Nursing-Clinic 230614 143335-3

UMF EXAMENE
examen-test.umfiasi.ro/questionPreview
Anul 1
Anul 2
Semestrul I
Semestrul II
Total
Disciplina întrebări
BIOFIZICĂ 150
ANATOMIE 385
LIMBI MODERNE 0
BIOLOGIE CELULARĂ ȘI MOLECULARĂ 150
EDUCAŢIE FIZICĂ 0
DEZVOLTARE SPECIFICĂ PRACTICĂRII

PROFESIEI 0
PRACTICĂ MEDICALĂ DE SPECIALITATE 0
BIOCHIMIE 225
STAGIU DE ABILITĂŢI PRACTICE DE

AMBULATOR 0
NURSING CLINIC 300
1. Cele 14 Necesități fundamentale ale ființei umane descrise de Henderson sunt:
1. Necesitatea menţinerii temperaturii corporale în limite optime

2. Necesitatea de a dormi şi a se odihni
3. Necesitatea unei bune respiraţii şi circulaţii
4. Excreta
5. Increta
6. Nu este necesar a dormi şi a se odihni
7. Nu necesita termoreglare optimă
8. Discreta
9. Necesitatea unei malnutritii şi nehidratări corespunzătoare
10. Necesitatea unei bune respiraţii şi dar nu este inclusa si circulaţia
1/116
2. Cele 14 Necesități fundamentale ale ființei umane descrise de Henderson sunt:
1. Necesitatea de a se recrea
2. Necesitatea asigurării stării de sănătate a tegumentelor şi mucoaselor
3. Necesitatea de a învăţa este fara importanta
4. Necesitatea de a învăţa
5. Necesitatea fiinţei umane de realizare impersonală
6. Necesitatea de a învăţa nu este necesara
7. Necesitatea de a comunica: idei, emoții
8. Nu este necesara siguranta psihica
9. Necesitatea asigurării securităţii personale
10. Nu este implicata si necesitatea de a practica religia
3. Necesitățile umane sunt structurate de Maslow, piramidal pe 5 niveluri, alegeti

variantele corecte:
1. Necesități legate de respect

2. Necesități de bază/elementare – la varful piramidei
3. Necesitatea de autorealizare, baza piramidei
4. Dorința de a nu fi apreciate calitățile
5. Necesitatea de autorealizare, vârful piramidei
6. Nu este inclusa in necesități securitatea individuală
7. Necesitățile antisociale
8. Necesitățile sociale
9. Necesități de securitate individuală
10. Necesități de bază/elementare – la baza piramidei
4. Piramida Necesităților, Maslow. Alegeti afirmatiile corecte:
1. Nevoia de apartenenta, de a apartine unui grup

2. Nevoia de recunoastere, de iubire
3. Nevoia de apartenenta – nevoia de slabiciune
4. Nevoi fiziologice - nevoia de aer – la varf
5. Nevoia de siguranta – evenimente sociale
6. Nevoi fiziologice - nevoia de aer – la baza
7. Nu este necesara nevoia de apartenenta, de a apartine unui grup
8. Nevoia de realizare – autodepasire, in varf
9. Nevoia de apartenenta – nevoia de a nu stăpâni situațiile
10. Nevoia de realizare – autodepasire, la baza
2/116
5. Sursele de dificultate, cauzele dependenţei pot fi:
1. Educaționale
2. Spirituale
3. Psihice
4. Chimice
5. Politice
6. Antisociale
7. Fizice
8. Nu sunt incluse cele Fizice
9. Nu sunt incluse cele Sociale
10. Sociale
6. Tubul digestiv este format din:
1. Ureter
2. Duoden
3. Stomac
4. Trahee
5. Cavitatea bucală
6. Esofag : cervical, toracic, diafragmatic, abdominal
7. Uretra
8. Bronhii
9. Faringe
10. Alveole
7. Glandele anexe ale tubului digestiv sunt:
1. Glandele suprarenale
2. Glandele parotide
3. Glandele submandibulare
4. Glandele sublinguale
5. Ficatul
6. Pancreasul
7. Tiroida
8. Hipofiza
9. Epifiza
10. Glandele sudoripare
3/116
8. După compoziția chimică, alimentele se clasifică în:
1. lactate
2. făinoase
3. alimente de natură lipidică
4. alimente de natură proteică
5. carne
6. vitamine
7. alimente de natură glucidică
8. fructe
9. legume
10. săruri minerale
9. Saliva are următoarele roluri:
1. Emulsionare a grăsimilor
2. De solvent (pentru percepţia de către receptori) la curațarea mecanică a
mucoasei bucale
3. Hidratant
4. Are consecințe hormonale
5. Formarea bolului alimentar
6. Digestiv prin amilază salivară
7. Nutritiv
8. Neutralizare a acidului
9. Acțiune antiseptică prin lizozim
10. Pregătire mecanică a alimentelor
10. Reglarea deglutiției este asigurată de receptorii din:
1. baza limbii
2. pe căi aferente de nervul trigemen
3. vălul palatin
4. mucoasa gastrică
5. mucoasa esofagiană
6. pe căi aferente de nervul facial
7. pe căi aferente de nervul glosofaringian
8. mucoasa nazală
9. orofaringe
10. istmul oro-faringian
4/116
11. Este adevărat despre sucul pancreatic:
1. Conține colesterol
2. Conține enzime (proteolitice, glicolitice, lipolitice)
3. Conține bicarbonat de sodiu
4. Are un pH de 8,5
5. Este produs de pancreas în cantitate de 1500 ml/24 ore
6. Conține săruri biliare
7. Conține apă în proporție de 99%
8. Conține pigmenți biliari
9. Conține apă în proporție de 30%
10. Este produs de hepatocite
12. Este adevărat despre secreția biliară:
1. Conține enzime
2. Este asigurată de hepatocite
3. Conține substanțe organice (săruri biliare, mucină, fosfolipide, colesterol,
pigmenți biliari)
4. În 24 ore se secretă 10 l
5. Conține apă 97%
6. Are pH 3-4
7. Conține substanțe minerale
8. Nu are rol important în digestia lipidelor
9. Are pH 7-8
10. Nu stimulează peristaltismul intestinal
13. Este adevărat despre secreția intestinală:
1. Este produsă de pancreas

2. Este reprezentată de sucul intestinal produs de glandele intestinale
3. Conține săruri minerale
4. Conține substanțe organice (mucină, enzime proteolitice, glicolitice, lipolitice)
5. Are pH 7,5-8,5
6. Nu conține săruri minerale
7. Nu conține enzime proteolitice
8. Este produs în cantitate de 2-3 litri/24 ore
9. Are pH de 5-6
10. Este produs în cantitate de 0,5 litri/24 ore
5/116
14. Care dintre următoarele afirmații despre absorbție este adevărată?
1. Absorbția glucidelor se face sub formă de monozaharide

2. Absorbția lipidelor se face sub formă de aminoacizi
3. Absorbția lipidelor se face sub formă de monozaharide
4. Este realizată prin mecanisme active și pasive
5. Absorbția proteinelor se face sub formă de aminoacizi
6. Este un proces fiziologic complex prin care produșii de digestie trec prin
mucoasa intestinală și ajung în mediul intern
7. Este realizată de epiteliul unistratificat, vilozități intestinale, cu o suparafată de
absorbție de 250 m2
8. Absorbția glucidelor se face sub formă de aminoacizi
9. Absorbția proteinelor se face sub formă de chilomicroni
10. Este realizată doar prin mecanisme active, nu și pasive
15. Factori care influenţează satisfacerea necesităţii unei nutriții şi hidratări

corespunzătoare:
1. orientarea politică
2. preferințele literare
3. sexul
4. expunerea la soare
5. concentrația serică acidului uric
6. vârsta
7. greutatea
8. starea de sănătate şi funcţionare a aparatului digestiv
9. înălţimea
10. concentrația serică a bilirubinei
16. Sunt factori care influenţează satisfacerea necesităţii unei nutriții şi hidratări
corespunzătoare:
2. emoţii
3. concentrația serică a transaminazelor
6. activitatea fizică
7. orarul şi repartizarea meselor
8. gradul de mobilitate fizică necesară achiziţionării, transportului, preparării şi
ingestiei alimentare
9. anxietate
10. concentrația serică de fosfatază alcalină
6/116
17. Printre factorii care influenţează satisfacerea necesităţii unei nutriții şi hidratări
corespunzătoare, se numără:
1. concentrația serică de acid uric

2. climatul
3. concentrația serică a transaminazelor
5. cultura
6. microclimatul (la domiciliu şi la locul de muncă)
8. anotimpul
9. religia
18. Manifestări de dependenţă în ce privește necesitatea unei nutriții şi hidratări

corespunzătoare, sunt:
1. Ingestia inadecvată, redusă cantitav/calitativ

2. Abstinența de la alcool
3. Necesar metabolic crescut
4. Necesar metabolic normal
5. Abilitatea de a utiliza nutrienții
6. Inabilitatea de a utiliza nutrienţii
7. Ingestie în exces
8. Abuz de alcool
9. Ingestia în cantitate normală
10. Ingestia adecvată
19. Ingestia inadecvată, redusă cantitav/calitativ, poate avea la bază:
1. disconfort în timpul/după ingestie

2. absența grețurilor
3. anorexia
4. absența vărsăturilor
5. deglutiție normală
6. abilitatea de a achiziționa și prepara hrana
7. disfuncții de deglutiție
8. cunoștințe adecvate
9. cunoștințe inadecvate
10. imposibilitatea/inabilitatea de a achiziționa și prepara hrana
7/116
20. Inabilitatea de a utiliza nutrienţii poate avea la bază:
1. imposibilitatea/inabilitatea de a achiziționa și prepara hrana

2. anorexia
3. obstrucţii pe tractul gastro-intestinal (stenoze, tumori)
4. disfuncții de deglutiție
5. inflamaţii ale tractului gastro-intestinal
6. anemie Biermer (gastrita atrofică)
7. disconfort în timpul/după ingestie
8. diabet zaharat
9. malabsorbţie
10. cunoștințe inadecvate
21. Necesar metabolic crescut se poate manifesta în condiții speciale precum:
1. repaos fizic
2. frică
3. vârsta adultă în perioadele fără graviditate
4. perioade de relaxare
5. perioade de creştere rapidă (copilărie, adolescenţă, graviditate)
6. emoţii
7. perioade de odihnă
8. stres
9. plimbări în natură
10. condiţii care cresc metabolismul bazal (febră, exerciţii, hipertiroidie)
22. În funcție de patologie, durerea acută sau cronică intermitentă la nivelul

abdomenului se poate localiza în:
1. fosă iliacă stângă și flanc stâng, patologie colon

2. fosă iliacă dreaptă și flanc drept: apendicită, adenită mezenterică
3. hipocondrul stâng: afecțiuni ale veziculei biliare
4. epigastru generată de ulcer, gastrită, cancer
5. hipocondrul drept în afecțiuni ale ficatului, veziculei biliare
6. hipocondrul stâng, din ulcer gastric cu iradiere
7. hipogastru: afecțiuni ale ficatului, veziculei biliare
8. mezogastru: angina pectorală
9. epigastru: inflamația rectului
10. hipocondrul drept: inflamația rectului
8/116
23. Algoritmul (PQRST) analizei durerii abdominale semnifică:
1. R – (radiation) iradiere
2. S – (symptoms) simptome
3. T – (toxicity) toxicitate
4. P – (population) populație
5. S – (severity) intensitatea
6. Q – (qualities) caracteristici, tip (acută, surdă, monotonă, etc.)
7. T – (temporal) factorul timp
8. P - (palliate) ameliorare/atenuare, (provoke) ce o provoacă, declanşează,
intensifică
9. Q – (quantity) cantitate
10. R – (results) rezultate
24. În caz de vărsături se apreciază:
1. temperatura
2. conținutul
3. conținutul, dar nu și mirosul
4. frecvența
5. orarul, dar nu și ritmul
6. orarul
7. doar cauza digestivă neputând exista alte tipuri de cauze
8. ritmul
9. cantitatea, dar nu și conținutul
10. cantitatea
25. Sunt adevărate următoarele afirmații despre simptome:
1. Reprezintă motivul solicitării evaluării medicale

2. Varsătura este un act reflex prin care conţinutul gastric este evacuat forţat pe
gură
3. Greața este eliminarea de gaze pe gură, în ingestie de aer (aerofagie).
4. Simptomele nu sunt relatate de pacient
5. Melena apare de obicei împreună cu vărsăturile, dar poate fi și de sine
stătătoare.
6. Simptomele nu reprezintă motivul solicitării evaluării medicale
7. Hematemeza este vărsătură cu sânge proaspăt roșu sau digerat, în “zaț de
cafea”
8. Sunt traduse în termeni medicali
9. Simptomele sunt relatate de pacient în momentul anamnezei
10. Vărsătura conține întotdeauna sânge proaspăt roșu sau digerat, în “zaț de
cafea”
9/116
26. Este adevărat despre simptomele digestive:
1. Melena este scaun cu sânge, de obicei moale, lucios, păstos, „negru ca

păcura”
2. Regurgitația presupune eliminarea conţinutului gastric/esofagian în cavitatea
bucală fără efort
3. Ageuzia reprezintă tulburarea psihică care determină comportamentul
alimentar inadecvat
4. Eructațiile reprezintă eliminare de gaze pe gură, în ingestie de aer
5. Ageuzia reprezintă deglutiție dureroasă
6. Disfagia reprezintă pierderea gustului
7. Odinofagia reprezintă pierderea gustului
8. Regurgitația reprezintă deglutiție dureroasă
9. Disfagia este o deglutiție dificilă, care poate fi mecanică/obstructivă, motorie
sau funcțională
10. Greața apare de obicei împreună cu vărsăturile, dar poate fi și de sine
stătătoare
27. Următoarele afirmații despre simptomele digestive sunt adevărate:
1. Polidipsia reprezintă ingerarea unei cantități mari de alimente datorită

apetitului crescut
2. Bulimia reprezintă pierderea gustului
3. Sațietatea precoce apare în dispepsie
4. Bulimia este o tulburarea psihică care determină comportamentul alimentar
inadecvat, mâncat compulsiv
5. Ageuzia reprezintă pierderea gustului
6. Sialoreea este o tulburare a sudorației
7. Anorexia este o tulburare a sudorației
8. Odinofagia este o deglutiție dureroasă
9. Sațietatea precoce este lipsa apetitului, de etiologie psihică
10. Polifagia reprezintă ingerarea unei cantități mari de alimente datorită apetitului
crescut
10/116
28. Examenul obiectiv al pacientului evaluează următoarele:
1. Aparat respirator
2. Preferințele artistice
3. Starea civilă
4. Aparat cardiovascular
5. Obiectivitatea și corectitudinea părerilor personale ale pacientului
6. Atitudinea/poziția pacientului
7. Sistem muscular și osteoarticular
8. Tegumente și mucoase
9. Gradul profesional
10. Situația familială
29. Examenul obiectiv al pacientului evaluează următoarele:
1. Cavitatea bucală
2. preferințele artistice
3. Abdomen
4. Aparat renal
5. obiectivitatea și corectitudinea părerilor personale ale pacientului
6. Sistem nervos central
7. Gradul profesional
8. Faringe
9. Starea civilă
10. situația familială
30. Următoarele sunt semne posibile la un examen obiectiv:
1. Hipertricoză
2. Istoricul bolii
3. Alopecie
4. Statutul economic
5. Statutul social
6. Facies “peritonitic”
7. Starea civilă
8. Obiectivele sportive personale
9. Scădere ponderală sau creștere în greutate
10. Poziția pacientului, încovoiat, în decubit lateral, semiflexie membre inferioare
(poziția antalgică)
11/116
1. Istoricul bolii
2. Starea social
3. “steluțe vasculare” în ciroza hepatică
5. Tegumente palide
6. Pliu cutanat leneș în deshidatrare la sugari
7. Tegumente icterice
8. Starea civilă
9. Tegumente roșii
10. Obiectivele profesionale personale
1. Buze carminate
2. Edeme la nivelul membrelor inferioare
3. Starea civilă
4. Istoricul bolii
5. Starea socială
6. Degete hipocratice, unghii cu striaţii
7. Obiectivele personale de viitor
8. Prurit tegumentar
9. Flapping tremor, tremurături ale mâinilor
1. Leziuni tip ragade (“zăbăluțe”)

2. Rinofima
3. Tegumente cianotice
4. Starea socială
5. Tegumente palide
7. Obiectivele sportive personale
8. Starea civilă
9. Asimetria în paralizie de nerv facial
10. Istoricul bolii
12/116
1. Obiectivele profesionale personale

2. Halena
3. Fontanela anterioară deprimată
4. Globi oculari înfundați în orbite
5. Limba saburală
6. Antecedenele heredo-colaterale
7. Antecedentele personale patologice
8. Macroglosie sau microglosie
9. Obiectivele turistice de viitor
10. Istoricul bolii
35. Semnele care pot apărea la palparea abdomenului sunt:
1. Rinofima
2. Palparea unor chisturi
3. Leziuni tip ragade (“zăbăluțe”)
4. Hepatomegalie
5. Globi oculari înfundați în orbite
6. Palparea unor formaţiuni tumorale
7. Limba saburală
8. Palparea olivei pilorice (hipertrofie pilorică)
9. Macroglosie sau microglosie
10. Splenomegalie
36. Clasificarea în funcție de IMC este:
1. Obez clasa 2 = 35 – 39,9 kg / m2

2. Normal = 18,5 – 24,9 kg / m2
3. Pre-obez = 25 – 29,9 kg / m2
4. Normal = sub 18,5 kg / m2
5. Obez clasa 1 = 25 – 29,9 kg / m2
6. Obez clasa 1 = 30 – 34.9 kg / m2
7. Obez clasa 3 = 35 – 39,9 kg / m2
8. Pre-obez = 18,5 – 24,9 kg / m2
9. Subponderal = sub 18,5 kg / m2
10. Obez clasa 2 = 30 – 34.9 kg / m2
13/116
37. Repere anatomice și fiziologice: Alegeti afirmatiile corecte:
1. Exista doar respiraţie internă

2. Respirația – aport de dioxid de carbon + eliminare oxigen necesar
3. Respiratia contribuie la menţinerea echilibrului acido-bazic al mediului intern
4. Exista o respiraţie internă
5. Funcţia respiratorie este vitală
6. Respiraţie externa - schimburi de oxigen şi dioxid de carbon între celule şi
lichidul interstiţial
7. Funcţia respiratorie este nevitală
8. Respiraţie interna - asigură schimburile gazoase dintre organism, prin plămâni
şi mediul extern
9. Respirația – aport de oxigen necesar + eliminare dioxid de carbon
10. Exista o respiraţie externă
38. Ventilaţia pulmonară. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Schimburile gazoase dintre atmosferă şi plămân nu depind de diferenţele de

presiune între cele două medii
2. Aerul bogat în bioxid de carbon din plămâni este eliminat în atmosferă prin
inspir
3. Nu este funcţie mecanică a aparatului respirator
4. Aerul bogat în bioxid de carbon din plămâni este eliminat în atmosferă prin
expir
5. Asigură pătrunderea şi eliminarea aerului în/din plămâni
6. Este funcţie mecanică a aparatului respirator
7. Nu asigură eliminarea aerului din plămâni
8. Aerul bogat în oxigen este introdus în alveolele pulmonare prin inspir
9. Schimburile gazoase dintre atmosferă şi plămân se desfăşoară datorită
diferenţelor de presiune între cele două medii
10. Aerul bogat în oxigen este introdus în alveolele pulmonare prin expir
39. Mecanica ventilaţiei. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Respiratia de tip costal, mai frecventă la barbati

2. Inspir - mărirea bruscă a dimensiunilor cutiei toracice
3. Inspirul este un proces activ
4. Muşchi inspiratori (diafragm și mușchii costali interni)
5. Respiratia de tip costal, mai frecventă la femei
6. Respirația poate fi de tip abdominal, mai frecventă la femei
7. Inspirul este un proces pasiv
8. Inspir - prin contracţia muşchilor inspiratori
9. Respirația poate fi de tip abdominal, mai frecventă la bărbați
10. Bazal 2 mecanisme: ascensionarea cupolei diafragmei și verticalizarea
coastelor, proiectarea anterioară a sternului
14/116
40. Mecanica ventilaţiei. Următoarele afirmații sunt adevărate:
1. Se mai pot produce contracţii ale muşchilor aripioarelor nazale

2. Musculatura inspiratorie accesorie: mușchii sternocleidomastoidieni, edentati,
micii pectorali, trapezi, romboizi
3. Muşchii inspiratori accesori realizează o scadere suplimentară a porţiunii
superioare a cutiei toracice
4. Expirul este un proces fără consum de energie
5. Testul sudorii – explorare aparat respirator
6. Inspirul forțat intră în acțiune pe lângă diafragm și mușchii intercostali externi,
dar fara musculatura inspiratorie accesorie
7. În condiţii de efort sau patologice, în inspirul forțat intră în acțiune
8. Musculatura inspiratorie accesorie: mușchii sternocleidomastoidieni, dinţaţi,
marii pectorali, trapezi, romboizi
9. Expirul este un proces activ
10. Inspirul forțat intră în acțiune pe lângă diafragm și mușchii intercostali externi,
musculatura inspiratorie accesorie
41. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Componentele morfologice ale aparatului respirator sunt reprezentate de căile

aeriene (superioare şi inferioare)
2. Căile respiratorii nu pot asigura îmbunatăţirea calităţii aerului inspirat
3. Căile respiratorii inferioare sunt reprezentate de: laringe, trahee, bronhii
4. Căile respiratorii superioare cuprind segmentul nazal, faringele, esofagul
5. Căile respiratorii asigură îmbunatăţirea calităţii aerului inspirat
6. La nivelul acinilor pulmonari nu are loc schimbul de gaze
7. Componentele morfologice ale aparatului respirator sunt reprezentate de
parenchimul pulmonar format din acinii pulmonari
8. Căile respiratorii nu asigură transportul gazelor
9. La nivelul acinilor pulmonari are loc schimbul de gaze
10. Căile respiratorii asigură transportul gazelor
15/116
1. Difuziune alveolo – capilară: nu se face trecerea O2 din aerul atmosferic

alveolar în sângele capilar alveolar, în virtutea unui gradient de presiune și
trecerea CO2 din sângele capilar alveolar în aerul atmosferic alveolar
2. Hematoza pulmonară constă în realizarea schimburilor gazoase între aerul
atmosferic alveolar şi sângele capilarelor alveolare
3. Hematoza pulmonară – nu constă în realizarea schimburilor gazoase tip
difuziune alveolo-capilară
4. Acinul pulmonar nu reprezintă unitatea morfo-funcţională a plămânului
5. Acinul pulmonar reprezintă unitatea morfo-funcţională a plămânului
6. Acinul pulmonar din punct de vedere anatomic este regiunea deservită de o
singură bronhiolă terminală
7. Bronhiola terminală, împreună cu bronhiolele respiratorii şi ramificaţiile lor –
ductele alveolare, sacii alveolari şi alveolele pulmonare – formează acinii
pulmonari
8. Totalitatea acinilor pulmonari nu alcătuiesc parenchimul pulmonar
9. Totalitatea acinilor pulmonari alcătuiesc parenchimul pulmonar
10. Sinusurile și laringele sunt componente ale căilor respiratorii inferioare
43. Etapa sanguină (transportul gazelor între plămâni şi ţesuturi. Alegeți afirmațiile
corecte:
1. Oxigenul sub forma unei combinaţii labile cu Hb – 60 % și nedizolvat în

plasmă
2. Dioxidul de carbon – Cea mai mica parte disociat ca ion carbonat
3. Oxigenul sub forma unei combinaţii labile cu Hb – 97,5 % și dizolvat în plasmă
4. Dioxidul de carbon – Mică parte fixat pe Hb
5. Dioxidul de carbon – Mare parte dizolvat ca acid carbonic
6. Dioxidul de carbon – Cea mai mare parte disociat ca ion bicarbonat
7. Dioxidul de carbon – Nefixat de carbamaţii plasmatici
8. Dioxidul de carbon – Mare parte fixat pe Hb
9. Dioxidul de carbon – Mică parte dizolvat ca acid carbonic
10. Dioxidul de carbon – Fixat de carbamaţii plasmatici
16/116
1. Sistemul nervos simpatic asigură acțiunea bronhodilatatoare

2. Reglarea ventilaţiei este realizată de Sistemul Nervos Vegetativ
3. Respiraţia celulară constă în eliminarea CO2 rezultat din arderile tisulare, prin
sângele venos
4. Respiraţia celulară constă în utilizarea metabolică a CO2 transportat de
sângele arterial
5. Reglarea ventilaţiei – prin plexul nervos pulmonar superior și plexul nervos
pulmonar inferior
6. Sistemul nervos simpatic nu asigură acțiunea bronhodilatatoare
7. Reglarea ventilaţiei este realizată de Sistemul Nervos Vegetal
8. Respiraţia celulară constă în eliminarea O2 rezultat din arderile tisulare, prin
sângele venos
9. Reglarea ventilaţiei – prin plexul nervos pulmonar anterior și plexul nervos
pulmonar posterior
10. Respiraţia celulară constă în utilizarea metabolică a O2 transportat de sângele
arterial
45. Reglarea ventilaţiei. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Sistemul nervos simpatic – actiune vasodilatatoare

