Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Captură de Ecran Din 2024-02-25 La 19.04.37
Captură de Ecran Din 2024-02-25 La 19.04.37
F.T. / I. – 4.1
Bucureşti
- 2012 -
NESECRET
1
NESECRET
NESECRET
2
ROMÂNIA NESECRET
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Exemplarul nr.
Statul Major al Forţelor Terestre
EVIDENŢA MODIFICĂRILOR
Efectuate în conţinutul F.T./I-4.1, Manualul pentru luptă al plutonului de infanterie
NESECRET
3
NESECRET
- PAGINĂ ALBĂ -
NESECRET
4
NESECRET
CUVÂNT INTRODUCTIV
NESECRET
5
NESECRET
- PAGINĂ ALBĂ -
NESECRET
6
NESECRET
CUPRINS
CAPITOLUL I Principii generale ………………………………….……………..………… I-1
SECŢIUNEA 1 Plutonul de infanterie în acţiunile militare moderne ……………………. I-1
SECŢIUNEA a 2-a Puterea de luptă………………………………….……………..………. I-7
CAPITOLUL II Conducerea………………………………….……………..………….…… II-1
SECŢIUNEA 1 Conducerea plutonului ………………………………………….………….. II-1
SECŢIUNEA a 2-a Sistemul de conducere ……………………………………..…………… II-3
SECŢIUNEA a 3-a Proceduri de conducere a trupelor………………………….………….. II-16
CAPITOLUL III Ofensiva…………………………………………..……………………….. III-1
SECŢIUNEA 1 Generalităţi ………………………………….……………..……………… III-1
SECŢIUNEA a 2-a Structura ofensivei………………………………………..…………… III-13
SECŢIUNEA a 3-a Procedee de trecere la ofensivă ……………………….....….………….. III-16
SECŢIUNEA a 4-a Acţiuni cu caracter ofensiv ………………………………….…………. III-28
SECŢIUNEA a 5-a Particularităţi ale acţiunii ofensive ……………..…………………… III-33
CAPITOLUL IV Apărarea ………………………………….……………………..……….. IV-1
SECŢIUNEA 1 Generalităţi ………………………………………………..………………… IV-1
SECŢIUNEA a 2–a Structura apărării ………………………………….………………… IV-9
SECŢIUNEA a 3–a Procedee de trecere la apărare………………………………….……… IV-16
SECŢIUNEA a 4–a Acţiuni cu caracter defensiv………………………………………..… IV-37
SECŢIUNEA a 5–a Particularităţi ale apărării ……………………….……………….…… IV-39
CAPITOLUL V Acţiuni intermediare……………………………………………………….. V-1
SECŢIUNEA 1 Deplasarea………………….………………………………….…………….. V-1
SECŢIUNEA a 2-a Staţionarea ………………..……………………………………….……. V-20
SECŢIUNEA a 3-a Regruparea ……………………………………………..….……………. V-24
SECŢIUNEA a 4-a Înlocuirea ……………………………………………………………… V-25
SECŢIUNEA a 5-a Înaintarea spre contact ………………………………….……………… V-27
SECŢIUNEA a 6-a Lupta de întâlnire………………………………….……………..…… V-32
SECŢIUNEA a 7-a Joncţiunea………………………………….……………..…………… V-34
SECŢIUNEA a 8-a Retragerea………………………………….…………………..……… V-35
SECŢIUNEA a 9-a Însoţirea convoaielor………………………………….……………..… V-39
CAPITOLUL VI Patrularea………………………………….……………..…………….. VI-1
SECŢIUNEA 1 Tipurile şi organizarea patrulelor………………………………….……… VI-1
SECŢIUNEA a 2-a Tactici şi tehnici de operare a patrulelor ………………….………… VI-6
CAPITOLUL VII Sprijinul de luptă………………………………….……………..……… VII-1
SECŢIUNEA 1 Sprijinul prin foc ………………………………….……………..………….. VII-1
SECŢIUNEA a 2- a Sprijinul de geniu şi EOD …………………..………………………… VII-2
SECŢIUNEA a 3- a Sprijinul de apărare CBRN …………………………..……………… VII-5
