PERIOADA PREOPERATORIE

Perioada preoperatorie - timpul de la sosirea bolnavului in institutia medicala si pina la

inceperea operatiei. Durata ei poate fi diferita si depinde de caracterul afectiunii, starea
generala a bolnavului, urgenta interventiei.
Sarcinile principale a perioadei preoperatorie:
1) Stabilirea si confirmarea diagnosticului;
2) Determinarea indicatiilor, termenii efectuarii si caracterul operatiei;
3) Pregatirea bolnavului catre operatie.
Scopul principal al perioadei preoperatorie - minimalizarea riscului operatiei ce va avea loc si a
posibilitatii dezvoltarii complicatiilor postoperatorii.
Stabilind diagnosticul afectiunii chirurgicale, trebuie de indeplinit intr-o succesiune concreta
actiunile principale, care asigura pregatirea bolnavului pentru operatie:
1) Determinarea indicatiei si termenii operatiei, evidentierea contraindicatiilor;
2) Efectuarea examinarilor clinice, investigatiilor de laborator si instrumentale suplimentare
cu scop de apreciere a starii organelor si sistemelor de importanta vitala;
3) Aprecierea riscului anestezic-operator;
4) Efectuarea pregatirii psihologice a bolnavului catre operatie;
5) Pregatirea organelor, corectia tulburarilor de homeostaza;
6) Efectuarea profilaxiei infectiei endogene;
7) Selectarea metodei de anestezie, efectuarea premedicatiei;
8) Pregatirea prealabila a cimpului operator;
9) Plasarea bolnavului pe masa de operatie.
Determinarea termenilor operatiei
Termenii de efectuare a operatiei sint determinati de indicatiile, care pot fi vitale, absolute si
relative.
Indicatiile vitale catre operatie apar in asa afectiuni, in care orice aminare cit de mica a operatiei
ameninta viata bolnavului. Asa operatii se indeplinesc in mod extrem de urgent. Indicatile vitale
pentru operatie apar in urmatoarele stari patologice:
1. Hemoragii continue in ruptura organului intern (ficat, splina, rinichi, trompe uterine in
cazul dezvoltarii sarcinii in ea), lezarea vaselor magistrale, ulcer gastric si duodenal. In
asemenea cazuri, daca hemoragia continua nu va fi stopata in timpul operatiei, ea poate
conduce la decesul bolnavului.
2. Afectiuni acute a organelor cavitatii abdominale cu caracter inflamator - apendicita acuta,
hernia strangulata, ocluzia intestinala, tromboembolia. Aceste afectiuni sint periculoase
prin dezvoltarea peritonitei sau gangrenei organului in tromboembolie, ce reprezinta
pericol pentru viata bolnavului.
3. Afectiunile supurativ-inflamatorii - abcesul, flegmonul, mastita purulenta, osteomielita
acuta si altele. In asemenea cazuri aminarea operatiei poate conduce la dezvoltarea la
bolnavi a infectiei purulente generalizate - sepsisului.
Indicatiile absolute pentru operatie apar in asa afectiuni, in care neindeplinirea operatiei,
aminarea ei indelungata, pot conduce la starea, amenintatoare pentru viata bolnavului. Aceste
operatii se efectuiaza in mod urgent, peste citeva zile sau saptamini dupa internarea bolnavului in
sectia de chirurgie. Catre asa interventii se refera neoformatiile maligne, stenoza pilorica, icterul
1
mecanic, abcesul pulmonar cronic si altele. Aminarea indelungata a operatiei poate conduce la
aparitia metastazei tumorale, iepuizare, insuficienta hepatica si alte complicatii grave.
Indicatiile relative catre operatie servesc afectiunile, ce nu ameninta viata bolnavului (hernie,
dilatare varicoasa a venelor superficiale a membrelor pelvine, tumori benigne). Aceste operatii se
efectuiaza in mod programat.
Contraindicatiile pentru efectuarea operatiei pot fi: insuficienta cardiaca, respiratorie si
vasculara (socul), infarctul miocardic, ictusul, insuficienta hepatica, boala tromboembolica,
tulburarile metabolice grave (decompensarea DZ, starea precomatoasa, coma), anemia severa,
casexia accentuata. Modificarile mentionate din partea organelor de importanta vitala trebuie
apreciate individual, corespunzator volumului si gravitatii operatiei presupuse. Aprecierea starii
bolnavului se efectuiaza in comun cu specialistii corespunzatori (internist, neuropatolog,
endocrinolog). In indicatiile relatice pentru operatie si prezenta afectiunilor, care sporesc riscul
ei, interventia se amina, si specialistii respectivi se ocupa de tratamentul afectiunilor.
La efectuarea operatiei dupa indicatii vitale, cind pregatirea preoperatorie e limitata de citeva
ore, aprecierea starii bolnavului si pregatirea lui pentru operatie se efectuiaza in comun -
chirurgul, anesteziologul, internistul. E necesar de determinat volumul operatiei, metoda de
anestezie, remediile terapiei medicamentoase si de transfuzie. Volumul operatiei trebuie sa fie
minimal, indreptat la salvarea vietii bolnavului. Spre exemplu, la bolnavul grav cu colecistita
acuta operatia se limiteaza la aplicarea colecistostomei; la bolnavul cu ocluzie intestinala,
provocata de o tumoare a colonului, operatia consta in aplicarea colostomei etc.
Alegerea metodei de anestezie la acesti bolnavi trebuie sa fie strict individuala.
In afectiunile pulmonilor, astm bronsic se indica anestezia generala cu halotan, in insuficienta
cardiaca unele operatii trebuie efectuate sub anestezie locala.