2. Sistemul nervos simpatic – actiune vasoconstrictoare
3. Activitatea parasimpatică – nu apre hipersecreția de mucus
4. Activitatea parasimpatică este realizată de nervul vag
5. Activitatea parasimpatică – vasoconstricție
6. Activitatea parasimpatică – vasodilatatie
7. Sistemul nervos simpatic – relaxarea musculaturii bronșice
8. Sistemul nervos simpatic – contractarea musculaturii bronșice
9. Activitatea parasimpatică – determină bronhodilatatie
10. Activitatea parasimpatică – determină bronhoconstricție
46. Prin anamneză (istoric) realizată prin interviu se obțin date legate de:
1. Statutul neprofesional
2. Statutul profesional
3. Mediul de proveniență
4. Vârstă
5. Sex
6. Nume
7. Vârsta nu este inclusa
8. Sexul pacientului nu este inclus
9. Mediul de proveniență nu este inclus
10. Pronume
17/116
47. Sunt luate în evidență antecedentele personale patologice din sfera aparatului
respirator. Exemple:
1. Tuberculoză pulmonară
2. Otita medie
3. Adenoidita cronică hipertrofică
4. Viroze respiratorii în antecedentele recente (SARS-CoV2) – nu este de luat in
evidenta
5. Vegetații conopidiene
6. Vegetații adenoide
7. Deviație de sept nazal
8. Fractură de piramidă nazală
9. Deviație de sept atrial
10. Adenoidita cronică hipotrofică
48. Interviul este condus de asistentul medical pentru obținerea de date (istoricul)
afecțiunii și anume:
1. Număr de externari
2. Tratament instituit sau nu
3. Număr de internări
4. Etiopatogenia afectiunii
5. Complianța la tratament
6. Modalitatea debutulu: acut
7. Circumstanțele debutului
8. Modalitatea debutului: nu este importanta
9. Nedispensarizare în ambulatoriu de specialitate
10. Mecanismul patogenic al afectiunii
49. Manifestări de independență:
1. Cu durere
2. Fără durere
3. Fără efort, pe nas
4. Respirație simetrică
5. Ritm neregulat, conform vârstei
6. Nu respiră singur
7. Respiră singur/Respirație spontană eficientă
8. Respirație asimetrică
9. Cu efort, pe nas
10. Ritm regulat, conform vârstei
18/116
50. Epistaxis: Alegeți afirmațiile corecte:
1. Cauze multiple – afecțiuni neinflamatorii locale în viroze respiratorii

2. Cauze multiple – insuficiență hepatică nu implica epistaxisul
3. Cauze – HTA
4. Anterior sau / şi posterior
5. Unilateral / bilateral
6. Cauze: insuficiență hepatică
7. Alte cauze– afecțiuni inflamatorii locale în viroze respiratorii
8. Cauze multiple – HTA nu este inclusa
9. Cauze multiple – afecțiuni vasculare cu afectare locală care nu provoaca
epistaxis
10. Cauze multiple – traumatisme locale nu provoaca epistaxis
51. Dispneea. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Semne de dispnee – mişcări de pistol ale capului

2. Dispneea poate fi determinată de boli – neuromusculare (nu sunt incluse)
3. Semne de dispnee – bătăi ale aripilor nasului
4. Dispneea poate fi determinată de boli – cardiace
5. Semne de dispnee – absenta balansului toraco – abdominal
6. Semne de dispnee – absenta tirajului subclavicular
7. Semne de dispnee – tiraj extracostal
8. Semne de dispnee – balans toraco – abdominal
9. Dispneea poate fi determinată de boli – metabolice
10. Dispneea poate fi însoțită de – febra
52. Dispnee restrictiva. Patologii implicate:
1. Atelectazie
2. Infarct miocardic
3. Pneumotorax
4. Pneumotorax – nu apare dispneea restrictiva
5. Pleurezie
6. Atelectazie – nu apare dispnee
7. Lobectomie (chirurgie toracică) nu este inclusa
8. Lobectomie (chirurgie toracică)
9. Infarct pulmonar
10. Nu este implicata pleurezia
19/116
53. Cauzele tusei pot fi:
1. In afecțiuni neurologice nu apare tuse

2. Medicamente – nu pot cauza tuse
3. Afectiuni gastrointestinale
4. Afectiuni ORL
5. Afecțiuni pleuropulmonare
6. Medicamente
7. In afecțiuni cardiace nu apare tusea
8. Afectiuni ORL – nu pot cauza tuse
9. Afecțiuni cardiace
10. Anomalii ale cutiei toracice nu cauzeaza tuse
54. Expectorația- spută – in fuctie de aspect poate fi:
1. Neagră (mineri)
2. Neagră (infarct pulmonar)
3. Purulentă (infarct pulmonar)
4. Mucoasă (cancer pulmonar)
5. Mucoasă, aderentă
6. Purulentă
7. Pseudomembranoasă (pneumonia pneumococică)
8. Purulentă (infarct pulmonar)
9. Hemoptoică (infarct pulmonar)
10. Rozată, în peltea de coacăze (cancer pulmonar)
55. Cauze ale hemoptiziei pot fi:
1. Corpi străini
2. Infarct pulmonar nu creeaza hemoptizie ca semn
3. Cancer pulmonar
4. Broşiectazie este exclusa
5. Infarct pulmonar
6. Chist hidatic pulmonar
7. Broşiectazie
8. Tuberculoză pulmonară nu da hemoptizie
9. Cancer pulmonar este exclus
10. Chist hidatic pulmonar nu da hemoptizie
20/116
56. Manifestări secundare asociate.:
1. Hipocratismul digital
2. Cianoza – poate fi centrala
3. Facies vultos în pneumonie lobară
4. Pozitia neforțată – ortopnee
5. Cianoza – poate fi periferică
6. Cianoza – nu este marca hipoxemiei
7. Erupţii cutanate (herpes nazo-labial)
8. Hipocratismul analog
9. Cianoza – nu poate fi de cauză cardiacă
10. Cianoza – nu poate fi de cauză pulmonara
57. Forma toracelui. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Deformat asimetric – malnutriţii

2. Evazat la baze – malnutriţii
3. Adenopatic – dilatat în porţiunea superioară
4. Astenic – alungit pe direcţia axului trunchiului
5. Rahitic – dilatat în porţiunea superioară
6. Rahitic – pectus carinatum
7. Evazat la baze – adenopatii traheo-bronşice în copilărie
8. Emfizematos – cu diametrul A-P mărit
9. Astenic – cu diametrul A-P mărit
10. Emfizematos – alungit pe direcţia axului trunchiului
58. Grila de evaluare a respirației: Alegeți afirmațiile corecte:
1. Unghii hipocratice - bombate „în sticlă de ceasornic”

2. Raportul inspir - expir (normal 2:1)
3. Contractarea jugularelor
4. Raportul inspir – expir (normal 1:2)
5. Amplitudinea respirației spontane – normală, simetrică
6. Absența / prezența zgomotelor respiratorii
7. Semne de hipoxie acută/cronică – cianoza
8. Volumul curent – de aproximativ 1000 ml pentru un adult
9. Nu necesită suport ventilator
10. Dureri în hipocondrul stang
21/116
59. Surse de dificultate/disfuncție respiratorie:
1. Intoxicații nu sunt importante

2. Surse de dificultate/disfuncție respiratorie:
3. Traumatisme craniocerebrale nu sunt incluse ca surse de dificultate
respiratorie
4. Consum droguri (alcool, psihodisleptice, etc.) nu sunt problematice
5. Fumat nu este o sursa de dificultate
6. Afecțiuni musculoscheletice
7. Trumatisme toracice nu sunt o sursa pentru disfunctia respiratorie
8. Boli cardiace
9. Afecțiuni neurologice
10. Boli pulmonare
60. Tipuri de echografii digestive sunt:
1. Ecografia osoasă
2. Ecografia cu substanță de contrast
3. Ecografia abdomino-pelvină
4. Ecografia tiroidiană
5. Ecografia intervențională pentru ghidaj proceduri minim invazive
6. Ecografia standard, abdominală
7. Ecografia de părți moi
8. Ecografia cardiacă
9. Ecografia Doppler cervico-cerebrala
10. Ecografia endoanală/Eco-endoscopie
61. Următoarele sunt tipuri de echografii digestive:
1. Ecografia Doppler cervico-cerebrala

2. Ecografia cardiacă
3. Ecografia intervențională pentru ghidaj biopsie organe
4. Ecodoppler vascular: sistemul vascular port, circulație portosistemică
colaterală
5. Ecografia de părți moi
6. Elastografia
7. Ultrasonografie intraoperatorie
8. Ecografie intervențională pentru ghidaj terapie percutană
9. Ecografia tiroidiană
10. Ecografia osoasă
22/116
62. Explorările endoscopice digestive au următoarele roluri:
1. Screening pentru afecțini premaligne

2. Screening pentru afecțini maligne
3. Citirea imaginii formate pe baza radioizotopilor injectați
4. Monitorizarea unei patologii cunoscute
5. Citirea imaginii formate pe baza razelor X
6. Stabilirea unui diagnostic
7. Stabilirea concentrației sangvine a unor componente a sângelui
8. Evaluarea histopatologică a pereților tractului digestiv
9. Prelevarea de biopsii
10. Stabilirea gradului de fibroză a țesuturilor
63. Colonoscopia explorează:
1. Duodenul
2. Jejunul
3. Stomacul
4. Faringele
5. Colonul descendent
6. Colonul ascendent
7. Rectul
8. Colonul transvers
9. Colonul sigmoid
10. Esofagul
64. Explorări instrumentale/Procedee invazive de diagnostic în sfera digestivă sunt:
1. Puncția biopsie hepatică transjugulară

2. Cistocopia
3. Puncția biopsie hepatică transparietală
4. Puncția biopsie măduva spinării
5. Paracenteza
6. Evaluarea invazivă a hipertensiunii portale, prin cateterizare vene hepatice
7. Cateterul venos central
8. Bronhoscopia
9. Puncția biopsie osoasă
10. Laparoscopia
23/116
65. Testele biologice pot fi:
1. citite din foaia de observație la însemnările despre examenul fizic

2. din materii fecale
3. din lichid peritoneal
4. citite pe buletinul cu rezultatul examenului ecografic
5. citite pe buletinul cu rezultatul examenului CT
6. citite pe buletinul cu rezultatul examenului RMN
7. din urină
8. din sânge
9. citologie
10. citite pe buletinul cu rezultatul examenului endoscopic
66. Teste hematologice sunt:
1. proteina C reactivă
2. electroliți
3. acid folic
4. amilază serică și urinară
5. creatinină
6. vitamina B12
7. VSH
8. hemoleucograma
9. uree
10. reticulocite
67. Teste de biochimie sunt:
1. vitamina B12
2. electroliți
3. uree
4. reticulocite
5. acid folic
6. VSH
7. amilaza serică și urinară
8. proteina C reactivă
9. creatinină
10. hemoleucograma
24/116
68. Următoarele sunt teste de biochimie:
1. alcoolemia
2. GGT
3. VSH
4. TGP
5. TGO
6. reticulocitele
7. Vitamina B12
8. acidul folic
9. ceruloplasmina
10. hemoleucograma
69. Care dintre următoarele sunt teste de biochimie?
1. hormoni tiroidieni
2. acetaminofenul
3. bilirubina indirectă
4. bilirubina directă
5. ACTH
6. Bilirubina totală
7. teste de coagulare
8. colinesteraza serică
9. fierul
10. fosfataza alcalină
70. Teste de biochimie sunt:
1. colesterol
2. acetaminofenul
3. electroforeza
4. hormonii tiroidieni
5. colinesteraza serică
6. lipide totale
7. feritina
8. teste de coagulare
9. proteinele totale
10. ACTH
25/116
71. Teste metabolice sau endocrine sunt:
1. feritina
2. ACTH
3. acidul vanilmandelic în urină
4. hormoni tiroidieni
5. gastrina serică
6. electroforeza
7. fierul
8. VSH
9. colesterol
10. nivelul corticosteroizilor
72. Testele serologice sunt:
1. hemoleucograma
2. markerii bolilor autoimune
3. fierul
4. acetaminofenul
5. gastrina serică
6. VSH
7. markerii infecției virale cu virus hepatitic A
8. markerii infecției virale cu virus hepatitic B
9. complement seric
10. markeri tumorali
73. Teste din scaun sunt:
1. coprocitogramă
2. hemoragii oculte
3. acetaminofenul
4. ACTH
5. coproparazitologic
6. examen chimic
7. complementul seric
8. gastrina serică
9. coprocultură
10. markerii tumorali
26/116
74. Explorări imagistice. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Radiografiile sunt de obicei primele investigații efectuate în cazul bolilor

pulmonare
2. Imagistica joacă un rol esențial în evaluarea plămânilor
3. Explorările imagistice nu pot fi tip screening
4. Explorările imagistice pot fi cu scopul urmăririi evoluției bolii sub tratament
5. Explorările imagistice pot fi tip screening
6. Fluoroscopia nu este folosita pentru a oferi imagini ale plămânilor și ale
structurilor din jur
7. Explorările imagistice pot fi cu scop diagnostic
8. Explorările imagistice nu pot fi cu scopul urmăririi evoluției bolii sub tratament
9. Explorările imagistice nu pot fi cu scop diagnostic
10. Imagistica nu joacă un rol esențial în evaluarea plămânilor
75. CT (Computer Tomografia). Alegeți afirmațiile corecte:
1. Dezavantaj CT convențional – detaliile limitate din media volumului țesutului

în fiecare secțiune de 1 mm
2. CT de înaltă rezoluție (HRCT) oferă imagini în secțiune transversală de 10
mm grosime
3. Dezavantaj CT convențional – artefactul de repaos
4. HRCT nu este deosebit de util în evaluarea bolilor pulmonare interstițiale
5. Dezavantaj CT de înaltă rezoluție – viteza
6. Dezavantaj CT convențional – detaliile limitate din media volumului țesutului
în fiecare secțiune de 10 mm
7. Avantaj CT convențional – disponibilitatea largă
8. Dezavantaj CT convențional – artefactul de mișcare
9. CT de înaltă rezoluție (HRCT) oferă imagini în secțiune transversală de 1 mm
grosime
10. CT convențional oferă imagini în secțiune transversală de 10 mm grosime
prin torace
27/116
76. CT (Computer Tomografia). Alegeți afirmațiile corecte:
1. CT torace – nu este atat de sensibil pentru evaluarea pneumotoraxului

2. CT torace – nu este benefic înainte de plasarea tuburilor toracice la un pacient
cu bule multiple
3. CT torace – sensibil pentru evaluarea pneumotoraxului
4. CT torace – sensibil înainte de plasarea tuburilor toracice la un pacient cu
bule multiple
5. Anomaliile peretelui toracic și ale țesuturilor moi nu trebuie ignorate
6. CT torace – sensibil pentru evaluarea revărsatelor pleurale
7. CT torace – nu este sensibil pentru evaluarea revărsatelor pleurale
8. CT torace – mai sensibil dcat Rx toracic pentru detectarea fracturilor de
coaste
9. CT toracic – nu este folosit pentru planificarea și efectuarea intervențiilor
precum biopsiile
10. CT torace – nu se evalueaza ganglionii limfatici la pacienții cu afecțiuni
maligne cunoscute sau suspectate
77. RMN-ul. Alegeți afirmațiile corecte:
1. RMN-ul are un rol relativ nelimitat în imagistica pulmonară

2. Dezvantajele includ – absența expunerii la radiații
3. Recomandtat la pacienții cu suspiciune de embolie pulmonară la care se pot
utiliza agenți de contrast I.V.
4. Recomandtat la pacienții cu suspiciune de embolie pulmonară la care nu se
pot utiliza agenți de contrast I.V.
5. RMN-ul are un rol relativ limitat în imagistica pulmonară
6. Avantajele includ – mișcarea respiratorie și cardiacă
7. Avantajele includ – costul
8. Avantajele includ – lipsa artefactului din cauza osului și contrast excelent al
țesuturilor moi
9. Avantajele includ – absența expunerii la radiații
10. Avantajele includ – vizualizarea excelentă a structurilor vasculare
28/116
78. Ecografia. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Ecografia la patul pacientului – este acum o modalitate utilizată cu succes

2. Ecografia la patul pacientului – este acum o modalitate utilizată cu insucces
3. Ecografia la patul pacientului – sensibilitatea și specificitatea relativ scazute
4. Ecografia cardiacă – nu ajuta in căutarea hipertensiunii pulmonare
5. Ecografia la patul pacientului – capacitatea de a ajunge la un diagnostic relativ
lent
6. Ecografia cardiacă – (căutarea pericarditei și a malformației cardiace asociată
7. Ultrasonografia endobronșică (EBUS) este din ce în ce mai utilizată împreună
cu bronhoscopia cu fibre optice pentru a ajuta ganglionilor limfatici măriți
8. Ecografia cardiacă – căutarea hipertensiunii pulmonare
9. Ecografia cardiacă – neidentificarea unei patologii cardiace stângi
10. Ecografia cardiacă – identificarea unei patologii cardiace stângi
79. Scintigrafia. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Folosește radionuclizi administrați I.V. pentru a evalua perfuzia

2. Inainte de studiile de scintigrafie, nu trebuie revizuită imagistica morfologică
toracică recentă
3. Pentru scintigrafie, pacienții pot fi scanați în picioare
4. Folosește radionuclizi pe cale inhalatorie pentru a evalua perfuzia
5. Xenon 133 permite evaluarea fazelor de respirație,
6. Xenon 133 nu permite evaluarea fazelor de respirație,
7. Pentru scintigrafie, pacienții nu pot fi scanați în picioare
8. Folosește radionuclizi pe cale inhalatorie pentru a evalua ventilația
9. Folosește radionuclizi administrați I.V. pentru a evalua ventilatia
10. Pentru studiile de ventilație se folosesc aerosoli marcați cu tehnețiu
29/116
80. PET- CT/Tomografia cu emisie de pozitroni. Alegeți afirmațiile corecte:
1. PET nu este superioară CT pentru stadializarea mediastinală

2. Sensibilitatea PET (40 până la 50%) este comparabilă cu cea a examinării
histologice a țesuturilor
3. PET este superioară CT pentru stadializarea mediastinală
4. Tumorile cu creștere lentă pot provoca rezultate fals pozitive
5. Se folosește – dacă cancerul este recurent în zonele pulmonare iradiate in
viitor
6. Rezoluția spațială actuală a PET este de 1 până la 2 mm
7. Folosește – glucoză marcată radioactiv (fluorodeoxiglucoză) pentru a măsura
activitatea metabolică în țesuturi
8. Rezoluția spațială actuală a PET este de 7 până la 8 mm
9. Se folosește – dacă cancerul este recurent în zonele pulmonare iradiate
anterior
10. Se folosește – în afecțiunile pulmonare pentru a determina dacă nodulii
pulmonari sau ganglionii limfatici mediastinali adăpostesc tumori
81. Explorări de laborator – analize medicale. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Scopul testelor de laborator – neinițierea terapiei specifice

2. Scopul testelor de laborator – inițierea terapiei specifice
3. Scopul testelor de laborator – este de identificare a agenților cauzali
4. Specimene de utilizat în identifiicarea agenților patogeni – Exudatul
nazofaringian
5. Specimene de utilizat în identifiicarea agenților patogeni – Sputa endotraheală
6. Scopul testelor de laborator nu este de identificare a agenților cauzali -
nazofaringian nu este implicat
8. Lichidul pleural: Transudat - concentrație relativ mare de proteine (>3,0 g/dL)
orofaringian
10. Lichidul pleural: Exudat - Un ultrafiltrat de plasmă cu o concentrație relativ
scăzută de proteine (>3,0 g/dL)
30/116
82. Explorări de laborator – analize medicale. Sange venos. Exemple:
1. Uree, creatinină
2. Enzime nespecifice
3. Enzime specifice
4. Enzime hepatice
5. LDH – nu identifica leziuni pulmonare alveolare
6. Nu se analizeaza din sange – Gazele din sânge
7. Hemoleucograma nu este o eplorare de laborator
8. Serologia virusului Epstein-Barr nu este o explorare
9. Ig E
10. Hemoleucograma
83. Explorări de laborator – analize medicale. Sange venos. Exemple:
1. Subclasele IgG, IgA, IgB și IgC

2. Factorul reumatic
3. Chlamydia trachomatis și PCR nazofaringian
4. Mycoplasma pneumoniae și PCR nazofaringian
5. Serologii pre-vaccinale
6. Anticorpi de sclerodermie
7. Anticorpi de polimiozită și miozită
8. Serologii post-vaccinale
9. Serologia citomegalovirusului, dar nu și încărcătura virală
10. Serologia HIV-1/HIV-2, dar nu și încărcătura virală Pneumocystis jirovecii
84. Metoda Astrup/AGS. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Valoarea „excesului de bază” – nu oferă clinicianului un instrument valoros cu

ajutorul căruia estimează înlocuirea electroliților
2. Determinarea PaCO2
3. Valoarea „excesului de bază” – o măsură a acidozei metabolice sau alcalozei
4. Metoda Astrup/AGS - oferă un mijloc simplu și precis pentru cuantificarea
tulburărilor acido-bazice
5. Valoarea „excesului de bază” – oferă clinicianului un instrument valoros cu
ajutorul căruia estimează înlocuirea electroliților
6. Valoarea „excesului de bază” – nu este o măsură a acidozei metabolice sau
alcalozei
7. PaCO2 nu este o măsură a acidozei respiratorii
8. Determinarea pH-ului vones
9. Determinarea PaCO2 Metoda Astrup/AGS - oferă un mijloc complex și
imprecis pentru cuantificarea tulburărilor acido-bazice
10. Determinarea pH-ului arterial
31/116
85. Metoda Astrup/AGS. Alegeți afirmațiile corecte:
1. O PaCO2 crescută reflectă hiperventilația alveolară

2. pH scăzut cu o PaCO 2 ridicată sugerează o acidoză respiratorie
3. pH scăzut cu o PaCO 2 scăzută sugerează o acidoză metabolică
4. Dacă organismul a compensat tulburarea, pH-ul poate fi în intervalul normal
5. pH-ul nu determină prezența acidemiei sau alcaliemiei
6. O scădere a PaCO2 reflectă hipoventilația alveolară
7. Dacă organismul a compensat tulburarea, pH-ul poate fi în intervalul anormal
8. Modificările acute ale PaCO2 nu vor modifica pH-ul
9. PaCO 2 reflectă starea ventilației alveolare
10. pH-ul determină prezența acidemiei sau alcaliemiei
86. Parametrii astrup. Exemple:
1. Pao2 normal – 40-70 mmhg

