Apa- puntea de legătură din știință

1
CUPRINS:

1. Introducere……………………….…………………………….…………………3

1.1. Propietăți fizice……………………….…………………………….…………3

1.2. Alcătuirea apei……………………….…………………………….………….3

2. Apa- element antic……………………….…………………………….…………3

3. Permeabilitatea celulei……………………….…………………………….
………………………4

4. Bibliografie……………………….…………………………….…………………5

2
 1. Introducere:

Apa este un lichid care se găsește în natură în trei stări de agregare: înghețată, lichidă și
gazoasă, trecând în mod natural prin fiecare în funție de temperature mediului. Este un lichid
incolor, inodor și insipid. Cea mai răspândită substanță de pe Pământ, face parte dintre cele 4
substanțe străvechi, fiind vitală vieții. Apa este partea abiotică dintr-un ecosystem biologic.

1.1. Propietăți fizice:

 Condensarea este procesul de trecere al apei din starea de gazos în lichid. Prin acest
proces particulele de apă din aer se restrâng, formând norii, apoi precipitațiile. Opusul
condensării este evaporarea.
 Solidificare este procesul de trecere al apei din lichid în gheață. Apa îngheață la
temperature de 0oC. Acest process are loc deoarece particulele din care este constituită
apa sunt strâns unite între ele, prin forțe de atracție extrem de puternice, fiind imobolizate
în pozii fixe unele față de altele, nepermițând fluiditate substanței. Opusul solidificării
este topirea.

1.2. Alcătuirea apei:

o O moleculă de apă este format din doi atomi de hidrogen (H) și un
atom de oxigen (O), având formula chimică: H 2O. Aceasta este
datorată necesității atomilor de a-și forma configurație stabilă de
dublet, în cazul atomilor de H, prin cedare de e -, sau octet, în cazul
atomului de O, prin acceptare de e-. Oxigenul face parte din grupa a
VI-a principal, astfel acesta este dicovalent, având nevoie să
primească 2 e-, iar hidrogenul face parte din grupa I principală,
donând un e-. Deci un atom de O are nevoie de 2 atomi de H pentru a
rămâne stabil în natură, formând o legătură polară datorită simetriei perfecte a moleculei,
cu atomul de O este mai mare decât atomii de H. (fig. 1.) Fig. 1.
(Wikipedia)

2. Apa- element antic:

Se consideră că viața pe Pământ a început acum 3,5 miliarde de ani într-un ocean
străvechi, numit Oceanul Primordial. Încă din timpuri paleontologice apa a jucat un rol important
în biologie. Chiar dacă formarea primelor forme de viață a fost doar o întâmplare, locul
„nașterii” vieții a lăsat o urmă importantă în dezvoltarea organismelor din acel punct până în
present.

Din punct de vedere chimic, Oceanul Primordial avea un pH acidic scăzut, 4-7,
comparative cu prezentul, unde apa oceanelor are un pH 8. Acest fapt se datorează cantitații mari
de CO2 care a ajuns în apă din cauza erupșiilor vulcanice foarte frecvente.

3
Trecerea din mediul acvatic în mediul terestru aduce o serie de modificări structural și
funcționale. Cu toate acestea corpurile organismelor încă au nevoie de umiditate, aceasta fiind o
trăsătură primordial din punctual meu de vedere. Spre exemplu, dacă ar fi să luăm un Polichet,
exemplar din încrengătura Anelidelor, care trăiește în mediul acvatic, și omul ca exemplu din
mediul terestru. Policheții au foițe membranare extreme de subțiri, vascularizate la exteriorul
corpului, structural asemănătoare cu țesuturile alveolelor pulmonare, cu rol de plămâni. Omul are
plămânii la interiorul corpului. De ce? Mediul în care trăiește polichetul este unul ud, care îi
menține constant membrana umedă. În schimb, omul trăiește în mediul uscat, dacă el nu și-ar
umezi țesuturile pulmonare acestea s-ar usca, iar organismul ar muri.

3. Permeabilitatea celulei:
Transporturile la nivel celular sunt esențiale funcționării
celulelor animale sau vegetale. Toate substanțele care intră
sau ies din celulă trec prin membrana/plasmalema acesteia.
Plasmalema este organizată după Modelul mozaicului fluid
fig.2., fiind alcătuită dintr-un bistrat lipidic și proteine cu
rol structural sau funcțional. Bistratul lipidic are doi poli:
un pol hidrofil, în părțile exterioare, și un strat hidrofob, în
zona medulară. În cazul proteinelor de transport, trecerea
prin Fig. 2. (Celula și organitele celulare-
membrană se face în mod pasiv. Biologie Corint- GinaMed)
Figura 3 prezintă o membrană semiperneabilă care separă
mediul 1 de mediul 2, fiecare conținând un tip de dizolvant impermeabil și permeabil.
Debitul volumic Jv=cm3/s de-a lungul membrane este dat de relația:

Jv= PfSVw [(ci2 − ci1) + 0p(cp2 − cp1)+(P1 − P2)/RT]

 Pf = coeficientul de permeabilitate osmotică a apei

(cm/s)
 S= aria suprafeței membrane (cm2)
Fig. 3.
 Vw= volumul molar parțial al apei (18cm3/mol)
(Water Permeability Measurement in
 P= presiunea hidrostatică a apei (atm) Living Cells and Complex Tissues)
 0 = coeficientul de reflexive al substanței permeată dizolvată
p

 ci2, ci1= osmolalitatea substanțelor impermeabile dizolvate pe laturile 1 și 2

 cp2, cp1= osmolalitatea substanțelor permeabile dizolvate pe laturile 1 și 2

Jv este definită pozitivă pe direcția 1-2. Se presupune că bariera membrane este

omogenă din punct de vedere permeabil și că P f, S și 0p sunt independente de mărimea
gradientului osmotic și de direcție. P f conferă cel mai util parametru care
caracterizează proprietățile membranei. Pe baza măsurătorilor în bistraturile lipidice

4
 și sistemele celulare, Pf mai mare peste 0,01 cm/s (la 25–37°C) este considerat a fi
ridicat și sugerează implicarea canalelor moleculare de apă, în timp ce un Pf mai mic
de 0,005 cm/s este în concordanță cu difuzia apei prin porțiunea lipidică
a unei membrane.

4. Bibliografie:
 A.S. Verkman, (1999): Water Permeability Measurement in Living Cells and
Complex Tissues, The Journal of Membrane Biology, 173, 73–87

 Hisahiro Ueda, Takazo Shibuya, (2021): Composition of the Primordial Ocean

Just after Its Formation: Constraints from the Reactions between the Primitive
Crust and a Strongly Acidic, CO2-Rich Fluid at Elevated Temperatures and
Pressures, Expanding Views of Clays, Oxides, and Evaporites on Aquaplanets in
the Solar System

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83_%28molecul%C4%83%29
 PHILIPPA M. WIGGINS, (1990): Role of Water in Some Biological Processes,
Department of Medicine, University of Auckland School of Medicine, Private Bag,
Auckland, New Zealand, Vol. 54, No. 4
 Bin Chen, Ivaylo Ivanov, Michael L. Klein, Michele Parrinello, (2003): Hydrogen
Bonding in Water, PHYSICL REVIEW LETTERS, VOLUME 91, NUMBER 21