Aprecierea riscului operator-anestezic
Operatia chirurgicala si anestezia prezinta pericol potential pentru bolnav. Deaceea aprecierea
obiectiva a riscului operator-anestezic e foarte importanta pentru determinarea indicatiilor catre
operatie si selectarea metodei de anestezie. Aceasta permite micsorarea pericolului operatiei pe
baza pregatirii preoperatorii adecvate, selectiei volumului rational al interventiei chirurgicale si
tipului anesteziei. De regula se utilizeaza aprecierea in baluri a riscului operator-anestezic, care
se efectuiaza evidentiind trei factori: starea generala a bolnavului, volumul si caracterul
operatiei, tipul anesteziei.
I. Aprecierea starii generale a bolnavului:
1) Starea generala buna a bolnavului cu afectiuni chirurgicale localizate in lipsa afectiunilor
asociate si tulburarilor sistemice - 0,5 baluri;
2) Starea de gravitate medie: bolnavi cu tulburari sistemice usoare si moderate - 1 bal;
3) Starea grava: bolnavi cu tulburari sistemice accentuate, legate de afectiunile chirurgicale
sau asociate - 2 baluri;
4) Starea extrem de grava: bolnavii cu tulburari sistemice extrem de grave, conditionate de
boala de baza sau asociata, care prezinta pericol pentru viata bolnavului fara interventie
chirurgicala sau in timpul efectuarii ei - 4 baluri;
5) Starea terminala: bolnavii cu decompensarea functiilor organelor si sistemelor vitale, ce
determina probabilitatea decesului in timpul operatiei sau in orele apropiate dupa
efectuarea ei, - 6 baluri.
II. Aprecierea volumului si caracterului operatiei:

2
 1) Operatii la suprafata corpului si operatii purulente mici - 0,5 baluri;
2) Operatii mai dificile la suprafata corpului, organele interne, coloana vertebrala, nervii si
vasele periferice - 1 bal;
3) Operatii vaste si de durata pe organele interne, in traumatologie, urologie, oncologie,
neurochirurgie - 1,5 baluri;
4) Operatii complicate pe cord, vasele magistrale, operatii largite in oncologie, operatii
repetate si reconstructive - 2 baluri;
5) Operatii complicate in conditii de CEC, transplantarea organelor interne - 2,5 baluri.
III. Aprecierea caracterului anesteziei:
1) Anestezia locala potentata - 0,5 baluri;
2) Anestezia regionala, rahidiana, epidurala, intravenoasa, anestezia generala inhalatorie
prin masca cu respiratie spontana - 1 bal;
3) Narcoza endotraheala combinata standard - 1,5 baluri;
4) Narcoza endotraheapa combinata in asociere cu hipotermie artificiala, hipotonie arteriala
dirijata, terapie de perfuzie masiva, electrocardiostimulare - 2 baluri;
5) Narcoza endotraheala combinata in asociere cu CEC, oxigenare hiperbara, cu utilizarea
terapiei intensive, reanimare - 2,5 baluri.
Riscul se va aprecia prin sumarea balurilor:
- Gradul I (risc nesemnificativ) - 1,5 baluri
- Gradul II (risc moderat) - 2 - 3 baluri;
- Gradul III (risc considerabil) - 3,5 - 5 baluri;
- Gradul IV (risc sporit) - 8,5 - 11 baluri.
Indicele obtinut permite permite reducerea pericolului interventiei chirurgicale pe baza
micsorarii volumului ei, selectiei corecte a caracterului operatiei si anesteziei cu un risc
minimal.
Examinari suplimentare
Aprecierea corecta a starii bolnavului pina la operatie e facilitata de examinarea lui minutioasa.
In perioada preoperatorie apare necesitatea in efectuarea examinarilor suplimentare.
Din anamneza trebuie de evidentiat prezenta setei, volumul pierderilor lichidelor cu voma,
volumul hematemezei si volumul orientativ al singerarii in hemoragia externa. Se apreciaza
anamneza alergologica si transfuziologica: toleranta remediilor de transfuzie a bolnavilor in
trecut, prezenta afectiunilor hepatice si renale, cantitatea de urina eliminata in legatura cu
afectiunea dezvoltata.
La inspectia pielii si mucoselor trebuie de atras atentie la uscaciunea lor, colabarea venelor
superficiale, ceea ce indica la deshidratare, tulburari volemice. Cianoza virfului degetelor, nuanta
marmorata a tegumentelor demonstreaza despre tulburarea microcirculatiei, insuficientei
respiratorii.
Obligatorii sint determinarea frecventei si caracterului pulsului, TA, iar la bolnavii gravi - a PVC
(in norma 50 - 150 mmH2O), deasemenea efectuarea ECG. Se apreciaza profunzimea si
frecventa respiratiei, se determina prezenta dispneei, suflurilor si ralurilor la auscultatia
pulmonilor.
Pentru aprecierea functiei evacuatorii a rinichilor se apreciaza diureza - circadiana si orara (in
norma - 30-40 ml/h), densitatea relativa a urinei.

3
Cu scop de apreciere a starii homeostazei periodic se apreciaza concentratia Hb, indicele Ht,
EAB, starea principalilor electroliti (Na+, K+, Ca2+, Mg2+, Cl-), VSC si componentelor lui.
Modificarile homeostazei nu poarta caracter specific, ele se manifesta in diferite afectiuni
chirurgicale (traumatism, hemoragie, infectie chirurgicala).