2. Dioxidului de carbon și ph (normal 7,35 și 7,45)
3. Paco2 - presiunea parțială a oxigenului
4. Pao2 - presiunea parțială a oxigenului
5. Ph normal – 6, 35 - 7,00
6. Paco2 - presiunea parțială a CO2
7. Verificarea echilibrului acidobazic nu este necesar (evaluarea funcției
pulmonare, renale, metabolice)
8. Pao2 - presiunea parțială a o CO2
9. La un adult, în condiții normale paco2 valori normale 35-45 mmhg
10. Verificarea echilibrului acidobazic (evaluarea funcției pulmonare, renale,
metabolice)
87. Identificarea agenților virali. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Testarea rapidă pentru gripă nu are potențialul de a îmbunătăți prescrierea de

antivirale
2. Detecția moleculară - are o sensibilitate scazută
3. Testele moleculare mai noi nu identifică SARS-cov2
4. Testarea rapidă pentru gripă nu are potențialul de a scurta durata spitalizării
5. Detecția moleculară – nu poate ajuta la ghidarea deciziilor de management
timpuriu
6. Detecția moleculară - poate ajuta la ghidarea deciziilor de management
timpuriu
7. Testarea rapidă pentru gripă are potențialul de a reduce utilizarea inutilă de
antibiotice
8. Detecția moleculară - are o sensibilitate ridicată
9. Testele moleculare mai noi identifică SARS-cov2
10. “Standardul de aur” în virusologia clinică în prezent – detecția moleculară
32/116
88. Teste genetice. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Testarea genetică constă în testarea de laborator a ADN-ului, dintr-un

eșantion de sânge sau salivă
2. Variantele oricărei gene pot fi benigne protectoare
3. Variația genelor este normală și face parte din procesul evolutiv
4. Variantele oricărei gene pot fi benigne
5. Dezvoltarea „medicinei personalizate” – permite predicția riscului pentru
anumite boli
6. Atunci când antecedentele personale suspecte pentru sindroame genetice
definite nu se efectueaza teste genetice
7. Variația genelor este normală, dar nu face parte din procesul evolutiv
8. Testarea genetică nu ar trebui luată în considerare la pacienții cu boală
familiala,
9. Atunci când antecedentele familiale sunt suspecte pentru sindroame genetice
definite nu se efectueaza teste genetice
10. Testarea genetică constă în testarea de laborator a ADN-ului, nu se
efectueaza dintr-un eșantion de sânge sau salivă
89. Biopsie pulmonară. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Transtoracică percutanată, cu ac, ghidată CT: nu se face pentru evaluarea

unui nodul pulmonar
2. Se efectueaza – Intraoperatorie sub Anestezie Generală
3. Transbronșică - sarcoidoza
4. Nu se efectueaza – Endoscopică, toracică asistată video
5. Se efectueaza – Endoscopică, toracică asistată video
6. Se efectueaza – prin bronhoscopie cu navigație electromagnetică
7. Se efectueaza – prin bronhoscopie robotică
8. Nu se efectueaza prin bronhoscopie cu navigație electromagnetică
9. Nu se efectueaza – prin bronhoscopie robotică
10. Nu se face prin ecografia endobronșică
33/116
90. Explorări endoscopice – cu scop diagnostic și /sau terapeutic: Alegeți afirmațiile
corecte:
1. Bronhoscopia flexibilă este o tehnică care facilitează efectuarea unor

intervenții minim invazive cu risc crescut pentru pacient
2. Toracoscopia este procedură minim invazivă pentru inspecția spatiului preural
3. Intervențiile terapeutice, cum ar fi pleurodeza chimică, pot fi efectuate în
timpul pleuroscopiei
4. Bronhoscopia flexibilă este o tehnică care facilitează efectuarea unor
intervenții minim invazive cu risc scăzut pentru pacient
5. Toracoscopia nu se deosebește de chirurgia toracică video-asistată
convențională prin faptul că poate fi efectuată sub sedare moderată în sala de
endoscopie
6. Intervențiile terapeutice, cum ar fi pleurodeza chimică, nu pot fi efectuate în
timpul pleuroscopiei
7. Toracoscopia este procedură minim invazivă pentru efectuarea unei biopsii a
spațiului pleural
8. Bronhoscopia flexibilă este o tehnică endoscopică de explorare internă a
căilor respiratorii
9. Pleuroscopia un instrument prima linie utilizat pentru diagnosticul afecțiunilor
care afectează cavitatea pleurală.
10. Bronhoscopia flexibilă este o tehnică endoscopică de explorare externa a
căilor respiratorii
91. Explorări non-invazive. Pulsoximetria. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Pulsoximetria – o metodă de explorare neinvazivă globală a oxigenării

tisulare.
2. SpO2 – e utilizată în depistarea hipoxemiei
3. Pulsoximetrele sunt – doar cu senzori reutilizabili
4. Pulsoximetrele sunt – doar cu senzori de unică utilizare
5. Valoarea normală este 70 % - 90%
6. Valoarea normală este 97 % - 100%
7. Tipuri de pulsoximetre – pulsoximetrul digital
8. SpO2 – e utilizată în depistarea hiperxemiei
9. Măsoară SpO2 în unda de puls
34/116
92. Capnometria. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Utilizarea capnografiei – monitorizarea ventilaţiei în timpul sedării moderate

până la intense
2. Capnografia - nu este doar un monitor al integrității căilor respiratorii, ci si un
monitor al debitului cardiac
3. Măsoară – presiunii partiale a CO2 expirat, în mmHg
4. Utilizarea capnografiei – pentru a evalua eficacitatea compresiunilor toracice
în timpul RCP
5. Utilizarea capnografiei – nu este eficienta in a evalua eficacitatea
compresiunilor toracice în timpul RCP
6. Capnografia - este doar un monitor al integrității căilor respiratorii
7. Măsoară – end-tidal CO2/ monitorizarea CO2 la sârșitul inspirului
8. Măsoară – presiunii totale a CO2 expirat, în mmHg
9. Utilizarea capnografiei pentru a monitoriza ventilaţia în timpul sedării usoare
10. Măsoară – end-tidal CO2/ monitorizarea CO2 la sârșitul expirului
1. Monitorizarea poate fi efectuată în respirație asistată / pacient protezat

respirator
2. Monitorizarea poate fi efectuată în respirație spontană
3. Capnografia – este si un monitor al ventilației
4. Starea de perfuzie a plămânilor poate fi masurata cu ajutorul capnometriei
5. Prin utilizarea capnografiei, starea de ventilație a pacientului este monitorizată
în timp real
6. Capnografia – nu este si un monitor al ventilației
7. Monitorizarea nu poate fi efectuată în respirație asistată / pacient protezat
respirator
8. Monitorizarea nu poate fi efectuată în respirație spontană
9. Starea de perfuzie a plămânilor nu poate fi masurata cu ajutorul capnometriei
10. Prin utilizarea capnografiei, starea de ventilație a pacientului nu este
monitorizată în timp real
35/116
1. Capnograf cu pulsoximetrie: nu masoara frecvența cardiacă

2. Indicațiile capnografiei: Resuscitarea cardiorespiratorie pentru verificarea IOT
și a CRP – nu are efect semnificativ asupra vietii pacientului
3. Indicațiile capnografiei: Sedare procedurală (nu este necesara)
4. Capnograf cu pulsoximetrie: nu masoara SpO2
5. Indicațiile capnografiei: Monitorizare pacient protezat respirator – nu este
recomandata
6. Valoarea normală a presiunii parțiale a CO2 la sfârșitul expirului este de 35-45
mmHg
7. Capnograf cu pulsoximetrie: măsoară rata respiratorie
8. Capnograf cu pulsoximetrie: măsoară End-tidal CO2
9. Indicațiile capnografiei: sedare procedurală
10. Indicațiile capnografiei: anestezie generală
95. Diagnosticele de îngrijire medicală referitoare la clasa 1 - Ingestie sunt:
1. Risc de dezechilibru al volumului de lichide

2. Risc de dezechilibru electrolitic
3. Deficit de lichide
4. Alăptare insuficientă
5. Alimentație insuficientă a copilului
6. Asigurarea unei nutriții îmbunătățite
7. Durere cronică
8. Exces de lichide
9. Asigurarea unei alăptări îmbunătățite
10. Alimentație dezechilibrată, mai puțin decât necesarul
96. Diagnosticul actual/ prezent de nursing se formulează cu:
1. Al doilea element – diagnosticul de îngrijire

2. Al treilea element, “manifestat prin”, semne
3. Cinci elemente
4. Primul element – diagnosticul de îngrijire
5. Al doilea element – factorii cauzali, “determinat de”
6. Al treilea element - factorii cauzali, “determinat de”
7. Al treilea element, “manifestat prin”, simptome
8. Trei elemente
9. Primul element, “manifestat prin”, semne
10. Primul element, “manifestat prin”, simptome
36/116
97. Este adevărat despre diagnosticul de risc înalt pentru apariția unei probleme de
îngrijire:
1. Al doilea element de formulare a diagnosticului de risc înalt: - “favorizat de”

enumerarea factorilor de risc prezenţi.
2. Diagnosticul de risc înalt se formulează cu cinci elemente.
3. Nu se bazează pe starea de sănătate actuală a pacientului, ci doar pe istoricul
de sănătate/boală anterior.
4. Se bazează pe starea de sănătate actuală a pacientului şi istoricul de
sănătate/boală anterior.
5. Primul element de formulare a diagnosticului de risc înalt: - risc crescut +
diagnostic.
6. Diagnosticul de risc înalt se formulează cu patru elemente.
7. Se bazează pe factori de risc care pot crește probabilitatea pacientului de a se
confrunta cu o problemă de sănătate.
8. Diagnosticul de risc înalt se formulează cu trei elemente.
9. Diagnosticul de risc înalt se formulează cu două elemente.
10. Se bazează doar pe starea de sănătate actuală a pacientului, nu şi pe istoricul
de sănătate/boală anterior.
98. Este adevărat despre diagnosticul posibil de îngrijire:
1. Diagnosticul posibil de îngrijire se formulează cu două elemente.

2. Diagnosticul posibil de îngrijire se formulează cu patru elemente.
3. Este acel diagnostic care descrie o problemă de sănătate, pentru a cărei
susţinere ca diagnostic actual sunt deja întrunite criteriile diagnostice.
4. Al doilea element de formulare a diagnosticului posibil de îngrijire: -
elementele clinice sugestive
5. Primul element de formulare a diagnosticului posibil de îngrijire: - posibil +
diagnostic, “favorizat de”
6. Diagnosticul posibil de îngrijire se formulează cu cinci elemente.
7. Este acel diagnostic care descrie o problemă de sănătate, a cărei existenţă nu
este suspectată clinic, dar este demonstrată paraclinic.
8. Este acel diagnostic care descrie o problemă de sănătate, pentru a cărei
susţinere ca diagnostic actual nu sunt încă întrunite criteriile diagnostice.
9. Diagnosticul posibil de îngrijire se formulează cu trei elemente.
10. Este acel diagnostic care descrie o problemă de sănătate, a cărei existenţă
este suspectată clinic.
37/116
99. DIAGNOSTICE DE NURSING. Alegeți afirmațiile corecte:
1. După evaluarea pacientului o alta etapa este – stabilirea necesităților de

îngrijire (nu este etapa)
2. Diagnosticarea nu implică riscurile și a punctelor forte
3. După evaluarea pacientului o alta etapa este – stabilirea necesităților de
îngrijire
4. După evaluarea pacientului o alta etapa nu este – stabilirea stării pacientului
5. Diagnosticarea nu implică identificarea problemelor de sănătate
6. Diagnosticarea implică – formularea diagnosticului cu problema de sănătate
potențială
7. Diagnosticarea nu implică analizarea datelor
8. După evaluarea pacientului o alta etapa este – stabilirea diagnosticului de
îngrijire/nursing
9. După evaluarea pacientului o alta etapa este – stabilirea stării pacientului
10. După evaluarea pacientului a 2-a etapă în procesul de îngrijire este stabilirea
diagnosticului de îngrijire/nursing
100. DIAGNOSTICE DE NURSING. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Asistenții medicali au nevoie de abilități tehice - pentru a efectua cu succes

planul de îngrijire
2. Asistentul medical deleagă intervenții specifice de asistență medicală altor
membri ai echipei de asistență medicală
3. Asistenții medicali nu au nevoie de abilități cognitive - pentru a efectua cu
succes planul de îngrijire
4. Asistenții medicali au nevoie de abilități cognitive - pentru a efectua cu succes
planul de îngrijire
5. Asistenții medicali au nevoie de abilități interpersonale - pentru a efectua cu
succes planul de îngrijire
6. Abilitățile interpersonale sunt abilități care nu implică relaționarea cu ceilalți
membri ai echipei de îngrijire
7. Asistentul medical în practica curentă are intervenții independente de nursing
8. Delegarea este "procesul prin care un asistent medical nu desemnează o altă
persoană pentru a efectua sarcini de asistență medicală, cu păstrarea
responsabilității pentru rezultat ".
9. Abilitățile cognitive nu implică învățarea și înțelegerea cunoștințelor
fundamentale
10. Abilitățile tehnice nu sunt abilități "practice"
38/116
101. NANDA -I. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Diagnosticul de nursing este o parte secundara si neimportanta a practicii

nursingului
2. Înainte de înființarea NANDA, diagnosticele de nursing nu erau standardizate
3. Nu este principala organizație pentru definirea, distribuirea și integrarea
diagnosticelor de nursing standardizate la nivel mondial
4. Înainte de înființarea NANDA, diagnosticele de nursing erau standardizate
5. NANDA-International(NANDA-I)(2002) – Asociația pentru Diagnostic de
Nursing din Africa de Nord (NANDA)-I (Internațional)
6. NANDA a fost înființată a oferi un limbaj comun pe care să-l folosească
asistentenții medicali
7. Înainte de înființarea NANDA a existat o lipsă de consecvență în terminologia
utilizată
8. NANDA-International(NANDA-I)(2002) – Asociația pentru Diagnostic de
Nursing din America de Nord (NANDA)-I (Internațional)
9. Înainte de înființarea NANDA nu a existat o lipsă de consecvență în
terminologia utilizată
10. Este principala organizație pentru definirea, distribuirea și integrarea
diagnosticelor de nursing standardizate la nivel mondial
102. NANDA -I. Diagnosticul Actual. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Diagnosticul Actual – este o judecată clinică aplicabilă stării trecute

2. Primul element – “ manifestat prin” simptome, semne.
3. Al doilea element – factorii cauzali, “determinat de”
4. Diagnosticul Actual – se bazează pe semne și simptome
5. Al doilea element – diagnosticul de îngrijire
6. Al treilea element – “ manifestat prin” simptome, semne.
7. Diagnosticul Actual – nu se bazează pe semne și simptome
8. Primul element – diagnosticul de îngrijire
9. Diagnosticul Actual – este o judecată clinică aplicabilă stării prezente
10. Al treilea element – factorii cauzali, “determinat de”
39/116
103. NANDA -I. Diagnosticul de Risc Înalt. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Un pacient (sau grup) este mai putin susceptibil de a dezvolta o problemă

decât alții în aceeași situație sau într-o situație similară din cauza factorilor de
risc
2. Diagnosticul de Risc Înalt – se bazează pe istoricul de sănătate/boală anterior
și alți factori de risc care pot scadea probabilitatea pacientului de a se
confrunta cu o problemă de sănătate
3. Diagnosticul de Risc Înalt – nu se utilizează pentru apariția unei probleme de
îngrijire
4. Primul element: risc scazut + diagnostic
5. Diagnosticul de Risc Înalt – se bazează pe starea de sănătate actuală a
pacientului care pot crește probabilitatea pacientului de a se confrunta cu o
problemă de sănătate
6. Al doilea element element – “nefavorizat de” enumerarea factorilor de risc
absenti
7. Diagnosticul de Risc Înalt – se utilizează pentru apariția unei probleme de
îngrijire
8. Un pacient (sau grup) este mai susceptibil de a dezvolta o problemă decât alții
în aceeași situație sau într-o situație similară din cauza factorilor de risc
9. Primul element: risc crescut + diagnostic
10. Al doilea element element: “favorizat de” enumerarea factorilor de risc
prezenţi
104. Nanda -I. Diagnosticul posibil de îngrijire. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Enunțul acestui diagnostic descrie – pentru a cărei formulare nu este

necesară obţinerea de date suplimentare, care vor confirma sau infirma
ipoteza clinică
2. Al doilea element – elementele clinice sugestive
3. Al doilea element – posibil + diagnostic, “favorizat de”
4. Enunțul acestui diagnostic descrie – o problemă de sănătate a cărei existenţă
nu este suspectată clinic
5. Primul element – elementele clinice sugestive
6. Enunțul acestui diagnostic descrie – pentru susţinere ca diagnostic actual nu
sunt încă întrunite criteriile diagnostice
7. Primul element – posibil + diagnostic, “favorizat de”
8. Enunțul acestui diagnostic descrie – pentru a cărei formulare este necesară
obţinerea de date suplimentare, care vor confirma sau infirma ipoteza clinică
9. Enunțul acestui diagnostic descrie – pentru susţinere ca diagnostic actual sunt
întrunite criteriile diagnostice
10. Enunțul acestui diagnostic descrie – o problemă de sănătate a cărei existenţă
este suspectată clinic
40/116
105. Nanda -i. Diagnosticul de promovare a sănătății/a stării de bine. Alegeți afirmațiile
corecte:
1. Potențial scazut pentru comportament prosanogen – exemplu

2. Identifică disponibilitatea pacientului pentru angajarea în activități care
promovează sănătatea
3. Un singur element în enunț – potenţial scazut pentru
4. Potențial crescut pentru comportament prosanogen – exemplu
5. Potențial crescut pentru management individual eficient al recomandărilor
terapeutice - exemplu
6. Identifică disponibilitatea pacientului pentru angajarea în activități care nu
promovează sănătatea
7. Potențial scazut pentru management familial eficient al recomandărilor
terapeutice – exemplu
8. Exemple comune de diagnostic de asistență medicală NANDA pentru
afecțiuni respiratorii – Risc de infecție (nu se incadreaza ca exemplu )
9. Exemple comune de diagnostic de asistență medicală NANDA pentru
afecțiuni respiratorii – durere acuta
10. Un singur element în enunț – potenţial crecut pentru
106. Asigurarea necesarului caloric în funcţie de vârstă se face astfel:
1. se creşte 50% pentru vârstnici

2. se creşte 10-15% pentru vârstnici
3. 1-2 ani: 200 cal/kg/zi
5. 2-6 ani: 70 - 80 cal/kg/zi
6. sugari: 300 cal/kg/zi
7. se scade 10-15% pentru vârstnici
9. necesarul energetic (kcal/kg) pentru prematurul alimentat enteral se deduce
din sumarea următoarelor componente: metabolismul bazal + activitatea
musculară minimă + stres generat de scăderea temperaturii ambiante +
pierderi fecale + creșterea
10. sugari: 100-120 cal/kg/z
41/116
107. Necesarul de principii alimentare este:
1. La adult: proteine: 1 g/kg/24 ore

2. La adult: glucide: 15 g/kg/24 ore
3. La adult: lipide: 5-1 g/kg/24 ore
4. La adult: proteine: 5 g/kg/24 ore
5. La sugar: proteine: 0,4 g/kg/zi
6. La adult: lipide: 0,5-1 g/kg/24ore
7. La sugar: proteine: 2-2,2 g/kg/zi
8. La sugar: glucide: 12 (10-15) g/kg/zi
9. La sugar: lipide: 15 g/kg/zi
10. La adult: glucide: 5-8 g/kg/24 ore
108. Este adevărat despre alimentația adecvată vârstei:
1. La sugari, absenţa alimentaţiei naturale la nou-născut expune copilul la risc de

intoleranţe alimentare.
2. La sugari, este ideală alimentaţia naturală (laptele matern) – măcar în primele
3 luni de viaţă.
3. La copii, consumul în exces al glucidelor concentrate nu duce la obezitate și
nici la carii dentare.
4. La copii, trebuie limitat consumul de glucide concentrate deoarce consumul lor
în exces poate duce la obezitate, la carii dentare.
5. Carenţele din alimentaţie din perioada copilăriei nu au efecte negative
ireversibile asupra dezvoltării organismului.
6. Grăsimile saturate conțin acizii grași esențiali: omega 3 și omega 6.
7. Mineralele nu sunt nutrienți esențiali.
8. Indispensabilă în perioada de creştere a copilului este alimentaţia care conţine
toţi nutrienţii esenţiali.
9. La copii, există cerinţele cele mai mari din punct de vedere nutriţional.
10. Absenţa alimentaţiei naturale la nou-născut nu expune copilul la risc de
intoleranţe alimentare
42/116
109. Este adevărat despre recomandările pentru necesarul de săruri minerale:
1. Iodul previne tulburările de echilibru, vărsăturile, crampele musculare; se

găsește în sare, lapte, pește, ouă.
2. Iodul previne hipotiroidismul (gușa nodulară, gușa endemică); se găsește în
sarea iodată, în fructe de mare.
3. Calciu, previne greața, vărsaturile, crampele musculare, tulburările de ritm
cardiac; se gasește în fructe, legume, carne.
4. Potasiul previne anemia; se găsește în ficat, ou, legume verzi.
5. Sodiu previne tulburările de echilibru, vărsăturile, crampele musculare; se
găsește în sare, lapte, pește, ouă.
6. Potasiu previne greața, vărsaturile, crampele musculare, tulburările de ritm
cardiac; se gasește în fructe, legume, pește, carne.
7. Potasiu previne tetania, osteoporoza; se găsește în lapte, brânză, somon,
vegetale verzi.
8. Calciu, previne tetania, osteoporoza; se găsește în lapte, brânză, pește
(somon), vegetale verzi.
9. Sodiu previne hipotiroidismul; se găsește în sarea iodată, în fructe de mare.
10. Fierul previne anemia; se găsește în ficat, ou, legume verzi.
110. Care dintre următoarele recomandări pentru necesarul de săruri minerale sunt
adevărate?
1. Zincul previne hipotiroidismul; se găsește în sarea iodată, în fructe de mare.

2. Fluorul previne cariile dentare; se găsește în apă
3. Seleniul este un antioxidant; se găsește în pește, carne, pâine, cereale
4. Seleniul previne cariile dentare, asigură sănătatea oaselor; se găsește în
lapte, carne, pește, ouă, brânză, legume
5. Fosforul previne cariile dentare, asigură sănătatea oaselor; se găsește în
lapte, carne, pește, ouă, brânză, legume
6. Magneziul previne disfuncțiile musculare, tetania; se găsește în vegetale
verzi, lapte, carne
7. Zincul intră în componența unor enzime sistemice; se găsește în pește, ficat,
lapte, carne, legume
8. Fluorul previne disfuncțiile musculare, tetania; se găsește în vegetale verzi,
lapte, carne
9. Fosforul este un antioxidant; se găsește în pește, carne, pâine, cereale
10. Magneziul previne cariile dentare; se găsește în apă
43/116
111. Este adevărat despre recomandările privind necesarul de vitamine:
1. Vitamina D, importantă pentru sistemul nervos, inimă, mușchi

2. Vitamina B1, pentru sistemul nervos, inimă, mușchi
3. Vitamina A, importantă pentru păr, piele, ochi
4. Vitamina A, antioxidantă
5. Vitamina B6 pentru sistemul nervos central, gravide
6. Vitamina B1, importantă pentru oase, imunitate, buna funcționare a tiroidei,
hipofizei, pancreasului
7. Vitamina D, importantă pentru oase, imunitate, buna funcționare a tiroidei,
8. Vitamina E, antioxidantă
9. Vitamina B6 are efect în producerea globulelor roșii
10. Vitamina E, importantă pentru păr, piele, ochi
112. Următoarele afirmații despre necesarul de vitamine sunt adevărate:
1. Acidul folic, pentru SNC, memorie, echilibrul psihic

2. Vitamina E, importantă pentru păr, piele, ochi
3. Vitamina B12 are efect în producerea globulelor roșii
4. Vitamina D, pentru sistemul imun, oase
5. Acidul folic, efect în producerea globulelor roșii
6. Vitamina D, importantă pentru oase, imunitate, buna funcționare a tiroidei,
7. Vitamina B12 pentru SNC, memorie, echilibrul psihic
8. Viatamina C, importantă pentru oase, imunitate, buna funcționare a tiroidei,
9. Vitamina E, antioxidantă
10. Viatamina C, pentru sistemul imun, oase
113. Intervenții de nursing pentru recuperarea stării de independență în context de

deteriorare a înghițirii:
1. alimentație solidă
2. perioade de odihnă între mese
3. înghiţituri mari
4. mesele rapide, fără prea mult timp afectat, sunt benefice
5. poziţionare în fotoliu sau poziţie Fowler în pat, cu gâtul uşor flectat
6. înghiţituri mici, verificarea deglutiţiei bolului anterior
7. alimentaţie semilichidă
8. se vor da instrucţiuni și explicații complexe
9. stimuli externi reduşi la minim (se evită distragerea atenţiei)
10. evitarea manevrei Heimlich, chiar și la nevoie
44/116
114. Exemple de regimuri:
1. sărat
2. hipoproteic
3. hidrozaharat
4. rural
5. hiposodat
6. hidric
7. tradițional
8. dulce
9. diabet
10. libanez
115. Educaţia pentru sănătate. Atribuțiile asistentul medical. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Învaţă pacientul să efectueze: exerciţii de respiraţie

2. Învaţă pacientul să efectueze: exerciţiile de mers nu sunt importante
3. Învaţă pacientul să efectueze: exerciţiile de respiraţie nu sunt incluse
4. Învaţă pacientul să efectueze: să aibă o postură adecvată, care să favorizeze
mecanica ventilatorie
5. Învaţă pacientul să efectueze: exerciţii de mers
6. Nu învaţă pacientul– să elimine obiceiurile nocive
7. Nu explorează deprinderile de respiraţie ale pacientului
8. Incurajeaza pacientul sa mearga in locuri aglomerate in timpul epidemiilor de
gripa
9. Explorează deprinderile de respiraţie ale pacientului
10. Învaţă pacientul să efectueze: exerciții de relaxare
116. Măsuri recomandate de Ministerul Sănătății din România (Centrul Național de

Supraveghere și Control Boli Transmisibile) – COVID - , februarie 2020:
1. Carantină timp de 14 zile pentru persoanele care au călătorit în zonele de risc

epidemiologic
2. COVID – debut tardiv, cu gust, cu miros, fara durere in gat
3. Fara măsuri de control la frontierele terestre
4. Evitarea călătoriilor în zonele de risc epidemiologic
5. Persoanele suspecte conform definiției de caz sunt: Cu 14 zile anterior
debutului a avut contact apropiat cu un caz confirmat
6. Fara măsuri de control la frontierele aeriene
7. Măsuri de control la frontierele aeriene
8. Măsuri de control la frontierele terestre
9. Nu era inclusa evitarea călătoriilor în zonele de risc epidemiologic
10. Carantină timp de 7 zile pentru persoanele care au călătorit în zonele de risc
epidemiologic
45/116
117. Contact apropiat – COVID - . Alegeți afirmațiile corecte:
1. Persoana care locuiește în aceeași casă cu o persoană cu COVID -19