CAPITOLUL VIII Proceduri de control operativ ………………………….…………… VIII-1
SECŢIUNEA 1 Iluminarea câmpului de luptă ……………………………….…………… VIII-1
SECŢIUNEA a 2- a Managementul spaţiului de responsabilitate ………………..……… VIII-3
SECŢIUNEA a 3- a Controlul distrugerilor ………………………………………..……… VIII-5
CAPITOLUL IX Securitatea acţiunilor şi protecţia forţelor ………………….…………. IX-1
SECŢIUNEA 1 Siguranţa …………………………………………………..……………… IX-2
SECŢIUNEA a 2-a Evitarea fratricidului…………………………………..……………… IX-4
SECŢIUNEA a 3-a Protecţia electronică …………………………………..……………… IX-6
SECŢIUNEA a 4-a Contracararea efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului …….. IX-7
SECŢIUNEA a 5-a Mascarea ……………………………………………………..………… IX-8
SECŢIUNEA a 6-a Protecţia genistică ……………………………………………………… IX-10
SECŢIUNEA a 7-a Protecţia EOD …………………………………………………...…… IX-12
NESECRET
7
NESECRET
SECŢIUNEA a 8-a Protecţia antiaeriană …………………………………...……………… IX-13
SECŢIUNEA a 9-a Apărarea CBRN ………………………………………..………………. IX-15
SECŢIUNEA a 10-a Protecţia împotriva sistemelor incendiare …………….…………….. IX-20
SECŢIUNEA a 11-a Protecţia informaţiilor ………………………………………………. IX-20
SECŢIUNEA a 12-a Protecţia mediului …………………………………………………… IX-21
SECŢIUNEA a 13-a Securitatea şi sănătate în muncă ………………………………….… IX-22
CAPITOLUL X Sprijinul cu servicii al luptei ……………………………………….…… X-1
SECŢIUNEA 1 Sprijinul logistic ……………………………………………………………. X-2
SECŢIUNEA a 2- a Asigurarea medicală ………………………………..…………….… X-10
SECŢIUNEA a 3- a Asistenţa religioasă ………………………………………………… X-11
CAPITOLUL XI Dispoziţii finale………………………………….……………..……..… XI-1
Anexa nr. 1 Glosar ………………………………………………………………………….. A1-1
Anexa nr. 2 Forţarea unui curs de apă şi atacul unui obiectiv ………………………….. A2-1
Anexa nr. 3 Atacul planificat………………………………………………………………. A3-1
Anexa nr. 4 Apărarea unui punct de sprijin ……………………………………………... A4-1
Anexa nr. 5 Apărarea pe un curs de apă ………………………………………………… A5-1
Anexa nr. 6 Apărarea circulară a plutonului de infanterie ……………………………... A6-1
Anexa nr. 7 Apărarea în sector a plutonului de infanterie ……………………………... A7-1
Anexa nr. 8 Deplasarea plutonului de infanterie ………………………………………... A8-1
Anexa nr. 9 Retragerea plutonului de infanterie ………………………………………... A9-1
Anexa nr. 10 Înlocuirea plutonului de infanterie ……………………………………….. A10-1
Anexa nr. 11 Lupta de întâlnire /atacul în grabă ………………………………………... A11-1
Anexa nr. 12 Respingerea inamicului şi trecererea la urmărire ………………………. A12-1
Anexa nr. 13 Ambuscada …………………………………………………………………. A13-1
Anexa nr. 14 Incursiunea …………………………………………………………………. A14-1
Bibliografie ………………………………………………………………………………….. B-1
NESECRET
8
NESECRET
CAPITOLUL I
Principii generale
0101. – (1) Manualul este destinat plutonului de infanterie din compunerea companiei de
infanterie şi reglementează modul de pregătire şi desfăşurare a acţiunilor militare, în scopul
îndeplinirii sarcinilor ce îi revin, în situaţii de criză, la război şi situaţii post-conflict.
