CURS 4

ACTIVITATEA DE INFORMAŢII ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII NAȚIONALE

4.1. Amenințări la adresa securității naționale
4.2. Activitatea de informaţii pentru securitate naţională
4.3. Componentele de bază ale activităţii de informaţii pentru securitate naţională
4.4. Principiile activităţii de informaţii
4.5. Beneficiarii informaţiilor pentru securitate naţională
4.6. Activități și surse de informaţii specifice
4.7. Controlul civil al activităţii structurilor de intelligence

4.1. Amenințări la adresa securității naționale

Pentru ca un stat să fie în masură să-și realizeze securitatea (politică, militară, economică,
societală, de mediu), autorităţile (legislative, decizionale, executive) trebuie să cunoască şi să
contracareze amenințările la care este expus.
Amenințarea constituie ,,principalul obiectiv al agențiilor de intelligence”, de altfel ,,fără
amenințări nu ar fi nevoie de servicii de intelligence” 1.
Exemple:

Amenințări la adresa securității naționale a României2:

- planurile și acțiunile care vizează suprimarea sau știrbirea suveranității, unității, independenței sau
indivizibilității statului român;
- acțiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra țării sau de război civil,
înlesnirea ocupației militare străine, aservirea față de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizații străine de a
săvârși oricare din aceste fapte;
- trădarea prin ajutarea inamicului;
- acțiunile armate sau orice alte acțiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de stat;
- spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora,
procurarea ori deținerea ilegală de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau
organizații străine ori agenților acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum și divulgarea secretelor de stat
sau neglijența în păstrarea acestora;
- subminarea, sabotajul sau orice alte acțiuni care au ca scop înlăturarea prin forță a instituțiilor democratice
ale statului …;
- inițierea, organizarea, săvârșirea sau sprijinirea în orice mod a acțiunilor totalitariste sau extremiste de
sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune
în pericol sub orice formă unitatea și integritatea teritorială a României, precum și incitarea la fapte ce pot periclita
ordinea statului de drept;
- actele teroriste, precum și inițierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activități al căror scop îl
constituie săvârșirea de asemenea fapte;
- atentatele contra unei colectivități, săvârșite prin orice mijloace;
- sustragerea de armament, muniție, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unitățile
autorizate să le dețină, contrabanda cu acestea, producerea, deținerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea lor în alte
condiții decât cele prevăzute de lege, precum și portul de armament sau muniție, fără drept, dacă prin acestea se pune în
pericol securitatea națională;
- orice acțiuni sau inacțiuni care lezează interesele economice strategice ale României, cele care au ca efect
periclitarea, gestionarea ilegală, degradarea ori distrugerea resurselor naturale, fondurilor forestier, cinegetic și piscicol,
apelor și altor asemenea resurse, precum și monopolizarea ori blocarea accesului la acestea, cu consecințe la nivel
național sau regional

1
Robertson, Ken. 1996. “Intelligence, Terrorism and Civil Liberties.” apud. Nicolae Sfetcu Activitatea de intelligence
– Ciclul intelligence în Revista Intelligence Info 2:1, 2023, pp. 34-40
2
Legea 51/1991 privind siguranţa naţională a României cu modificările și completările ulterioare, art.3.

1
 Cunoașterea unor posibile amenințări (precum cele enumerate mai sus) la adresa securității
naționale se realizează prin activitatea de informaţii desfășurată de către structurile de intelligence.

4.2. Activitatea de informaţii pentru securitate naţională

În România această activitate de informații pentru realizarea securității naționale se
execută așa cum am menționat și în cursul anterior de către următoarele structuri de intelligence:
- serviciile naţionale de informaţii: SRI, SIE;
- structuri de informații cu atribuții specifice domeniilor lor de activitate: DGIA pentru
MApN, DGIP pentru MAI; DPCMC pentru ANP/MJ.
- Structuri care asigură servicii de securitate: SPP, STS.

Activitatea pentru realizarea siguranţei naţionale este coordonată de către

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, al cărui preşedinte este preşedintele României.