2. Persoana care s-a aflat într-o încăpere în care există COVID - 19, mai mult de
15 minute și sub 2 m de sursă
3. Personal medical și auxiliar care acordă îngrijire pacientului COVID -19, fără
echipament medical adecvat
4. Personal de laborator care nu manevrează probele biologice COVID-19, cu
5. Contact neprotejat cu secrețiile unui pacient cu COVID -19
6. Contact față în față cu o persoană cu, COVID-19, timp de > 15 minute, la o
distanță sub 2 m
7. Persoana care nu locuiește în aceeași casă cu o persoană cu COVID -19
8. Fara contact fizic ndirect cu o persoană cu, COVID -19
9. Persoana care s-a aflat într-o încăpere în care nu există COVID - 19, mai mult
de 15 minute și sub 2 m de sursă
10. Personal medical și auxiliar care acordă îngrijire pacientului COVID -19, cu
118. Educația pentru recuperarea sănătății și pentru investigații. Alegeți afirmațiile

corecte:
1. Echilibrarea psihică a pacientului – tehnici de incordare

2. Echilibrarea psihică a pacientului –poziţie antalgică în perioadele dureroase
3. Poziționarea pacientului – Fowler sau semi Fowler utilizată fara succes în
COVID -19, în forme severe de disfuncție respiratorie
4. Poziționarea pacientului – decubit ventral, în forme usoare de disfuncție
respiratorie datorita COVID
5. Intervenţii care vizează ameliorarea schimburilor gazoase
6. Echilibrarea psihică a pacientului – pregătire psihică pentru orice tehnică de
îngrijire şi diagnostic
7. Echilibrarea psihică a pacientului – tehnici de relaxare
8. Poziționarea pacientului: Fowler sau semi Fowler în forme severe de
disfuncție respiratorie
9. Intervenţii care nu vizează ameliorarea schimburilor gazoase
10. Echilibrarea psihică a pacientului – fara pregătire psihică pentru orice tehnică
de îngrijire şi diagnostic
46/116
corecte:
1. Utilizarea pipei Guedel la pacientul conștient pentru a preveni căderea

posterioară a limbii
2. Cameră bine aerisită
3. Aer uscat în încăpere
4. Confort termic (20 – 22 ºc)
5. Menţinerea inchisă acailor aeriene prin aspirație căi aeriene superioare
6. Utilizarea pipei Guedel la pacientul IOT, pentru a preveni mușcarea sondei de
intubație oro traheală
7. Confort termic (28 – 33 ºc)
8. Cameră rau aerisită
9. Aer umidificat în încăpere
10. Dezobstrucţia căilor aeriene

corecte:
1. Exerciţii necontrolate de tuse

2. Fizioterapia respiratorie – tapotament / percuţie
3. Exerciţii de respiraţie (inspir profund, de tip abdominal, apnee 3 - 5 min., expir
rapid, pauză)
4. Drenajul postural al secreţiilor bronşice
5. Fizioterapia respiratorie – gimnastică respiratorie
6. Hidratarea pacientului p.o. Sau i.v.
7. Facilitarea inspirului: inspir cu buzele ţuguiate
8. Exerciţii de respiraţie diafragmatică (genunchii flectaţi cu un sul de pătură
peste ei)
9. Spirometrie nemotivaţională: spirometru cu indicator de debit sau de volum
10. Exerciţii de respiraţie diafragmatică
121. Clasele de medicamente pentru terapie respiratorie. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Analgosedare
2. Blocante ale canalelor de Calciu
3. Antihistaminice
4. Tusive
5. Mucolitice
6. Decongestionante
7. Congestionante
8. Histaminice
9. Statine
10. Antitusive
47/116
122. Medicatie respiratorie. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Nebulizarea constă în sistem de livrare a medicatiei topic prin inhalare cu

ajutorul unui nebulizator
2. Asistentul medical asigură pregătirea dispozitivelor pentru aerosolizarea
medicaţiei administrate inhalator
3. Administrare de aerosoli – fara efect bronhodilatator
4. Administrare de aerosoli – cu efect antiinflamator
5. In nebulizare - volumul inspirator este mare
6. Administrare de aerosoli – cu efect inflamator
7. Administrare de aerosoli – cu efect bronhodilatator
8. In nebulizare - Debutul acțiunii medicamentului este tardiv
9. In nebulizare - depunerea intrapulmonară este mai mică atunci când rata de
respirație este rapidă
10. In nebulizare - când este inhalat corect, medicamentul are șanse mai mici să
ajungă la căile respiratorii mari
123. Oxigenoterapia.:
1. Asistenţii medicali pot administra oxigenul fără prescripţie medicală, doar în

situaţiile cu risc vital, timp scurt
2. Oxigenoterapia nu este un act medical
3. Administrarea oxigenului se face pe cale respiratorie, prin respiraţie spontană
/ controlată
4. Oxigenul poate influenţa efectul unor medicamente-- amiodarona
5. Oxigenul se administrează în funcţie de necesităţi, la presiune normală
(oxigenoterapie normobară)
6. Oxigenoterapia nu are contraindicatii
7. Oxigenul nu se administrează la presiune crescută (oxigenoterapie hiperbară)
8. Efectele toxice sunt legate de concentrațiile mici de oxigen
9. Terapia cu oxigen poate fi doar de scurtă durata
10. Concentraţia de oxigen în aerul atmosferic este de 21%
48/116
124. Oxigenul se administrează în funcție de particularitatea cazului: Alegeți afirmațiile
corecte:
1. În caz de oprire respiratorie – ventilare cu mască şi balon cuplat la sursă de

O2, sistem Jackson-Reese (> 95%)
2. Pe canulă nazală (25% - 45% O2 în aerul inspirat)
3. Oxigenoterapia hiperbară (indicată în intoxicaţiile cu CO)
4. Pe mască Venturi (80-100%) asigură o concentraţie fixă de O2, fără a fi
influențată de volum
5. Pe mască facială simplă (40-60 % O2)
6. Pe canulă nazală (> 95% O2)
7. Pe mască faciala cu rezervor (80-100% O2)
8. Pe mască facială simplă (25% - 45% O2 în aerul inspirat)
9. Aparatul de ventilaţie mecanică (până la 40-60%)
10. Oxigenoterapia hiperbară (nu este indicată în intoxicaţiile cu CO)
125. Asigurarea integrităţii mucoasei CAS: Alegeți afirmațiile corecte:
1. Administrarea de medicaţie în aerosoli

2. Uscarea aerului din încăpere
3. Nu este recomandat repaosul vocal în caz de disfonie
4. Hidratare necorespunzătoare
5. Favorizarea modalităţilor de comunicare non verbală – in afectiuni laringiene
6. Umidificarea aerului din încăpere
7. Recomandarea repaosului vocal în caz de disfonie
8. Gargară cu soluţii septice
9. În caz de odinofagie – alimentatie solida
10. În caz de dificultăţi/durere la înghiţire – ingestie de lichide călduţe
126. Oprirea epistaxisului anterior: Alegeți afirmațiile corecte:
1. Comprese locale reci

2. Pacientul aşezat în decubit dorsal
3. Evitarea strănutului şi suflatului nasului
4. Aplicare locală de hemostatice
5. Extremitatea cefalică în hiperextensie
6. Compresiunea narinei – 1 - 3 min
7. Sondă cu balonaș
8. Pacientul aşezat pe scaun
9. Dacă persistă sângerarea sau apare recidivă - sondă cu balonaș si
tapotament anterior
10. În caz de eşec – tamponament posterior după anestezie locală cu Xilină
49/116
127. Asigurarea ventilaţiei optime pulmonare. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Scaderea graduală a activităţii pacientului

2. Nu e necesara educaţia în privinţa renunţării la obiceiurile nocive
3. Hidratarea corespunzătoare a pacientului
4. Evaluare la 2 ore
5. Poziţia pacientului – în caz de dispnee, toracele ridicat la 45° - 90°
6. Umidificarea aerului din încăpere
7. Poziţia pacientului – pacientului comatos i se va schimba poziţia la 1 - 2 ore
8. Tapotamentul toracic nu asigura ventilatie optima pulmonara
9. Poziţia pacientului – pacientul imobilizat la pat va fi ridicat pe scaun de câteva
ori pe zi
10. Exerciţii necontrolate de tuse
128. Îngrijirea pacientului cu traheostomă: Alegeți afirmațiile corecte:
1. Întreţinerea canulei de traheostomie – instruirea privind îngrijirile la domiciliu

2. Fixarea canulei
3. Pregătirea materialelor pentru traheostomie
4. Întreţinerea canulei de traheostomie – toaletarea cavităţii bucale de 1-2 ori / zi
5. Antiseptizare locală – regiunea cervicală anterioară
6. Pregătirea psihică a pacientului în vederea manevrei
7. Întreţinerea canulei de traheostomie – Nu este necesara schimbarea canulei
8. Întreţinerea canulei de traheostomie – neinstruirea privind îngrijirile la
domiciliu
9. Întreţinerea canulei de traheostomie – curăţarea piesei exterioare
10. Poziţionarea pacientului în decubit lateral
129. Rinichiul contribuie la:
1. menținerea echilibrului hidroelectrolitic și acidobazic

2. reabsorbția substanțelor toxice
3. excreția produșilor de catabolism
4. hematopoieza
5. producrea de hormoni, care reglează: hemodinamica renală şi cea sistemică
6. procesele de degradare a hematiilor îmbătrânite
7. depozitarea sângelui
8. eliminarea substanțelor toxice pătrunse în organism
9. secreția produșilor de catabolism
10. dezechilibrul hidroelectrolitic și acidobazic
50/116
130. Transformările funcționale uterine pe parcursul unui ciclu menstrual sunt:
1. la finele menstruaţiei straturile superficiale ale mucoasei uterine sunt păstrate

2. din ziua a 5-a până în ziua a 14-a, are loc scăderea vascularizației
endometrului, scurtarea glandelor
3. dacă fecundarea nu are loc, arterele spiralate din miometru intră în
vasodilatație pentru a produce necroza straturilor superficiale funcţionale ale
endometrului
4. la finele menstruaţiei straturile superficiale ale mucoasei uterine sunt eliminate
5. sub influenţa hormonului luteinizant, cavitatea foliculară plină cu un cheag de
sânge după ovulaţie va genera corpul galben
6. din ziua a 5-a până în ziua a 14-a, sub influenţa estrogenilor are loc
îngroşarea endometrului
7. arteriolele spiralate se dilată şi pereţii lor necrozaţi se rup și se produc
hemoragii cu eliminarea straturilor superficiale ale mucoasei, cu instalarea
fluxului menstrual
8. dacă fecundarea nu are loc, după regresia corpului galben, straturile
superficiale funcţionale ale endometrului sunt distruse prin ischemie
9. dacă fecundarea are loc, straturile superficiale funcţionale ale endometrului
sunt distruse prin ischemie
10. dacă fecundarea nu are loc, straturile superficiale funcţionale ale endometrului
nu sunt distruse prin ischemie
131. Vascularizaţia glandelor mamare este asigurată de:
1. arterele coronare
2. artera toracică superioară
3. artera mamară internă
4. artera carotidă
5. artera mamară mijlocie
6. vene satelite arterelor
7. artera musculofrenică
8. artera mamară externă
9. limfatice: 3 grupuri
10. arterele intercostale prin ramurile perforante
51/116
132. Repere anatomice și fiziologice. Alegeți afirmațiile corecte:
1. Fibre fara rol în generarea şi transmiterea impulsurilor contractile (ţesutul

nodal)
2. Cordul şi sistemul vascular constituie o unitate funcţională – cu scopul de a
transporta produşii de catabolism de la ţesuturi către organele excretoare
3. Cordul – organ muscular cavitar constituit din fibre musculare striate (ţesutul
contractil)
4. Cordul şi sistemul vascular constituie o unitate funcţională – fara scopul de a
transporta substanţe nutritive şi oxigen către ţesuturi
5. Cordul – organ muscular cavitar constituit din fibre musculare striate (ţesutul
necontractil)
6. Fibre cu rol în generarea şi transmiterea impulsurilor contractile (ţesutul nodal)
7. Cordul şi sistemul vascular constituie o unitate funcţională – nu are scopul de
a transporta produşii de catabolism de la ţesuturi către organele excretoare
8. Cordul şi sistemul vascular constituie o unitate funcţională – se realizează
circulaţia sângelui în interiorul vaselor sanguine
9. Cordul şi sistemul vascular constituie o unitate funcţională – cu scopul de a
transporta substanţe nutritive şi oxigen către ţesuturi
10. Cordul şi sistemul vascular constituie o unitate funcţională – nu se realizează
circulaţia sângelui în interiorul vaselor sanguine
133. Structura cordului:
1. Valva tricuspidă (stg.);

2. Valva mitrală (dr.)
3. Valva bicuspidă (dr.);
4. Valva mitrală (stg.)
5. Longitudinal sunt separate de septul extraatrial şi interventricular
6. 2 atrii (drept, stâng)
7. Orificii A-V
8. 2 venticuli (drept, stâng)
9. 6 cavităţi
10. Valva tricuspidă (dr.);
52/116
134. Structura cordului:
1. Tunica – mijlocie (endocard)

2. Nervul vag din partea stanga inervează nodulul sinoatrial
3. Tunica – internă (endocard)
4. Inima prezintă o simpla inervaţie – extrinsecă
5. Tunica – internă (epicard)
6. De la nervul vag pornesc – ramurile cardiace cervicale superioare
7. Tunica – externă (epicard)
8. Tunica – externă (miocard)
9. Tunica – mijlocie (miocard)
10. Plexul cardiac – format din nervii cardiaci cu origine în ganglionii cervicali și
toracici ai lanțului simpatic, ramurile cardiace ale nervilor vagi
135. Reglarea umorală a hemodinamicii este realizată de:
1. Factorii tisulari locali

2. Hormonii tiroidieni
3. Hormonii mineralocorticoizi
4. Hormonii mineraloizi
5. Vasopresină (ADH)
6. Catecholamine circulante
7. Factorul uretic atrial
8. Catecholamine necirculante
9. Sistemul renină - angiotensină
10. Hormonii antitiroidieni
136. Proprietăţile fundamentale ale cordului: Ritmicitatea . Alegeți afirmațiile corecte.

Ritmicitatea:
1. Nodulul sinoatrial: 10-20 bătăi / min.

2. Fasciculul Hiss: 20-40 bătăi / min.
3. Fenomenele electrice ale cordului – nu pot fi studiate la nivelul celulelor
cardiace efectoare
4. Nodulul sinoatrial: 70-80 bătăi / min.
5. Reţeaua Purkinje: 10-20 bătăi / min
6. Fenomenele electrice ale cordului – potenţialul de repaus nu este implicat
7. Reţeaua Purkinje: 40-60 bătăi / min
8. Fenomenele electrice ale cordului preced contracţia
9. Fenomenele electrice ale cordului – potenţialul de acţiune pasiva
10. Nodulul A-V: 40-60 bătăi / min.
53/116
137. Factorii de risc cardiovasculari modificabili: Alegeti variantele corecte:
1. Hipocolesterolemie
2. Factori de risc inflamatori – proteina C reactivă înalt sensibilă – nu este
inclusa ca factor de risc
3. Hipercolesterolemie
4. Hipertensiune arterială;
5. Obezitate;
6. Sedentarism
7. Diabet zaharat;
8. Malnutritie
9. Activitate fizica intensa
10. Hipotensiune arterială;
1. La nou-născut şi sugar pot exista reumatism articular acut

2. Prezența în antecedentele familiale a deceselor de geneză cardiovasculară
este asociată cu un risc scazut de boală cardiovasculară apărută precoce
3. Fumatul este un factor de risc major pentru boala aterosclerotică
4. Incidenţa cardiopatiei ischemice este semnificativ mai mare la femei decât la
bărbaţi înainte de vârsta de 50 ani.
5. Fumatul este un factor de risc minor pentru boala aterosclerotică
6. Sedentarismul este asociat cu o scadere a riscului cardiovascular de 1,5-2 ori
faţă de persoanele active
7. Obezitatea reprezintă un factor de risc cardiovascular major cu prevalență în
creştere în ţările dezvoltate
8. Fumatul pasiv fiind dovedit a creşte riscul cardiovascular
9. Alcoolul sub forma consumului excesiv (> 90 g/zi timp de minimum 5 ani)
reprezintă un factor de risc pentru apariţia cardiomiopatiei dilatative
10. După menopauză, riscul cardiovascular al femeilor crește progresiv
54/116
1. Nivelul scazut al tensiunii arteriale este un factor de risc pentru patologia

arterelor coronare
2. Insulinorezistenţa – asociata fiziopatologic cu boala cardiovasculară
aterosclerotică
3. Hipoglicemia – asociata fiziopatologic cu boala cardiovasculară
aterosclerotică
4. Consumul excesiv de alcool poate genera şi apariţia aritmiilor
5. Hiperinsulinemia – asociata fiziopatologic cu boala cardiovasculară
aterosclerotică
6. Dislipidemia – scaderea colesterolului total - ateroscleroza
7. Factorii psihosociali nu pot contribui într-o proporţie importantă la riscul de boli
cardiovasculare
8. Hiperglicemia – asociata fiziopatologic cu boala cardiovasculară
aterosclerotică
9. Dislipidemia include o serie de tulburări ale metabolismului lipidic cu potenţial
de inducere şi întreţinere a fenomenului aterosclerotic
10. Hioinsulinemia – asociata fiziopatologic cu boala cardiovasculară
aterosclerotică
140. Examen clinic obiectiv circulator. Alegeti variantele corecte:
1. Inspecție – culoarea tegumentelor și mucoaselor nu este importanta

2. Inspecție – jugulare unilateral
3. Inspecție – - unghiile nu sunt relevante pentru examenul clinic cardio-vascular
4. măsurarea semnelor vitale în sezut
5. Palpare - puls brahial și radial
6. Ascultație – măsurarea semnelor vitale în decubit lateral
7. Palpare – puls carotidian apical
8. Inspecție – jugulare bilateral
9. Inspecție – torace
10. Inspecție – culoarea tegumentelor și mucoaselor
55/116
141. Manifestări de independență: FC, TA, FR. Alegeti variantele corecte:
1. Dacă se înregistrează o diferență de TA între brațe, este recomandat ca

următoarele determinări TA să se măsoare la brațul la care valoarea a fost
mai mica
2. Pulsul periferic normal, regulat, cu amplitudine care crește în inspir
3. Pulsul periferic normal, regulat, cu amplitudine care crește în expir
4. Valorile normale ale tensiunii arteriale – TA < 145/90 mmHg
5. Pulsul periferic identic cu pulsul central.
6. Adolescent – TAS 87-10 mmHG; TAD 53-66 mmHg
7. Nou născut – TAS 112-128 mmHG; TAD 66-80 mmHg
8. Este recomandată măsurarea TA în cabinetul medical la ambele brațe
9. La copil, în general TAS = 90 mmHg + (2x Vârsta în ani) mm Hg
10. Valorile normale ale tensiunii arteriale – TA < 130/80 mmHg
142. Durerea precordială. Alegeti variantele corecte:
1. Durerea precordială, de origine cardiovasculară, localizare – Functionala –

infarct de miocard
2. Durerea precordială, de origine cardiovasculară, localizare – Organica –
angina pectorală
infarct de miocard
4. Durerea de origine vasculară – durerea de repaos, cu exacerbări intermitente,
mai ales nocturn – durere violentă instalată brusc, asociată cu semne de
abdomen acut
disecție de aortă
pericardită acută
anxietate, nevroze
8. Durerea de origine vasculară – paroxistică, în extremităţi la expunere la cald
sau declanşată de emoţii (sdr. Raynaud)
9. Durerea de origine vasculară – semnul Homans – durerea de repaos, cu
exacerbări intermitente, mai ales nocturn
10. Durerea precordială, de origine cardiovasculară, localizare – Functionala –
anxietate, nevroze
56/116
143. Durerea de origine extracardiacă: Alegeti variantele corecte:
1. Afecţiuni digestive – Hernia hiatală

2. Afecţiuni digestive – afecţiuni ale esofagului
3. Afecţiuni ale umărului stâng
4. Afecţiuni ale coloanei vertebrale lombare
5. Afecţiuni ale coloanei vertebrale toracice
6. Afecţiuni digestive - reflux cardioesofagian – nu apare durere
7. Afecţiuni ale umărului drept
8. Afecţiuni digestive – afecţiuni ale esofagului nu sunt incluse in patologiile care
determina durere de origine extracardiaca
9. Afecţiuni ale peretelui toracic - articulaţii condro-sternale – nu dor
10. Afecţiuni pleuropulmonare
144. Palpitațiile. Alegeti variantele corecte:
1. De cauză extracardiacă – pulmonară

2. De cauză extracardiacă – digestivă
3. De cauză cardiacă – mediastinală
4. De cauză cardiacă – fibrilatie atrială
5. De cauză cardiacă – nevrotică
6. De cauză cardiacă – bradicardie
7. De cauză cardiacă – tahicardie
8. De cauză cardiacă – extrasistole
9. De cauză extracardiacă – fibrilatie atrială
10. De cauză extracardiacă – extrasistole
145. Dispneea. Alegeti variantele corecte:
1. Dispneea de efort – accentuată în timpul efortului

2. Edemul pulmonar acut (EPA) – care constituie forma cea mai severă de
insuficienţă acută a inimii drepte.
3. Dispneea paroxistică - poate progresa spre edem pulmonar acut (EPA)
4. Dispneea paroxistică - accesul de dispnee paroxistică nu se poate rezolva
spontan în câteva minute
5. Dispneea de repaos – este doar continuă
6. Ortopneea este dispneea, care apare în poziţie orizontală
7. Dispneea paroxistică de tip Cheyne-Stokes - noaptea
8. Ortopneea este dispneea, care nu apare în poziţie orizontală
9. Dispneea de repaos – continuă/permanenta
10. Congestia mucoasei bronşice nu favorizeaza aparitia bronhospasmului
57/116
146. Tusea cardiogena, hemoptizia, sincopa. Alegeti variantele corecte:
1. În cazurile cu stază venoasă foarte pronunţată nu se vor rupe capilarele

pulmonare şi nu apare hemoptizia
2. Tusea cardiogenă – in condiţiile de stază pulmonară marcată în bronhii apar
secreții seromucoase cu excitarea receptorilor tusigeni
3. Tusea cardiogenă – o insuficienţă ventriculară dreapta avansată, se observă
mai des la persoanele în vârstă după un efort fizic
4. Tusea cardiogenă – apare doar noaptea
5. Tusea cardiogenă – o insuficienţă ventriculară stângă avansată, se observă
mai des la persoanele în vârstă după un efort fizic
6. Sincopa - se dezvoltă în caz de scădere dramatică a debitului cardiac cu
reducerea sub "nivelul critic" a debitului cerebral
7. Tusea cardiogenă – bolnavul nu poate acuza tuse seacă sau cu eliminări de
spută
8. Sincopa - se dezvoltă în caz de scădere dramatică a debitului cardiac cu
cresterea peste "nivelul critic" a debitului cerebral
9. În cazurile cu stază venoasă foarte pronunţată se pot rupe capilarele
pulmonare şi atunci apare hemoptizia
10. Tusea cardiogenă – bolnavul poate acuza tuse seacă sau cu eliminări de
spută
147. Tipul constituţional in afectiunile cardio-vasculare. Alegeti variantele corecte:
1. Sindromului Marfan – hiperlaxitate ligamentară

2. Coarctație de aortă - afectare oculară cu miopie, subluxaţie de cristalin,
ectopie de cristalin, cataractă
3. Nanism în MCC (Malformații Congenitale de Cord) – apărută în ultimul
deceniu de viaţa
4. Sindromului Marfan – Talie înaltă, cu braţe lungi, degete scurte
5. Coarctație de aortă - Dezvoltare inegală a ½ superioare şi inferioare a
corpului, în detrimentul celei inferioare
6. Sindromului Marfan - stern excavat sau carinat
7. Sindromului Marfan – stern normal
8. Sindromului Marfan - Dezvoltare inegală a ½ superioare şi inferioare a
corpului, în detrimentul celei inferioare
9. Nanism în MCC (Malformații Congenitale de Cord) – apărută în primul
deceniu de viaţa
10. Sindromului Marfan – Talie înaltă, cu braţe lungi, degete lungi
58/116
148. Faciesul pacientilor cu patologii cardio-vasculare. Alegeti variantele corecte:
1. Hipertiroidian în boala Basedow - exoftalmie bilaterală

2. Acromegalic
3. Hipertiroidian în boala Basedow - enoftalmie unilaterală
4. Edemaţiat, palid cu tentă teroasă în Cord Pulmonar Cronic
5. Hipertiroidian în boala Basedow - hiposecreţie lacrimală
6. Anxios, speriat în Edem Pulmonar Acut
7. Hipotiroidian – în mixedem, împăstat, cu pleoape care nu sunt tumefiate,
absenţa 1/3 externe a sprâncenelor
8. Hipertiroidian în boala Basedow - privire vie
9. Hipotiroidian – în mixedem - exoftalmie bilaterală
10. Edemaţiat, cianotic cu tentă teroasă în Cord Pulmonar Cronic
149. Cianoza. Alegeti variantele corecte:
1. Central de cauza cardiaca – caldă

2. Periferica – nu dispare la masajul lobulului urechii
3. Central de cauza cardiaca – caldă
4. Central de cauza cardiaca – sindrom Raynaud
5. Periferica – Acrocianoza – paloare simetrică a mâinilor
6. Periferica – trombozele venoase profunde
7. Periferica – acrocianoza
8. Central de cauza cardiaca – acrocianoza
9. Periferica – sindrom Raynaud
10. Periferica – Sindrom Raynaud - paloare apoi nu apare durere
150. Alte modificări la examenul obiectiv la pacientii cu avectiuni cardio-vasculare.