(2) Manualul se adresează şi comandanţilor subunităţilor de celelalte arme, pentru
organizarea, pregătirea şi angajarea acestora în acţiuni de luptă specifice infanteriei, când situaţia
impune şi în conformitate cu caracteristicile tehnico-tactice ale armamentului din înzestrare.
SECŢIUNEA 1
Plutonul de infanterie în acţiunile militare moderne
1. Destinaţie
0106. – Plutonul de infanterie este principala subunitate de nivel tactic din compunerea
NESECRET
I-1
NESECRET
companiei de infanterie destinată să execute misiuni în cadrul acesteia, independent sau izolat. Este
înzestrat cu armament şi tehnică militară modernă, dispune de putere de foc, mare mobilitate şi
capacitate de manevră.
0107. – Plutonul de infanterie este capabil să desfăşoare acţiuni de luptă în orice condiţii de
teren şi stare a vremii inclusiv în condiţii de izolare. Poate fi angajat în luptă, atât pe teritoriul
naţional cât şi în acţiuni desfăşurate în afara teritoriului naţional, împotriva unor forţe convenţionale
sau neconvenţionale.
0108. – Funcţie de caracteristicile mediului operaţional, plutonul de infanterie este angajat în
acţiuni de luptă, acţiuni de stabilitate, acţiuni de sprijin a autorităţilor civile naţionale sau în acţiuni
intermediare. Trecerea de la o formă de luptă la alta, într-un timp relativ scurt, necesită utilizarea
unor structuri de nivel pluton/companie de infanterie, flexibile şi adaptative.
0109. – Menţinerea plutonului de infanterie în stare de operativitate, permanent, este
determinată în primul rând de gradul ridicat de mobilitate al structurii, de zonele de operaţii
potenţiale în care poate fi dislocat şi de posibilele ameninţări inamice la care trebuie să răspundă.
2. Organizare
0110. – (1) Plutonul de infanterie este structura de luptă de bază din organica companiei de
infanterie, având un înalt grad de coeziune între grupe şi diferitele categorii de personal ce îl compun.
(2) Organizarea şi dotarea plutonului de infanterie variază în funcţie de tipul tehnicii de
luptă din înzestrare.
(3) Diferenţele de organizare nu influenţează semnificativ caracterul sarcinilor pe care le
poate primi plutonul şi nici modul de ducere a acţiunilor de luptă de către acesta.
0111. – (1) Plutonul de infanterie este organizat conform schemei din figura nr. 1.1.1,
astfel: comanda plutonului şi trei grupe de infanterie a câte 9 militari, identic organizate.
(2) Comanda plutonului de infanterie are următoarea structură:
a) comandantul plutonului;
b) ajutorul/locţiitorul comandatului de pluton;
c) radiotelegrafist – militar din cadrul plutonului pregătit în a doua specialitate sau primit
în sprijin de la companiei sau de la plutonul transmisiuni. Acesta trebuie să fie în permanenţă în
preajma comandantului de pluton pentru transmiterea/recepţionarea ordinelor.
(3) Grupa de infanterie este organizată astfel:
a) comandant de grupă;
b) echipa antipersonal/Ech.A.Pers.;
c) echipa antiblindate/Ech.A.Bl.;
NESECRET
I-2
NESECRET
d) echipa fixă/Ech.Fx.
(4) Plutonul este dotat cu următoarele categorii de tehnică şi armament de bază:
a) 3 transportoare amfibii blindate /TAB pentru transport şi luptă/ 3 maşini de luptă a
infanteriei/MLI pentru transport şi luptă;
b) 3 mitraliere;
c) 3 puşti mitralieră;
d) 3 A.G. – 7;
e) 3 A.G. – 40.
3. Capabilităţi şi limitări
0112. – (1) Capabilităţile de care dispune plutonul de infanterie sunt în legătură directă cu
cele ale companiei din care face parte sau în funcţie de cerinţele organizării pentru misiune.