Referindu-ne la structurile de intelligence SRI, SIE, DGIA DGIP, DPCMC

menționăm faptul că activitatea acestora constă în:
acţiuni şi operaţiuni desfăşurate pentru: „planificarea, căutarea, obţinerea, verificarea,
prelucrarea analitică a datelor şi informaţiilor cu relevanţă pentru securitatea naţională şi informarea
factorilor de decizie, investiţi legal cu competenţă de realizare a securităţii naţionale ori de aplicare
a legii”3.

Activitatea de informaţii se desfăşoară:

- în conformitate cu sarcinile informative primite de la CNI - Comunitatea Naţională de
Informaţii (prezentată în cursul anterior);
- potrivit Planului naţional de priorităţi informative (plan aprobat de CSAT- Consiliul
Suprem de Apărare a Ţării).
- în baza documentelor (planurilor) de proprii de planificare informativă elaborate de
fiecare serviciu/structură de intelligence în parte;
Care sunt obiectivele activității de informaţii ?
Activitatea de informații pentru securitate desfășurată de structurile de intelligence din
România urmărește realizarea unor obiective4:
- să caute, să identifice, să obţină şi să furnizeze factorilor de decizie politico statală cunoştinţe ample şi
exacte despre problemele care generează vulnerabilităţi, factori de risc, ameninţări şi pericole la adresa securităţii
interne a României şi a aliaţilor săi;

3
Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate, adoptată în CSAT în 23 iulie 2004, p.9
4
Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate, adoptată în CSAT în 23 iulie 2004, p.15.

2
 - să contribuie prin măsuri de cunoaştere la prevenirea conflictelor locale şi zonale generate de noii actori
identificaţi în state agresoare, actori nonstatali - interesaţi să controleze difuzarea informaţiilor pentru promovarea
intereselor, aşa-zisele corporaţii multinaţionale - cu o identitate foarte greu de stabilit, care intră în jocurile
internaţionale ca actori ai politicii globale, organizaţiile criminale de cele mai diverse tipuri;
- să-şi reevalueze permanent modul de acţiune, în vederea identificării cu operativitate a oportunităţilor şi
ameninţărilor la adresa intereselor naţionale;
- să evalueze şi să prognozeze evoluţia situaţiei operative în domeniul securităţii naţionale, să formuleze
propuneri de măsuri adecvate de cunoaştere, prevenire şi contracarare a factorilor de risc şi ameninţărilor şi să sprijine
procesul de luare a deciziilor;
- să asigure un management eficient al resurselor;
- să elaboreze evaluări şi analize complexe asupra stării de securitate naţională.

4.3. Componentele de bază ale activităţii de informaţii pentru securitate naţională

Componentele de bază ale activităţii informative sunt:
- activitatea de informaţii;
- activitatea de contrainformaţii;
- activitatea de securizare (securitate).

Activitatea de informații
- Cine - structurile de intelligence: SRI, SIE, DGIA DGIP, DPCMC;
- Scop (De ce?) - satisfacerea nevoilor de informaţii (cu relevanţă pentru securitatea
naţională) ale decidenţilor politici şi militari, materializate prin cereri de informaţii către structurile de
inteligence;
- cunoaşterea, prevenirea şi contracararea ameninţărilor la adresa
securităţii naţionale;
- în ce constă (Ce?) - activități, acţiuni, operaţiuni şi procedee informativ-operative, care
se realizează în secret;
- Cum - planificarea, culegerea, verificarea, prelucrarea analitică, valorificarea datelor/
diseminarea informaţiilor către factorii de decizie investiţi legal cu competenţă de realizare a
securităţii naţionale;

Activitatea de contrainformaţii
- Cine - structurile de intelligence
- Scop (De ce?) - apărarea structurii proprii împotriva penetrării cu agenţi sau surse tehnice de
către serviciile de spionaj străine;
- protejarea informaţiilor obţinute de către structura proprie, a mijloacelor
şi metodelor de culegere utilizate (de către structura proprie), împotriva divulgărilor neautorizate şi
a acţiunilor spionajului străin.
- apărarea instituţiei (proprii), activităţii şi personalului acestestei.