Alegeti variantele corecte:
1. Turgescenţa venoasă exagerată

2. Tulburări trofice – minore - atrofia pielii
3. Hipocratism digital
4. Dansul lebedelor în insuficienţa aortică
5. Paresteziile şi hiperestezia prin cointeresarea nervilor periferici în afecțiuni
vasculare de vecinătate
6. Cresterea locală a temperaturii cutanate (semnalează o afecţiune arterială)
7. În afecţiunile venoase temperatura membrului mai des se modifica
8. Tulburări trofice – minore - atrofia musculaturii
9. Varice
10. Tulburări trofice – majore - micoza interdigitală
59/116
151. Factorii biologici care influenţează satisfacerea necesităţii de asigurare a
eliminărilor sunt:
1. normele de salubritate
2. cultura
3. alimentaţia
5. exerciţiile fizice
6. stresul
7. poziţia corpului
8. pierderile (masive) de lichide
9. anemia
10. ingestia de lichide
152. Surse de dificultate de ordin fizic în calea asigurării eliminărilor:
1. infecţii cronice localizate la nivelul aparatului genital

2. absența oricăror traumatisme rectale
3. traumatisme rectale
4. anxietate
5. alterarea mucoasei intestinale
6. leziuni (rupturi) ale uretrei
7. stres
8. starea de sănătate a mucoasei intestinale
9. alterarea parenchimului renal
10. frica de durere
153. Durerea lombară colicativă (colică renală, nefretică) este caracterizată de:
1. intensitate mică
2. intensitate mare, insuportabilă
3. debut progresiv
4. debut brusc
5. de obicei ondulantă, pe fond dureros se exarcebează
6. sediul în funcție de obstrucție, de obicei lombar
7. durata: zile, luni
8. sediul, de obicei toracic
9. unilaterală
10. bilaterală
60/116
154. Sunt simptome în afecțiuni ale aparatului renal/urogenital:
1. Cefaleea
2. Durerea osoasă
3. Durerea lombară colicativă
4. Durerea vezicală (cistalgie)
5. Claudicația intermitentă
6. Durerea testiculară
7. Durerea pelviperineală
8. Durerea lombară necolicativă
9. Durerea toracică
10. Colica biliară
155. Sunt tulburări de micțiune:
1. Polakiuria
2. Micțiune imperioasă
3. Hematemeza
4. Tenesme rectale
5. Constipația
6. Micțiuni rare – oliguria
7. Disurie
8. Rectoragia
9. Melena
10. Micțiune dureroasă
156. Tulburări de diureză sunt:
1. Poliurie: > 2000 ml/24 ore

2. Oligoanurie: 100-500 ml/24 ore
3. Anurie: < 100 ml/24 ore
4. Nicturia când volumul de urină nocturn este egal sau mai mare decât cel
diurn.
5. Oligurie:< 500 ml/24 ore
6. Oligurie:< 1000 ml/24 ore
7. Nicturia când volumul de urină nocturn este mai mic decât cel diurn.
8. Oligoanurie: < 100 ml/24 ore
9. Anurie: 100 - 500 ml/24 ore
10. Poliurie: > 1000 ml/24 ore
61/116
157. Simptome digestive markeri ai tulburărilor de eliminare:
1. Pirozisul
2. Tenesme rectale în dizenterie
3. Astenia
4. Constipația
5. Vărsăturile
6. Diareea
7. Cefaleea
8. Fatigabilitatea
9. Durere abdominală, cu localizare și iradiere
10. Disuria
158. Imagistica aparatului cardiovascular. Alegeți afirmațiile adevărate:
1. Ecocardiografia transtoracică – fasciculul de ultrasunete traversează peretele

toracelui, cordul, cavitățile acestuia
2. Ecodoppler vascular – nu scoate in evidenta plăcile de aterom
3. Ecocardiografia transesofagiană - prin introducerea în esofag a unui
transductor special ghidat din exterior
4. Ecocardiografia transtoracică – permite aprecierea performanţei sistolice a
cordului prin calcularea fracţiei de refractie
5. Ecocardiografia transtoracică – vizualizarea cu ultrasunete a cordului în
mișcare
6. Ecocardiografia transesofagiană - rol nedecisiv în confirmarea unor afecţiuni
7. Ecocardiografia transesofagiană - prin apropierea de structurile cardiace
permite obţinerea unor imagini de calitate sporită
8. Ecocardiografia Doppler – analiza fluxului sanguin în segmentul necercetat
9. Ecodoppler vascular – aparitia variaţiilor de flux cu respiraţia
10. Ecocardiografia transtoracică – permite aprecierea performanţei sistolice a
cordului prin calcularea fracţiei de ejecţie
62/116
159. Imagistica aparatului cardiovascular. Alegeți afirmațiile adevărate:
1. CT torace – identificare anaomalii de poziție vase mari, tumori, metastaze

2. CT renală – nu se recomanda la pacientii cu HTA
3. Angiocardiografie, arteriografie, flebografie – cateterism, injectarea substanței
de contrast seriat
4. Radioscopia toracică – pulsațiile cordului, dar nu în timp real
5. Angiocardiografie – metoda invazive cu risc
6. CT craniocerebrală – cu scopul neidentificării hemoragiilor cerebrale
7. Arteriografie – metoda invazive fara risc
8. Flebografie - metoda invazive fara risc
9. CT suprarenale – în suspiciune de hipertensiune arterială de etiologie
endocrină (feocromocitom)
10. Radiografia toracica – În poziţia posteroanterioară pacientul este aşezat cu
faţa înspre ecran şi cu spatele înspre tub
160. ECG de efort și de repaos. Alegeți afirmațiile adevărate:
1. ECG de efort și de repaos – metodă de înregistrareă a fenomenelor electrice

ale cordului
2. ECG nu identifică tulburările de ritm cardiac
3. ECG identifică tulburările de ritm cardiac
4. Nu se monitorizează ECG în derivaţiile standard şi în cele precordiale
5. ECG de efort și de repaos – în mod normal impulsul electric apare în nodulul
sinusal
6. Testul de efort nu se efectuează la cicloergometru pentru realizarea unui efort
dozat
7. ECG de efort și de repaos – impulsul electric se răspândeşte prin atrii până
ajunge la nodulul atrioventricular
8. ECG de efort și de repaos – Potenţialul electric generat la depolarizarea şi
repolarizarea consecutivă a atriilor şi a ventriculilor nu este detectat de
electrozi
9. ECG de efort și de repaos – în mod anormal impulsul electric apare în nodulul
sinusal
10. Testul de efort se efectuează la cicloergometru sau la covorul rulant pentru
realizarea unui efort dozat
63/116
161. Necesitatea asigurării unei circulații optime. Explorări funcționale. Alegeți afirmațiile
adevărate:
1. Măsurarea presiunii venoase centrale – cu scopul evaluării hemodinamicii

pacienților
2. Măsurarea presiunii venoase centrale – introducerea unui cateter într-o venă
jugulară, fara potențiale complicații
3. Ecocardiografia – în context de stres farmacologic prin perfuzie de
dobutamină
4. Măsurarea presiunii venoase centrale – tehnica standard pentru măsurarea
CVP este neinvazivă
5. Monitorizarea TA – prin metodă indirectă cu ajutorul unui sfigmomanometru
aneroid
6. Proba Rumpel-Leede – test de evaluare a fragilității capilare
7. Monitorizarea TA – nu este o evaluare hemodinamică a pacientului
8. Monitorizarea TA – se masoara si cu ajutorul monitorului de funcții vitale
9. Monitorizarea TA – se masoara si prin monitorizare invazivă
10. Monitorizare ECG de scurta durată – Holter, timp de 36 ore sau mai mult, în
condiții de viață normală
162. Necesitatea asigurării unei circulații optime. Teste de laborator/analize medicale.

Alegeți afirmațiile adevărate:
1. ASLPLS
2. Nivelul lipidelor: colesterol
3. Timpi de coagulare: timp de protrombina
4. Enzime cardiace: troponine
5. Fibrinogen – nu este necesar
6. Electroliți – oxigen, dioxid de carbon
7. Timpi de coagulare: timp de trombina
8. Statusul hematologic
9. Electroliți – potasiu, sodiu,
10. Glicemie – Nu este o analiza uzuala de efectuat
64/116
163. Aparatul renourinar poate fi investigat prin:
1. Radiografie coloana cervicala

2. Sondaj vezical
3. Analize de laborator
4. Investigații endoscopice
5. Puncție biopsie renală
6. Sondaj gastric
7. Puncție biopsie osoasă
8. RMN cardiac
9. Investigații imagistice
10. CT cranio-cerebral
164. Reprezintă analize de laborator utilizate în investigarea aparatului renourinar:
1. Cistoscopie
2. Sondaj vezical
3. Electroliți
4. Cistografie micțională
5. Sumar de urină
6. Sideremie
7. Uretrografie
8. Creatinină
9. Urocultură
10. Uree
165. Următoarele sunt metode imagistice de explorare a aparatului renourinar:
1. Radiografie renală simplă

2. Scintigrafie renală
3. Fibroscopie urologică
4. Puncție biopsie renală
5. Urografie i.v.
6. Uretrocistografie micțională
7. Cistoscopie
8. Dozare uree și creatinină
9. Ecografie renală
10. Sondaj vezical
65/116
166. Reprezintă metode de investigare a tegumentului următoarele:
1. Testul de efort
2. Biopsie musculară
3. Scintigrafie miocardică
4. Teste imunologice
5. Examene histopatologice
6. Teste genetice
7. Testul sudorii
8. Sumar urină
9. Ecografie abdominală
10. Biopsii cutanate
167. Sunt implicate în procesele de excreție următoarele:
1. Aparatul digestiv
2. Aparatul respirator
3. Aparatul locomotor
4. Tegumentul
5. Aparatul renourinar
6. Organele genitale și glandele mamare
7. Sistemul nervos
8. Organele de simț (ochi, urechi)
9. Sistemul muscular
10. Sistemul cardio-vascular
168. Pentru explorarea organelor genitale se pot folosi:
1. Sondaj vezical
2. Cistografie micțională
3. Arteriografie renală
4. Biopsii și examene anatomo-patologice
5. Cistoscopie
6. Explorări endoscopice
7. CT cranian
8. Explorări imagistice
9. Investigații genetice
10. Dozări hormonale
66/116
1. Ecografie transabdominală – explorare endoscopică

2. Histerosalpingografie – explorare imagistică
3. IRM – explorare imagistică
4. Examen microscopic – explorare endoscopică
5. Histeroscopie – explorare endoscopică
6. PET-CT – explorare imagistică
7. PET-CT – explorare endoscopică
8. Laparoscopie – explorare endoscopică prin chirurgie minim invaziva
9. Histeroscopie – explorare imagistică
10. Colposcopie – explorare imagistică
170. Glandele mamare pot fi explorate prin:
1. Echografie
2. Mamografie
3. Curba termică
4. Puncție biopsie
5. Frotiu citologic Papanicolau
6. Laparoscopie veziculara
7. Histeroscopie
8. Tomografie
9. IRM
10. Colposcopie
171. Următoarele afirmații sunt adevărate:
1. Fibroscopie urologică – explorare organe genitale

2. Histerosalpingografie – explorare aparat renourinar
3. Cistografie micțională – explorare aparat renourinar
4. Sondaj vezical – explorare aparat digestiv
6. Histeroscopie – explorare organe genitale
7. Mamografie – explorare glande mamare
8. Colposcopie – explorare aparat renourinar
9. Fibroscopie urologică – explorare aparat renourinar
10. Testul sudorii – explorare tegument
67/116
1. Pentru explorarea organelor genitale se pot folosi explorări endoscopice

2. Fibroscopie urologică – explorare aparat renourinar
3. Glandele mamare pot fi explorate prin mamografie
4. Examen microscopic este o explorare endoscopică
5. Sondaj vezical – explorare aparat digestiv
6. Histeroscopie – explorare endoscopică
7. Colposcopie – explorare imagistică
8. IRM – explorare imagistică
9. Sistemul muscular este implicat în procesul de excreție
1. Aparatul locomotor este implicat în procesele de excreție

2. Tegumentul poate fi investigat prin testul sudorii
3. Ureea și creatinina sunt analize de laborator utilizate în investigarea aparatului
renourinar
4. Aparatul renourinar poate fi investigat prin puncție biopsie renală
5. Uretrocistografie micțională reprezintă o metodă imagistică de explorare a
aparatului renourinar
6. Aparatul renourinar poate fi investigat prin puncție biopsie osoasă
7. Sondaj vezical reprezintă o explorare a aparatului digestiv
8. Testul de efort se utilizează pentru investigarea tegumentului
9. PET-CT reprezintă o explorare endoscopică
10. Aparatul respirator este implicat în procesul de excreție
174. Lista diagnosticelor comune de nursing, NANDA- I (selecție); Alegeți care

diagnostice sunt incluse:
1. Schimbul de gaze afectat

2. Hipertermie
3. Nu este inclusa - Respirație ineficientă
4. Nu este inclusa - Scăderea debitului cardiac
5. Frică
6. Nu sunt incluse - Deficit de lichide
7. Anxietate
8. Lichide în exces
9. Nu sunt incluse - Cunoștințe deficitare
10. Nu este inclusa - Durerea cronică
68/116
175. După NANDA-I, Diagnostice de Nursing, în inflamația pericardului, de etiologie
virală, bacteriană, traumatică. Alegeți afirmațiile adevărate:
1. Subiectiv – Modificări de dimensiune cord pe radiografie toracică

2. Obiectiv – Durere acută precordială
3. Subiectiv – Dispnee
4. Obiectiv – Anxietate
5. Obiectiv – Puls paradoxal
6. Subiectiv – Oboseală
7. Subiectiv – Febră
8. Obiectiv – Scăderea tensiunii arteriale
9. Obiectiv – Dispnee
10. Subiectiv – Tahicardie

1. Diagnostic de risc înalt – Dispnee acută determinată de acumularea de lichid

în cavitatea pericardică
2. Diagnostic de risc înalt – Risc crescut de perfuzie insuficientă cerebrală
favorizată de acumularea de lichid în cavitatea pericardică
3. Diagnostic actual – Dispnee acută determinată de acumularea de lichid în
cavitatea pericardică
4. Diagnostic de risc înalt – Durere acută determinată de inflamația pericardului
manifestată prin palpitații
5. Diagnostic actual – Durere acută determinată de inflamația pericardului
manifestată prin palpitații
6. Diagnostic actual – Risc înalt de amenințare la integritatea corporală
7. Diagnostic actual – Risc crescut de infecție favorizat de imunitatea
compromisă
8. Diagnostic de risc înalt – Risc crescut de infecție favorizată de pierderea
integrității prin plagă transtoracică accidentală
9. Diagnostic actual – Risc crescut de infecție favorizată de pierderea integrității
prin plagă transtoracică accidentală
10. Diagnostic de risc înalt – Risc crescut de perfuzie insuficientă cerebrală
favorizată de acumularea de lichid în cavitatea pericardică
69/116
1. Diagnostic al stării de bine – Posibil tamponadă cardiacă favorizată de

acumularea rapidă de lichid în cavitatea pericardică manifestată prin triada
Beck: zgomote cardiace asurzite
2. Diagnostic posibil – Interes pentru ameliorarea recomandărilor terapeutice
3. Diagnostic posibil – Înțelege importanța puncției pericardiocentezei, ca
procedură salvatoare de viață
4. Diagnostic al stării de bine – Interes pentru ameliorarea recomandărilor
terapeutice
5. Diagnostic posibil – Posibil suprainfecție bacteriană a lichidului acumulat în
cavitatea pericardică
6. Diagnostic al stării de bine – Posibil suprainfecție bacteriană a lichidului
acumulat în cavitatea pericardică
7. Diagnostic posibil – Interes pentru prevenirea suprainfecției bacteriene
8. Diagnostic posibil – Posibil tamponadă cardiacă favorizată de acumularea
rapidă de lichid în cavitatea pericardică manifestată prin triada Beck: zgomote
cardiace asurzite
9. Diagnostic al stării de bine – Înțelege importanța puncției pericardiocentezei,
ca procedură salvatoare de viață
10. Diagnostic al stării de bine – Interes pentru prevenirea suprainfecției
bacteriene
178. ICC, Insuficiența Cardiacă Congestivă, inima nu pompează sânge în mod eficient
către corp, deci toate organele vor avea de suferit. Ventriculul stâng este ineficient,
iar insuficiența cardiacă stîngă antrenează insuficiență cardiacă dreaptă, cu retur al
circulației. Fracția de ejecție (EF) măsurată ecografic este un procent care este
marker al activității de pompă ventriculară. Un EF de 55-70% este normal. O EF
mai mică de 35% este insuficiență cardiacă moderată până la severă. Cauza
comună a insuficienței cardiace este disfuncția miocardică.:
1. Simptome – SpO2 < 95%, scădere progresivă

2. Obiectiv – Oboseală/letargie
3. Obiectiv – Tahicardie
4. Obiectiv – Jugulare turgescente
5. Simptome – Palpitații
6. Simptome – Tahicardie
7. Simptome – Dispnee de efort până la dispnee de repaos
8. Obiectiv – Tuse persistentă
9. Obiectiv – Pleurezie bilaterală pe radiografie toracică
10. Simptome – Jugulare turgescente
70/116
179. Diagnostice de nursing, NANDA-I, în disfuncții cardio-circulatorii. Alegeți afirmațiile
adevărate:
1. Diagnosticul medical este stabilit de asistenta medicala

2. Problemele de colaborare nu necesită atât intervenții de nursing, cât și
intervenții din partea medicului
3. Problemele de colaborare necesită atât intervenții de nursing, cât și intervenții
din partea medicului
4. Probele de colaborare sunt probleme potențiale pe care asistentul medical le
gestionează
5. Diagnosticul de nursing nu este îndreptat către pacient și răspunsul său
fiziologic și psihologic.
6. Diagnosticul de nursing nu se referă la unul din diagnosticele din sistemul de
clasificare stabilit și neaprobat de NANDA
7. Diagnosticul medical este stabilit de medic
8. Diagnosticul de nursing este îndreptat către pacient și răspunsul său fiziologic
și psihologic.
9. Diagnosticul de nursing se referă la unul din diagnosticele din sistemul de
clasificare stabilit și aprobat de NANDA
10. Diagnosticul medical nu este specific bolii sau stării medicale, fiind centrat pe
boală
180. Reprezintă diagnostice NANDA-I în disfuncții privind excreta:
1. Retenție urinară
2. Scăderea debitului cardiac
3. Anxietate
4. Risc de accidentare
5. Incontinență intestinală
6. Risc pentru constipație
7. Intoleranță la efort
8. Deteriorare a eliminării urinare
9. Risc pentru cădere
10. Incontinență urinară totală
71/116
181. Sunt incluse printre domeniile de evaluare NANDA-I următoarele:
1. Sexualitate/reproducere
2. Jocuri video
3. Activitate fizică/exercițiu fizic
4. Declarația de avere
5. Nutriție/metabolism
6. Toleranță la efort digestiv
7. Plimbări în parc
8. Somn/odihnă
9. Perceperea celor din jur
10. Eliminarea
182. Reprezintă exemple de diagnostice de Nursing legate de afectarea integrității

țesuturilor:
1. Arsuri
2. Retenție urinară
3. Dispnee
4. Incontinență intestinală
5. Ulcere de decubit
6. Prurit
7. Greață
8. Eritem
9. Celulită
10. Diaree
183. Următoarele afirmații cu privire la diagnosticele de Nursing sunt adevărate:
1. Diagnosticul posibil de îngrijire se formulează cu un element

2. Diagnosticul de promovare a sănătății se formulează cu două elemente
3. Diagnosticul de risc înalt se formulează cu cinci elemente
4. Diagnosticul de promovare a sănătății se formulează cu un singur element
5. Diagnosticul posibil de îngrijire se formulează cu două elemente
6. Diagnosticul actual de nursing se formulează cu trei elemente
7. Diagnosticul de risc înalt se formulează cu două elemente
8. Diagnosticul actual de nursing se formulează cu 2 elemente
9. Elementele diagnosticului actual sunt: diagnosticul de îngrijire, factorii cauzali
și simptomele
10. Elementele diagnosticului actual sunt: diagnosticul de îngrijire si factorii
cauzali
72/116
184. Următoarele diagnostice de Nursing sunt formulate corect:
1. Retenție urinară determinată de administrarea de atropină manifestată prin

anurie, durere acută – diagnostic actual
2. Eliminare urinară afectată manifestată prin glob vezical – diagnostic actual
3. Comportament prosanogen prin înțelegerea necesității implantului mamar –
diagnostic al stării de bine
4. Potențial crescut pentru ameliorarea eliminării urinare manifestat prin poliurie
– diagnostic al stării de bine
5. Risc crescut de respirație ineficientă datorită aspirației de corp străin –
diagnostic de risc înalt
6. Potențial crescut pentru ameliorarea eliminării urinare- diagnostic al stării de
bine
7. Retenție urinară manifestată prin durere acută – diagnostic actual
8. Risc crescut de respirație ineficientă datorită aspirației de corp străin si
manifestată prin lipsa de aer – diagnostic de risc înalt
9. Anxietate determinată de amastie chirurgicală manifestată prin durere acută și
oboseală – diagnostic actual
10. Integritatea pielii afectată determinată de arsură prin lichid fierbinte –
diagnostic actual
185. Următorii sunt factori de risc cardiovascular:
1. Consumul de alcool
2. Drogurile
3. Lipsa consumului de droguri
4. Statusul socio-economic bun
5. Abstinența de la alcool
6. Tutunul
7. Sedentarismul
8. Alimentația nesănătoasă
9. Exercițiul fizic
10. Starea de nefumător
73/116
186. Care dintre următorii sunt factori de risc cardiovascular?
1. Starea de nefumător
2. Stresul, emoțiile negative
3. Socializarea
4. Consumul de bronhodilatatoare sau diuretice
5. Contraceptivele orale
6. Statutul socio-economic precar
7. Izolarea socială
8. Emoțiile pozitive
9. Lipsa consumului de alcool
10. Activitatea fizică
187. Educaţia pacientului cu un grad de dependenţă, pentru asigurarea unei funcții

cardiocirculatorii optime, trebuie făcută în privința:
1. Factorilor de risc şi agravare a afecţiunilor cardiovasculare

2. Interzicerii stricte a glucidelor din dietă
3. Interzicerii stricte a lipidelor din dietă
4. Modalităților de divertisment
5. Gradului de efort permis
6. Regimului alimentar
7. Recomandărilor muzicale
8. Calității gustative mulţumitoare a alimentelor în caz de restricţie sodată
9. Opiniilor politice
10. Cantităţii de lichide permise
188. Educaţia pacientului cu un grad de dependenţă, pentru asigurarea unei funcții

cardiocirculatorii optime, se face:
1. În privinţa opiniilor politice

2. În privinţa modului de administrare a medicamentelor în urgenţă
3. În privinţa recomandărilor muzicale
4. În privinţa modalităților de divertisment
5. În privinţa posibilităţilor de măsurare la domiciliu a TA şi a determinării pulsului
periferic, a cântăririi (edeme)
6. În privinţa necesităţii prevenirii infecţiilor respiratorii
7. În privinţa interzicerii stricte a glucidelor din dietă
8. În privinţa necesităţii controlului medical periodic şi a simptomelor care impun
prezentarea de urgenţă la medic
9. În privinţa modului de administrare a medicamentelor în tratamentul cronic
10. În privinţa interzicerii stricte a lipidelor din dietă
74/116
189. Intervenții de nursing/proceduri pentru asigurarea unei funcții cardiocirculatorii
optime sunt:
1. Efectuarea doar a mişcărilor pasive (nu şi active) pe timpul repaosului la pat

2. Efectuarea de mişcări pasive şi active sistematic pe timpul repaosului la pat
3. Poziționarea pacientului
4. Administrarea de alimente uşor digerabile
5. Efectuarea doar a mişcărilor active (nu şi pasive) pe timpul repaosului la pat
6. Repaos la pat cu durată dependentă de afecţiune şi stadiul evolutiv
7. Reluarea bruscă a efortului fizic
8. Administrarea de alimente greu digerabile
9. Reluarea treptată a efortului fizic
10. Poziționarea pacientului cu trunchiul la 45 grade în şocul hipovolemic
190. Care dintre următoarele sunt intervenții de nursing/proceduri pentru asigurarea unei
funcții cardiocirculatorii optime?
1. Oxigenoterapia
2. Menţinerea integrităţii cutanate
3. Flebotomia (CPC cu Ht > 55%)
4. Evitarea aplicării de ciorapi medicinali
5. Poziționarea pacientului în clinostatism cu membrele inferioare în poziţie
proclivă, în insuficiența cardiacă stângă
6. Flebotomia (CPC cu Ht < 55%)
7. Prevenirea şi combaterea constipaţiei pacienţilor imobilizaţi, cu repaos
prelungit la pat
8. Aport adaptat de lichide şi sare
9. Evitarea masajului la nivelul membrelor
proclivă, în infarctul miocardic acut
75/116
191. Care dintre următoarele poziționări ale pacientului sunt corecte?
1. Cu trunchiul la 45 grade în şocul hipovolemic

2. În clinostatism cu membrele inferioare în poziţie proclivă, în EPA de cauză
hipertensivă
3. În clinostatism cu membrele inferioare în poziţie proclivă, în insuficiența
cardiacă stângă
4. În clinostatism cu membrele inferioare în poziţie proclivă, în infarctul miocardic
5. Clinostatism cu membrele inferioare în poziţie proclivă, în şocul hipovolemic
6. Cu trunchiul la 90° şi picioarele atârnate în şocul hipovolemic
7. Pacientul cu insuficiență cardiacă stângă nu se poziționează în clinostatism
cu membrele inferioare în poziție proclivă
8. Cu trunchiul la 90° şi picioarele atârnate în EPA de cauză hipertensivă
9. Cu trunchiul la 45° în cazul insuficienţei cardiace stângi
10. Cu trunchiul la 45° în cazul infarctului miocardic acut
192. Echilibrarea psihică a pacientului presupune informare asupra:
1. Ultimelor noutăţi în materie de muzică