In situatii extreme datele de laborator trebuie de limitat, pentru a nu intirzia operatia. Dupa
stabilirea diagnosticului analiza generala de singe si urina (analize generale) permit aprecierea
gradului modificarilor inflamatorii si singerarii (continutul de Hb, Ht). dupa analiza generala de
urina se apreciaza starea rinichilor. La posibilitate se apreciaza metoda expres de aprexiere a
compozitiei electrolitice a singelui, VSC. Aceste date sint importante pentru efectuarea terapiei
de transfuzie atit cu scop de dezintoxicare (in inflamatia purulenta), cit si substitutiva (in
hemoragie). Se evidentiaza prezenta la bolnav a afectiunilor inflamatorii (inflamatii dentare,
tonzilita, faringita cronica, afectiuni supurative a pielii, inflamatia anexelor uterine, prostatei
etc), se efectuiaza sanarea focarelor de infectie cronica. Daca operatia se efectuiaza dupa
indicatii relative, bolnavul poate fi externat pentru tratamentul afectiunilor inflamator cronice.
Timpul pentru pregatirea catre operatie este extrem de limitat in operatii extreme si practic
lipseste in situatiile extreme (in leziuni de cord, hemoragii interne masive), cind bolnavul se
transporta in sala de operatie.
Pregatirea pentru operatie
Pregatirea pentru operatie incepe din momentul internarii bolnavului in sectia de chirurgie.
Medicul sectiei consultative sau de la salvare la primul contact cu bolnavul determina indicatiile
prezumptive pentru operatie, efectuiaza examinarile, care permit stabilirea diagnosticului,
efectuiaza pregatirea psihologica a bolnavului, ii explica acestuia necesitatea operatiei si il
convinge de sfirsitul favorabil a ei. Daca sint tulburate functiile organelor vitale, a aparut
hemoragia, socul, medicul intreprinde masuri antisoc, stoparea hemoragiei, utilizeaza remedii
cardiace, vasculare. Aceste actiuni se continua in timpul transportarii bolnavului in sectia de
chirurgie si reprezinta inceputul pregatirii bolnavului pentru operatie.
Pregatirea psihologica e indreptata la linistirea bolnavului, insuflarea increderii lui in sfirsitul
favorabil al operatiei. Bolnavului i se explica imposibilitatea aminarii operatiei si necesitatea
efectuarii ei urgente, facind aceasta intr-o maniera lenta, cu un glas linistit, pentru a insufla
incredere fata de medic. In deosebi este important de convins bolnavul, care refuza operatia, care
isi subapreciaza gravitatea situatiei. Aceasta se refera la asa afectiuni si stari, precum apendicita
acuta, hernia strangulata, perforatia organului cavitar, hemoragia intraabdominala (in sarcina
extrauterina intrerupta, ruptura ficatului, splinei), leziune penetranta in abdomen, torace, cint
intirzierea operatiei poate conduce la progresarea peritonitei,m hemoragie grava si consecinte
irecuperabile.
Pregatirea preoperatorie - este o etapa importanta a tratamentului chirurgical al bolnavului.
Chiar si in operatia efectuata perfect, si nu sint luate in consideratie tulburarile organelor si
sistemelor, nu este efectuata corectia lor pina la, in timpul si dupa interventie, succesul
tratamentului este suspect si consecinta operatiei poate fi nefavorabila.
Pregatirea preoperatorie trebuie sa fie de scurta durata, rapida si efectiva in situatiile extreme in
primul rind indreptata la micsorarea gradului hipovolemiei si deshidratarii tesuturilor. La
bolnavii cu hipovolemie, tulburari a EAB si EHE dintr-odata se incepe terapia de perfuzie:
perfuzia de dextran macromolecular, albumina, proteina, solutie hidrocarbonat de natriu in
acidoza. Pentru micsorarea acidozei metabolice se administreaza solutie de dextroza cu insulina.

4
In hemoragia acuta si stopata se efectuiaza transfuzia de singe,m dextran macromolecular,
albumina, plasma. In hemoragia continua se incepe transfuzia in citeva vene si bolnavul se
indreapta dintr-odata in sala de operatie, unde se efectuiaza operatia cu scop de hemostaza cu
suportul terapiei de transfuzie, care continua si dupa interventie.
La internarea bolnavului in stare de soc (traumatic, toxic sau hemoragic) cu hemoragie stopata se
efectuiaza terapie antisoc, indreptata la lichidarea factorului socogen (lichidarea durerii in socul
traumatic, stoparea hemoragiei in socul hemoragic, terapia de dezintoxicare in socul toxic) si
tonusului vaselor (cu ajutorul vasoconstrictoarelor).
Socul se considera a fi o contraindicatie pentru operatie (cu exeptia celui hemoragic in
hemoragia continua). Operatia se efectuiaza atunci, cind TA se stabileste la nivelul nu mai jos de
90 mmHg. In socul hemoragic si hemoragia interna continua se opereaza, neasteptind iesirea
bolnavului din starea de soc, deoarece cauza socului e hemoragia care poate fi lichidata doar in
timpul operatiei.
Pregatirea organelor si sistemelor de homeostaza trebuie sa fie complexa si sa includa
urmatoarele masuri:
1) Ameliorarea activitatii vasculare, corectia tulburarilor de microcirculatie cu ajutorul
remediilor cardiovasculare, preparatelor, ce amelioreaza microcirculatia (dextran
micromolecular etc);
2) Lupta cu insuficienta respiratorie (oxigenoterapia, normalizarea circulatiei sangvine, in
cazuri extreme - VMC);
3) Terapia de dezintoxicare - administrarea lichidelor, solutiilor substituiente sangvine,
diureza fortata, utilizarea metodelor speciale de detoxifiere - hemosorbtia, limfosorbtia,
plasmafereza, oxigenoterapia;
4) Corectia tulburarilor in sistemul hemostazei.
La evidentierea la bolnav a unui careva tip de hipovolemie, tulburari a EAB, EHE, se determina
urgenta terapiei complexe de perfuzie, indreptate la corectia tulburarilor cu ajutorul remediilor,
ce restabilesc VSC, lichideaza deshidratarea, normalizeaza EAB si EHE.