(2) Pentru îndeplinirea misiunilor plutonul de infanterie dispune de următoarele
capabilităţi:
a) plutonul de infanterie îmbarcat pe MLI dispune de mare mobilitate şi putere de foc fiind
angajat, de regulă, în lupta împotriva inamicului îmbarcat pe mijloace blindate, în majoritatea
tipurilor de teren;
b) plutonul de infanterie îmbarcat pe TAB poate fi angajat în diverse tipuri de acţiuni
militare, dotarea acestuia permiţându-i să îşi menţină flexibilitatea tactică într-un teren mai puţin
restrictiv, şes sau teren mediu frământat.
(3) Plutonul de infanterie, indiferent de dotare, execută acţiuni ofensive, defensive şi
intermediare în toate mediile, în special noaptea şi în condiţii de vizibilitate redusă, dispunând de
capabilităţi pentru:
NESECRET
I-3
NESECRET
a) asigurarea, ocuparea, interzicerea şi menţinerea terenului;
b) distrugerea, capturarea, blocarea şi fixarea forţelor inamice;
c) executarea culoarelor de trecere prin obstacolele amenajate de inamic;
d) executarea atacurilor false sau demonstrative pentru inducerea în eroare a inamicului;
e) acoperirea/siguranţa şi paza unităţilor proprii;
f) executarea recunoaşterilor/ cercetării, interzicerea, ocolirea/ evitarea, înlăturarea
obstacolelor, încercuirea şi blocarea terenului sau a forţelor inamice;
g) conducerea acţiunilor executate cu subunităţi mici;
h) participarea la operaţii de desant aerian;
i) participarea la operaţii aeromobile;
j) desfăşurarea operaţiilor în cooperare cu forţele speciale sau blindate;
k) participarea la operaţii amfibii;
l) executarea contraatacurilor pentru refacerea LDA;
m) executarea manevrelor, independent sau în cadrul companiei.
0113. – La nivelul plutonului de infanterie pot fi considerate drept limitări următoarele:
a) sprijin de luptă şi de servicii limitat;
b) mobilitatea limitată, atunci când terenul şi situaţia tactică nu permite întrebuinţarea
maşinilor de luptă, a transportoarelor sau a mijloacelor aeriene de transport;
c) vulnerabilitate la focul blindatelor, al artileriei şi mijloacelor aeriene ale inamicului
atunci când este angajat în teren deschis;
d) vulnerabilitate la atacul inamic cu arme de distrugere în masă, chimic, biologic,
radiologic, nuclear/ADMCBRN în condiţiile existenţei unui potenţial de decontaminare limitat.
5. Locul şi rolul
SECŢIUNEA a 2-a
Puterea de luptă
1. Elemente
NESECRET
I-7
NESECRET
0128. – (1) La nivel tactic, abilitatea comandantului de a genera şi aplica puterea de luptă
în punctul decisiv pentru îndeplinirea misiunii reprezintă una din cele mai mari provocări.
Comandantul utilizează procesul operaţiei/planificare, pregătire, executare şi evaluare, pentru a
genera putere de luptă.
(2) Puterea de luptă a plutonului reprezintă rezultatul însumării efectelor distructive şi
constructive generate de forţele şi mijloacele de luptă şi informaţionale ale structurilor pe care
poate să le întrebuinţeze la un moment dat. Plutonul generează putere de luptă prin transformarea
potenţialului său într-o acţiune efectivă.
0129. – Cele opt elemente ale puterii de luptă cuprind cele şase funcţiuni de luptă –
deplasarea şi manevra, informaţiile, sprijinul prin foc, sprijinul cu servicii, comanda misiunii şi
protecţia, multiplicate de capacitatea de conducere şi puse în valoare de sistemul informaţional.
0130. – Comandantul plutonului, asigură planificarea, într-o concepţie unitară a modului
de întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor, iar prin capacitatea sa de conducere şi folosind sistemul
informaţional la dispoziţie asigură aplicarea celor şase funcţiuni de luptă, având ca rezultat
multiplicarea efectelor acestora şi realizarea puterii de luptă, figura nr. 1.2.1.