2. Riscului de accidente
3. Posibilelor efecte adverse ale medicamentelor
4. Faptului că nu există efecte adverse ale medicamentelor, chiar dacă ele există
(pentru a linişti pacientul)
5. Bolii
6. Efectelor terapeutice
7. Inexistenței riscului de accidente
8. Administrării tratamentului prescris
9. Ultimelor dezbateri politice televizate
10. Accidentelor rutiere din ultima săptămână
76/116
193. Este adevărat despre clasificarea funcţională a insuficienței cardiace (IC) după
NYHA:
1. Clasa I: asimptomatic în repaus, dar o activitate fizică sub cea uzuală produce
simptome
2. Clasa III: pacient cu IC, aflat în tratament pentru IC, a cărui activitate fizică
uzuală nu este afectată, fără simptome ca: dispnee, oboseală sau palpitaţii
3. Clasa IV fără simptome în repaus, dar activitatea fizică uzuală produce
simptome ca: dispnee, oboseală, palpitaţii, durere anginoasă
4. Clasa II: simptomele de IC sunt prezente în repaus
5. Clasa IV: simptomele de IC sunt prezente în repaus
6. Clasa II: fără simptome în repaus, dar activitatea fizică uzuală produce
simptome ca: dispnee, oboseală, palpitaţii, durere anginoasă
7. Clasa III: asimptomatic în repaus, dar o activitate fizică sub cea uzuală
produce simptome
8. Clasa I: simptomele de IC se accentuează la activitate fizică minimă
9. Clasa I: pacient cu IC, aflat în tratament pentru IC, a cărui activitate fizică
uzuală nu este afectată, fără simptome ca: dispnee, oboseală sau palpitaţii
10. Clasa IV: simptomele de IC se accentuează la activitate fizică minimă
194. Regimul de efort in insuficiența cardiacă:
1. Clasa NYHA IV: nu se recomandă eforturi fizice deosebite, dar eforturile fizice
moderate sunt permise
2. Clasa NYHA II: se recomandă de regulă întreruperea activităţii profesionale
3. Clasa NYHA I: repaus la pat 14 – 18 ore / zi
4. Clasa NYHA III: se recomandă de regulă întreruperea activităţii profesionale
5. Clasa NYHA II: se recomandă întreruperea activităţii profesionale
6. Clasa NYHA I: se recomandă întreruperea activităţii
7. Clasa NYHA II: nu se recomandă întreruperea activităţii profesionale (dacă nu
presupune efort fizic important)
8. Clasa NYHA II: se recomandă restrângerea activității profesionale la 4 – 6 ore
/ zi, cu alternarea perioadelor de efort fizic şi repaus, precum şi repaus o oră
postprandial
9. Clasa NYHA IV: repaus la pat 14 – 18 ore / zi; în rest activităţi în fotoliu şi
repaus
10. Clasa NYHA I: nu se recomandă eforturi fizice deosebite
77/116
195. În cazul insuficienței cardiace cronice clasa NYHA IV şi a decompensărilor acute
care impun internarea şi repaosul la pat, se recomandă:
1. Activităţi agreabile: lectură, audiţii muzicale, vizite scurte

2. Prevenirea constipaţiei
3. Prevenirea diareei
4. Prevenirea TVP
5. Activități fizice în natură
6. Evitarea masajului şi a mişcărilor pasive
7. Prevenirea pierderii reactivităţii vasculare cu hipotensiune ortostatică
8. Alimentație săracă în fibre
9. Prevenirea hipertensiunii ortostatice
10. Prevenirea depresiei psihice (indusă de repaosul prelungit la pat)
196. În cazul IC cronice clasa NYHA IV şi a decompensărilor acute care impun

internarea şi repaosul la pat, prevenirea trombozei se face prin:
1. Aplicare de benzi elastice

2. Renunțarea la aplicarea ciorapilor medicinali
3. Ciorapi medicinali
4. Administrarea de Adrenalină
5. Renunțarea la masaj
6. Administrarea de antidepresive
7. Renunțarea totală la exercițiile pasive ale membrelor inferioare
8. Masaj
9. Exerciţii pasive ale membrelor inferioare
10. Administrarea de Heparină
197. Este adevărat despre regimul alimentar şi hidric în insuficiența cardiacă:
1. Clasele NYHA II şi III: sunt permise alimentele sărate

2. Clasele NYHA III şi IV: sub 3 g sare / zi
3. Reducerea aportului lichidian sub 800 ml/zi în toate cazurile
4. Clasele NYHA II şi III: se recomandă 10 – 15 g sare / zi
5. Clasele NYHA II şi III: interzicerea alimentelor sărate şi a pâinii cu sare
6. Clasele NYHA II şi III: se recomandă dietă moderat hiposodată (3 – 4 g sare /
zi)
7. Reducerea aportului lichidian sub 800 ml/zi se recomandă doar în cazurile cu
hiponatremie de diluţie
8. Aportul caloric va fi în funcţie de restricţiile de efort fizic
9. Clasele NYHA III şi IV: sub 10 g sare / zi
10. Aportul caloric nu se calculează în funcţie de restricţiile de efort fizic
78/116
198. Îngrijirea pacientului anginos presupune:
1. Instruire asupra modului de administrare a Nitroglicerinei

2. Pacientul nu trebuie să poarte întotdeauna asupra sa Nitroglicerina
3. Evitarea meselor copioase
4. Instruire asupra regimului de efort
5. Cafeina nu dăunează şi este permisă în orice cantitate
6. Instruire asupra modului de administrare a medicației de fond
7. Se recomandă expunerea la frig
8. Nu este necesară adaptarea regimului de efort sub pragul anginos
9. Instruirea asupra faptului că trebuie să poartă întotdeauna asupra sa
Nitroglicerina
10. Se recomandă alergarea pe timp rece
199. Sunt măsuri corecte în îngrijirea pacientului anginos:
1. Instruire asupra faptului că factorii de risc cardiovascular nu pot fi modificați

2. Evitarea eforturilor fizice 2 ore postprandial
3. Recomandarea unor mari cantități de cafea
4. Administrarea de droguri halucinogene
5. Începerea efortului fizic imediat postprandial
6. Instruire asupra factorilor de risc cardiovascular şi posibilităţilor de influenţare
a factorilor modificabili
7. Evitarea cafeinei în cantitate mare
8. Administrare de medicație tahicardizantă
9. Interzicerea drogurilor halucinogene
10. Evitarea medicaţiei potenţial tahicardizante
200. În îngrijirea pacientului anginos se recomandă următoarele:
1. Instruire asupra semnelor evocatoare de accident acut precum este

schimbarea caracterelor durerii anginoase
2. Evitarea expunerii la frig
3. Evitarea stresului psihoemoţional
4. Expunerea la stres psihoemoţional
5. Instruire asupra semnelor evocatoare de accident acut
6. Acoperirea nasului şi gurii în timpul expunerii la frig
7. Alergarea pe timp rece
8. Încetinirea mersului pe timp rece
9. Expunerea la frig
10. Instruire asupra semnelor evocatoare de accident acut precum este prezenţa
răspunsului terapeutic la Nitroglicerină
79/116
201. Îngrijirea pacientului cu Infarct Miocardic Acut presupune:
1. Îngrijiri specifice pacientului imobilizat la pat

2. Interzicerea medicației anticoagulante
proclivă
4. Oxigenoterapie
5. Interzicerea medicației trombolitice
6. Monitorizare regulată, dar nu continuă
7. Administrarea medicaţiei prescrise
8. Monitorizarea funcţiilor cardiocirculatorie şi respiratorie
10. Reducerea anxietăţii bolnavului
202. În îngrijirea pacientului cu Infarct Miocardic Acut se recomandă următoarele:
2. Reducerea anxietăţii anturajului pacientului
3. Respectarea termenelor controalelor clinico-paraclinice
proclivă
5. Instruire asupra regimului de activitate / repaus recomandat
6. Interzicerea medicației trombolitice
7. Interzicerea medicației anticoagulante
8. Monitorizare continuă
9. Instruire asupra stilului de viaţă
203. Îngrijirile specifice pacientului cu Infarct Miocardic Acut, imobilizat la pat, sunt:
1. Poziţie Fowler
proclivă
3. Evitarea montării cateterului venos central
5. Regim alimentar
6. Tratarea escarelor, fără a fi necesară prevenirea lor
8. Monitorizare continuă
9. Cateter venos central
10. Prevenirea escarelor
80/116
204. Îngrijirea pacientului hipertensiv presupune:
1. Educaţie în privinţa regimului alimentar cu restricţie sodată

2. Educarea pacientului care, în cazul HTA esenţiale, va urma un tratament
medicamentos zilnic, toată viaţa
3. Educaţie în privinţa regimului alimentar care nu necesită restricţie sodată
4. Educare în privinţa posibilităţilor de tratament în urgenţă, la domiciliu
5. Educaţie în privinţa creșterii consumului de alcool
6. Instruirea asupra necesității dispensarizării
7. Educarea pacientului care, în cazul HTA esenţiale, va necesita tratament de
scurtă durată
8. Alarmarea pacientului asupra faptului că nu există posibilități de tratament în
urgență
9. Educaţie în privinţa posibilităţii determinării TA la domiciliu
10. Instruirea asupra lipsei de necesitate a dispensarizării
205. Sunt măsuri corecte în îngrijirea pacientului hipertensiv:
1. Educaţie în privinţa regimului alimentar care nu necesită restricţie sodată

2. Educarea pacientului care, în cazul HTA esenţiale, va necesita tratament de
scurtă durată
3. Exerciţii fizice izometrice
4. Reducerea /păstrarea în limite normale a greutăţii corporale
5. Educaţie în sensul cântăririi frecvente la domiciliu
6. Începerea fumatului
7. Educaţie în sensul supravegherii aspectului membrelor inferioare pentru a
observa la timp instalarea edemelor
8. Scăderea consumului de alcool
9. Abandonarea fumatului
10. Creșterea în greutate
206. Îngrijirea pacientului cu arteriopatie obliterantă aterosclerotică (piciorul arteriopat)

presupune:
1. Evitarea jartierelor
2. Evitarea aplicării directe locale de căldură
3. Utilizarea de ciorapi din fibre naturale, călduroşi, în sezonul rece
4. Aplicarea locală directă de căldură
5. Evitarea încălţămintei cu şireturi strânse
6. Recomandarea înotului în apă rece
7. Folosirea jartierelor
8. Aplicarea de șireturi strânse la încălțăminte
10. Evitarea înotului în apă rece
81/116
207. Sunt măsuri corecte în îngrijirea pacientului cu arteriopatie obliterantă
aterosclerotică (piciorul arteriopat):
1. Tratamentul tardiv al oricărei leziuni apărute

2. „Antrenament la mers”
4. Spălarea picioarelor minim o dată pe săptămână
5. Uscarea atentă a picioarelor prin frecare
6. Evitarea arsurilor solare
7. Folosirea ciorapilor medicinali (elastici)
8. Tratamentul prompt al oricărei leziuni apărute
9. Gimnastică medicală la nivelul solului
10. Igienă strictă locală
208. Îngrijirea pacientului cu insuficienţă circulatorie venoasă presupune:
1. Recomandarea poziţiei şezânde prelungite

2. Interzicerea ciorapilor medicinali
3. Perioade diurne de repaos şi odihnă nocturnă în poziție Fowler
4. Perioade diurne de repaos şi odihnă nocturnă cu poziţie proclivă a membrului
respectiv
5. Evitarea poziţiei şezânde prelungite
6. Gimnastică
7. Evitarea ortostatismului prelungit
8. Masaj blând
9. Recomandarea ortostatismului prelungit
209. Sunt măsuri corecte în îngrijirea pacientului cu insuficienţă circulatorie venoasă:
1. Evitarea băilor fierbinţi local

2. Se suprimă aplicarea ciorapilor medicinali pentru 30 minute la fiecare 72 ore
3. Recomandarea poziţiei şezânde prelungite
4. Igienă strictă
5. Aplicare de ciorapi elastici
6. Interzicerea ciorapilor medicinali
7. Aplicare de ciorapi medicinali
8. Se suprimă aplicarea ciorapilor medicinali pentru 24 ore la fiecare 8 ore
9. Se suprimă aplicarea ciorapilor medicinali pentru 30 minute la fiecare 8 ore
10. Recomandarea ortostatismului prelungit
82/116
210. Prevenirea tromboembolismului venos presupune:
1. Mobilizarea precoce şi susţinută

2. Hidratare adecvată
3. Scăderea nivelului de hidratare
4. Interzicerea ciorapilor elastici
5. Scăderea hemoconcentrației
6. Educarea pacientului asupra inutilității tratamentului cu anticoagulante orale
7. Mobilizare tardivă
8. Metode farmacologice
9. La pacienţii la care nu se poate recurge la mobilizare precoce, mobilizarea
activă şi pasivă a membrelor inferioare
10. Metode mecanice - ciorapii elastici
211. Factori de risc pentru tromboembolismului venos sunt:
1. Varicele
2. Edemele membrelor inferioare
3. Cateterul venos periferic
4. Antecedentele personale sau heredocolaterale de TVP sau edemul pulmonar
acut
5. Indicele de masă corporală mic
6. Afecțiunile benigne
7. Vârsta
8. Infarctul miocardic vechi
9. Obezitatea
10. Absența din antecedente a sepsisului
212. Care dintre următoarele reprezintă factori de risc pentru tromboembolismul venos?
1. Boala inflamatorie intestinală

2. Infarctul miocardic vechi
3. Cateterul venos periferic
4. Contraceptivele orale
5. Absența din antecedente a sepsisului
6. Afecțiunile benigne
7. Sarcină sau lehuzia
8. Disfuncţia ventilatorie
9. Indicele de masă corporală mic
10. Afecţiunile maligne
83/116
213. Îngrijirea pacientului cu accident vascular cerebral presupune:
1. Monitorizarea statusului neurologic

2. Monitorizarea greutății
3. Monitorizarea funcţiei cardiovasculare
4. Monitorizarea opiniilor politice ale pacientului
5. Monitorizarea excretei
6. Monitorizare incretei
7. Monitorizarea funcției endocrine
8. Monitorizarea preferințelor artistice ale pacientului
9. Monitorizarea funcției digestive
10. Monitorizarea funcției respiratorii
214. Sunt măsuri corecte în îngrijirea pacientului cu accident vascular cerebral:
1. Monitorizarea greutății
2. Monitorizarea temperaturii
3. Asigurarea igienei tegumentelor şi mucoaselor
4. Monitorizarea preferințelor artistice ale pacientului
5. Monitorizarea pe grupe de vârstă
6. În cazul pacienţilor comatoşi: poziția laterală de siguranță, aspiraţia căilor
aeriene, prevenirea escarelor, aplicarea de lacrimi artificiale, respectarea
principiului celor 4 sonde
7. Asigurarea incretei (p.o., gavaj, i.v.) şi a eliminărilor
8. Administrarea medicaţiei recomandate
9. Monitorizarea opiniilor politice ale pacientului
10. Monitorizarea funcției digestive
215. Îngrijirea pacientului cu accident vascular cerebral, în cazul pacienților comatoși,

presupune:
1. Evitarea principiului celor 4 sonde

2. Aplicarea de lacrimi artificiale
3. Poziția laterală de siguranță
4. Aspiraţia căilor aeriene
5. Poziția în decubit dorsal
6. Tratarea escarelor, nefiind necesară prevenirea lor
7. Prevenirea escarelor
8. Poziția în decubit ventral
9. Respectarea principiului celor 4 sonde
10. Evitarea aspiraţiei căilor aeriene
84/116
216. Îngrijirea pacientului cu edeme presupune:
1. Cântărirea o dată pe săptămână

2. Dieta: regim hiposodat; eventual, regim Kempner
3. Regim normosodat
4. În cazul edemelor vesperale, la nivelul membrelor inferioare: îngrijirea se face
similar ca în cazul insuficienţei circulatorii venoase
5. Ingestia hidrică: nu peste 2 l / zi, se elimină consumul de apă minerală
6. Cântărire zilnică
7. În cazul edemelor localizate la nivelul unui membru: poziţia proclivă a
membrului afectat
8. Ingestia hidrică: peste 2 l / zi
9. Interzicerea regimului Kempner
10. În cazul edemelor localizate la nivelul unui membru: poziţia declivă a
membrului afectat
217. Reprezintă măsuri de educație pentru sănătate pentru asigurarea eliminărilor:
1. Sunt interzise tehnicile de relaxare

2. Ingestie lichidiană cât mai redusă în absența contraindicațiilor
3. Prevenirea infecțiilor urinare
4. Punga colectoare se menține la un nivel superior vezicii urinare
5. Se cercetează deprinderile de eliminare ale pacientului și se planifică
programul de eliminare
6. Se recomandă ingestia unor cantități minime necesare sau maxime admise
de lichide
7. Se cercetează deprinderile de increta și activitatea fizică
8. Planifică programul de activități fizice
9. Nu se recomandă administrarea unor alimente care favorizează eliminarea
digestivă
10. Promovează contaminarea de la nivel anal în cazul pacientelor
218. Reprezintă intervenții de Nursing pentru recuperarea independenței în ceea ce

privește diareea:
1. Igienă strictă locală și generală

2. Administrarea medicației prescrise
3. Repaus digestiv sau alimentație hidrică în primele 72 ore
4. Reechilibrare hidroelectrolitică
5. Repaus digestiv sau alimentație hidrică în primele 24 ore
6. Echilibrare psihică
7. Păstrarea în regim a alimentelor netolerate de pacient
8. Nu se recomandă administrarea de probiotice
9. Se recomandă ingestia de cantități mari de sucuri de fructe
10. Se recomandă ingestia de alimente fierbinți/condimente
85/116
privește constipația:
1. Se recomandă asigurarea intimității pacientului

2. Clisma evacuatoare se efectuează cu apă cu gheață
3. Alimentele bogate în fibre se introduc brusc în alimentație
4. Intimitatea pacientului nu este importantă
5. Aplicare de creme protectoare la nivelul orificiului anal
6. Stabilirea unui program de exerciții fizice
7. Administrarea de laxative este interzisă
8. Administrarea de laxative în perioadele în care pacientul este predispus la
constipație
9. Se recomandă reducerea aportului de lichide/zi – 500-1000 ml
10. Stabilirea unui program regulat de eliminare

privește incontinența de materii fecale:
1. Regim alimentar bogat în fibre

2. Administrare de laxative
3. Reechilibrare hidroelectrolitică
4. Exerciții pentru musculatura perineală
5. Purtare de lenjerie specială care absoarbe eliminările
6. Aplicare locală de creme protectoare
7. Echilibrare psihică
8. Igienă strictă
9. Clisma evacuatoare
10. Administrare de probiotice

privește flatulența/meteorismul abdominal:
1. Regim alimentar cu evitarea alimentelor flatulente

2. Clisma evacuatoare este interzisă
3. Nu se indică tratamentul enteritelor, dispepsiilor post antibioterapie
4. Educație în sensul prevenirii aerofagiei
5. Se recomandă consumarea de băuturi carbogazoase
6. Creșterea activității fizice a pacientului
7. Se recomandă reducerea activităților fizice
8. Sunt indicate varza, fasolea, mazărea
9. Administrarea de medicamente antiflatulente
10. Tratamentul colopatiilor de fermentație/putrefacție
86/116
privește retenția urinară:
1. Verificarea prezenței globului vezical

2. Compresie abdominală manuală la nivel epigastric
3. Manevra Valsalva după finalizarea micțiunii
4. Sondajul vezical nu se recomandă
5. Contractarea musculaturii perineale
6. Învățarea poziției corecte pentru ușurarea evacuării vezicale și golire
completă
7. Aplicarea unei buiote calde în regiunea hipogastrică
8. Aplicarea unei buiote reci în regiunea hipogastrică
9. Asigurarea unui mediu confortabil și a intimității
10. Compresie abdominală manuală la nivel hipogastric

privește incontinența urinară:
1. Montarea unei sonde urinare ”a demeure” nu este recomandată

3. Exercițiile pentru musculatura perineului sunt contraindicate
4. Montarea unei sonde urinare ”a demeure”
5. Reducerea ingestiei de cafea, alcool, ceai
6. Se recomandă ingestia de cafea, alcool, ceai
7. Stabilirea unui orar al eliminărilor
8. Echilibrarea psihică nu este recomandată
9. Exerciți pentru musculatura perineului
10. Igienă strictă

privește urinarea prin ”prea plin”:
1. Supravegherea aspectului urinei

2. Pregătirea pacientului pentru tratamentul adecvat al afecțiunii cauzatoare
3. Îngrijire adecvată a sondei
5. Igienă strictă
6. Stabilirea unui orar al eliminărilor
7. Exerciți pentru musculatura perineului
8. Reducerea ingestiei de cafea, alcool, ceai
9. Compresie abdominală manuală la nivel epigastric
10. Montarea unei sonde urinare ”a demeure”
87/116
225. Alegeți afirmațiile adevărate despre enurezisul nocturn:
1. Este de obicei monosimptomatic, fără alte acuze urinare

2. Incontinența urinară apare de cel puțin 2 ori pe săptămână, timp de 3 luni, la
un copil cu vârsta peste 5 ani
3. Poate avea un impact negativ asupra activității din timpul zilei și asupra
sănătății
4. Enurezisul netratat dispare după vârsta de 10 ani
5. Este acompaniat de numeroase acuze urinare
6. Enurezisul netratat poate persista la nesfârșit
7. Este de obicei polisimptomatic
8. Incontinența urinară apare de cel puțin 10 ori pe săptămână, timp de 1 lună,
la un copil cu vârsta peste 2 ani
9. Reprezintă incontinență urinară nocturnă, intermitentă
10. Reprezintă incontinență urinară nocturnă, permanentă

privește enurezis-ul nocturn:
1. Se recomandă consumul de alimente sărate/picante la masa de seară

2. Se recomandă părinților să pedepsească pacientul
3. Se recomandă administrarea medicației recomandate
4. Nu se recomandă mersul la toaletă înainte de culcare
5. Pacientul se hidratează bine după ora 18:00
6. Pacientul nu bea lichide după ora 18:00
7. Se recomandă întocmirea ”jurnalului” de enurezis
8. Se evită trezirea pacientului în cursul nopții
9. Pacientul va fi trezit în cursul nopții la ore fixe pentru a urina
10. Se recomandă mersul la toaletă înainte de culcare
227. Reprezintă intervenții de Nursing pentru îngrijirea pacientului cu glomerulonefrita

acută:
1. Medicație conform recomandărilor medicului

2. Restricție fumat
3. Aport hidric, minim 5 litri lichide/zi
4. Evitarea efortului fizic
5. Aport hidric, în funcție de sete
6. Regim alimentar hipersodat si hiperproteic
7. Interzicerea seroterapiei și imunizărilor în următorul an
8. Se recomandă efortul fizic intens zilnic
9. În cazul bolii progresive nu există restricții alimentare
10. Pacientul poate continua să fumeze
88/116
228. Reprezintă intervenții de Nursing pentru îngrijirea pacientului dializat:
1. Educația pacientului pentru învățarea și respectarea regimului de restricție

proteică
2. Se recomandă teste de sânge zilnic
3. Educație privind complicațiile potențiale ale bolii și tratamentului
4. Suplimente de K în caz de oligurie
5. Aport hidric zilnic calculat în funcție de diureză
6. Se recomandă măsurarea TA la brațul cu fistulă arteriovenoasă
7. Educația pacientului în privința manevrelor în sine
8. Dietă bogată în sodiu, potasiu și fosfor
9. Greutatea pacientului se monitorizează o dată/lună
10. Restricție de K în caz de oligurie
229. Alegeți afirmațiile corecte în ceea ce privește diaforeza/hiperhidroză:
1. Pacienții cu hiperhidroză raportează transpirație diminuată

2. Consumul excesiv de alcool cronic și tuberculoza sunt asociate cu
hiperhidroza
3. Poate fi clasificată ca primară sau secundară
4. Hiperhidroza poate fi doar de cauză primară
5. Reprezintă un simptom manifestat prin transpirații abundente fiziologice sau
patologice
6. Poate duce la deficiențe emoționale, psihologice, sociale
7. Cauzele secundare sunt de obicei mai ușor de identificat
8. Nici o boală febrilă nu poate provoca hiperhidroză
9. Factorii genetici nu sunt implicați în stimularea neuronală excesivă
10. Cauzele primare sunt de obicei mai ușor de identificat
230. Reprezintă criterii de diagnostic pentru hiperhidroza primară:
1. Creșterea transpirației în cursul nopții

2. Scăderea sau lipsa transpirației noaptea
3. Episoadele de transpirație durează cel puțin 7 zile
4. Transpirația este asimetrică
5. Transpirația este bilaterală și simetrică
6. Transpirație excesivă timp de 6 luni sau mai mult
7. Nu există istoric familial
8. Episoadele de transpirație durează cel mult 2 zile
9. Există istoric familial
89/116
231. Reprezintă criterii de diagnostic pentru hiperhidroza primară:
1. Transpirația implică axilele, palmele, tălpile și/sau fața