Pregatirea preoperatorie speciala se efectuiaza in corespundere cu afectiunea si e determinata
de localizarea procesului si starea bolnavului. Asa, operatia pe colon va fi precedata de o
pregatire speciala a colonului: dieta fara balast, consum de laxative, cu citeva zile pina la
operatie se efectuiaza clisme evacuatorii. Cu 2-3 zile pina la ea se administreaza peroral
antibiotice cu spectru larg, pentru a micsora insamintarea bacteriana a colonului si totodata
scaderea riscului de infectare a tesuturilor inconjuratoare si a suturilor intestinale in perioada
postoperatorie.
In operatia pentru stenoza antro-pilorica gastrica, cauzata de boala ulceroasa sau tumoare,
prealabil timp de citeva zile se evacuiaza prin sonda continutul gastric si stomacul se spala pina
la apa curata cu solutie de hidrocarbonat de natriu, solutie slaba de acid clorhidric sau apa fiarta.
In afectiuni pulmonare cronice (abces, boala bronsectatica) in perioada preoperatorie se
efectuiaza sanarea complexa bronhiala, se utilizeaza inhalarea de antibiotice, antiseptice pentru
lupta cu microflora si fermenti proteolitici, remedii mucolitice pentru fluidificarea si evacuarea
mai usoara a sputei mucopurulente; se utilizeaza remedii pentru administrare endotraheala si
endobronhiala, se utilizeaza bronhoscopie curativa pentru sanarea arborelui bronhial si cavitatii
abcesului.

5
Cu scop de sanare a cavitatii osoase, fistulelor purulente la bolnavii cu osteomielita cronica in
perioada preoperatorie prin cateterele administrate prin traiectele fistuloase, se efectuiaza lavajul
indelungat cu solutii de antibiotice, fermenti proteolitici.
In dereglarea alimentatiei naturale, pasajului alimentelor bolnavul se trece la alimentatie
parenterala sau prin sonda (trecuta distal de ingustarea in esofag sau sectorul evacuator gastric)
sau prin gastrostoma.
O atentie deosebita necesita pregatirea la bolnavii, la care interventia chirurgicala, leziunile
traumatice au aparut pe fon de DZ. E necesar de corectat EAB (acidoza metabolica), tulburarilor
in sistemul cardiovascular, renal, nervos. Bolnavii, ce folosesc forme prolongate de insulina, pina
la operatie sint trecuti la utilizarea formei simple de insulina.
In perioada preoperatorie apare necesitatea de efectuare a unor careva proceduri, indreptate la
pregatirea organelor si sistemelor de organe. Daca bolnavul in aju s-a alimentat sau la el exista
date de ocluzie intestinala, preoperator se efectuiaza lavajul gastric pentru prevenirea vomei sau
regurgitarii in timpul anesteziei.
Pentru lavajul gastric sint necesare - o sonda, pilnie, lighean sau alt vas, sort, manusi, vas cu apa
fiarta, seringa Jane. Daca permite starea bolnavului, el se aseaza pe scaun, insa mai frecvent se
recurge la pozitia in decubit lateral. Capatul sondei se unge cu lubrifiant, se introduce in narina
cea mai ingusta, apoi in faringe, impunind bolnavul sa inghita, si usor se impinge sonda in
esofag. Cind ajunge sonda la o distanta de circa 50 cm (marcaj pe sonda), inseamna ca capatul
distal se afla in sectorujl cardial gastric. In cazul stomacului supraplin deodata prin sonda incepe
sa curga continutul, care curge liber in lighean. Cind curgerea sinestatatoare se opreste, in
capatul proximal se aplica pilnia (sau seringa Jane) si se administreaza apa. Pilnia trebuie sa fie
mai sus de nivelul gurii cu 20-25 cm, se administreaza un volum de 0,6 - 1 litru apa, care trece in
stomac. Apoi se aspira (sau se coboara sonda ca sa curga sinestatator). Daca lichidul introdus a
iesit in cantitate mai mica, atunci se schimba pozitia sondei - mai profund sau usor se extrage. Se
face pina la apa curata.
Cateterizarea vezicii urinare pina la operatie se efectuiaza cu scop de evacuare a ei, iar in
retentia de urina - pentru examinarea vezicii urinare, daca exista suspectie la trauma rinichiului
sau cailor urinare.
Pentru cateterizare sint necesare: cateter de cauciuc, doua pencete sterile, lubrifiant, tamponase
de vata, solutie de furacilina 1:5000 sau acid boric de 2%. Toate se plaseaza intr-o tavita sterila.
Se spala miinile cu sapun si se prelucreaza miinile 3 min cu alcool.
La cateterizarea uretrei masculine bolnavul se culca pe spate cu picioarele flectate in genunchi si
solduri si abduse. Intre picioare se plaseaza tavita pentru colectarea urinei. Glandul penian si
regiunea orificiului extern al uretrei se prelucreaza cu tamponasul inmuiat in antiseptic. Cu
penceta se aouca cateterul la o distanta de 2-3 cm de la capat si se unge cu lubrifiant (vaselina
etc). Cu mina stinga intre degetele III si IV se apuca penisul in regiunea coroanei, iar cu degetele
I si II se deschide marginea orificiului uretrei externe si cu penceta se introduce cateterul.
Aparitia urinii din cateter confirma, ca el se afla in vezica urinara. La aparitia urinii se apreciaza
culoarea ei, transparenta, cantitatea. Dupa evacuarea urinii cateterul se extrage.
La imposibiltatea cateterizarii elastice se recurge la cateterizarea rigida, care necesita o
manevrare atenta si dexteritati (pericol de lezare a uretrei).

6
Cateterizarea uretrei feminine e mai simpla, deoarece uretra e mai scurta si calibru mai mare.