2. Funcţiunile de luptă
NESECRET
I-12
NESECRET
0151. – (1) Sprijinul logistic al plutonului de infanterie trebuie să asigure prin tehnicile şi
procedurile folosite reaprovizionarea, acordarea primului ajutor şi evacuarea răniţilor.
(2) Ajutorul comandantului de pluton este cel care calculează şi înaintează necesarul de
materiale specifice mediului în care acţionează plutonul, în funcţie de misiunea primită.
(3) Programul de mentenanţă al armamentului, tehnicii de luptă şi al materialelor trebuie
să fie eficient şi continuu, iar comandantul fiecărei subunităţi trebuie să se implice în organizarea şi
executarea acestuia.
0152. – Funcţiunea de luptă protecţia reprezintă sarcinile şi sistemele care asigură
păstrarea capacităţii acţionale a plutonului, astfel încât comandantul să poată folosi la maximum
puterea de luptă a acesteia. Păstrarea capacităţii forţelor cuprinde:
a) protecţia personalului – combatanţi şi necombatanţi;
b) protecţia mijloacelor de luptă şi materialelor;
c) protecţia informaţiilor proprii şi ale partenerilor.
0153. – (1) Funcţiunea de luptă protecţia susţine capacitatea comandantului plutonului de a
menţine integritatea, puterea de luptă a plutonului. Protecţia determină gradul în care ameninţările
probabile pot afecta acţiunile de luptă şi asigură contracararea sau diminuarea pericolului
reprezentat de acele ameninţări.
(2) Accentul pe protecţie creşte pe timpul pregătirii şi continuă pe tot timpul desfăşurării
acţiunilor de luptă. Protecţia este o activitate continuă care integrează toate forţele şi mijloacele de
protecţie pentru menţinerea siguranţei bazelor, securizării căilor de comunicaţii şi protejării forţei.
0154. – Funcţiunea de luptă protecţie, la nivelul plutonului de infanterie, include acele
sarcini asociate cu:
a) siguranţa;
b) evitarea fratricidului;
c) supravieţuirea;
d) apărarea antiaeriană;
e) apărare CBRN/chimică, biologică, radiologică şi nucleară/Chemical, Biological,
Radiological and Nuclear;
f) protecţia informaţiilor;
g) asigurarea sănătăţii forţelor.
NESECRET
I-13
NESECRET
PAGINĂ ALBĂ
NESECRET
I-14
NESECRET
CAPITOLUL II
Conducerea
SECŢIUNEA 1
Conducerea plutonului
1. Comanda
2. Controlul
0207. – (1) În timp ce comanda este o funcţie personalizată, controlul implică toate forţele.
Controlul, în contextul comenzii misiunii, reprezintă reglarea/aranjarea forţelor şi funcţiunilor de
luptă, în scopul îndeplinirii sarcinilor primite, în conformitate cu intenţia comandantului.
(2) Comandantul trebuie să deţină controlul pentru a putea conduce acţiunile de luptă.
Comandantul exercită controlul asupra forţelor aflate în zona de operaţii.
0208. – (1) Controlul include sistemele şi procedurile detaliate care permit sporirea
gradului de înţelegere a situaţiei de către comandant şi sprijină executarea misiunii plutonului.
Comandantul utilizează controlul pentru a depăşi constrângerile fizice şi psihice la care este expus
plutonul.
(2) Prin control comandantul înţelege aspectele care pot fi măsurate şi analizate în cadrul
acţiunii de luptă. Aceste aspecte includ atât capabilităţile şi limitările organizatorice, cât şi ale
sistemelor forţelor proprii sau ale inamicului.
0209. – Utilizarea la minimul necesar a sistemelor şi procedurilor de control în scopul
sincronizării acţiunii de luptă, concomitent cu descentralizarea dreptului de a lua decizii, reprezintă
cea mai mare provocare pentru comandantul de pluton.