2. Transpirația este bilaterală și simetrică
3. Persoana are vârsta de 25 de ani sau mai mică
6. Episoadele de transpirație durează cel puțin 3 zile
7. Transpirație excesivă timp de 2 luni sau mai puțin
8. Transpirația afectează activitățile zilnice
9. Persoana are vârsta de 40 de ani sau mai mare
10. Episoadele de transpirație durează cel mult 5 zile
232. Recomandări pentru pacienții cu diaforeză:
1. Tratamentul afecțiunilor cauzatoare

2. Igienă strictă
3. Măsurile de igienă nu sunt importante
4. Tratamentul afecțiunii cauzatoare nu este important
5. Se recomandă lenjerie din fibre artificiale
6. Reducerea aportului de lichide
7. Schimbarea lenjeriei de pat și corp frecvent
8. Menținerea uscată a tegumentelor
9. Hidratare suficientă
10. Nu se recomandă injectarea de toxină botulinică

privește îngrijirea tegumentelor uscate:
1. Evitarea expunerii prelungite la vânt/soare

2. Igienă strictă
3. Injectarea de toxină botulinică
4. Menținerea uscată a tegumentelor
5. Se recomandă reducerea aportului hidric
6. Cremele hidratante sunt interzise
7. Hidratare corespunzătoare orală
8. Aplicarea de creme hidratante
9. Expunere prelungită la vânt/soare
10. Aplicarea de creme protectoare
90/116
privește eliminările genitale patologice (meno/metroragie):
1. Pregătirea pacientei pentru explorări

2. Nu este necesară reechilibrare volemică
3. Recoltarea de probe biologice pentru analize paraclinice
4. Nu este indicată administrarea de medicamente
5. Se recomandă efort fizic intens
6. Aplicare de creme hidratante și protectoare
7. Măsurile de igienă nu sunt importante
8. Utilizarea de pansament absorbant
9. Igienă strictă
10. Administrarea medicației recomandate

privește îngrijirea colostomei:
1. Măsurarea corectă a zonei de contact

2. Regim alimentar adecvat postoperator
3. Prevenția bolii diareice acute
4. Schimbarea pungii de colostomie atunci când eliminarea este foarte probabilă
5. Reintegrare socială
6. Igienă corespunzătoare
7. Nu sunt necesare măsuri de educare a pacientului
8. Golirea pungii de colostomie atunci când aceasta este goală
9. Se recomandă alimente precum broccoli, varză, ceapă
10. Nu pot să apară reacții alergice la contactul zonei cu materialul pungii
colectoare
236. Alegeți afirmațiile adevărate despre stome:
1. Ileostomiile și colostomiile sunt cele mai frecvente forme de stomă

2. Ileostomiile sunt rareori utilizate
3. În cazul jejunostomiilor nu apare nici o dată malabsorbția
4. Pacienții necesită educație postoperatorie
5. Jejunostomiile duc adesea la malabsorbție severă
6. Pacienții necesită educație preoperatorie
7. Pentru prevenirea complicațiilor legate de nutriție și de buna funcționare sunt
necesare adevărate strategii alimentare
8. Nu sunt necesare măsuri de educație în ceea ce privește îngrijirea stomelor
9. Pacienții necesită numai educație postoperatorie
10. Jejunostomiile sunt cele mai frecvente forme de stomă
91/116
privește îngrijirea colostomei:
1. Se recomandă prevenirea gazelor prin mese regulate, fără ingestie de aer

2. Intimitatea pacientului în timpul manevrelor de schimbare a pungii nu este
importantă
3. Se recomandă un regim alimentar pentru obținerea unui scaun moale
4. Se recomandă schimbarea pungii de colostomie atunci când eliminarea este
cel mai puțin probabilă
5. Măsurile de îngrijire a tegumetelor din jurul stomei au importanță redusă
6. Se recomandă golirea pungii de colostomie în momentul în care aceasta este
plină pe jumătate sau 3 sferturi
7. Se recomandă un regim alimentar pentru obținerea unui scaun consistent
complet plină
9. Nu sunt necesare măsuri de reintegrare socială
10. Este necesară evaluarea posibilelor reacții alergice la contactul zonei cu
materialul pungii colectoare
238. Alegeți afirmațiile corecte despre ileostomă:
1. În cazul ileostomei nu există risc de deshidratare sau malnutriție

2. Persoanele cu colostomă au pierderi mai mari de lichide și electroliți, față de
pacienții care au ileostomă
3. Scaunul eliminat la nivelul ileostomei este de consistență crescută
4. Realizează o comunicare artificială chirurgicală a ileonului cu peretele
abdominal
5. Cantitatea de scaun este relativ mare comparativ cu eliminările prin colostomă
6. Persoanele cu ileostomă, au un risc mai mare de deficiențe nutriționale,
comparativ cu persoanele cu o colostomă
7. Persoanele cu colostomă, au un risc mai mare de deficiențe nutriționale,
comparativ cu persoanele cu o ileostomă
8. Cantitatea de scaun este mai mică comparativ cu eliminările prin colostomă
9. Scaunul eliminat la nivelul ileostomei este de consistență moale
10. Persoanele cu ileostomă au pierderi mai mari de lichide și electroliți, față de
pacienții care au colostomă
92/116
privește îngrijirea ileostomei:
1. Se recomandă o dietă bogată în calorii și/sau bogată în proteine

2. Este interzisă realizarea dușului
3. Mesele zilnice trebuie să aibă un orar regulat
4. Consumul alimentar trebuie să se facă foarte repede
5. Este necesar un program regulat de schimbare a pungii colectoare
6. Alimentele trebuie foarte bine mestecate
7. Se recomandă mese copioase
8. Sunt interzise medicamentele care predispun la constipație
9. Se evită mesele copioase
10. Se recomandă alimente greu de digerat precum nucile sau legumele crocante

privește îngrijirea urostomei:
1. Pe parcursul nopții se clampează cateterul pungii colectoare

2. Punga colectoare se menține deasupra nivelului stomei
3. Lavajul vezical este interzis
4. Reintegrare socială
5. Supravegherea aspectului urinei
6. Golirea corectă a pungii colectoare
7. Nu se recomandă echilibrarea psihică și educația familiei
8. Nu este necesară supravegherea aspectului urinei
9. Igienă adecvată
10. Ingestie hidrică adecvată
241. Alegeți intervențiile de Nursing corespunzătoare fiecărei condiții:
1. Constipație - Administrarea de laxative este interzisă

2. Diaree - Se recomandă ingestia de alimente fierbinți/condimente
3. Constipație - Stabilirea unui program de exerciții fizice
4. Diaree - Păstrarea în regim a alimentelor netolerate de pacient
5. Diaree - Administrarea de laxative în perioadele în care pacientul este
predispus la constipație
6. Constipație - Administrarea de laxative în perioadele în care pacientul este
predispus la constipație
7. Constipație - Aplicare de creme protectoare la nivelul orificiului anal
8. Diaree - Se recomandă ingestia de cantități mari de sucuri de fructe
9. Diaree - Repaus digestiv sau alimentație hidrică în primele 24 ore
10. Constipație - Se recomandă asigurarea intimității pacientului
93/116
1. Incontinența urinară - Reducerea ingestiei de cafea, alcool, ceai

2. Incontinența urinară - Verificarea prezenței globului vezical
3. Flatulența/meteorismul abdominal - Tratamentul colopatiilor de
fermentație/putrefacție
4. Retenția urinară - Contractarea musculaturii perineale
5. Constipație - Stabilirea unui program regulat de eliminare
6. Incontinența de materii fecale - Verificarea prezenței globului vezical
7. Flatulența/meteorismul abdominal - Se recomandă reducerea activităților
fizice
8. Retenția urinară - Verificarea prezenței globului vezical
9. Incontinența de materii fecale - Exerciții pentru musculatura perineală
10. Constipație - Exerciții pentru musculatura perineală
1. Diaree - Repaus digestiv sau alimentație hidrică în primele 24 ore

2. Retenția urinară - Aplicare locală de creme protectoare
3. Flatulența/meteorismul abdominal - Aplicare locală de creme protectoare
4. Retenția urinară - Aplicare locală de creme protectoare
5. Constipație - Alimentele bogate în fibre se introduc brusc în alimentație
6. Incontinența de materii fecale - Clisma evacuatoare
7. Incontinența urinară - Compresie abdominală manuală la nivel hipogastric
8. Incontinența de materii fecale - Aplicare locală de creme protectoare
9. Flatulența/meteorismul abdominal - Administrarea de medicamente
antiflatulente
10. Incontinența urinară - Montarea unei sonde urinare ”a demeure”
1. Glomerulonefrită acută - Interzicerea seroterapiei și imunizărilor în următorul

an
2. Glomerulonefrită acută - Se recomandă efortul fizic intens zilnic
3. Îngrijirea colostomei - Regim alimentar adecvat postoperator
4. Îngrijirea tegumentelor uscate - Se recomandă reducerea aportului hidric
5. Îngrijirea colostomei - Nu sunt necesare măsuri de educare a pacientului
6. Pacientul dializat - Suplimente de K în caz de oligurie
7. Enurezis-ul nocturn - Nu se recomandă mersul la toaletă înainte de culcare
8. Enurezis-ul nocturn - Se recomandă întocmirea ”jurnalului” de enurezis
9. Pacientul dializat - Educație privind complicațiile potențiale ale bolii și
tratamentului
10. Îngrijirea tegumentelor uscate - Hidratare corespunzătoare orală
94/116
1. Glomerulonefrită acută - Aport hidric, în funcție de sete

2. Îngrijirea tegumentelor uscate - Aplicarea de creme hidratante
3. Enurezis-ul nocturn - Se evită trezirea pacientului în cursul nopții
4. Îngrijirea colostomei - Se recomandă alimente precum broccoli, varză, ceapă
5. Glomerulonefrită acută - Regim alimentar hipersodat si hiperproteic
6. Enurezis-ul nocturn - Pacientul nu bea lichide după ora 18:00
7. Pacientul dializat - Dietă bogată în sodiu, potasiu și fosfor
8. Îngrijirea colostomei - Măsurarea corectă a zonei de contact
9. Îngrijirea tegumentelor uscate - Menținerea uscată a tegumentelor
10. Pacientul dializat - Restricție de K în caz de oligurie
246. Alegeți afirmațiile adevărate:
1. Jejunostomiile duc adesea la malabsorbție severă

2. Nici o boală febrilă nu poate provoca hiperhidroză
4. Ileostomiile sunt rareori utilizate
5. Diaforeza/hiperhidroza poate fi clasificată ca primară sau secundară
6. Hiperhidroza poate fi doar de cauză primară
7. În cazul tegumentelor uscate se recomandă evitarea expunerii prelungite la
vânt/soare
8. În cazul hiperhidrozei primare transpirația afectează activitățile zilnice
9. Pentru diagnosticul de hiperhidroză primară sunt necesare episoade de
transpirație care durează cel puțin 3 zile
10. Cremele hidratante sunt interzise în cazul tegumentelor uscate
1. În cazul persoanelor cu ileostomă se recomandă evitarea meselor copioase

2. Persoanele cu ileostomă au pierderi mai mari de lichide și electroliți, față de
pacienții care au colostomă
3. În cazul jejunostomiilor nu apare nici o dată malabsorbția
4. În cazul persoanelor cu ileostomă sunt interzise medicamentele care
predispun la constipație
5. Persoanele cu ileostomă, au un risc mai mare de deficiențe nutriționale,
comparativ cu persoanele cu o colostomă
6. Cantitatea de scaun este mai mică comparativ cu eliminările prin colostomă
7. Persoanele cu colostomă au pierderi mai mari de lichide și electroliți, față de
pacienții care au ileostomă
8. Scaunul eliminat la nivelul ileostomei este de consistență crescută
9. Ileostoma realizează o comunicare artificială chirurgicală a ileonului cu
peretele abdominal
95/116
1. Cantitatea de scaun eliminată la nivelul ileostomei este relativ mare

comparativ cu eliminările prin colostomă
2. Punga colectoare a urostomei se menține deasupra nivelului stomei
complet plină
4. Lavajul vezical este contraindicat în cazul urostomei
5. În cazul colostomei se recomandă prevenirea gazelor prin mese regulate, fără
ingestie de aer
6. În cazul ileostomei mesele zilnice trebuie să aibă un orar regulat
7. În cazul colostomei se recomandă un regim alimentar pentru obținerea unui
scaun consistent
9. La pacienții cu colostomă sunt necesare măsuri de reintegrare socială
10. În cazul colostomei nu pot să apară reacții alergice la contactul zonei cu
materialul pungii colectoare
1. Sistemul muscular este alcătuit din celule contractile, care formează

musculatura somatică și viscerală
2. Sistemul muscular contribuie la hematopoieză
3. Sistemul osos este alcătuit numai din oase lungi
4. Sistemul osos este alcătuit din oase
5. Țesutul muscular striat cardiac este format din celule musculare, care se
contractă voluntar
6. Oasele sunt legate între ele prin structuri conjunctive care le asigură
mobilitatea
7. Se cunosc două tipuri de celule musculare
8. Aparatul locomotor este alcătuit din totalitatea organelor implicate în
deplasarea și statica organismului
9. Există trei tipuri de celule musculare
10. Excitabilitatea este o proprietate a sistemului osos
96/116
1. Contractilitatea este o proprietate a țesutului muscular

2. La nivelul sistemului osos nu sunt depozitate substanțe minerale
3. Excitabilitatea reprezintă proprietatea mușchiului de a reacționa la anumiți
stimuli
4. Țesutul muscular striat nu intră în structura unor organe interne
5. Țesutul muscular striat cardiac este format din celule musculare, care se
contractă involuntar
6. Mușchii scheletici se contractă involuntar, acționând asupra segmentelor
osoase
7. Țesutul muscular striat este reprezentat de mușchii scheletici
8. Contractilitatea este o proprietate a sistemului osos
9. Celulele musculare cardiace striate intră în structura inimii
10. Sistemul osos este alcătuit doar din oase plate
251. Următoarele afirmații despre aparatul locomotor sunt adevărate:
1. Oasele contribuie prin măduva osoasă în hematopoieză

2. Țesutul muscular striat este reprezentat de mușchi scheletici
3. Scheletul trunchiului este alcătuit din coloana vertebrală și cutia toracică
4. Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a reveni la forma inițială după
încetarea contracției
5. Porțiunea inferioară a esofagului conține țesut muscular striat
6. Aparatul locomotor este alcătuit din totalitatea mușchilor organismului
7. Proprietățile sistemului osos sunt: excitabilitatea, contractilitatea și
elasticitatea
8. Există 3 tipuri de celule musculare: striate, netede și cardiace striate
9. Proprietățile țesutului muscular sunt: excitabilitatea, contractilitatea și
elasticitatea
10. Țesutul muscular striat cardiac este format din celule osoase, care se
contractă involuntar
97/116
252. Alegeți definițiile corecte în ceea ce privește mișcările efectuate la nivelul
segmentelor:
1. Adducție: apropierea unui membru de planul sagital median

2. Flexie: mișcarea de apropiere a două segmente ale membrului
3. Adducție: mișcarea de rotație a mâinii și antebrațului, încât degetul mare se
apropie de planul sagital median
4. Extensie: mișcarea de apropiere a două segmente ale membrului
5. Abducție: îndepărtarea membrului sau segmentului de la planul sagital
median
6. Supinația: mișcarea de rotație a mâinii și antebrațului, încât degetul mare se
7. Pronație: mișcarea de rotație a mâinii și antebrațului, încât degetul mare se
8. Abducție: apropierea unui membru de planul sagital median
9. Flexie: mișcarea de îndepărtare a două segmente ale membrului
10. Extensie: mișcarea de îndepărtare a două segmente ale membrului
1. Țesutul muscular neted intră în alcătuirea mușchilor scheletici

2. Contractilitatea este proprietatea mușchiului de a reacționa la anumiți stimuli
3. Mușchii scheletici se contractă voluntar, acționând asupra segmentelor
osoase
4. Pozițiile corpului sunt asigurate de contracția statică a mușchilor care fixează
trunchiul și segmentele
5. Pozițiile corpului sunt asigurate de relaxarea mușchilor care fixează trunchiul
și segmentele
6. Porțiunea superioară a esofagului conține țesut muscular striat
7. Capacitatea de mișcare este datorată interacțiunii bune dintre mușchii
scheletici și schelet
8. Activitatea locomotorie este coordonată de sistemul cardio-vascular
9. Limba nu conține țesut muscular striat
10. Activitatea locomotorie este coordonată de sistemul nervos, organele
senzoriale, glandele endocrine
98/116
1. Caracterul de locomoție al omului este înnăscut și nu se modifică pe parcursul

vieții
2. Mișcările naturale de bază (mersul, alergarea) sunt total înnăscute
3. Caracterul de locomoție al omului se formează treptat și se schimbă continuu
pe parcursul vieții
4. Creierul trimite semnale de mișcare prin măduva spinării și prin sistemul
nervos periferic din mușchi
5. Cortexul motor din partea dreaptă a creierului controlează mușchii din partea
dreaptă a corpului
6. Unii mușchi îndeplinesc un efort dinamic, de menținere a poziției unor părți
ale corpului
7. Stimulul pornit de la creier este transmis prin neuronii motori cu originea în
coarnele posterioare ale măduvei
stângă a corpului
9. Toate formele de locomoție sunt acțiuni coordonate ale mușchilor
10. Mișcările naturale de bază (mersul, alergarea) sunt parțial înnăscute
1. Nervul și fibrele musculare pe care le inervează formează o fantă sinaptică

2. Fanta sinaptică este delimitată de membrana plăcii terminale a fibrei
musculare (membrana presinaptică) și de membrana terminației axonale
(membrana postsinaptică)
dreaptă a corpului
4. Transmiterea impulsului motor de la nerv la placa terminală se realizează prin
intermediul glucozei eliberate de terminația axonului
5. Cortexul motor din partea stângă a creierului controlează mușchii din partea
stângă a corpului
6. Nervul și fibrele musculare pe care le inervează formează o unitate motorie
dreaptă a corpului
stângă a corpului
9. Stimulul pornit de la creier este transmis prin neuronii motori cu originea în
coarnele anterioare ale măduvei
10. Fanta sinaptică este umplută cu lichid extracelular și conține
acetilcolinesterază
99/116

intermediul acetilcolinei eliberate de terminația axonului
2. Membrana postsinaptică este reprezentată de membrana terminației axonale
3. Actul reflex reprezintă procesul fiziologic de răspuns al organismului la
acțiunea unui stimul
4. Placa terminală se interpune între nerv și mușchi
5. La nivelul joncțiunii neuromusculare, butonul terminal al nervului vine în
contact cu o porțiune specializată a fibrei musculare, numită placă terminală
6. Membrana presinaptică este reprezentată de membrana plăcii terminale a
fibrei musculare
7. Fanta sinaptică este umplută cu lichid intracelular și conține glucoză
8. La nivelul joncțiunii neuromusculare, butonul terminal al nervului vine în
contact cu o porțiune specializată a fibrei musculare, numită fantă sinaptică
9. Fanta sinaptică este delimitată de membrana terminației axonale (membrana
presinaptică) și de membrana plăcii terminale a fibrei musculare (membrana
postsinaptică)
dreaptă a corpului
257. Alegeți afirmațiile adevărate cu privire la actul reflex:
1. Reprezintă procesul fiziologic de răspuns al organismului la acțiunea unui

stimul
2. Calea motorie eferentă transmite informația la centrul nervos
3. Calea motorie eferentă transmite comanda la efector
4. Arcul reflex este format doar din receptor și efector
5. Arcul reflex se realizează pe calea actului reflex
6. Se realizează pe calea arcului reflex
7. Calea senzitivă aferentă transmite informația spre centrul nervos
8. Receptorul este componentă a arcului reflex
9. Calea senzitivă aferentă transmite comanda spre efector
10. Reprezintă procesul patologic de răspuns al organismului la acțiunea unui
stimul
100/116
1. Aria motorie suplimentară se găsește în circumvoluția frontală ascendentă și

lobul paracentral
2. Cortexul motor este alcătuit numai din arie motorie primară
3. Aria motorie secundară se găsește pe fața mediană și superioară a
emisferelor
4. Aria motorie primară se găsește în circumvoluția frontală ascendentă și lobul
paracentral
5. Aria motorie primară se găsește la baza circumvoluțiilor precentrală și
postcentrală
6. Cortexul motor este alcătuit din arie motorie primară, arie motorie secundară și
arie motorie suplimentară
7. Aria motorie suplimentară se găsește pe fața mediană și superioară a
emisferelor
8. Actul motor este coordonat de cortexul senzitiv
9. Aria motorie secundară se găsește la baza circumvoluțiilor precentrală și
postcentrală
10. Actul motor este coordonat de cortexul motor
1. Sistemul piramidal nu este implicat în transmiterea comenzilor la mușchii

striați
2. Cerebelul este implicat doar în controlul tonusului muscular
3. Efectorul motor este reprezentat de musculatura striată
4. Cerebelul controlează și coordonează mișcările, postura, echilibrul și tonusul
muscular
5. Receptorul motor este reprezentat de musculatura striată
6. Sistemul extrapiramidal este cale motorie secundară ce asigură, reglează și
controlează în special tonusul postural bazal
7. Actul motor este coordonat de cortexul vizual
8. Sistemul extrapiramidal este cale motorie principală ce asigură, reglează și
controlează în special tonusul postural bazal
9. Sistemul piramidal este implicat în transmiterea comenzilor la mușchii striați
10. Actul motor este coordonat de cortexul motor
101/116
260. Alegeți corelațiile corecte între categoria de vârstă și afectarea necesității asigurării
unei posturi și mișcări optime:
1. Nou născut – osteoporoză

2. Tânăr – paralizie obstetricală de plex brahial
3. Adult – mielom multiplu
4. Vârstnic – fractură prin traumatism obstetrical
5. Sugar – paralizii cerebrale
6. Copilul mic – paralizie obstetricală de plex brahial
7. Nou născut – spina bifidă
8. Sugar – mielom multiplu
9. Vârstnic – osteoporoză
10. Copilul mic – pronație dureroasă a cotului
261. Alegeți corelațiile corecte între categoria de vârstă și afectarea necesității asigurării
1. Sugar – luxație congenitală de șold

2. Nou născut - artroze
3. Tânăr – distrofii musculare progresive
4. Vârstnic – pronație dureroasă a cotului
5. Sugar – osteoporoză
6. Nou născut – fracturi prin traumatism obstetrical
7. Nou născut – mielom multiplu
8. Nou născut – paralizie obstetricală de plex brahial
9. Vârstnic - artroze
10. Copilul mic – spina bifida
262. Următoarele patologii pot avea interesare osteoarticulară și musculară:
1. Insuficiența cardiacă
2. Atrofiile musculare
3. Metastazele cerebrale
4. Dermatita atopică
5. Mielom multiplu
6. Artrita tuberculoasă
7. Pancreatita acută
8. Conjunctivita
9. Lupus eritematos sistemic
10. Metastazele osoase
102/116
263. Următoarele condiții de viață și muncă pot fi implicate în afectarea necesității
asigurării unei posturi și mișcări optime:
1. Microclimatul la locul de muncă: temperatură optimă

2. Regim alimentar echilibrat
3. Evitarea consumului de alcool și tutun
4. Evitarea ridicării de greutăți mari
5. Hidratare adecvată
6. Ridicarea unor greutăți mari
7. Fumatul – arteriopatie cronică obliterantă
8. Locuința insalubră – agravare afecțiuni reumatismale
9. Microclimatul la locul de muncă: frig, umiditate
10. Climatul
264. Reprezintă manifestări de independență în ceea ce privește necesitatea asigurării

1. Dificultăți de coordonare
2. Modificări adaptative la efort ale tensiunii arteriale
3. Mișcări adecvate ca amplitudine
4. Mișcări adecvate ca forță
5. Absența modificărilor adaptative la efort
6. Postura adecvată
7. Mișcări cu o forță redusă
8. Mișcări de amplitudine redusă
9. Modificări adaptative la efort ale frecvenței cardiace
10. Postură inadecvată
265. Alegeți afirmațiile adevărate cu privire la manifestările de dependență în legătură

cu necesitatea asigurării unei posturi și mișcări optime:
1. Toate manifestările de dependență se instalează progresiv

2. Manifestările de dependență pot avea caracter temporar
3. Manifestările de dependență pot fi doar de ordin fizic
4. Manifestările de dependență se pot instala brusc
5. Toate manifestările de dependență au caracter definitiv
6. Manifestările de dependență se instalează tot timpul brusc
7. Manifestările de dependență pot fi de ordin fizic
8. Toate manifestările de dependență au caracter temporar
9. Manifestările de dependență se pot instala progresiv
10. Manifestările de dependență se pot avea caracter definitiv
103/116
266. Reprezintă manifestări de dependență de ordin fizic în ceea ce privește necesitatea
asigurării unei posturi și mișcări optime:
1. Stresul
2. Afectarea scheletică sau musculară
3. Lipsa cunoașterii de sine
4. Frica de durere
5. Imobilizări în aparat ghipsat
6. Vârsta
7. Afecțiuni neurologice
8. Dezechilibre endocrine
9. Mediul necunoscut
10. Izolarea
267. Reprezintă manifestări de dependență de ordin psihic în ceea ce privește

necesitatea asigurării unei posturi și mișcări optime:
1. Condițiile de viață și muncă inadecvate