Pozitia bolnavei in decibit dorsal cu extremitatile flectate si abduse. Bolnava sta pe vasul de
vecei. Cu apa curgatoare se spala organele genitale externe, se desfac labiile mari, se departeaza
cele mici cu degetele miinii stingi si cu un tampon de vata, imbibat in solutie de antiseptic, se
sterge regiunea orificiului extern al uretrei. Cu mina dreapta cu penceta se introduce cateterul in
uretra. Se poate de utilizat cateterul metalic feminin, care se apuca de pavilion in asa fel, ca
virful lui sa fie indreptat in sus. Cateterul trece usor pina la aparitia urinii. Evacuind urina,
cateterul se extrage.
Pentru efectuarea clismei evacuatorii este necesar vasul Esmarc cu tub de cauciuc, robinet sau
pensa si capat de plastic. In vas se toarna 1-1,5 litri de apa, se umple tubul, pentru a evacua aerul,
si se inchide robinetul linga capatul de plastic. Bolnavul se culca in decubit lateral sting (dupa
localizarea sigmei) si se introduce capatul in rect la o distanta de 10-15 cm. robinetul se
deschide, vasul se ridica si lent se introduce apa in rect, apoi capatul se extrage, bolnavul se
intoarce in decubit dorsal pe vasul de toaleta (sau, daca permite starea, se aseaza pe vas). Se
recomanda de retinut apa cit mai mult timp.
Clisma sifon se utilizeaza in acele cazuri, cind nu se primeste evacuarea intestinului de mase
fecale cu clisme obisnuite nu se primeste (ocluzie intestinala, fecalom). Pentru sifon se utilizeaza
tub de cauciuc sau o sonda, care se imbraca pe o pilnie mare. Bolnavul se culca in decubit lateral
sting la marginea patului. Pilnia se umple cu apa si, deschizind robinetul, se extrage aerul, dapa
ce se inchide din nou robinetul. Capatul tubului sau sondei se introduce in rect la distanta de 10-
12 cm, se deschide robinetul si, ridicind pilnia, se introduce apa in colon in volum de 2-3 litri.
Apa se toarna permanent in pilnie, ca sa nu fie intrerupere in jetul de apa si ca in intestin sa nu
patrunda aer. In chemarile la defecatie pilnia se coboara mai jos de nivelul patului, atunci dupa
tipul sifonului lichidul va umple pilnia, iar cu lichidul - vor iesi gazele si masele fecale. La
umplerea pilniei lichidul se varsa. Procedura de umplere a colonului cu apa si evacuare a ei se
repeta de citeva ori, consumind 10-15 litri. Evacuarea masiva a scaunului si gazelor, disparitia
durerilor, micsorarea meteorismului sint semne favorabile in ocluzia intestinala.
In ajunul operatiei bolnavul este examinat de anesteziolog si in conformitate cu operatia
presupusa, starea bolnavului, metoda de anestezie, se indica premedicatia.
Pregatirea prealabila a cimpului operator
In ajunul operatie bolnavului i se face clisma evacuatorie, el face baie sau dus igienic, apoi
imbraca lengerie de corp noua si i se schimba lengeria de pat. Dimineata in ziua operatiei se rade
parul in regiunea cimpului operator prin metoda uscata.
In prezenta plagii pregatirea cimpului operator are careva particularitati. Pansamentul se scoate,
plaga se acopera cu un scutec steril, iar pielea din jur se prelucreaza cu eter sau iodonat si se rade
parul prin metoda uscata. Toate miscarile trebuie efectuate cu directia de la plaga, pentru a
micsora gradul de impurificare a ei. Dupa raderea parului scutecul se inlatura, pielea in jurul
plagii se prelucreaza cu iodonat si plaga se acopera cu scutec steril. In sala de operatie plaga se
prelucreaza din nou cu iodonat si se izioleaza cu lengerie operatorie sterila.
Tranportarea bolnavului in sala de operatie
Bolnavul se transporteaza in sala de operatie pe brancarda. In cazuri exceptionale se continua
perfuzia remediilor medicamentoase, concomitent cu ajutorul tubului endotraheal (daca a fost
intubata traheea) se efectuiaza VMC.

7
Daca bolnavul este cu hemoragie externa si e aplicat garoul, bolnavul se transporta in sala de
operatie cu garoul, care se scoate in timpul operatiei sau nemijlocit inaintea ei. Deasemenea in
fracturi deschise bolnavul se transporta in sala de operatie cu pansamentul, aplicat pe plaga, si cu
atela de transport, iar bolnavii cu ocluzie intestinala - cu sonda endogastrica. De pe brancarda
bolnavul se transfera cu atentie pe masa de operatie impreuna cu sistema de transfuzie, garou sau
atela de transport si se plaseaza in pozitia, necesara pentru efectuarea operatiei.
Profilaxia complicatiilor postoperatorii infectioase
Sursele microflorei, ce cauzeaza complicatii inflamatorii postoperatorii , pot fi in afara
organismului (infectia exogena), cit si in insusi organismul (infectia endogena). La micsorarea
cantitatii de bacterii patrunsi in plaga, frecventa complicatiilor scade considerabil, desi in prezent
rolul infectarii exogene in dezvoltarea complicatiilor postoperatorii datorita utilizarii metodelor
moderne de asepsie este neconsederabila. Infectarea endogena a plagii postoperatorii are loc prin
contact, pe cale hematogena si limfogena. Profilaxia complicatiilor postoperatorii inflamatorii in
asemenea cazuri se reduce la sanarea focarelor de infectie, tehnica crutatoare chirurgicala,
crearea concentratiei adecvate a remediilor antibacteriene in singe si limfa, deasemenea actiunea
asupra procesului inflamator in zona interventiei operatorii cu scop de prevenire a transformarii
inflamatiei aseptice in septica.