3
 - în ce constă (Ce?) - acţiuni, operaţiuni şi procedeelor informativ-operative, care se
realizează în secret;

Activitatea de securizare (securitate)

- Cine - structuri specializate: SPP, STS
- Scop (De ce?) SPP - paza şi protecţia fizică persoane (demnitari români, demnitari
străini pe timpul şederii lor în România), sediilor de lucru şi reşedinţelor acestora, unor obiective
speciale, stabilite prin hotărâre a CSAT;
STS - protecţia telecomunicaţiilor speciale puse la dispoziţia autorităţilor
informative, autorităţilor publice şi utilizatorilor prevăzuţi de lege;
- în ce constă (Ce?) - SPP - activități de prevenire și anihilare
acțiuni prin care s-ar atenta viața, integritatea, libertatea de acțiune și sănătatea persoanelor (cărora
le asigură protecție) precum activități de pază și apărare a sediilor de lucru și reședințelor acestora;
- activități (deschis sau acoperit), de culegere de culegere, verificare
și valorificare informații pentru îndeplinirea atribuținilor
STS5 - activități de administrare și exploatare rețele de telecomunicații
speciale;
- măsuri de securitate a comunicaţiilor speciale6 si
guvernamentale;(identificarea, localizarea, evaluarea şi contracararea riscurilor, vulnerabilităţilor şi
ameninţărilor care pot aduce atingere confidenţialităţii, integrităţii,rețelelor de telecomunicații
special)
4.4. Principiile activităţii de informaţii

Activitatea de informaţii pentru securitate se desfășoară pe baza următoarelor

principii7:
 Definirea clară a obiectivului (misiunii informative).
Acest principiu presupune a identifica şi a urmări înfăptuirea unui scop clar definit şi realizabil, a cărui
îndeplinire promovează cel mai bine interesul naţional
 Libertatea de acţiune.
Dobândirea sau menţinerea libertăţii de acţiune, concomitent cu zădărnicirea sau îngrădirea încercărilor
adversarului de a o cuceri pe a sa. Iniţiativa informativă înseamnă să ajungi la informaţie (spionaj) şi să domini
adversarul, cunoscându-i şi anticipându-i intenţiile (în contraspionaj) sau în a-1 intoxica permanent (dezinformare).

5
STS nu este abilitat în culegerea, stocarea și analizarea informațiilor, activități specifice serviciilor de informații,
fiindu-i, potrivit legii, interzisă interceptarea comunicațiilor.
6
Penetrarea, întreruperea funcționării și distrugerea rețelelor de telecomunicații speciale, precum și interceptarea
comunicațiilor în aceste rețele constituie amenințări la adresa securității naționale.
7
Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate, 2004, pp.12-14.

4
  Conspirativitatea şi compartimentarea sau munca în secret.
Activitatea de informații pentru realizarea securității naționale are caracter secret de stat.8 Toate acţiunile
rezultate din activitatea informativă se execută în secret, în taină. Acţiunile conspirate în planul informativ se desfăşoară
(execută) în mod compartimentat. Compartimentat înseamnă să nu împărţi cu alţii ceea ce cunoşti, cu excepţia celor
autorizaţi sau avizaţi să cunoască.
 Continuitatea activităţii informative.
Nevoia de informaţie este permanentă şi activitatea de informaţii este continuă, neadmiţându-se nici pauze,
nici repausuri. Securitatea naţională nu admite pauze şi discontinuităţi în activitatea informativă.
 Unitatea acţiunilor informative.
Ansamblul acţiunilor, mijloacelor, metodelor şi formelor prin care se asigură culegerea, prelucrarea şi
exploatarea informaţiilor se află sub autoritatea unei comenzi, a unei autorităţi unice.
 Cooperarea şi colaborarea neîntreruptă.
Cooperarea se desfăşoară fie între compartimentele structurii de informaţii,
Cooperarea structurilor de intelligence se realizează prin Comunitatea Națională de informații.
 Munca în obiectiv (mediu).
Întregul flux informativ se concentrează asupra obiectivului (statul-ţintă reprezintă obiectivul, în
contrainformativ- valorile umane, materiale, acţiunile de contracarare, locurile, mediile etc. reprezintă tot obiectivul)
pentru a i se releva toate datele de cunoaştere de care este certă nevoie în luarea unei decizii sau în construirea unui
scenariu de contracarare a acţiunilor informative adverse.
 Finalitatea acţiunilor
Finalitatea acţiunilor informative se regăseşte în concluzii, la care se ajunge prin lucrări elaborate, prin
studii informative.
 Legitimitatea.
Activitatea informativă-operativă se desfăşoară în temeiul unor legi, a unor norme interne care
reglementează drepturile şi obligaţiile fiecărui lucrător operativ.
 Asigurarea protecţiei surselor- trebuie protejate permanent şi în mod corespunzător.
Activitatea de informaţii se desfăşoară în cel mai mare secret. Sursele de informare, metodele şi mijloacele
de muncă nu pot fi dezvăluite faţă de nimeni şi în nici o împrejurare.
În realizarea legăturii cu societatea civilă şi mass-media, structurile de intelligence, pentru
securitatea naţională asigură echilibrul necesar între dreptul cetăţeanului de a fi informat în condiţii
de transparenţă şi obligaţia păstrării secretului asupra acelor date care, conform legii, nu pot fi
făcute publice. Rezultă, inevitabil, o serie de restricţii determinate de specificul activităţii, care se
regăsesc, de altfel, în cazul tuturor serviciilor de informaţii din statele democratice.