0210. – Coordonarea cu subunităţile învecinate reprezintă o măsură de control esenţială.
Aceasta se realizează de la stânga la dreapta şi din faţă către spate, pe cât posibil în prezenţa
comandanţilor subunităţilor învecinate. Subunităţile învecinate trebuie să intre în posesia
NESECRET
II-2
NESECRET
următoarelor informaţii:
a) denumirea subunităţii;
b) misiunea;
c) locaţia dispozitivului de luptă;
d) frecvenţele de lucru indicativele de apel;
e) măsurile de siguranţă de luptă;
f) planurile de sprijin prin foc;
g) planul amplasării obstacolelor;
h) locul de dispunere al punctului de comandă al eşalonului superior şi al posturilor de
observare;
i) parolele de recunoaştere şi somare;
j) schemele sectoarelor şi/sau schema de manevră;
k) itinerarele de deplasare;
l) codul de semnale pirotehnice;
m) măsurile de conducere a focului.
SECŢIUNEA a 2-a
Sistemul de conducere
1. Organizare
2. Responsabilităţi
3. Sistemul de comunicaţii
4. Documente de conducere
(7) Scopul – în formularea misiunii răspunsul la întrebarea De ce? trebuie să arate scopul
misiunii – de ce este îndeplinită sarcina esenţială? În mod normal, scopul operaţiei este descris
folosind o frază descriptivă şi este, de cele mai multe ori, mai important decât sarcina. Fiind clar
formulat în cuprinsul misiunii, scopul asigură înţelegerea de către subordonaţi a sarcinilor lor şi le
asigură libertatea de acţiune şi iniţiativa.
(8) În formularea misiunii comandantul de pluton trebuie să aibă în vedere precizarea sarcinii
sau sarcinilor împreună cu un singur scop. O singură sarcină va reprezenta efortul principal al
comandantului, în schimb resursele trebuie alocate de maniera în care trebuie îndeplinite toate celelalte.
Sarcinile şi scopurile trebuie exprimate folosind verbe de acţiune, al căror succes este măsurabil.
(9) Spre exemplu „atacă” nu este o exprimare corectă a sarcinii, în schimb „ocupă” este
mai potrivită din acest punct de vedere pentru că succesul este măsurabil. Continuând pe aceeaşi
logică, formularea „atacă pentru a ocupa” este mai puţin recomandată deoarece aceasta
direcţionează executanţii, spunându-le cum să execute această sarcină/în acest caz prin executarea
unui atac asupra obiectivului precizat. Forme de manevră, precum învăluirea sau manevra de
întoarcere sunt excluse în această situaţie.
0237. – (1) Ordinele de luptă – sunt mijloacele prin care comandantul de pluton primeşte şi
transmite informaţii de la înştiinţarea sa asupra acţiunii de luptă ce se va desfăşura şi până la finalul
acesteia. WARNO, OPORD şi FRAGO sunt esenţiale pentru îndeplinirea cu succes a misiunii.
(2) În situaţii de luptă comandantul de pluton şi comandanţii subordonaţi utilizează zilnic
ordinele de luptă drept pentru care trebuie să cunoască forma corectă a fiecăruia dintre ele. În
acelaşi timp ei trebuie să se asigure de faptul că fiecare militar al plutonului cunoaşte modul în care
trebuie să acţioneze la primirea ordinului.
(3) Ordinul de avertizare/WARNO – comandantul de pluton înştiinţează personalul
plutonului, pe parcursul etapei de planificare a acţiunii de luptă printr-un WARNO. Primirea
WARNO iniţiază şi derularea procesului de planificare paralelă. Comandantul de pluton poate
emite o serie de WARNO către comandanţii subordonaţi cu scopul de a-i ajuta să se pregătească
pentru misiune. Elementele din conţinutul WARNO permite subordonaţilor să înceapă propriul
proces de planificare şi pregătire.