Utilizarea profilactica tintita a antibioticelor pentru sanarea focarelor infectiei chirurgicale la
pregatirea bolnavilor pentru operatie e determinata de localizarea focarului posibilei infectari si
presupusului agent patogen. In afectiunile inflamator cronice a cailor respiratorii (bronsita,
sinusita, faringita cronica) se indica utilizarea macrolidelor. In infectia cronica a organelor
genitale (anexita, colpita, prostatita) e rationala utilizarea fluorchinolonelor. Pentru profilaxia
generala a complicatiilor infectioase postoperatorii in conditiile moderne mai argumentata ar fi
indicarea cefalosporinelor si aminoglicozidelor. Utilizarea rationala a antibioticoprofilaxiei scade
frecventa complicatiilor postoperatorii, totodata o mare importanta are tipul interventiei
operatorii, starea bolnavului, virulenta si toxicitatea agentului patogen, gradul infectarii plagii
operatorii si alti factori.
Selectia metodelor si profilaxiei depind de aprecierea argumentata a dezvoltarii infectiei
postoperatorii si posibilului agent patogeni (sau agenit). Evidentiem patru tipuri de interventii
chirurgicale, ce se deosebesc dupa gradul riscului aparitiei complicatiilor inflamatorii
postoperatorii.
I. Operatii “curate”. Operatiile planice netraumatice, care nu antreneaza rinofaringele,
caile respiratorii, TGI sau sistemul urinar, deasemenea cele ortopedice si asa operatii,
precum mastectomia, strumectomia, herniotomia, flebectomia, protezarea
articulatiilor. Totodata in regiunea plagii operatorii nu exista semne de inflamatie.
Riscul complicatiilor infectios-inflamatorii in operatiile mentionate constituie 5%.
II. Operatii “conventional curate”. Operatiile programate netraumatice, care nu
antreneaza rinofaringele, caile respiratorii, TGI, genital feminin, urologice si
pulmonologice (fara semne ale infectiei asociate), interventie repetata prin plaga
“curata” timp de 7 zile, operatii extreme si urgente, operatii in traumatismele inchise.
Riscul complicatiilor infectioase postoperatorii in acest grup - circa 10%.
III. Operatii contaminate “impurificate”. Plagile operatorii au semne de infamatie
aseptica. Acestea sint operatii, insotite de deschiderea TGI, interventii pe tractul
urogenital sau caile biliare in prezenta urinei sau bilei infectate respectiv; prezenta
plagilor granulante pina la aplicarea suturilor secundare, operatii in leziuni traumatice

8
 deschise, traume penetrante, prelucrate timp de 24 ore (PPC timpurie). Riscul
complicatiilor infectioase postoperatorii atinge 20%.
IV. Operatii “murdare”. Interventii operatorii pe organele si tesuturile infectate in
prezenta infectiei satelite sai precursoare, in perfiratie de organ cavitar, operatii in
regiunea nazofaringelui, interventii in leziuni penetrante si traumatice in cazul
prelucrarii chirurgicale aminate sau intirziate (peste 24-48 ore). Riscul complicatiilor
infectioase postoperatorii in asemenea situatii atinge 30-40%.
Multi factori de risc al dezvoltarii infectiei dupa interventia chirurgicala sint legate de starea
insasi a pacientului. Dezvoltarea infectiei in plaga se incepe in conditii concrete, individuale
pentru fiecare bolnav si care constau in scaderea reactivitatii locale si generale a organismului.
Ultima indeosebi e caracteristica bolnavilor de virsta inaintata sau cu afectiuni asociate (anemie,
DZ etc). aceasta poate fi legat si de boala de baza: neoformatie maligna, ocluzie intestinala,
peritonita. Reactivitatea locala poate scadea in rezultatul operatiei prelungite, traumatizarii
excesive s plagii, in tesut adipos subcutan exagerat, in rezultatul tehnicii operatorii brutale, din
cauza dificultatilor tehnice in timpul operatiei, dereglarea regulilor asepticii si antisepticii.
Factorii locali si generali ai scaderii reactivitatii sint intim legati intre ei.
Prezenta infectiei precursoare sau latente creaza riscul dezvoltarii complicatiilor septice la
bolnavi. La pacientii, carora li s-au implantat proteze din material strain, poate avea loc
infectarea implantatului chiar si in acel caz, daca interventia operatorie se efectuiaza pe alta
regiune anatomica, in deosebi pe sectoare nesterile (spre exemplu, operatii pe colon).
Virsta bolnavului se afla intr-o corelare directa cu frecventa complicatiilor infectioase. Aceasta
se poate explica prin faptul, ca la oamenii de virsta inaintata e mare predispozitia la aparitia
complicatiilor infectioase in rezultatul afectiunilor asociate. Influienteaza deasemenea scaderea
fortelor de protectie a organismului, in special de structura a pielii peretelui abdominal (flaxitate,
uscaciune), deseori dezvoltare excesiva a tesutului adipos subcutan, deasemenea respectarea mai
putin buna a regimului sanitaro-igienic, ceea ce creaza o importanta deosebita in operatiile
urgente.
Factorii de risc, conditionatri de patogenitatea microorganismelor, au importanta decisiva pentru
efectuarea profilaxiei si terapiei antibacteriene. Infectia presupune prezenta unui numar
considerabil de microorganisme, capabili sa manifeste actiune patogena. Numarul lor precis
practic nu poate fi determinat; se pare, el depinde de tipul microorganismului, deasemenea si de
factorii de risc, conditionati de starea bolnavului. Factorii de risc, legati de microorganismele
patogene, in particular acei, precum virulenta, sint mai greu de examinat, cit si rolul lor in
etiologia multifactoriala a infectiei de plaga. Insa factorii de risc, legati de starea bolnavului,
particularitatile procesului patologic, ce au servit ca baza pentru operatia chirurgicala, sint supusi
aprecierii subiective si trebuie sa fie luati in consideratie in masurile profilactice.
