Prisma optica

Prisma optică este un obiect optic transparent care poate fi utilizat pentru a descompune
lumina în diferite culori și pentru a crea efecte de curbură sau de refracție. A fost inventată în
secolul al XVII-lea de către fizicianul englez Sir Isaac Newton și a revoluționat domeniul
optic, permitând o înțelegere mai profundă a naturii luminii.

O prismă optică are o formă trapezoidală și este fabricată din sticlă sau cristal. Atunci când
lumina trece prin prisma optică, acesta se curbează de două ori, o dată la intrarea în prismă
și o dată la ieșirea din aceasta. Datorită acestei curburii, lumina se descompune în culorile
sale componente, ceea ce este cunoscut sub numele de dispersie. Culorile sunt separate
într-un spectru de la violet la roșu, ordonate în ordine inversă de lungimea de undă.

Un alt aspect important al prismei optice este indicele de refracție. Indicele de refracție
măsoară capacitatea unui material de a refracta lumina și este definit ca raportul dintre
viteza luminii în vid și viteza luminii într-un material dat. De exemplu, sticla are un indice de
refracție mai mare decât aerul, ceea ce înseamnă că lumina se curbează mai mult atunci
când trece prin sticlă decât atunci când trece prin aer.

Principala utilizare a prismelor optice este pentru descompunerea luminii albe în culorile sale
componente. Acest efect este cunoscut sub numele de dispersie și se datorează faptului că
diferitele culori ale luminii au lungimi de undă diferite. Atunci când lumina trece prin prisma
optică, aceasta se descompune într-un spectru de culori care poate fi observat cu ușurință.

Prismele sunt de obicei fabricate din sticlă sau cristal și au o formă trapezoidală, cu o bază
mai mare și o vârf ascuțit. Ele funcționează prin refracția luminii, care este schimbarea
direcției luminii atunci când trece prin mediul transparent cu o densitate diferită. În cazul
prismelor, lumina se curbează de două ori: o dată la intrarea în prisma și o dată la ieșirea din
aceasta.

Prin utilizarea prismei optice, fizicienii pot analiza lumina și pot studia proprietățile sale.
Acesta poate fi utilizat în spectroscopie, care este studiul spectrului luminii și care ne permite
să identificăm compoziția unui obiect în funcție de culorile pe care le emite sau le absoarbe.
De exemplu, spectroscopul poate fi folosit pentru a identifica elementele chimice prezente
într-o stea.

O altă utilizare importantă a prismelor optice este în telescoapele astronomice. Prin

utilizarea unor prismă speciale numite prisme de prismazen, telescoapele pot fi construite
astfel încât să inverseze imaginea, astfel încât obiectele văzute prin telescop să apară cu
susul în jos.