonomiei economice, a salvat situația, aşezând 14400 coroane
hârtie la o coroană aur.
În decembrie 1924 se decide schimbarea monedei naționale, din coroană în schilling,

monedă care până la marea criză economică va deveni "dolarul alpin" datorită stabilității.
Paritatea a fost stabilită la 1 schilling = 10.000 koroane. Pentru a uşura înțelegerea
conversiei, în 1923-1924 au fost emise monede de 100, 200 şi 1000 coroane, cu caractetistici
care vor fi păstrate în 1925 la monedele nou apărute, diviziunile schillingului de 1,2 şi 10
groschen.
Moneda de 100 koroane 1924, bronz, cu o acvilă cu coroană şi numele statului pe avers,
iar valoarea de 100 şi anul pe revers, avea 1,66 g şi 17 mm diametru, cu o grosime de 1 mm.
Moneda de 200 koroane 1924, tot bronz, are pe o variantă de cruce anul şi numele țării pe
o față, pe cealaltă doar valoarea de 200, are 33 mm, 1,5 mm grosime şi 3,33 g.
Moneda de 1000 koroane 1924 este din aliaj cupru-nichel, 4,5 g, 22 mm/1,5 mm, cu un
design mai elaborat, un personaj feminin (Margaret, contesa de Tyrol) peste un peisaj montan şi
numele țării pe avers, pe revers valoarea de 1000 în coroană de lauri. Această monedă foloseşte
ortografia Oesterreich în loc de Österreich, ca pe monedele mai mici.
Moneda de 100 şi cea de 1000 au acelaşi gravor, Heinrich Zita (se văd inițialele HZ pe
100, respectiv H.ZITA pe 1000), în timp ce moneda de 200 are sub valoare monograma
gravorului Filip Häuslerr. Interesant este că în buna tradiție a foştilor halleri şi fiind monede "de
renunțare", niciuna nu are numele monedei trecut pe ea.
În 1925 primele monede de 1, 2 şi 10 groschen păstrează acelaşi avers şi aceleaşi
dimensiuni şi aliaj, dar au modificări pe revers pentru a introduce noua denominare. Cum 1
schilling = 100 groschen = 10000 koroane, moneda de 1 groschen pierde zerourile coroanei şi
crenguța de stejar şi primeşte denumirea groschen sub cifră, cea de 2 pierde zerourile şi
monograma, primind nominalul, iar cea de 1000 devine 10 groschen.
Păstrarea caracteristicilor şi a tiparului uşurează trecerea de la o valoare la alta, lucru care
s-a aplicat şi la noi, 80 ani mai târziu, la denominarea bancnotelor.
Tot în zona germană se află unul dintre microstatele Europei, Liechtenstein, cu o

suprafață cam cât oraşul Constanța (160 km2) şi populație cât Mangalia (38000 locuitori), în
măsura în care statisticile noastre pot fi credibile.
Fostă parte a Confederației germane, se separă de aceasta odată cu înfrângerea Austriei în
1866 de către Prusia, rămânând în sfera austriacă de influență, lucru explicabil şi de proprietățile
casei regale în zona habsburgică. Numele statului (şi al familiei regale) înseamnă în germană
"piatră uşoară".
Prințul Johann II, conducător al principatului între 1858 şi 1929, a schimbat timpul
domniei sale trei sisteme monetare: din 1862 Vereinsthaler-ul (pe modelul prusac), din 1898
coroana de 100 helleri, apoi din 1920 francul de 100 rappen, similar modelului elvețian. De
altfel, din 1924, cele două state sunt într-o uniune vamală, francul din Liechtenstein apărând doar
în emisiuni jubiliare.
Moneda de astăzi este 1 coroană 1915, emisă intermitent, doar în 4 ani, între 1900 şi
1915, şi are aceleaşi caracteristici (Ag 835, 5 g, 23mm /1,5 mm) ca sora austro-ungară, cu care se
afla la paritate. Deja cunoscuta inflație de după primul război a coroanei austriece a fost şi
motivul trecerii la franc.
Toate valorile emise ale coroanei, 1, 2, 5 coroane în argint, 10 şi 20 în aur, au acelaşi
design: pe o față au portretul prințului şi titulatura acestuia (Johann II Fürst Von Liechtenstein),
pe cealaltă stema regală înconjurată de lauri, care desparte valoarea şi denominarea (prescurtată
în KR), cu anul dedesubt. Trecerea la franc a fost astfel foarte simplă, KR devenind pe noile
monede FR.
Monedele din Liechtenstein au tiraje de câteva zeci de mii de exemplare, suficiente
pentru mica populație a principatului, dar care le face destul de greu de găsit.
Numismatica pentru toți - Ep. Special 4, 1 Mai
Înainte de a deveni "Ziua Grătarului cu Mici", pe 1 mai se sărbătoreşte Ziua