Masurile de actiune asupra focarului interventiei operatorii, indreptate la prevenirea
complicatiilor infectioase, pot fi imparite in doua grupe: specifice si nespecifice.
Catre masurile specifice se refera masurile si metodele, indreptate la cresterea reactivitatii
generale a organismului, rezistenta lui la oricare actiuni nefavorabile, care cresc receptivitatea
organismului la infectii, la ameliorarea conditiilor operatorii, tehnicii interventiei operatorii etc.
Sarcinile profilaxiei nespecifice se rezolva in perioada pregatirii preoperatorii a bolnavilor. Catre
ele se refera:
- Normalizarea homeostazei si metabolismului;

9
 - Suplinirea pierderii sangvine;
- Masuri antisoc;
- Normalizarea echilibrului proteic, electrolitic;
- Perfectionarea tehnicii operatorii, atirnarea fina fata de tesuturi;
- Hemostaza minutioasa, micsorarea termenilor operatorii.
Asupra frecventei infectiilor de plaga influienteaza asemenea factori, precum virsta bolnavului,
inanitia, obezitatea, iradierea locului operatiei, calificarea chirurgului, ce efectuiaza operatia,
deasemenea afectiunea asociata (DZ, imunodepresia, inflamatia cronica). Insa doar respectarea
stricta a regulilor asepticii si antisepticii la efectuarea interventiilor operatorii intr-un sir de
cazuri nu este suficienta.
Prin masuri specifice trebuie de subinteles diferitele tipuri si forme de actiune asupra
probabililor agenti patogeni ai complicatiilor bacteriene, adica utilizarea remediilor si metodelor
de actiune asupra florei microbiene, si in special - indicarea antibioticelor.
1. Formele de actiune asupra agentului patogen:
- Sanarea focarelor de infectie;
- Utilizarea remediilor antibacteriene in caile de transmitere a infectiei (intravenos,
intramuscular, endolimfatic);
- Mentinerea CMI remediilor antibacteriene in zona operatiei - locul leziunii tesuturilor
(materalul antiseptic de sutura, remedii antibacteriene imobilizate pe implanturi,
introducerea antisepticelor prin microirigatoare)
2. Imunocorectia si imunostimularea.
Complicatiile infectioase postoperatorii pot fi de diferita localizare si caracter, dar principalele
dintre ele sint urmatoarele:
- Supuratia plagii;
- Pneumonia;
- Complicatii intracavitare (abcese abdominale, pleurale, empiem);
- Afectiuni inflamatorii a cailor urinare (pielita, pielonefrita, cistita, uretrita);
- Sepsis.
Cel mai frecvent tip al infectiei intraspitalicesti intilnite este cea de plaga.
In cazul probabilitatii mari ai insamintarii bacteriene a plagii pregatirea preoperatorie speciala
permite sanarea focarului de infectie sau micsorarea gradului de insamintare bacteriana a zonei
interventiei operatorii (colon, focare de infectie in cavitatea bacteriana, faringe etc).
administrarea intravenoasa a antibioticelor in ajun, in timpul operatiei si dupa ea permite
mentinerea activitatii antibacteriene a singelui pe baza circulatiei antibioticelor. Insa obtinerea
concentratiei necesare a lor in zona interventiei operatorii (locus minoris rezistentia) nu poate fi
obtinuta din cauza dereglarii circulatiei locale, edemului tesuturilor, inflamatiei aseptice.
Crearea concentratiei necesare poate fi asigurate doar prin utilizarea depoului remediilor
antibacteriene pe baza imobilizarii antibioticelor si administrarii lor in structura materialelor de
sutura, plastice, de drenaj.
Utilizarea firelor chirurgicale antiseptice, materialelor plastice pe baza de colagen si compozitii
cleioase, combinarea materialelor de pansament si drenaj, ce contin antiseptice chimice si
antibiotice, asigura mentinerea efectului antimicrobian in zona interventiei operatorii pe

10
parcursul unei perioade indelungate de timp, ceea ce previne dezvoltarea complicatiilor
purulente.
Utilizarea diferitor variante de imobilizare a remediilor antibacteriene prin includerea lor in
structura materialelor de pansament, sutura, plastice, ceea ce asigura eliminarea lenta a lor in
tesuturile inconjuratoare si mentinerea concentratiei terapeutice - e o directie de perspectiva in
profilaxia complicatiilor inflamator-purulente in chirurgie. Utilizarea firelor chirurgicale
antiseptice pentru aplicarea anastomozei creste trainicia mecanica a ei pe baza micsorarii fazei
inflamatorii si cresterea celei reparative de vindecare a plagii. Materialele osteoplastice pe baza
colagenului, ce contin antibiotice sau antiseptice chimice in osteomielita cronica, se
caracterizeaza prin activitate antibacteriana accentuata si totodata influienteaza pozitiv asupra
proceselor reparative in tesutul osos.
De mentionat, ca in operatiile de tip I profilaxia antibacteriana nu e rationala si se efectuiaza doar
in acele cazuri, cind nu se poate exclude posibilitatea infectarii tesuturilor in timpul operatiei (la
efecturea protezarii, plasarea suntului vascular sau glandei mamare artificiale, prezenta la bolnav
a starii imunodeficitare si reactivitatii scazute). In acelasi timp in operatiile de tip III si IV
utilizarea remediilor antibacteriene este obligatorie si poate fi privita ca o terapie a infectiei
chirurgicale nespecifice, totodata in tipul IV de interventii operatorii necesita mai degraba curele
lor terapeutice, decit profilactice.
