Dr.

Mircea Măran

ALEKSANDRA ĐURIĆ-MILOVANOVIĆ

MINORITĂŢILE DUBLE DIN SERBIA

-Despre particularităţile religiei şi etnicităţii românilor din Voivodina-

(Двоструке мањине у Србији – О посебностима у религији и етницитету Румуна у

Војводини)

Recent, în editura Institutului de Balcanologie al Academiei Sârbe de Ştiinţă şi Arte din

Belgrad a fost publicat un volum deosebit de valoros, care prezintă câteva aspecte mai puţin
cercetate până în prezent ale spiritualităţii românilor din Banatul sârbesc. Este vorba despre
volumul intitulat Minorităţile duble din Serbia - Despre particularităţile religiei şi etnicităţii
românilor din Voivodina, subiectul principal abordat în această monografie ştiinţifică fiind
comunităţile neo-protestante din rândul populaţiei româneşti din Banatul sârbesc.

Autoarea acestei lucrări este Aleksandra Đurić-Milovanović, antropolog şi filolog,

cercetător ştiinţific al Institutului de Balcanologie al Academiei Sârbe de Ştiinţă şi Arte din
Belgrad, angajată la proiectul ”Dunărea și Balcanii: patrimoniul cultural-istoric”, preocupată în
cercetările sale în special de aspectul confesional al vieţii identitare a populaţiei româneşti care
trăieşte în Provincia Autonomă Voivodina. Născută la Vârşeţ, într-un mediu multicultural în care
sârbii şi românii convieţuiesc de secole în şir, Aleksandra a avut ocazia încă din băncile şcolii să
cunoască numeroase elemente caracteristice civilizaţiei româneşti. A studiat limba română la
Facultatea de Filologie din Belgrad, iar teza de doctorat intitulată „Românii neo-protestanţi din
Voivodina: între identitatea confesională şi etnică” a susţinut-o în anul 2012 la Facultatea de
Filozofie din Belgrad. Monografia pe care o prezentăm cu această ocazie reprezintă o variantă
completată şi revizuită a acestei teze de doctorat.

Volumul Minorităţile duble din Serbia - Despre particularităţile religiei şi etnicităţii

românilor din Voivodina prezintă un fenomen mai puţin abordat în cercetările referitoare la
românii din Banatul sârbesc – cel al mişcărilor neo-protestante apărute sub diferite forme
începând cu jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. Cu toate că majoritatea românilor bănăţeni
aparţin din punct de vedere confesional bisericii ortodoxe, se vor forma şi comunităţi
confesionale noi, aparţinând năzărinenilor, adventiştilor, baptiştilor şi pentricostalilor. Sintagma
„minorităţile duble“ se referă chiar la această populaţie: minoritari etnici, ca români care trăiesc
pe teritoriul Serbiei şi minoritari confesionali, ca neo-protestanţi provenind dintr-un popor a cărui
majoritate aparţine religiei ortodoxe. Nu în ultimul rând, este amintită încă o biserică prezentă
printre minoritarii români din Serbia: cea greco-catolică (unită), existentă azi într-o singură
localitate – la Marcovăţ, lângă Vârşeţ.

Lucrarea este structurată în felul următor: după o introducere mai vastă, în care sunt
prezentate cercetările realizate până acum în acest domeniu, cadrul teoretic şi metodologic al
cercetărilor, tipologia organizaţiilor confesionale şi concepţiile teoretice ale religiilor noi,
atitudinea legislaţiei faţă de comunităţile confesionale în Republica Serbia şi în care este dată
definiţia „minorităţilor naţionale, ascunse şi duble“, urmează capitolul intitulat „Contextul istoric
al dezvoltării protestantismului şi neo-protestantismului“. Acesta este dedicat cauzelor apariţiei
mişcări amintite în Europa şi Serbia, caracteristicilor lor principale şi modului în care
confesiunile neo-protestante s-au răspândit în decursul secolului al XIX-lea şi al XX-lea.

Următorul capitol îl introduce pe cititor în cunoaşterea situaţiei românilor de pe teritoriul

Banatului sârbesc (P.A. Voivodina – Republica Serbia) în trecut şi prezent şi în special în situaţia
în ceea ce priveşte viaţa confesională a acestei populaţii. Astfel, sunt prezentate toate confesiunile
la care au aderat românii bănăţeni: cea ortodoxă – categoric majoritară, cea greco-catolică şi cele
neo-protestante: năzărineană, adventistă, baptistă şi penticostală şi, pe scurt, situaţia confesională
a românilor bănăţeni emigraţi în Occident care, practic, se găsesc în poziţie de „triplă minoritate“.

Capitolul nr. 4, intitulat „Cercetarea comunităţilor confesionale neo-protestante şi

materialul etnografic“, conţine în sine elemente de metodologie antropologică, necesare pentru
studierea subiectului abordat în lucrare, iar capitolul 5, „Relaţia dintre identitatea religioasă şi cea
etnică“, are la bază tot probleme de ordin metodologic-teoretic, şi anume problemele discursului
şi narativului care se referă la identitatea confesională, etnică şi lingvistică şi la distanţa socială.

În sfârşit, ultimul capitol („Multiculturalismul, pluralismul religios şi minorităţile duble“)

prezintă poziţia şi conceperea minorităţilor duble în contextul multiculturalismului şi a
pluralismului confesional în societatea de azi, după care urmează concluziile şi un rezumat în
limba engleză al acestei valoroase lucrări ştiinţifice, pe care o recomandăm cu căldură cititorilor
care cunosc limba sârbă, preocupaţi de problemele antropologiei culturale, a istoriei religiilor şi
multiculturalismului. O traducere în limba română a monografiei prezentate mai sus, alcătuită de
dr. Aleksandra Đurić-Milovanović, ar fi binevenită, având în vedere însăşi subiectul lucrării:
prezentarea unei comunităţi româneşti din afara României dintr-un aspect mai puţin abordat până
acum - cel al antropologiei culturale şi sociale, în contextul multiculturalismului şi al
multiconfesionalismului spaţiului bănăţean.