Internațională a muncii". Ziua Muncii a fost marcată prima dată în 1890, fiind aleasă ca o zi de
proteste muncitoreşti, la primul congres al celei de-a doua Internaționale din septembrie 1889
pentru a celebra incidentul Haymarket din Chicago 1886, când în timpul unei greve la care
intervenise poliția, aruncarea unei bombe din mulțime a dus la un răspuns al poliției, cu 7
polițişti şi cel putin 38 civili decedati, încă 4 fiind executați ulterior. În 1891, al doilea congres o
recunoaşte formal ca eveniment anual, iar în 1904, la al VI-lea congres al Internaționalei
Socialiste, devine zi "obligatorie" de manifestații pentru organizațiile proletare.
1 Mai este ținută ca Ziua Muncii în țări din toată lumea, în majoritate ca sărbătoare
publică, mai puțin în SUA, în care se sãrbătoreşte Ziua Loialității, ca mod de a contracara
manifestările considerate comuniste. Ziua Muncii este serbată în SUA în prima zi de luni din
Septembrie, iar încercările de a o readuce pe 1 Mai nu au reuşit niciodată.
Şi care e legătura între Ziua Muncii şi numismatică? Faptul că în Republica Democrată
Germană, fosta Germanie de Est sau pe scurt RDG, a fost considerată o zi atât de importantă
încât în 1990 s-a emis o monedă care marchează centenarul Zilei Muncii, sau cum era denumită
la acea vreme în RDG: "Internationaler Kampf- und Feiertag der Werktätigen für Frieden und
Sozialismus" (Ziua Internațională şi Sărbătoarea Muncitorilor pentru Pace şi Socialism).
Moneda de 10 mărci este o emisiune jubiliară non-circulantă, din aliaj nichel - alamă,
11,75 g, 31 mm/ 2,1 mm.
Pe avers este o inscripție împărțită în două, care se traduce "Pâine, muncă şi pacea
oamenilor - aceasta este lumea noastră", numele şi stema republicii, anul 1990, valoarea 10 Mark
şi semnul monetăriei Berlin, litera A. Pe fața cealaltă, doar cei doi ani, 1890 şi 1990 şi 1 Mai,
scris în buna tradiție germană cu caractere care aduc cu scrierea gotică.
Aspect interesant: după prima serie de monede a RDG, de pe toate celelalte monede, de
circulație sau comemorative, nu lipseşte stema republicii, construită în cea mai bună tradiție
socialistă, cu coroana de spice încadrând un compas şi un ciocan, simbolizând înfrățirea claselor
muncitoare.
Alt aspect interesant: este una dintre ultimele monede emise de RDG, pentru că pe 31
august 1990 se semna Tratatul de Uniune între RDG şi RFG, refăcându-se Germania.
Prima dată când am dat de Prince Edward Island, am fost nevoit să caut pe hartă, ca să
descopăr mica insulă din Oceanul Atlantic de lângă coasta Canadei. În prezent, este una dintre
provinciile Canadei, cea mai mică şi mai dens populată, dar în 1871 insula era un dominion
separat al Marii Britanii şi emitea monedă proprie. De fapt, o singură monedă şi mai multe
bancnote, pe modelul 1dolar = 100 cenți. Insula a primit acest nume abia în 1798, pentru a se
înlocui vechiul nume de St. John's Island (Ile de Saint-Jean, dat de către francezi). Numele, dat în
onoarea prințului Edward, cel supranumit "Părintele Coroanei Canadei" şi tatăl viitoarei regine
Victoria, elimina confuzia cu alte zone cu acelaşi nume de pe coasta atlantică a Canadei (există şi
Prince Edward Islands, dar acestea sunt departe, lângă coasta Africii de Sud).
Revenind la cursul istoriei, din 1867 se formase Canada, prin intrarea unor provincii din
nordul Americii într-o confederație (stabilită chiar în capitala Prince Edward Island -
Charlottetown), dar gazda consfătuirii a intrat în federație abia în 1873, după ce se cochetase
inclusiv cu ideea de alipire la SUA.
În 1871 se trece de la sistemul englezesc 1 pound = 20 shillings = 240 pence la dolar, dar
o singură monedă a fost emisă, cea de 1 cent, cu dimensiuni de 5,67 g, 25,4 mm/ 1,5 mm,
identice cu cele ale cenților din celelalte dominioane din America de Nord şi Canada.
Pe avers este portretul reginei Victoria, cu titulatura simplă a acesteia şi anul 1871. Pe
revers, o interpretare a sigiliului insulei, cu trei stejari mici (insula era împărțită în trei provincii)
alături de un stejar mare, iar dedesubt explicația în latină a imaginii: Parva Sub Ingenti (cel mic
sub protecția celui mare), un citat din Vergiliu. Numele coloniei şi valoarea completează
imaginea, în exteriorul unui inel punctat, la fel ca şi pe avers.
Monedele au fost emise la monetăria Heaton din Londra, responsabilă de emiterea
monedelor regatului britanic (dar la care au fost emise şi monede pentru alte țări, printre care şi
România), în 2 milioane exemplare.
Newfoundland este ultima provincie care s-a alipit Canadei, în anul 1949. O insulă pe
coasta de est a Americii de Nord, cu numele inițial de Terra Nova, a fost prima posesiune
britanică din această zonă, având asociată din 1809 şi o zonă continentală, peninsula Labrador. În
1824 provincia devine oficial colonie britanică, iar din 1907 dominion, fiind consemnată ca
singurul dominion britanic ce a renunțat la autoguvernare (în 1934), după 79 de ani de
autodeterminare, din cauza gravelor probleme economice.
Numismatic vorbind, în 1865, Newfoundland adoptă standardul aurului, trecând de la