Pregatirea bolnavului pentru interventii chirurgicale programate
Pacientul se va prezenta la sectia de internare, avind rezultatele explorarilor efectuate la asistenta
medicala primara prezentind:
- biletul de trimitere pentru spitalizare, cu precizarea diagnosticului de catre medicul chirurg al
sectiei consultative
- examenul clinic desfasurat al singelui
- examenul clinic al urinii, examenul materiilor fecale pentru depistarea parazitilor
- MRS
- examenul singelui la SIDA si reactia Wasserman
- grupa de singe si Rh factorul
- MRF sau examen radiologic la necesitate
- consultatia ginecologica pentru femei
- consultatia medicului stomatolog, ORL
- dupa 40 de ani - consultatia oftalmologului
Asistentul medical la sectia de internare efectuiaza:
- Indeplinirea fisei de observatie (datele pasaportale, datele politei medicale etc)
- Examineaza bolnavul, pentru a depista pediculoza, scabia
- Precizeaza anamneza alergologica
- Precizeaza prezenta hepatitelor serice
- Apreciaza la bolnav pulsul, TA si temperatura
Asistentul medical in sectiile de chirurgie:

11
 - Examineaza bolnavul privind pediculoza si scabia
- Inregistreaza bolnavul in registrul din sectie
- Familiarizeaza bolnavul cu regimul din sectie
- Conduce bolnavul in salon, facindu-i cunostinta cu ceilalti bolnavi
- Efectuiaza testele alergice la anestezice, antibiotice etc
- Seara, in ajunul operatiei, investigatiei, previne bolnavul sa nu manince si sa nu consume
multe lichide dupa orele 18.00
- Efectuiaza clisma evacuatorie, conform indicatiilor medicului
- Efectuiaza premedicatia serala prescrisa de medicul anesteziologc
- Dimineata, inainte de interventia chirurgicala, efectuiaza clisme evacuatorii
- Efectuiaza toaleta cimpului operator: rade pe uscat cimpul operator (la necesitate);
prelucreaza suprafata cu sol. Alcool 70% si o acopera cu cimp steril
- Insista ca bolnavul sa urineze
- Efectuiaza premedicatia matinala prescrisa de medicul anesteziolog cu 30-40 minute
inainte de interventia chirurgicala
- Urmareste ca bolnavul sa fie transportat pe brancarda, dezbracat insa bine invelit, cu
capul inainte
- A.m va sta in dreapta bolnavului, alaturi sau linga picioare, supraveghindu-l
Impreuna cu bolnavul se transmit:
- Fisa de observatie
- Cliseele radiologice (daca exista)
- Eprubeta cu singe (pentru efectuarea probelor serologice de compatibilitate)
Pregatirea bolnavului pentru interventii chirurgicale urgente
La UPU este necesara evaluarea starii generale a bolnavului de pe brancarda, pentru a decide
urmatorii pasi algoritmici:
- Starea de constienta
- Daca este aplicat garoul - constatarea rezervei de timp pentru activitate
- Luarea pulsului, TA, respiratiei, temperaturii corpului
- Pozitionarea corecta pe canapea a bolnavului
- Inhalarea O2 umezit (la necesitate)
- Aplicarea pungii cu geata (la necesitate)
- Solicitarea laborantului pentru efectuarea analizelor necesare (de singe)
- Efectuarea examenelor instrumentale
- Colectarea si trimiterea urinei la laborator pentru analiza
- Examinarea bolnavului privind pediculoza, scabia si dezinfectia, la necesitate, precum si
prevenirea a.m. din sectia cu paturi pentru pregatirea izolatorului
- Precizarea diagnosticului alergologic si notarea in fisa de observatie
Constatarea din anamneza, a bolilor infectioase suportate (hepatita, malaria)
Prelucrarea sanitara partiala
Completind fisa de observatie clinica, se vor nota: datele buletinului de identitate; data si ora
imbolnavirii; data si ora adresarii la medic; data si ora adresarii in sectia de triaj; data si ora
transportarii in sectia chirurgicala.
In sectia chirurgicala:

12
 - Se va pregati un pat functional cu lengerie curata si incalzit cu termofoare
- La transferul bolnavului de pe brancarda (de catre 3 persoane) pe pat, se va regla
inaltimea patului in asa mod incit sa fie mai joasa decit cea a brancardie cu 8-10 cm.
- Se va pozitiona corect bolnavul in pat, in functie de patologie
- Se va conecta bolnavul la o sonda nazala cu O2 umezit (la necesitate)
- Se va aplica punga cu gheata
- Se va solicita laborantul
- Se va determina grupa sangvina si se va trimite la laborator 5 ml de singe din vena pentru
stabilirea factorului Rh
- Clisterul evacuator se va efectua numai la indicatia medicului
- Se va pregati cimpul operator
- Medicatia preoperatorie se va efectua numai la prescriptia medicului
- Transportarea in sala de operatii - la fel ca si in cazul operatiilor programate
Particularitatile de pregatire preoperatorie a copilului si a bolnavilor in etate
Pentru operatii programate, copilul va fi internat daca prezinta toate explorarile, trimiterea in
care se indica vaccinurile efectuate si certificatul ce confirma lipsa contactului cu boli infectioase
in ultimele 21 de zile. La completarea fisei medicale de stationar este obligatoriu consimtamintul
parintilor, confirmat prin semnaturi.
In operatii de urgenta, daca parintii lipsesc, hotarirea poate fi luata de catre un consiliu din 2-3
medici, daca patologia prezinta risc vital.
Ultima alimentatie la sugari va fi cu 4-5 ore inainte de operatie.
Bolnavii in etate reprezinta “contingentul de risc”, deoarece patologia chirurgicala este frecvent
asociata cu alte afectiuni: DZ, HTA, BIC. Afectiunile asociate necesita tratament de corectie.
Pentru interventii programate, tratamentul intensiv se va efectua sub supravegherea medicului de
familie in conditii de ambulator si se va prelungi in perioada postoperatorie.

13