Parțial 2

1. Importanța grăsimilor alimentare

- sunt principalele surse de acizi graşi şi au rol vital în menţinerea să nă tă ţii pielii şi a
pă rului
- la absorbţia vitaminelor liposolubile
- eliminarea bilei (funcţia exocrină a pancreasului)
- îmbună tă ţesc calită ţile gustative ale hranei şi provoacă senzaţia de saturaţie
- în protejarea organismului de şocuri - -
menţinerea temperaturii şi funcţionarea normală a celulelor

2. Tehnologia de obținere a grăsimilor animale

Gră simile alimentare animale se obțin din țesut gras, iar untura de pește din ficat. -Untura de porc
folosește ca materie primă slă nina și osâ nza, pentru seul topit se folosește seul crud de la rinichi și
uneori maniamentele externe și interne

Gră simea de pasă re (untura) se obține din țesutul gras din regiunea viscerală . Materia primă primă
trebuie recoltată în cel mai scurt timp de la tă ierea animalului și introdusă în procesul de
fabricație, altfel este posibilă instalarea proceselor de râ ncezire.

Obținerea gră similor presupune parcurgerea urmă toarelor operațiuni: sortarea și pregă tirea
materiei prime; extragerea gră simii; rafinarea; ră cirea; ambalarea

Ț esuturile grase provenite de la animale sacrificate se sortează pe calită ți, se cură ță de resturile de
carne, de sâ nge, se spală și se mă runțesc pentru a ușura topirea și favoriza creșterea randamentului

Extracția gră simii din țesutul adipos se face prin topire, deci cu ajutorul temperaturii ridicate,
urmată de fierbere-presare. Există două sisteme de fabricație și anume: sitemul discontinuu și
sistemul continuu

3. Enumerați tipurile de grăsimi animale

lichide - uleiul de peşte solide- seul de bovine, ovine

- ulei de balenă , focă - untura de porc, de pasă re (gă ină , rață , gâ scă )

- ulei de copite bogate sarace si foarte sarace

4. Calitatea grăsimilor alimentare

Calitatea gră similor alimentare poate fi apreciată din două puncte de vedere:

- prin analiza corespondenței dintre proprietă țile organoleptice și fizico-chimice reale cu cele
standardizate și implicit confirmarea naturii și originii gră similor;
- prin starea de prospețime și nivelul degradă rilor din timpul pă strarii.

Proprietă țile organoleptice au o importanță aparte pentru aprecierea calită ții gră simii.

Ele permit evaluarea aplicarii corecte a tehnologiei de obținere și a procesului de

rafinare, identificarea proceselor de râ ncezire

Culoarea se finalizează prin operațiunile de rafinare, iar gră simile de calitate au culori câ t mai
deschise sau câ t mai slab nuanțate.

Mirosul și gustul. Gră simile de calitate nu trebuie să transmită mirosul și gustul propriu produselor
alimentare sau preparatelor culinare.

5. Importanța alimentației pentru creșterea animalelor

In practica creșterii animalelor, dintre toți factorii de mediu externi, alimentația influențează cel
mai mult organismul animal. Astfel, într-o succesiune schematică , importanța alimentației se
reflectă în biologia organismului animal astfel:

-Influențează direct asupra funcției de reproducție;

-favorizează creșterea și dezvoltarea organismelor, (realizează precocitatea lor) și în anumite limite

poate fi dirijată creșterea tineretului în direcția dorită ;

-poate spori rezistența la boli și a capacită ții de adaptare la condițiile de mediu;

-poate reprezenta un factor de influență al producțiilor animale sub aspect calitativ și cantitativ;

-determină în mare mă sură prețul de cost al produselor și productivitatea

6. Particularitățile aparatului digestiv al animalelor domestice

Tubul digestiv are in componenta o porțiune ingestivă (gura, faringe, esofag), o portiune digestivă
(stomac, intestin subtire si o parte din intestinul gros) și o portiune ejectiva (rectul).

Cavitatea bucala este primul segment al tubului digestiv. Comunica cu exteriorul prin orificiul bucal
(delimitat de buze) si apoi cu faringele prin orificiul bucofaringian. Este delimitata de obraji, bolta
palatina si podeaua bucala.

In interiorul cavită ții bucale se gă sesc dinții și limba, cu rol important în prehensiunea (prinderea),
masticația și deglutiția furajelor. In cavitatea bucală se varsă saliva, produs al glandelor salivare
( glandele parotida, submaxilara și sublinguala ).

Faringele este un organ musculos, comun aparatului respirator si digestiv, fă câ nd legatura dintre
fosele nazale și laringe, precum și dintre cavitatea bucală și esofag.

Esofagul este un tub musculos care stabileste comunicarea dintre faringe și stomac, în care se
deschide printr-un orificiu ( cardia). La pă să ri porțiunea cervicală prezintă o dilatație numită gușă .
Stomacul este organul de baza al tubului digestiv si are formatul unei cavitati musculare cu doua
orificii, cardia spre esofag si pilor spre intestinul subtire.

In structura stomacului intra 2-3 straturi de muschi, o seroasa la exterior ( perimetrul visceral ) si o
mucoasa in interior, cu mai multe tipuri de glande, dintre care cele fundice secretă pepsina si acidul
clorhidric.

La speciile de animale domestice, stomacul apare sub forme variate.

*La rumegatoare

Stomacul este precedat de trei dilatatii, cunoscute sub numele de prestomace

(rumen, retea si foios, care formeaza complexul gastric). Prestomacele rumegatoarelor sunt lipsite
de glande și întrec cu mult capacitatea stomacului.

*La pă să ri

Stomacul este format din două compartimente, denumite stomac glandular și

stomac muscular sau triturator. Stomacul tritulator ( pipota ) are mucoasa acoperită de o cuticulă ,
în cavitatea pipotei gă sindu-se în permanență o cantitate de pietricele care intervin în triturarea
gră unțelor

7. Fiziologia aparatului digestiv

Digestia

Pentru ca substantele nutritive să poată fi absorbite și asimilate de că tre organism, este necesară
scindarea lor în substanțe cu moleculă simplă .

Totalitatea transformarilor fizice și chimice suferite de că tre substanțele nutritive din hrana în
tubul digestiv, poarta denumirea de digestie.

in funcție de segmentele tubului digestiv în care are loc, digestia cuprinde urmă toarele etape:
digestia bucală , digestia gastrică și digestia intestinală .

Digestia bucala

In cavitatea bucală datorită dinților, limbii și salivei, are loc o digestie mecanică și una chimică .

Digestia mecanică constă în masticație (fă ră mițarea alimentelor cu ajutorul dinților) și insalivație
(inmuierea lor cu saliva, produsă de glandele salivare).

Digestia chimică se datorează unui ferment din salivă , ptialina, care acționează asupra
glucidelor, pe care le scindează pâ nă la nivel de maltoză
Digestia gastrica

In stomac, hrana suferă o acțiune mecanico-fizică și o alta chimică .

Digestia mecanică constă în continuarea procesului de mă runțire, omogenizare și amestecarea

cu sucul gastric

Digestia chimică este determinată de acțiunea sucului gastric, care este un amestec de apă ,
substanțe organice, anorganice ( HCl, NaCl, SO4), fermenți, mucus

Digestia intestinală

-Digestia mecanică din intestinul subțire se datorește mișcă rilor speciale ale intestinelor, în vederea
amestecă rii și imbibă rii hranei cu sucuri intestinale

- Digestia chimică este datorată sucului pancreatic și bilei de pe o parte și sucului enteric, de pe altă
parte