pound la dolar (100 cenți), dar la o valoare cu aproape 1% mai mare față de dolarul canadian,
până în 1985 când în urma unei crize bancare (Black Monday din 1894), banca din Newfounland
se prăbuşeste, iar băncile canadiene se mută aici, dolarii ajungând la paritate. "Istoria" zice că
dolarul din Newfoundland s-a bazat pe "dolarul spaniol", piesa de 8 reali, în timp ce toate
celelate provincii canadiene au adoptat standardul american, care era bazat pe monedele de 8
reali uzate, devenind astfel un pic mai valoros. Dolarul Newfoundland era echivalent al dolarului
din Indiile de Vest Britanice şi din Guyana.
Moneda de astăzi este una de 10 cenți 1941, bătută la Monetăria Canadei din Ottawa
(litera C de sub an), între 1938 şi 1944, o monedă din argint 925, de aproximativ 2,3 g şi 18/ 1,13
mm.
Pe avers, portretul regelui George al VI-lea, cu titulatura completă DEI GRA. REX ET
IND. IMP. - Rege şi Împărat al Indiei prin voia lui Dumnezeu (India era încă parte a Imperiului
Britanic). Reversul este simplu, având numele dominionului, valoarea si anul, cu un cerc cu
ornamente în partea inferioară.
Monede identice, dar cu titru de argint de 80% au fost emise ulterior, între 1945 şi 1947.
În urma unui referendum uşor bizar (aparent şi Canada şi Regatul Unit doreau intrarea
Newfoundland în confederația canadiană, doar localnicilor le-a fost mai greu să îşi dea seama ce
vor), fostul dominion devine cea de-a zecea şi ultima provincie a Canadei, dolarul Newfoundland
fiind ínlocuit de cel canadian. Iar din 2001 provincia capătă denumirea de Newfoundland &
Labrador, exprimând astfel configurația geografică, capitala rămânând St. John's, în zona
insulară pe care se află 92% din populația provinciei.
Pentru astăzi am pregătit două monede "surori", din două provincii diferite ale actualei
confederații canadiene: două monede de un cent, a suta parte dintr-un dolar, una din Nova Scotia,
cealaltă din New Brunswick.
Cele două provincii au fost inițial parte a coloniei franceze Acadia, primii colonişti
venind în 1604, după zeci de ani de conflicte devenind colonie britanică prin tratatul de la
Utrecht din 1714. În 1784 New Brunswick a fost separată de Nova Scotia, în urma unui influx
masiv de loialişti britanici plecați din coloniile care deveniseră Statele Unite.
În 1860, ambele colonii trec de la sistemul
britanic al pound-ului (20 shillings - 240 pence) la
dolarul cu 100 cenți, dar conversia a fost făcută
diferit: în Nova Scotia 5$ = 1 pound (4 shillings la
1$), în timp ce în New Brunswick 4$ = 1pound (5
shillings la 1$). Astfel se ajunge la situația în care
două monede aproape identice să aibă valori diferite.
Centul Nova Scotia are oficial 5,67 g şi 25,53/ 1,41
mm, în timp ce centul din New Brunswick are 5,63 g
şi 25/ 1,8 mm, diferențe insesizabile mai ales dacă
monedele sunt uzate.
Ambele monede au pe avers portretul reginei
Victoria, cu titulatura acesteia VICTORIA D:G: BRITT:REG:F:D: (Victoria Dei Gratia
Brittanniarum Regina Fidei Defensor). Şi reversul este aproape identic, cu coroana imperiului în
centru, anul dedesubt, un cerc punctat cu o coroană de frunze şi flori pe exterior, valoarea scrisă
sus ONE CENT, iar numele coloniei jos. La fel, ambele au fost emise între 1861 şi 1864, şi au
circulat până în 1871, ca urmare a introducerii noului dolar al federației Canada, constituită în
1867 cu aportul ambelor provincii.
Pentru cei pasionați de detalii, pe reversul monedelor mai pot fi descoperite două
diferențe: o frunză mai mare în stânga numelui coloniei Nova Scotia (există şi varianta cu frunza
mică), şi cifra 6 din an mai alungită la moneda din New Brunswick (există şi varianta cu 6
similar celuilalt cent).
Ca suprafață totală, Canada este a doua cea mai mare țară din lume (după Rusia), dar
datorită celui mai mare procent de lacuri din lume, este doar a patra țară ca suprafață terestră.
Țara cu capitala la Ottawa mai deține două recorduri: cea mai lungă graniță (cea cu SUA) şi cea
mai lungă coastă maritimă.
Imediat după momentul creării primei confederații canadiene (1867), în 1871 a fost
adoptată ca monedă comună dolarul canadian, divizat în 100 de cenți. Primul dolar emis ca
monedă a apărut în 1935, la aniversarea a 25 de ani de domnie a regelui George al V-lea, iar
designul reversului, cu excepția unor emisiuni jubiliare, a rămas acelaşi până în 1986. Reversul
poartă imaginea a doi oameni într-o canoe, un comerciant de blănuri şi un nativ american. Cum
comercianții de blănuri franco-canadieni din sec. XVIII-XIX erau numiți "voyageurs", moneda
este cunoscută ca "voyageur dollar".
Pe unul dintre baloții de blănuri din barcă sunt vizibile inițialele HB, aparținând Hudson's
Bay Company, cea care mulți ani a deținut monopolul comerțului cu blănuri în nordul Americii.
Alte două inițiale apar sub
canoe, în partea stângă, EH fiind
inițialele gravorului reversului,
Emanuel Otto Hahn. Interesant
este că portretele monarhului de pe
avers au alt gravor, portretele fiind
comune pentru monedele întregului
(fost) imperiu britanic.
Până în 1966 dolarii au fost bătuți în argint 800, având aproximativ 36/2,8 mm şi 23,32 g,
din 1968 emiterea continuând cu monede de nichel, mai mici, de aproximativ 32/2,6 mm şi
15,62g.
În 1986 se încheie istoria dolarului voyageur, pentru că matrițele au fost pierdute în
timpul unui transport. Pentru a evita falsurile ulterioare, un nou design a fost adoptat, apărând
dolarul "loonie", după imaginea raței (loon) care este reprezentată pe noul dolar.
Cea mai mare insulă din lume, dacă Australia este considerată continent, este
Groenlanda. Numele de "pământul verde", dat încă de prin 986 de către islandezul-norvegian
Eric cel Roşu nu pare să caracterizeze foarte reuşit un teritoriu acoperit în proporție de 81% de
gheață. Colonizată sporadic de norvegieni, insula aparține regatului danez, rămânând în posesia
coroanei daneze după separarea Norvegiei de Danemarca în 1814.
Mica populație de aproximativ 56 mii locuitori (estimare din 2020) foloseşte monedele
daneze. În 1926 s-a încercat introducerea unei monede separate pentru această (la momentul
respectiv) colonie, monedele având caracteristici identice cu cele din Danemarca, dar cu un
design specific.
În imagine este moneda de 25 øre 1926, sistemul fiind similar celui danez: 100 øre = 1
krone. Pe o față este reprezentat un urs polar, simbolul Groenlandei, care apare şi pe stema
acesteia, dar într-o postură bipedă. Valoarea este deasupra, iar dedesubt anul, separat de literele
GS, acronimul de la Grønland Styrelse = administrația Groenlandei, denumirea completă
apărând pe cealaltă față, în jurul stemei daneze. Pe lateralele ursului mai apar inițialele celor doi
gravori: Hans Christian Nielsen şi Gunnar Jensen, inițialele gravorilor fiind o obişnuință pe
monedele daneze.
Monedele sunt din aliaj de cupru-nichel, inițial fiind emise 310.000 exemplare. Interesant
este că în 1940-1941, 50.000 exemplare au fost scoase din circulație şi trimise la monetăria din
New York pentru a primi o gaură centrală, în încercarea de a evita confuzia cu monedele daneze
de o coroană, care nu mai erau emise din argint şi aveau dimensiuni relativ similare.
În 1946, cea de-a patra Republică Franceză reorganizează coloniile în Uniunea Franceză,
în ideea asimilării într-o singură "mare Franța".
Printre teritoriile care devin "France d'outre-mer" se afla şi un mic grup de insule din
Oceanul Atlantic, lângă coasta canadiană, singura posesiune franceză rămasă din imperiul
colonial din nordul Americii: Saint Pierre et Miquelon.
În 1948 sunt emise singurele monede pentru acest teritoriu, 1 şi 2 franci, folosite doar 12
ani, pentru că în 1960 are loc o reformă monetară, noul franc fiind emis doar ca bancnote, iar din
1965 se trece la francul francez, înlocuit ulterior de euro.
Monedele au pe avers capul unei figuri feminine, reprezentarea Libertății, cu aripi. În

fundal apar mai multe nave, iar în partea de jos anul şi simbolurile monetăriei Paris. Numele
gravorului L. Bazor) şi inițialele acestuia GB (numele complet fiind Lucien Georges Bazor) apar
la nivelul mării, de o parte şi de alta a capului. Imaginea este completată de inscripția
"Republique Française Union Française".
Acest avers este comun mai multor monede emise în aceeaşi perioadă în teritoriile
franceze: Reunion, Africa Ecuatorială Franceză, Africa de Vest Franceză, Camerun, Togo,
Somalia Franceză, Djibouti, Madagascar.
Reversul are numele Saint Pierre et Miquelon, şi reprezentarea unui vas cu pânze, o
goeletă folosită la pescuit. Ocupația de bază a locuitorilor insulelor este sugerată şi de cele două
prezumptive fileuri de cod care separă valoarea 1 de F.
Moneda de 1 franc 1948 are o dimensiune de aproximativ 22,5/ 1,6 mm şi o greutate de
1,32 g, fiind bătută, ca şi moneda de 2 F, din aluminiu.
Numismatica pentru toţi - Ep. 67
Ultimele monede ale Imperiului Otoman, două monede relativ comune, sunt cele de 40
para, aparţinând ultimilor doi sultani: Mehmed V și Mehmed VI. În istoria de peste 600 ani a
Imperiului, cei doi poartă numerele 35 şi 36, un semn al stabilității acestui imperiu.
Monedele sunt din nichel, greutate 6 g și aproape 24 mm, fiind printre primele și ultimele
care au părăsit clasica triadă Au - Ag - Cu, pe care s-au bazat monedele imperiului.
Mehmed V a pierdut în cei 9 ani ai domniei teritoriile europene ale otomanilor, nordul
Africii și insulele mediteraneene. Fratele său, care i-a urmat la domnie în 1918, a suferit
consecințele înfrângerii în primul război mondial, însemnând pierderea teritoriilor din Orientul
mijlociu, dizolvarea Imperiului și abolirea sultanatului la 1 noiembrie 1922.
Pe avers monedele au toughra, sigiliul sultanului, fiecare sultan având propria toughra,
chiar dacă diferențele sunt minore. Moneda lui Mehmed V are la dreapta și simbolul pentru
Reșâd, "Cel care urmează calea dreaptă", supranumele sultanului. Pe margine, în scriere arabă și
separate de două stele sunt cele trei cuvinte care formau motto-ul: Libertate, Egalitate, Justiție.
Sub toughra este anul domniei, în acest caz anul 4, cadrul fiind completat de o ramură de măslin
și spice de grâu.
Pe revers este valoarea de 40 para, numele imperiului și "emis la Constantinopole",
denumirea folosită pentru Istanbul până la instaurarea republicii. Între ramura de măslin și
spicele de grâu este un chenar cu anul ascensiunii la tron al sultanului, monedele otomane având
un singur an pentru un singur sultan, cel al ascensiunii la tron, pe calendarul hejira. Cele două
monede au anii 1327, respectiv 1336, corespunzând 1907 și 1918.
Diferențele între monede sunt minore: anul înscăunării și mici diferențe la toughra.
Absolut accidental, ambele sunt emise în anul IV al domniei ambilor sultani, moneda lui
Mehmed VI fiind bătută doar în acest an de la ascensiunea la tron (1921).
În 1923 monedele sunt înlocuite de noile monede ale republicii. Și de amintit: sistemul
monetar otoman era din 1844 1 lira = 100 kurus = 4000 para, moneda de 40 para fiind de fapt
echivalentul unui kurus.
După căderea Imperiului Otoman și războiul turc de independență (inclusiv epurări etnice
și genocidul armean), în 1923 este fondată Republica Turcă. Sistemul monetar este așezat la 100
kurus = 1 lira.
Primele două monede de 1 lira (pe
care scrie 1 lira, pentru că există o monedă de
aceeași valoare, dar care are înscrisul 100
kurus) din istoria republicii portretizează pe
primii doi președinți : Mustafa Kemal
Atatürk și Mustafa İsmet İnönü. La
introducerea în Turcia a legii numelor de
familie fixe, primul, născut sub numele de
Ali Rıza oğlu Mustafa a primit de la
Parlamentul Turc supranumele de Atatürk
(părinte al Turciei). La rândul său, Mustafa
İsmet a primit de la Atatürk numele de İnönü,
după o localitate din Anatolia, unde victoriile
sale au întors soarta războiului greco-turc din
1919-1922 și au permis recuperarea Traciei
de Est de către Turcia.
Monedele sunt ambele din argint 830,
cu o greutate de 12 g și un diametru de 29 mm. Reversul este identic: semiluna cu colțurile în
sus, cu două spice de grâu în interior, între ele valoarea și anul, iar deasupra o stea.
Aversul are imaginea fiecărui președinte, înconjurată de numele republicii: Türkiye
Cumhuriyeti. Muchia ambelor monede prezintă segmente striate alternând cu inițialele T.C.
Interesant este că deși Atatürk a murit în noiembrie 1938, lira cu portretul său este emisă
inclusiv cu milesimul 1939, în timp ce lirele cu İnönü sunt bătute doar în 1940 și 1941, deși
acesta a fost președinte până în 1950.
Pe de altă parte, dacă părintele fondator Atatürk este o prezență constantă pe monedele
turcești, în diverse ipostaze și portretizări, İnönü este singurul personaj real care mai apare pe
monedele de circulație din Turcia în afară de Mustafa Kemal. Cel puțin deocamdată...
1943: al doilea război mondial este în plină desfășurare. Armata Roșie câștigă bătălia de
la Stalingrad și începe ofensiva spre vest. Franța era împărțită din 1940 între regimul de la Vichy,
condus de Mareșalul Pétain, stat clientelar al Germaniei, și Franța liberă, condusă din exil de
Generalul de Gaulle.
În Franța liberă era incluse teritoriile africane care aparținuseră Franței și care în august
1940 preferaseră (sau fuseseră convinse) să susțină cauza lui de Gaulle, sub numele Africa
Franceză Liberă. Aici era inclusă și zona din Cameroon sub tutela Ligii Națiunilor și
administrație franceză.
La începutul lui 1943 forțele franceze libere ajung și în Madagascar, insulă care fusese
vizată de naziști ca destinație pentru deportarea a patru milioane de evrei. Fostă colonie franceză,
Madagascar fusese preluat de englezi în timpul războiului, pentru a preveni o posibilă invazie
japoneză.
În cele două zone sunt puse în circulație în 1943 monede asemănătoare, de 50 centimes și
1 franc, bătute la Pretoria, gravor fiind Coert Laurens Steynberg.
Toate monedele sunt din bronz, cele de 1 franc cu diametru de 25 mm și 5,5 g. Pe o față
apare cocoșul galic, un scut cu monograma RF și numele teritoriului: Madagascar sau Cameroun
Française cu mențiunea că în Cameroon au fost emisă și monede cu Libre după numele țării.
Reversul, identic pentru toate monedele, are valoarea, inițialele gravorului, anul, sloganul
republicii franceze: libertate, egalitate și frăție și încă două valori ale Franței libere: onoare și
patrie.
Tot pe revers tronează crucea dublă, cunoscută drept "croix de Lorraine", simbol apărut la
Constantinopol, adus în zona Lorenei de către dinastia de Anjou, devenită simbol al Franței
Libere, ca opoziție a simbolului svasticii utilizat de naziști.
Așa cum spuneam, monedele, emise într-un singur an, sunt identice, singura diferență
fiind numele teritoriului în care au fost emise și amplasarea diferită a scutului cu RF pe avers,
schimbată pe monedele din Madagascar.
Rămânem în Camerun, țara de pe marginea golfului Guineei, al cărei nume vine de la

creveți, pentru că portughezii numiseră în 1472 fluviul Wouri, cel mai mare din Camerun, "Rio
dos Camarões" (râul creveților).
Fost teritoriu sub mandat francez (nu colonie, ca celelalte teritorii ale Africii Centrale),
partea franceză din Camerun devine stat independent la 1 ianuarie 1960.
Moneda de astăzi, 50 francs 1960, marchează acest moment, având înscris nu anul
emiterii, ci întreaga dată a obținerii independenței. Moneda a circulat nu doar în Camerun, ci și
în celelalte foste colonii franceze: Chad, Gabon, Republica Centrafricană, Congo, fiind emisă de
Banca Centrală a Statelor Africii Ecuatoriale și Camerun, care apare pe revers ca "Banque
Centrale", cu sediul în capitala Camerun-ului, Yaounde, instituție care va deveni ulterior BEAC,
Banca Statelor Africii Centrale (Banque des États de l'Afrique Centrale).
Pe avers moneda are reprezentarea a trei antilope elan, care va deveni imaginea comună
pe aproape toate monedele BEAC.
Numele țării și lozinca "Pace, Muncă, Patrie sunt în franceză, abia la 1 octombrie 1961,
când o parte din fostul teritoriu sub mandat englez al Camerunului se alipește, Camerun
devenind o țară bilingvă. Simbolurile monetăriei Paris, cornucopia și bufnița, și inițialele/
numele gravorilor Gabriel Bernard ; Lucien Bazor (G B L Bazor) completează aversul.
Moneda este din cupru-nichel, cu un diametru de 31 mm și greutate de 12 g, fiind emisă
într-un singur an.
Despre francul din Africa Ecuatorială Franceză am mai vorbit în zona cameruneză, dar aș
face o scurtă recapitulare.
În 1910 teritoriile franceze din Africa centrală sunt organizate sub forma Africii
Ecuatoriale Franceze, dar primele monede proprii, franc al Africii Ecuatoriale Franceze, sunt
bătute abia în 1942/43, 50 centimes, foarte asemănătoare cu cele din Camerun, emise de
guvernul francez în exil și scoase la Pretoria (Africa de Sud, la vremea respectivă colonie
britanică).
În 1939 apăruse ideea, implementată abia în 1945, unei monede separate pentru coloniile
din Africa, numită franc CFA (de la Colonies françaises d'Afrique), pentru a nu fi impactate de
devalorizarea francului francez în timpul și după război. În 1948 sunt emise monede de 1 și 2
franci, din aluminiu, cu o față comună tuturor coloniilor franceze, imaginea libertății (Mariana),
cu căciulă frigiană cu aripi și nave în fundal, cu textul Republique Française - Union Française.
Reversul este identic cu cel al monedei de 1 franc 1948, Camerun, cu o gazelă (Gazella
leptoceros), dar având inscripția Afrique Equatoriale Française, spre deosebire de Territoire du
Cameroun de pe cea cameruneză. Instituția responsabilă era Casa Centrală a Franței de peste
mări, Caisse Centrale de la France d’Outre-Mer (CCFOM).
În 1955, este creat l’Institut d’Emission de l’Afrique Equatoriale Française et du

Cameroun (I.E.A.E.F.C), care înlocuiește Casa Centrală, emițând monede doar în 1958, cu valori
de 5, 10, 25 franci, în aluminiu bronz, având pe avers cele trei gazele elan gigante și denumirea
institutului, circulând în cele patru posesiuni franceze (Chad, Gabon, Congo francez și Obangui-
Chari) și Camerun, teritoriu cu statut de mandat.
În 1959, ca preambul al independenței statelor din zonă, Institutul este înlocuit de Banque
Centrale des Etats de l’Afrique Equatoriale et du Cameroun (B.C.E.A.E.C.). Din 1961 monedele
din noile republici create în anul anterior: Gabon, Chad, Republica Africii Centrale, Congo (a nu
se confunda cu Republica Populară și Democrată Congo) și Camerun au un design aproape
identic cu cele anterioare, dar cu denumirea noii bănci.
Cum numele băncii se modifică în 1972 în Banque des Etats de l’Afrique Centrale
(B.E.A.C), din 1973 monedele schimbă textul cu noul nume, până în 2003, în 2006 apărând o
nouă serie de monede cu un design complet diferit.
Începând din 1985, o fostă colonie spaniolă, Guinea Ecuatorială, aderă la francul CFA,
ridicând la șase numărul țărilor utilizatoare ale acestei monede.
Denumirea francului CFA rămâne aceeași de-a lungul timpului, dar semnificația se
schimbă în 1958 în francul "Communauté française d'Afrique", iar după independență, până în
prezent, francul "Coopération financière en Afrique". De altfel, numele de franc CFA este
utilizat de două monede diferite, francul Africii Centrale și francul Africii de Vest, emise de
instituții financiare diferite, cu design diferit, dar cu aceeași valoare fixă față de francul francez,
actualmente față de Euro, situație care se pare că va fi schimbată în anii următori.
Tot în Africa centrală, monedele de 100 franci spun o istorie a schimbărilor din această
zonă în perioada modernă.
Pe linii, sunt puse monedele fiecărei țări, începând bineînțeles cu cele ale uniunii
monetare, inițial numită Banca Centrala Statelor Africii Ecuatoriale si Camerun (BCEAEC), apoi
din noiembrie 1972 Banca Statelor Africii Centrale (BEAC). Schimbarea entitatii emitente se
reflecta pe verticala, primele 3 coloane fiind in timpul BCAEC, care apare pe monede ca Banque
Centrale, urmatoarele fiind BEAC, ceea ce determina o schimbare a designului prin apariția
întregii denumiri în chenarul de deasupra valorii.
O notă aparte fac monedele din prima coloană, care au o greutate de 12 g, cu o grosime
de 3 mm, în timp ce toate celelalte sunt de 7 și 1,7 mm (în una din poze se vede cum cele 2
monede 1967/68 sunt cât 3 dintre celelalte). Designul cercului ornamental de pe revers este
diferită de restul monedelor, la fel ca și formatul cifrelor din 100 și plasarea milesimului. Sunt de
altfel singurele monede care fac separarea Africa Ecuatorială/ Cameroon, moneda cameruneză
având și un design mai aparte, cu motto bilingv inclus și cu inițialele/ numele gravorului, Gabriel
Bernard și eternul G.L. Bazor în altă poziție pe avers.
Pe orizontală sunt separate țările care formează comunitatea economică și financiară, în

ordine: Camerun, Republica Centrafricană, Chad, Gabon, Congo și Guineea Ecuatorială, mai
tarziu alăturată și de aceea cu un singur tip de monedă.
Monedele din Camerun sunt mai multe, pentru ca renunțarea la federație în 1972 este
reflectată de schimbarea înscrisului de pe avers de la "Republique Federale du Cameroun" la
denumirea bilingvă Cameroun - Cameroon.
O mențiune aparte merită moneda din "Imperiul Centrafrican", monedă emisă doar în
1878. Jean-Bedel Bokassa, președinte al Republicii Centrafricane declară țara imperiu în 1976,
luându-și numele de Bokassa, monedele comandate cu noua denumire nu ajung însă până la
răsturnarea în 1979 a regimului, catalogul Krause afirmând că nu au fost puse în circulație.
Designul asemănator și starea de uzură în care se găsesc mare parte din monedele existente pe
piața numismatică sugerează că acestea au fost totuși folosite în tranzacții.
O altă mențiune apare la moneda din Guineea Ecuatorială, singura țară de altă limbă față
de restul uniunii, în care franceza este limbă oficială (în Camerun alături de engleză). Fiind fostă
colonie spaniolă, denominarea apare ca "francos", în locul "francs" de pe celelalte monede.
Și încă o idee: pe monedele de după 1971, ascunsă în iarbă, sub capul celei de-a treia
antilope, apare o monogramă - un R cuprins de un C. Sunt inițialele lui Robert Cochet, gravorul
care a refăcut designul celebrului Lucien Georges Bazor, părintele imaginii cu cele 3 antilope,
imagine ce a devenit și logo pentru BEAC.
Designul lui Bernard & Bazor a rezistat până în 2003, ultima monedă de 100 franci,
emisă începând cu 2006, fiind una bimetalică, cu un design nou, operă colectivă a Atelierului de
Gravură a Monedelor și Medaliilor (Atelier de Gravure des Monnaies et Médailles), (A.G.M.M.),
care apare pe toate monedele din ceea ce pare a fi ultima serie a francului Africii Centrale.
Colonia Guinea Spaniolă își obține independența în 1968, devenind prima țară de limbă
spaniolă din Africa.
Primele monede emise sunt denumite peseta guineană, amintind de peseta spaniolă
folosită în perioada colonială. Toate monedele de circulație sunt emise în 1969, cele de 1, 5 și 25
pesetas având același design: doi colți de elefant, numele țării și anul pe avers, valoarea și
emblema pe revers, doar moneda de 50 pesetas având imaginea președintelui Macías Nguema pe
avers. Monedele sunt la aceleași dimensiuni și din aceași materiale ca monedele spaniole de
aceeași valoare, fiind emise la Madrid.
În 1975, în încercarea de a se desprinde de trecutul colonial, "africanizarea" duce la

schimbarea monedei în ekuele/ ekwele, nume ce amintește de o formă de proto-monedă din fier a
populației Fang din zonă, "epkele". Sunt două serii diferite de monede emise, la monedele de
circulație din 1975 și cele jubiliare de până în 1979, denominarea folosită era ekuele, cu același
plural, după 1980 folosindu-se numele ekwele, cu pluralul bipkwele.
Moneda de 25 pesetas 1980, la fel ca celelalte din seria din acest an se apropie de
imaginea vechilor pesetas, având chipul noului președinte, Teodoro Obiang Nguema Mbasogo,
nepotul lui Macias Mbasogo (ajuns la putere printr-o lovitură de stat în 1979), anul și numele
țării pe o față, reversul fiind aproape identic cu cel al pesetelor, doar denominarea fiind diferită.
Problemele financiare ale țării duc la o devalorizare galopantă a monedei în anii '80, încât
în 1985 Guineea Ecuatorială aderă la Uniunea Monetară Centrafricană, francul CAF devenind
moneda națională.
Guineea Ecuatorială reușeste astfel ca în decurs de doar 17 ani să schimbe trei sisteme
monetare. Deși toate cele trei monede, pesetas, ekuele/ekwele și francul CFA sunt teoretic
divizate în 100 céntimos, monede divizionare nu au fost niciodată emise.
În ciuda exploatărilor petroliere deschise în anii '90, Guineea Ecuatorială rămâne una
dintre cele mai sărace țări din lume, cu mai puțin de jumătate din populație având acces la apă
potabilă, o rată a mortalității impresionantă și o situație deplorabilă a drepturilor civile.
Congo devine în 1908 colonie belgiană, o zonă aflată la est de fluviul cu același nume,
spre deosebire de colonia franceză cu același nume, aflată pe coastă, în vestul fluviului.
Cu un teritoriu de 80 ori mai mare decât al Belgiei, Congo Belgian a jucat un rol
important în al doilea război mondial, când colonia, rămasă fidelă guvernului belgian în exil,
devine un furnizor important de cauciuc pentru aliați, și de uraniu pentru SUA, utilizat la
fabricarea primelor bombe atomice, inclusiv a celor utilizate la Nagasaki și Hiroshima.
Din această perioadă provine moneda de 2 franci 1943, cu o formă deosebită, fiind o
monedă hexagonală, dar cu colțurile nerotunjite.
Este emisă într-un singur an, în Philadelphia, în 25 milioane de exemplare, din bronz, cu
un diametru (deși denumirea de diagonală ar fi mai potrivită) de 3 cm, fiind singura monedă
hexagonală emisă pe teritoriul Statelor Unite. Pe o față are imaginea unui elefant și anul, iar în
spatele elefantului este o monogramă, inițialele gravorului belgian Armand Bonnetain.
Pe cealaltă față este valoarea, sub forma 2 Fr încadrată de două stele, iar deasupra și
dedesubt, în stilul belgian bilingv, numele băncii locale, în franceză și olandeză. Inscripția în
olandeză este greșită, cu "Belgish" în loc de "Belgisch", motiv pentru care monedele au avut o
viață foarte scurtă, fiind înlocuite în 1946-47 cu alte monede, cu design similar, dar mai mici și
de formă rotundă, emise la Pretoria.
Congo Belgian își obține independența în iunie 1960, sub denumirea de Republica
Congo. Cum în același an și fostul teritoriu francez Congo devenise republică (independentă din
august 1960, se ajunge la situația de a exista două țări cu aceeași denumire, diferențiate prin
denumirea capitalei: Congo - Léopoldville, respectiv Congo - Brazzaville.
Prima republică congoleză, cum mai
este cunoscută țara între 1960 și 1964, are o
istorie agitată, cu lupte interne și războaie de
seccesiune, încheiate printr-o lovitură de stat în
1965. Pe 1 august 1964 denumirea statului este
schimbată în Republica Democrată Congo.
În 1965 este emisă singura monedă din
RD Congo cu denominarea franc. Este o
monedă de aluminiu, de aproape 3 cm
diametru, cu valoarea de 10 franci (10 F, cum
apare pe avers). Tot pe avers apare denumirea
Băncii Naționale Congo Léopoldville, anul,
însemnele monetăriei Bruxelles și inițialele
gravorului, Georges André Brunet.
Pe cealaltă față tronează imaginea unui
cap de leu și o deviză: Justiție, Pace, Muncă.
Reversul aparține altui gravor, Carlos Van
Dionant, ale cărui inițiale sunt în partea de jos.
Moneda are viață scurtă, în 1967 fiind
adoptat un alt sistem monetar.
În 1960, la nici două săptămâni după declararea independenței fostei colonii belgiene
Congo, zona de sud est a acesteia, Katanga, se declară la rândul ei independentă, intrând într-un
război de secesiune față de Republica Congo Léopoldville. Miza era una economică, o treime din
venitul Congo provenind din minele de cupru din Katanga, controlate de companii private,
belgiene și engleze, și de statul belgian. Prin urmare, Confederația Asociațiilor Tribale din
Katanga, una din principalele formațiuni politice din provincie (CONAKAT) și liderul acesteia,
Moïse Tshombe, primesc susținere consistentă din partea companiilor miniere pentru o politică
favorabilă. Noul stat, cu capitala la Élisabethville, actualmente Lubumbashi, cel mai mare oraș
minier al zonei, intră în război cu Congo, dar trebuie să facă față și tulburărilor interne, nu toate
triburile fiind de acord cu secesiunea, în lupte fiind implicate și alte state, inclusiv mercenari și
ONU. Statul Katanga dispare în ianuarie 1963, dar conflictele din zonă persistă încă.
În scurta existență, Katanga a emis în 1961 două monede de circulație, 1 și 5 franci, din
cupru în aliaj cu zinc, și una de colecție, 5 franci din aur.
Monedele au același design, cu un ciorchine de banane pe o față și numele statului, gravat
pe o bandă. Pe fața cealaltă este valoarea, sub forma 1 sau 5 FR, denumirea "Banca Națională" și
anul 1961, în fundal fiind reprezentată o cruce, cunoscută drept "Katanga cross" sau "Baluba
cross", o proto-monedă a zonei, sub forma unei cruci turnată din cupru, de 0,5 - 1 kg.
Monedele au 22, respectiv ~26 mm diametru și o grosime aproximativ 1,5 mm. Datorită
scurtei perioade de circulație, și a unei devalorizări de aproape 4 ori în mai puțin de 2 ani de
existență, monedele se găsesc pe piața numismatică într-o stare de obicei foarte bună.
În 1967 Republica Democrată Congo își schimbă moneda din franc în zair. Patru ani mai
târziu și țara își schimbă numele în Zair, după numele portughez al fluviului Congo, după ce în
1966 capitala Léopoldville devenise Kinshasa. Toate acestea în timpul președintelui Joseph-
Désiré Mobutu, cunoscut ulterior drept Mobutu Sese Seko Kuku Ngbendu Wa Za Banga, pe
românește "Atotputernicul luptător care, datorită rezistenței și a inflexibilei dorințe de a câștiga,
va merge din cucerire în cucerire, lăsând foc în urma sa". Cei cu oarecare vechime își amintesc
acest nume din vizitele repetate făcute în România de acesta în perioada comunistă.
Zairul are un model mai aparte de divizare, fiind împărțit în 100 likuta, la rândul ei
aceasta fiind divizată în 100 sengi.
Singura monedă de circulație cu denominarea sengi a fost emisă în 1967, 10 sengi, o
monedă de aluminiu, cu denumirea Băncii Congoleze și valoarea sub forma 10s pe o față, un
leopard pe o creangă, valoarea în litere și anul pe cealaltă.
Tot în 1967 a fost emisă și singura monedă de circulație de 1 likuta, tot din aluminiu,
denominarea fiind prescurtată 1k, pe monedă apărând stema Congo. Ambele monede au fost
gravate de Michael Rizzello și bătute în Marea Britanie.
Pluralul pentru likuta este makuta, așa cum apare și pe moneda de 20 makuta 1976 (serie
apărută în 1973 și 1976). Mobutu apare pe o față cu bereta din leopard, devenită brand personal,
cealaltă față fiind ocupată de un braț cu o torță, simbolul central de pe stema Zairului. Moneda
este una din cupru-nichel, cu un diametru de 31 mm și greutate de peste 13 g.
În 1987 este emisă și
singura monedă circulantă de 1
zair, alături de alte două valori, 5
și 10. Moneda este din alamă, 21
mm și 5 g, pe o față, din nou,
imaginea președintelui, iar pe
cealaltă revine denumirea băncii,
Banca Zairului, valoarea fiind
inclusă într-un cerc, la fel ca la
monedele din 1967.
Zairul a suferit o devalorizare majoră în timp, dacă în 1967 1$ era 2 zaires, în 1987 era
112 zaires, la finalul anului 1993 1$ ajungând 110 miloane zaires. În acest an se încearcă
salvarea monedei prin introducerea "noului zair", doar sub formă de bancnote și monede de
colecție. Odată cu răsturnarea regimului, Mobutu în 1997 (primul război congolez), cădere
provocată parțial și de această devalorizare accentuată, denumirea țării re-devine Republica
Democrată Congo, iar moneda este schimbată înapoi în franc congolez în 1998. Cum la
introducere 1 zair fusese echivalentul a 1000 franci, 1 zair nou a înlocuit zairul în raport 1:
3,000,000, iar la revenire 1 franc = 100,000 zaires noi, între primul (pre-1967) și al doilea (post
1997) franc este o diferență de 1 la 300 trilioane.
Și apropos, nici pentru francul congolez actual nu există monede de circulație, toate
monedele de după 1998 din Congo Democrat fiind monede de colecție.

Numismatica Pentru Toti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Numismatica Pentru Toti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Numismatica pentru toti – Ep.

Trec de la noi la vecinii de bloc (sovietic).

Soare, plaja, ocean... Dor de vara. Sau Brazilia.

Am ales o moneda in doua variante, una fiind o eroare. Si nu o eroare cauzata de un

Conform ultimei sugestii, ne intoarcem la "vecini": Africa de Sud.

Monedele de pe randul de sus au un design uniform, dar cu schimbarile stemei aferente.

Este o moneda octogonala, cupru, 22 mm, in valoare de 1 anna (semnul de sus, de pe

In poza este moneda de un dram, denumirea, provenind de la drahma greceasca, fiind

Tot din Regatul Unit, astazi avem 6 monede de

Irlanda, Burma, Palestina si India, aceasta din urma

Cele 5 fețe ale Reginei Elisabeta a II a

Tot pe tema monedelor cu supra-batere, azi o moneda din Italia: 20 centesimi.

Falsurile monetare au existat de cand au existat si monedele. Aparitia monedelor fiind

In timpul Republicii de la Weimar (denumirea neoficiala a primei republici germane) a

Rmiterea ei a fost o incercare a cancelarului Heinrich Brüning de a reduce preturile in

În a treia imagine monedele sunt suprapuse,

Cum se face o denominare inteligentă?

În decembrie 1924 se decide schimbarea monedei naționale, din coroană în schilling,

Tot în zona germană se află unul dintre microstatele Europei, Liechtenstein, cu o

Înainte de a deveni "Ziua Grătarului cu Mici", pe 1 mai se sărbătoreşte Ziua

Numismatic vorbind, în 1865, Newfoundland adoptă standardul aurului, trecând de la

Monedele au pe avers capul unei figuri feminine, reprezentarea Libertății, cu aripi. În

Rămânem în Camerun, țara de pe marginea golfului Guineei, al cărei nume vine de la

În 1955, este creat l’Institut d’Emission de l’Afrique Equatoriale Française et du

Pe orizontală sunt separate țările care formează comunitatea economică și financiară, în

În 1975, în încercarea de a se desprinde de trecutul colonial, "africanizarea" duce la

S-ar putea să vă placă și