8
Lege nr. 51 din 29 iulie 1991 privind securitatea națională a României (cu modificările și completările ulterioare),
art.10.

5
 4.5. Beneficiarii informaţiilor pentru securitate naţională
Furnizarea informaţiilor pentru cunoaşterea, anticiparea şi prevenirea ameninţărilor la
adresa securităţii naţionale vizează fundamentarea şi determinarea deciziilor şi acţiunilor
autorităţilor, instituţiilor şi organismelor însărcinate cu aplicarea legii.

În vederea îndeplinirii atribuţiilor şi răspunderilor cu care sunt investiţi,

beneficiari şi utilizatori ai informaţiilor care privesc securitatea naţională pot fi9:
- preşedintele României;
- preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor;
- primul-ministru;
- preşedinţii comisiilor parlamentare de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum
şi ai comisiilor parlamentare de control a activităţii pentru securitatea naţională;
- miniştrii, şefii de departamente din ministere sau asimilaţii acestora, când informaţiile
privesc probleme care au legătură cu domeniile de activitate pe care le coordonează sau de care
răspund;
- consilierii prezidenţiali şi ai primului ministru potrivit competenţelor;
- şeful Statului Major General;
- prefecţii, primarul general al Capitalei, precum şi preşedinţii de consilii judeţene, pentru
probleme care vizează competenţa organelor respective;
- organele de cercetare şi urmărire penală, când informaţiile privesc săvârşirea de infracţiuni;

Beneficiarii şi utilizatorii legali de informaţii pot solicita în scris informaţiile pe care le

consideră necesare bunei desfăşurări a activităţii lor,
Informaţiile care necesită adoptarea unor măsuri urgente pot fi comunicate şi înlocuitorilor delegaţi ai
beneficiarilor, în măsura în care au autorizarea de acces, potrivit Legii privind protecţia informaţiilor clasificate.
Comunicarea informaţiilor şi conţinutul documentelor de informare se aprobă de directorii serviciilor de informaţii.
După luarea la cunoştinţă, acestea se restituie emitenţilor.

Beneficiarii şi utilizatorii legali, cărora le-au fost comunicate informaţii din

domeniul securităţii naţionale, vor dispune oportun şi în cadrul competenţelor pe care le au, măsuri
de prevenire şi înlăturare a ameninţărilor la adresa securităţii naţionale evidenţiate de informaţiile
primite. Beneficiarii şi utilizatorii informaţiilor din domeniul securităţii naţionale vor asigura
confidenţialitatea şi protecţia sursei de informare.
Informaţiile se vor utiliza fară dezvăluirea emitentului acestora, fiind interzisă multiplicarea şi/sau
transmiterea informaţiilor către alte instituţii publice sau persoane, precum şi folosirea datelor sau informaţiilor

9
Lege nr. 51 din 29 iulie 1991 privind securitatea națională a României (cu modificările și completările ulterioare)
art.11

6
respective în alte scopuri decât de prevenire şi înlăturare a ameninţărilor puse în evidenţă de informaţiile primite.

,,Nicio persoană nu are dreptul să facă cunoscute activități secrete privind

securitatea națională, prevalându-se de accesul neîngrădit la informații, de dreptul la difuzarea
acestora și de libertatea de exprimare a opiniilor. Divulgarea, prin orice mijloace, de date și
informații secrete care pot aduce prejudicii intereselor securității naționale, indiferent de modul în
care au fost obținute, este interzisă și atrage, potrivit legii, răspunderea celor vinovați”10.

4. 6. Activități și surse de informații specifice

În activitatea de informații pentru securitate naţională structurile de intelligence desfășoară
anumite activități specifice, ce costau în

operaţiuni şi procedee informativ-operative, care se realizează în secret.

Exemple11
- interceptarea și înregistrarea comunicațiilor electronice, efectuate sub orice formă;
- căutarea unor informații, documente sau înscrisuri pentru a căror obținere este
necesar accesul într-un loc, la un obiect ori deschiderea unui obiect;
- ridicarea și repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea
informațiilor pe care acesta le conține, precum și înregistrarea, copierea sau obținerea de extrase
prin orice procedee;
- instalarea de obiecte, întreținerea și ridicarea acestora din locurile în care au fost
depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori constatări
personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private;
- localizarea, urmărirea și obținerea de informații prin GPS sau prin alte mijloace
tehnice de supraveghere;
- interceptarea trimiterilor poștale, ridicarea și repunerea la loc a acestora,
examinarea lor, extragerea informațiilor pe care acestea le conțin, precum și înregistrarea, copierea
sau obținerea de extrase prin orice procedee;
- obținerea de informații privind tranzacțiile financiare sau datele financiare ale unei
persoane, în condițiile legii.

10
Lege nr. 51 din 29 iulie 1991 privind securitatea națională a României (cu modificările și completările ulterioare),
art.12,
11
Ibidem, art.14

7
 În activitatea de informații pentru securitate naţională structurile de intelligence
utilizează pentru obţinerea datelor de interes anumite surse de informaţii.
Aceste surse de informații pot fi grupate/ încadrate în anumite categorii precum cele din
figura 4.1.

SURSE DE
INFORMAŢII

HUMINT OSINT TECHINT

NT
Fig.4.1. Surse de informații specifice

- HUMINT(HUMan INTelligence)- sursele umane - persoane fizice care consimt să

caute şi să furnizeze informaţii pe o bază confidenţială, garantându-li-se protecţia identităţii şi a
secretului relaţiei stabilite cu serviciul de informaţii sau structura departamentală;
- OSINT (Open Source INTelligence)- sursele deschise - publice: mass-media, Internet,
relaţii publice, activităţi de documentare;
- TECHINT (Technical INTelligence) - sursele tehnice sisteme independente ori
integrate constituite din mijloace tehnice, electronice, optice, fizico-chimice, mecanice, audio, foto,
video sau rezultate din combinarea acestora, utilizate pentru interceptarea/captarea/procesarea
sunetelor, imaginilor sau oricărui tip de semnal sau suport purtător de informaţie.

4.7. Controlul civil al activităţii autorităţilor informative

Legalitatea activităţii de informaţii, contrainformaţii şi securitate este supusă controlului şi
supravegherii.
În majoritatea statelor democratice, legalitatea activităţii structurilor de
intelligence/servicilor de informaţii este asigurată prin control parlamentar.
Controlul parlamentar are ca obiectiv verificarea concordanţei activităţii structurilor de
intelligence/servicilor de informaţii cu Constituţia şi cu politica statului respectiv.

În România este necesar un controlul democratic şi parlamentar asupra

activităţii de informaţii?

8
 Desigur, având în vedere necesitatea respectării într-un stat democratic a unor principii
precum:
- ,,Parlamentul - este suveran în ceea ce priveşte elaborarea legislaţiei în materie de securitate naţională şi în
ceea ce priveşte controlul activităţii informative a statului român. Acesta are un rol constituţional unic în autorizarea şi
controlul cheltuielilor de securitate;
- Serviciile de informaţii răspund numai în faţa autorităţilor naţionale abilitate prin lege, sunt neutre din
punct de vedere politic, iar personalul specializat este răspunzător în mod individual în faţa justiţiei pentru încălcarea
legilor naţionale sau internaţionale” .

Structuri de control
Așadar, în România pentru asigurarea controlului civil, Parlamentul a instituit comisii
parlamentare: 12
-Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea
controlului parlamentar asupra activităţii SRI
-Comisia parlamentară specială pentru controlul activității SIE
-Comisiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională – pentru structuri
departamentale, în cadrul unor ministere, în cadrul Ministerului Apărării Naţionale (Direcţia
Generală de Informaţii a Apărării); în cadrul Ministerului Afacerilor Internelor (Direcţia Generală
de Informaţii şi Protecţie Internă), în cadrul Ministerului Justiţiei.
Şedinţele comisiilor nu sunt publice. În mod excepţional, comisiile pot hotărî invitarea la dezbateri a
reprezentanţilor presei, precum şi condiţiile în care lucrările pot fi transmise la radio sau televiziune, dacă acest lucru nu
aduce atingere unor interese de stat care recomandă păstrarea secretului acestor dezbateri. Miniştrii au acces la lucrările
comisiilor. Dacă li se solicită participarea, prezenţa lor devine obligatorie. Guvernul trebuie înştiinţat, prin preşedintele
Camerei, de data la care au loc şedinţele acestora.

Modalităţile de realizare a controlului democratic

- informări, rapoarte şi analize periodice înaintate de structurile de intelligence către

Parlament;
Anual, sau când Parlamentul hotărăşte, Șefii/directorii structurilor intelligence, prezintă Parlamentului rapoarte
cu privire la activitatea Serviciului pe care îl conduc.

- controalele şi vizitele de lucru ale membrilor comisiilor parlamentare în unităţile de profil;

comisiile pot solicita, prin intermediul directorului structurii de intelligence, documente, date şi informaţii şi
poat audia persoane în legătură cu problemele analizate.

- informarea societăţii civile ,,prin mass- media în limitele determinate de specificul muncii
şi de legislaţia în vigoare, cu date şi informaţii de interes public” 13 .

12
Comisii parlamentare permanente comune disponibil la http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.co?cam=0
13
Tiberiu Tănase, Controlul parlamentar al serviciilor de informații, în Revista Intelligence Info 2:2, 2023

9
 Subiecte de reflexie
În ceea ce privește membri acestor două comisii de control (al activității SRI și SIE)
- aceștia trebuie să aibă / sau nu cunoștințe de specialitate?
- este necesar/sau nu ca pregătirea academică a acestora să fie asigurată de absolvirea
unor cursuri postuniversitare în domeniul securității și apărării naționale la una din instituțiile:
Colegiul Național de apărare, Colegiul Național de informații etc. ?
- membrii acestor comisii trebuie să provină/sau nu din rândurile experților în intelligence
(foști ofițeri în rezervă);
- chiar dacă membrii comisilor nu au competențe în intelligence au nevoie/sau nu de
consilieri foarte buni care să provină din rândul experțiilor din această arie de activitate?
- În ceea ce privește activitatea acestor comisii este corectă /sau nu afirmația prezentată în
spațiul public potrivit căreia ,,am putea afirma, din ultimele experiențe ale acestor comisii, că
sunt subordonate serviciilor de informații și nu invers, așa cum prevede legislația în
viguare”14.
-
Bibliografie
- Preja C., Bogdan I., Teoria generală a informației și studii de intelligence, Editura CA
Publishing, Cluj Napoca, 2017
- Cristian Istrate, Introducere în studiile de intelligence, Editura Top Form, București,
2021
- Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate, adoptată în CSAT în 23 iulie 2004
- Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2020‐ 2024 ‐ o Românie puternică
în Europa şi în lume, Bucureşti, 2015, p.11, disponibil la www.presidency.ro
- Legea 51/1991 privind securitatea națională a României, cu modificările și completările
ulterioare;
- Proiect_Lege_activitate_informatii-contrainformatii disponibil la http://old.presiden
cy.ro/static/ordine/CSAT/Proiect_Lege_activitate_informatii-contrainformatii.pdf
- publicații editate de SRI: Intelligence: 2009-prezent; Studii de intelligence 2011-
prezent,
- publicații editate de DGIA : Infosfera
- Revista Intelligence Info, 2022- prezent

14
Cristian Istrate, Introducere în studiile de intelligence, Editura Top Form, București, 2021, p.190.

10