2. Vârsta
3. Stresul
4. Circulație sangvină și limfatică inadecvată
5. Riscul cardio-vascular
6. Senilitatea
7. Afecțiuni psihiatrice
8. Frica de durere
9. Intoxicații
10. Separarea
268. Reprezintă manifestări de dependență de ordin sociologic în ceea ce privește

necesitatea asigurării unei posturi și mișcări optime:
1. Stresul
2. Frica de durere
3. Postura incorectă la locul de muncă
4. Izolarea
5. Eșecul
6. Mediul necunoscut
7. Condițiile de viață inadecvate
8. Reacții adverse medicamentoase
9. Intoxicațiile
10. Condițiile de muncă inadecvate
104/116
269. În cazul limitării mobilității putem afirma următoarele:
1. Îmbunătățirea percepției despre sine

2. Scăderea riscului cardio-vascular, prin sedentarism
3. Afectarea odihnei și somnului
4. Afectarea nutriției
5. Dificultate în eliberarea de stres, anxietate
6. Îmbunătățirea odihnei și somnului
7. Alterarea comunicării non-verbale
8. Îmbunătățirea ratei metabolice
9. Alterarea percepției despre sine
10. Îmbunătățirea eliminărilor
270. Alegeți variantele adevărate cu privire la diferitele forme/caractere ale durerii:
1. Nevralgie –percepție dureroasă a unor stimuli nedureroși

2. Allodinie – percepție dureroasă a unor stimuli nedureroși
3. Hipoalgezie
4. Allodinie – durere în teritoriul de inervație al unui nerv
5. Nevralgie – percepție dureroasă a unor stimuli nedureroși
6. Hiperalgezie – leziuni nervoase: durere intensă cu caracter de arsură
7. Hiperalgezie – răspuns exagerat la stimuli nociceptivi sau tactili
8. Cauzalgia – răspuns exagerat la stimuli nociceptivi sau tactili
9. Nevralgie – durere în teritoriul de inervație al unui nerv
10. Cauzalgia – leziuni nervoase: durere intensă cu caracter de arsură
271. Pozițiile vicioase de la nivelul membrelor inferioare pot fi reprezentate de:
1. Scolioză
2. Lordoză
3. Genu valg
4. Genu var
5. Coxa vara
6. Coxa valga
7. Picior equin (sprijin pe călcâi)
8. Cifoză
9. Picior valg
10. Rectitudine segmentară
105/116
272. Semnele inflamatorii locale sunt următoarele:
1. Functio laesa
2. Lordoză
3. Calor
4. Hipotonie
5. Tumor
6. Rubor
7. Dolor
8. Fracturi
9. Coxa vara
10. Crepitații osoase
273. Pot fi considerate modificări obiective articulare următoarele:
1. Hemipareza
2. Hipertonia
3. Hipotonia
4. Cauzalgia
5. Allodinia
6. Acumularea de lichid în cavitatea articulară
7. Redoarea articulară
8. Anchiloza
9. Artrogripoza
10. Semne inflamatorii locale
274. Alegeți definițiile corecte:
1. Fasciculații musculare = contracții scurte, bruște ale unui mușchi sau grup
muscular
2. Mișcări coreice = mișcări involuntare, anarhice, de durată scurtă, care apar în
somn
3. Fasciculații musculare = contracții limitate la fibrele unei unități motorii
4. Mioclonii = contracții limitate la fibrele unei unități motorii
5. Mioclonii = contracții scurte, bruște ale unui mușchi sau grup muscular
6. Mișcări coreice = mișcări involuntare, anarhice, de durată scurtă, care dispar
în somn
7. Convulsii = contracții scurte, bruște ale unui mușchi sau grup muscular
8. Mișcări atetozice = mișcări aritmice, lente, mai ales la nivelul degetelor, dispar
în somn
9. Ticuri = dispar în somn, sunt diminuate de emoții și accentuate de voință
10. Ticuri = dispar în somn, sunt diminuate de voință și accentuate de emoții
106/116
275. Alegeți corelațiile corecte cu privire la contractura musculară pe grupe musculare
izolate:
1. Musculatura flexorie anterioară – trismus

2. Maseteri – trismus
3. Mușchii laterocervicali – ortotonus
4. Musculatura axială pe hemicorp – pleurostotonus
5. Musculatura axială – opistotonus
6. Mușchii laterocervicali – torticolis
7. Musculatura feței – emprostotonus
8. Maseteri – hemispasmul facial
9. Musculatura feței – risus sardonicus
10. Întreaga musculatură, simetric – torticolis
276. Alegeți corelațiile corecte cu privire la modificările mersului:
1. Mers cosit – distrofii musculare

2. Mers ebrios – afectare cerebeloasă
3. Mers legănat – hemiplegie spastică
4. Mers cosit – hemiplegie spastică
5. Mers ebrios - tabes
6. Mers stepat – paralizii SPE
7. Mers rigid - coree
8. Mers cu ochii – boala Parkinson
9. Mers târâit – parapareze
10. Mers dansat – coree
277. Alegeți corelațiile corecte cu privire la modificările mersului:
1. Mers cu ochii – tabes

3. Mers rigid – boala Parkinson
4. Mers legănat – distrofii musculare
5. Mers cosit – coree
7. Mers rigid – distrofii musculare
8. Mers țopăit – coree
9. Mers stepat – distrofii musculare
10. Mers târâit – afectare cerebeloasă
107/116
278. Alegeți răspunsurile corecte:
1. La nivelul sistemului osos nu sunt depozitate substanțe minerale

2. Porțiunea inferioară a esofagului conține țesut muscular striat
3. Excitabilitatea reprezintă proprietatea mușchiului de a reacționa la anumiți
stimuli
4. Contractilitatea este o proprietate a sistemului osos
5. Există 3 tipuri de celule musculare: striate, netede și cardiace striate
6. Țesutul muscular striat nu intră în structura unor organe interne
7. Oasele sunt legate între ele prin structuri conjunctive care le asigură
mobilitatea
8. Oasele contribuie prin măduva osoasă în hematopoieză
9. Celulele musculare cardiace striate intră în structura inimii
10. Sistemul muscular contribuie la hematopoieză
279. Alegeți răspunsurile corecte:

intermediul glucozei eliberate de terminația axonului
2. Contractilitatea este proprietatea mușchiului de a reacționa la anumiți stimuli
stângă a corpului
4. Mușchii scheletici se contractă voluntar, acționând asupra segmentelor
osoase
5. Limba nu conține țesut muscular striat
6. Mișcările naturale de bază (mersul, alergarea) sunt parțial înnăscute
7. Toate formele de locomoție sunt acțiuni coordonate ale mușchilor
8. Porțiunea superioară a esofagului conține țesut muscular striat
9. Mișcările naturale de bază (mersul, alergarea) sunt total înnăscute
10. Pozițiile corpului sunt asigurate de relaxarea mușchilor care fixează trunchiul
și segmentele
108/116
1. Actul motor este coordonat de cortexul senzitiv

2. Aria motorie suplimentară se găsește în circumvoluția frontală ascendentă și
lobul paracentral
3. Cerebelul controlează și coordonează mișcările, postura, echilibrul și tonusul
muscular
4. Actul reflex reprezintă procesul fiziologic de răspuns al organismului la
acțiunea unui stimul
5. Receptorul motor este reprezentat de musculatura striată
6. Aria motorie suplimentară se găsește pe fața mediană și superioară a
emisferelor
7. Receptorul este componentă a arcului reflex
8. Sistemul piramidal nu este implicat în transmiterea comenzilor la mușchii
striați
9. Calea motorie eferentă transmite informația la centrul nervos
10. Aria motorie secundară se găsește la baza circumvoluțiilor precentrală și
postcentrală
281. Alegeți corelațiile corecte cu privire la necesitatea asigurării unei posturi și mișcări
optime:
1. Dependență de ordin fizic – afecțiuni neurologice

2. Dependență de ordin fizic – frica de durere
3. Dependență de ordin psihic – frica de durere
4. Dependență de ordin sociologic - intoxicațiile
5. Dependență de ordin psihic – afectarea scheletică
6. Dependență de ordin psihic – riscul cardio-vascular
7. Dependență de ordin psihic - stresul
8. Dependență de ordin sociologic - izolarea
9. Dependență de ordin sociologic - eșecul
10. Dependență de ordin sociologic - stresul
282. Alegeți corelațiile adevărate:
1. Musculatura axială – opistotonus

3. Musculatura feței – emprostotonus
5. Mușchii laterocervicali – torticolis
6. Mers rigid – boala Parkinson
7. Mușchii laterocervicali – ortotonus
8. Mers legănat – hemiplegie spastică
9. Mers ebrios – afectare cerebeloasă
10. Mers cosit – distrofii musculare
109/116
283. Alegeți afirmațiile adevărate cu privire la explorările paraclinice în afecțiuni
locomotorii:
1. Diferențierea dintre tumorile osoase benigne și cele maligne este întotdeauna

foarte simplă
2. Investigațiile paraclinice nu sunt necesare pentru confirmarea suspiciunilor
clinice de diagnostic
3. Radiografia simplă este singura explorare utilizată în evaluarea invaziei
tumorii osoase
4. Leziunile osoase sunt frecvent întâlnite la copii și adolescenți
5. Diferențierea dintre tumorile osoase benigne și cele maligne nu este
întotdeauna simplă
6. Investigațiile paraclinice sunt absolut necesare pentru confirmarea
suspiciunilor clinice de diagnostic
7. Cele mai frecvente tumori maligne osoase pediatrice includ osteosarcomul și
sarcomul Ewing
8. Leziunile osoase sunt rareori întâlnite la copii și adolescenți
9. Cele mai frecvente tumori maligne osoase pediatrice includ melanomul malign
și cancerul de sân
10. Pentru evaluarea amplorii invaziei tumorii sunt necesare radiografie simplă,
CT și RMN
284. Reprezintă indicații ale radiografiei osteoarticulare convenționale:
1. Identificarea leziunilor reumatologice responsabile de durerea cronică

2. Evaluare litiază renală
3. Măsurare densitate minerală osoasă
4. Evaluarea tehnicilor de reconstrucție scheletală
5. Identificarea leziunilor traumatice și nontraumatice
6. Identificare metastaze cerebrale
7. Identificare afectare pulmonară
8. Măsurare indice cardio-toracic
9. Identificarea inegalității membrelor
10. Evaluarea vârstei osoase/tulburări de creștere
110/116
285. Alegeți indicațiile corecte pentru investigațiile imagistice musculo-scheletale:
1. Osteodensitometrie – identificarea inegalității de membre

2. Radiografie osteoarticulară convențională – identificarea inegalității de
membre
3. Radiografie osteoarticulară convențională – măsurarea densității minerale
osoase
4. CT osoasă – evaluarea tehnicilor de reconstrucție scheletală
5. Radiografie osteoarticulară convențională – evaluare vârstă osoasă
6. CT osoasă – leziuni traumatice de coloană vertebrală
7. Echografie articulară – modificări articulare și periarticulare
8. Osteodensitometrie – măsurarea densității minerale osoase
9. Echografie articulară – evaluare vârstă osoasă
10. Osteodensitometrie – leziuni traumatice de coloană vertebrală
286. Alegeți afirmațiile adevărate despre osteoporoză:
1. Este prezentă doar la sexul feminin

2. Pierderea masei osoase este mai accentuată la bărbați
3. Reprezintă o problemă de sănătate publică
4. Osteodensitometria este utilizată ca standard de diagnostic
5. Densitatea osoasă crescută este un indicator al riscului de fractură
6. Densitatea osoasă scăzută este un indicator al riscului de fractură
7. Este prezentă doar la sexul masculin
8. Pierderea masei osoase este mai mare la femei după menopauză
9. Standardul de diagnostic este reprezentat de radiografia osteoarticulară
convențională
10. Este prezentă la ambele sexe
287. Reprezintă investigațiile imagistice musculo-scheletale:
1. Electrocardiogramă
2. IRM osteoarticular
3. Osteodensitometria
4. CT abdominal
5. Echografia abdominală
6. Scintigrafia miocardică
7. Echografia articulară
8. Puncție pleurală
9. CT osoasă
10. Radiografia osteoarticulară convențională
111/116
288. Reprezintă indicații ale scintigrafiei osoase:
1. Identificarea leziunilor reumatologice responsabile de durerea cronică

2. Identificarea inegalității de membre
3. Evaluarea tehnicilor de reconstrucție scheletală
4. Evaluarea prezenței osteomielitei
5. Detectarea leziunilor oculte radiografic
6. Evaluarea infecției sau densității osoase
7. Screening pentru abuzul asupra copiilor
8. Evaluarea viabilității grefei osoase
9. Evaluare vârstă osoasă
10. Leziuni traumatice de coloană vertebrală
1. IRM-ul este indicat pentru identificarea inegalității de membre

2. IRM este contraindicat în patologia sinovială
3. Scintigrafia este indicată pentru evaluarea vârstei osoase
4. Scintigrafia este indicată pentru detectarea leziunilor oculte radiografic
5. Artroscopia reprezintă o procedură de explorare internă a unei articulații
6. Osteodensitometria reprezintă standardul de diagnostic pentru osteoporoză
7. Artroscopia se poate realiza în scop terapeutic
8. Osteodensitometrie se indică în leziuni traumatice de coloană vertebrală
9. Densitatea osoasă crescută este un indicator al riscului de fractură
10. IRM este indicat în patologia sinovială
1. Scintigrafia este indicată pentru neuropatiilor și miopatiilor

2. Reflexograma se utilizează pentru diagnosticul neuropatiilor și miopatiilor
3. Pentru realizarea CT osos se folosesc electrozi de culegere
4. Electromiografia se indică pentru diagnosticul leziunilor musculare și nervoase
5. Reflexograma achileană reprezintă înregistrareaă a contracției musculare în
reflexul achilean
6. Electromiografia realizează evaluarea funcțională a mușchiului scheletic
7. Electromiografia se indică pentru detectarea leziunilor oculte radiografic
8. Osteodensitometria reprezintă standardul de diagnostic pentru distrofii
musculare
9. Reflexograma se utilizează pentru evaluarea densității osoase
10. Osteodensitometria reprezintă standardul de diagnostic pentru osteoporoză
112/116
1. Cele mai frecvente tumori maligne osoase pediatrice includ glioblastomul și

cancerul gastric
2. Pierderea masei osoase este mai mare la femei după menopauză
3. Investigațiile paraclinice nu ajută la confirmarea suspiciunilor clinice de
diagnostic
4. Osteodensitometrie identifică inegalității de membre
5. Scintigrafia se indică pentru evaluarea prezenței osteomielitei
6. Scintigrafia osoasă se indică pentru evaluarea leziunilor traumatice de
coloană vertebrală
7. Osteoporoza reprezintă o problemă de sănătate publică
8. Radiografia osteoarticulară convențională este indicată pentru evaluarea
vârstei osoase
9. Echografie articulară identifică modificări articulare și periarticulare
10. Standardul de diagnostic pentru osteoporoză este reprezentat de radiografia
osteoarticulară convențională
1. Diagnosticul de risc înalt este o judecată clinică aplicabilă stării prezente

2. Diagnosticul actual se formulează cu trei elemente
3. Diagnosticul posibil identifică responsabilitatea pacientului pentru angajarea în
activități care promovează sănătatea
4. Diagnosticul actual se bazează pe semne și simptome și este o judecată
clinică aplicabilă stării prezente
5. Diagnosticul actual se formulează cu 4 elemente
6. Diagnosticul de risc înalt se bazează pe starea de sănătate actuală a
pacientului, istoricul de sănătate/boală anterior și alți factori de risc care pot
crește probabilitatea pacientului de a se confrunta cu o problemă de sănătate
7. Diagnosticul posibil de îngrijire se formulează cu 1 element
8. Diagnosticul posibil de îngrijire se formulează cu două elemente
9. Diagnosticul posibil de îngrijire descrie o problemă de sănătate a cărei
existență este suspectată clinic, dar pentru a cărei susținere ca diagnostic
actual nu sunt încă întrunite criteriile diagnostice fiind necesare date
suplimentare
10. Diagnosticul stării de bine se formulează cu 3 elemente
113/116
1. Ortopediei îi revine studierea și tratarea maladiilor aparatului locomotor de

diverse etiologii
2. Ortopedia se ocupă cu studierea și tratarea maladiilor aparatului digestiv
3. NANDA-I prioritizează nevoile cele mai urgente ale pacientului
4. Capacitatea de mers nu este necesară pentru autonomia umană
5. Ortopedia se ocupa cu studierea si tratarea maladiilor sistemului nervos
6. Procesul de nursing este o judecată clinică independentă
7. Scopul educației pentru sănătate este de menținere a integrității posturii și
mișcării optime
8. Capacitatea de mers este fundamentală pentru independență, pentru
autonomie umană
9. NANDA-I nu consideră necesară prioritizarea celor mai urgente nevoi
10. Scopul educației pentru sănătate este de menținere a unei posturi vicioase
294. Reprezintă măsuri pentru îngrijirea în urgență a unui pacient cu fractură la nivelul
membrului superior:
1. Prevenirea complicațiilor la distanță

2. Nu este necesară evaluarea manifestărilor asociate
3. Aprecierea gravității
4. Prevenirea complicațiilor imediate
5. Evaluarea manifestărilor asociate
6. Evaluarea durerii nu este importantă
7. Gravitatea se evaluează cu pacientul îmbrăcat
8. Imobilizarea provizorie precede analgezia
9. Managementul detreselor vitale asociate
10. Evaluarea durerii
295. Următoarele afirmații cu privire la îngrijirea în urgență a unui pacient cu fractură la

nivelul membrului superior sunt adevărate:
1. Analgezia precede imobilizarea provizorie

2. Imobilizarea provizorie nu este necesară după examenul clinic
3. Se imobilizează o articulație deasupra și una dedesubtul focarului de fractură
4. Menținerea membrului imobilizat în poziție proclivă în vederea
prevenirii/reducerii edemului
5. Este necesară toaletă și pansament steril în caz de fractură închisă
6. Este necesară toaletă și pansament steril în caz de fractură deschisă
7. Se imobilizează doar articulația dedesubtul focarului de fractură
8. Nu este necesar transportul la spital
9. Imobilizarea provizorie este absolut necesară după examenul clinic
10. Menținerea membrului imobilizat în poziție declivă în vederea
prevenirii/reducerii edemului
114/116
296. Identificați măsurile corecte de îngrijire în urgență a pacientului cu fractură de
femur:
1. Identificarea mecanismului de producere

2. Analgezie în funcție de gradul durerii
3. Sindromul de compartiment este o complicație sistemică
4. Leziunile musculotendinoase reprezintă complicații generale
5. Identificarea leziunilor asociate local
6. Nu este importantă identificarea mecanismului de producere
7. Nu este necesară imobilizarea
8. Identificarea semnelor clinice evocatoare
9. Trombembolismul reprezintă o complicație locală
10. Identificarea factorilor de gravitate locali sau generali
297. Reprezintă recomandări de Nursing la externare pentru fractura de femur operată la

pacientul vârstnic:
1. Implementarea asistenței la distanță

2. Asistența la distanță este contraindicată
3. Instalarea de bare de sprijin pentru holuri și toaletă
4. Asistentul social nu trebuie implicat în procesul de îngrijire
5. Instalarea pacientului în încăperea situată la parterul locuinței
6. Pardoseală alunecoasă
7. Implicarea asistentului social în vederea evaluării nevoilor generale
8. Instalarea pacientului în încăperea situată la ultimul etaj al locuinței
9. Nu este recomandată respectarea recomandărilor terapeutice
10. Pardoseală antiderapantă
298. Capcane de evitat: Algoritmul AMPLE, excludere din anamneză a informațiilor

esențiale și anume:
1. P - poliurie
2. E - echimoze
3. M – Medicamente
4. L – ultima masă (last)
5. P – antecedente medicale personale
6. A – Alergii
7. M – mâncare
8. A – accident
9. E – eveniment
10. L – leziune
115/116
299. Următoarele afirmații cu privire la îngrijirea în urgență a unui pacient cu fractură
sunt adevărate:
1. Semnele clinice evocatoare nu trebuie identificate

2. Prevenirea complicațiilor imediate
3. Bilanț imagistic
4. Nu este necesară evaluarea durerii
5. Supravegherea parametrilor vitali
6. Se imobilizează doar articulația de deasupra focarului de fractură
7. Aprecierea gravității se face cu pacientul dezbrăcat
8. În cazul fracturii deschise nu este necesară toaletă locală
9. Asigurarea eliminărilor
10. Analgezia este contraindicată
1. În caz de fractură nu este necesară supravegherea parametrilor vitali

2. Imobilizarea nu are ca scop analgezia
3. Membrul imobilizat se menține în poziție proclivă pentru păstrarea edemului
4. Analgezia nu ține cont de nivelul durerii
5. Se recomandă transportul de urgență la spital pentru continuarea
investigațiilor
6. Pacientul cu fractură de femur trebuie instalat la ultimul etaj al locuinței, la
externare pentru a limita iesirile in mediul inconjurator
7. Este necesară acoperirea pacientului pentru prevenirea hipotermiei, dacă este
în sezonul rece
8. Este importantă educația pacientului privind supravegherea membrului
imobilizat
9. Imobilizarea are ca scop analgezie
10. Prin imobilizare se evită deplasarea focarului de fractură
116/116

Nursing-Clinic 230614 143335-3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nursing-Clinic 230614 143335-3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UMF EXAMENE

BIOLOGIE CELULARĂ ȘI MOLECULARĂ 150

DEZVOLTARE SPECIFICĂ PRACTICĂRII

PRACTICĂ MEDICALĂ DE SPECIALITATE 0

STAGIU DE ABILITĂŢI PRACTICE DE

NURSING CLINIC 300

1. Cele 14 Necesități fundamentale ale ființei umane descrise de Henderson sunt:

1. Necesitatea menţinerii temperaturii corporale în limite optime

3. Necesitățile umane sunt structurate de Maslow, piramidal pe 5 niveluri, alegeti

1. Necesități legate de respect

4. Piramida Necesităților, Maslow. Alegeti afirmatiile corecte:

1. Nevoia de apartenenta, de a apartine unui grup

6. Tubul digestiv este format din:

7. Glandele anexe ale tubului digestiv sunt:

9. Saliva are următoarele roluri:

10. Reglarea deglutiției este asigurată de receptorii din:

12. Este adevărat despre secreția biliară:

13. Este adevărat despre secreția intestinală:

1. Este produsă de pancreas

1. Absorbția glucidelor se face sub formă de monozaharide

15. Factori care influenţează satisfacerea necesităţii unei nutriții şi hidratări

1. concentrația serică de acid uric

18. Manifestări de dependenţă în ce privește necesitatea unei nutriții şi hidratări

1. Ingestia inadecvată, redusă cantitav/calitativ

19. Ingestia inadecvată, redusă cantitav/calitativ, poate avea la bază:

1. disconfort în timpul/după ingestie

1. imposibilitatea/inabilitatea de a achiziționa și prepara hrana

21. Necesar metabolic crescut se poate manifesta în condiții speciale precum:

22. În funcție de patologie, durerea acută sau cronică intermitentă la nivelul

1. fosă iliacă stângă și flanc stâng, patologie colon

24. În caz de vărsături se apreciază:

25. Sunt adevărate următoarele afirmații despre simptome:

1. Reprezintă motivul solicitării evaluării medicale

1. Melena este scaun cu sânge, de obicei moale, lucios, păstos, „negru ca

27. Următoarele afirmații despre simptomele digestive sunt adevărate:

1. Polidipsia reprezintă ingerarea unei cantități mari de alimente datorită

29. Examenul obiectiv al pacientului evaluează următoarele:

30. Următoarele sunt semne posibile la un examen obiectiv:

32. Următoarele sunt semne posibile la un examen obiectiv:

33. Următoarele sunt semne posibile la un examen obiectiv:

1. Leziuni tip ragade (“zăbăluțe”)

1. Obiectivele profesionale personale

35. Semnele care pot apărea la palparea abdomenului sunt:

36. Clasificarea în funcție de IMC este:

1. Obez clasa 2 = 35 – 39,9 kg / m2

1. Exista doar respiraţie internă

38. Ventilaţia pulmonară. Alegeți afirmațiile corecte:

1. Schimburile gazoase dintre atmosferă şi plămân nu depind de diferenţele de

39. Mecanica ventilaţiei. Alegeți afirmațiile corecte:

1. Respiratia de tip costal, mai frecventă la barbati

1. Se mai pot produce contracţii ale muşchilor aripioarelor nazale

41. Alegeți afirmațiile corecte:

1. Componentele morfologice ale aparatului respirator sunt reprezentate de căile

1. Difuziune alveolo – capilară: nu se face trecerea O2 din aerul atmosferic

1. Oxigenul sub forma unei combinaţii labile cu Hb – 60 % și nedizolvat în

1. Sistemul nervos simpatic asigură acțiunea bronhodilatatoare

45. Reglarea ventilaţiei. Alegeți afirmațiile corecte:

1. Sistemul nervos simpatic – actiune vasodilatatoare

49. Manifestări de independență:

1. Cauze multiple – afecțiuni neinflamatorii locale în viroze respiratorii

51. Dispneea. Alegeți afirmațiile corecte:

1. Semne de dispnee – mişcări de pistol ale capului

52. Dispnee restrictiva. Patologii implicate: