Deşi la începutul romanului iubirea lor este una îngăduită, în final

situaţia se schimbă deoarece Florica este căsătorită acum cu George.

Obsesia pentru Florica ia locul obsesiei pentru pământ, ajunge la
concluzia că nimic nu are valoare fără cineva alături. Ion aspira acum
la fericirea deplina, la implinirea prin iubire, spre care se indreapta cu
aceeasi pasiune.
Prin dorinţa de a o cuceri pe Florica, Ion încalcă din nou legile morale
ale colectivităţii, dar mai ales înfruntă din nou destinul. El îşi doreşte
totul: pământurile şi pe Florica, uitând de echilibru şi măsură, însă
sancţiunea pe care o va primi este definitivă. Florica îi acceptă
dragostea, dar totul se va sfârşi tragic prin uciderea lui Ion de către
George Bulbuc. Destinul său este circular, se întoarce de unde a
plecat, la sărăcie, la iubirea pentru Florica. Vinovat de propria-i
dezintegrare morală, răspunzător de moartea Anei, de distrugerea
căminului Floricăi, este pedepsit. Urmărind evoluţia lui Ion, scriitorul
sugerează că iubirea lui pentru pământ este înnăscută, în consecinţă,
destinul lui se află implacabil sub semnele tragicului deoarece
acţiunile, faptele şi gesturile sale îi pregătesc sfârşitul tragic.