(4) Conţinutul WARNO depinde de informaţiile deţinute despre acţiunea de luptă ce se va
derula şi conţine instrucţiuni speciale. Informaţiile sunt primite de obicei de la comandantul
NESECRET
II-14
NESECRET
companiei. Comandantul de pluton emite propriile WARNO fie pe măsură ce primeşte noi ordine
de avertizare de la eşalonul superior fie ca urmare a finalizării analizei detaliate a misiunii pentru ca
subordonaţii săi să întreprindă acţiunile necesare.
(5) În afara rolului de a alerta personalul plutonului, asupra acţiunii ce se va executa, WARNO
mai îndeplineşte şi o altă funcţie, respectiv aceea de a transmite gradual informaţii de natură tactică
subordonaţilor, astfel încât, OPORD-ul emis după parcurgerea etapelor specifice din procedurile de
conducere a trupelor/Troops Leading Procedures/TLP să fie cât mai scurt, clar şi concis.
(6) WARNO nu are o formă specifică. Tehnica cea mai utilizată este cea a formatului
OPORD pe cinci paragrafe. În tabelul nr. 2.2.2. este prezentat un exemplu despre modul în care
comandantul de pluton poate utiliza WARNO pentru alertarea plutonului şi asigurarea datelor
necesare iniţierii planificării.
(7) Ordinul de operaţie al comandantului de pluton de regulă, este emis verbal; acesta are
scopul de a implementa executarea coordonată a acţiunii de luptă. Comandantul plutonului foloseşte
elemente de text şi reprezentări grafice pentru a urma formatul pe cele cinci paragrafe. După
emiterea unui număr de WARNO comandantul de pluton nu mai repetă în OPORD informaţiile
transmise prin acestea; poate numai să facă o prezentare pe scurt a informaţiilor transmise sau să
corecteze eventualele inexactităţi. Astfel, are mai mult timp la dispoziţie pentru a explica
subordonaţilor modul în care el vizualizează desfăşurarea acţiunii de luptă. Comandantul de pluton
poate să emită o matrice de execuţie fie pentru a completa OPORD-ul fie pentru a servi ca
instrument de lucru ajutător în executarea misiunii. Totuşi, elaborarea acestei matrice nu exclude
emiterea OPORD pe cinci paragrafe.
Acţiunile
Scopul emiterii WARNO de către
comandantului Conţinutul probabil al WARNO
comandantul de pluton
de pluton
Primirea WARNO WARNO nr. 1 conţine: tipul de misiune, Pregătirea grupelor pentru deplasarea
de la organizarea preliminară pentru sarcină. tactică spre raionul de concentrare.
comandantul Planul deplasării. Calculul iniţial al timpului. Obţinerea foilor de hartă.
companiei Exerciţiile standard ce trebuie repetate.
Executarea WARNO nr. 2 conţine: situaţia forţelor Iniţierea analizei misiunii la nivelul
analizei MIFT-TC proprii, situaţia inamicului, planul de grupelor. Iniţierea repetiţiilor
asigurare a securităţii, analiza terenului, generale/exerciţii la specificul misiunii.
misiunea plutonului. Pregătirea pentru luptă.
Dezvoltarea WARNO nr. 3 conţine: concepţia operaţiei, Identificarea cerinţelor pentru
planului planificarea sprijinului prin foc, sarcinile şi executarea recunoaşterii la nivelul
scopul subunităţilor subordonate. plutonului. Executarea recunoaşterii
Reprezentări grafice actualizate. de către comandant. Pregătirea
pentru luptă.
Tabelul nr. 2.2.2. – Exemple de WARNO emise de comandantul de pluton
(8) FRAGO verbal sau scris este a formă prescurtată a OPORD, care aduce modificări
numai la anumite porţiuni din acesta. În mod normal este realizat în formatul pe cinci paragrafe al
NESECRET
II-15
NESECRET
OPORD şi se concentrează de obicei pe misiunea care urmează. Comandantul de pluton emite
FRAGO pentru:
a) a comunica schimbările survenite în situaţia inamicului sau a forţelor proprii;
b) a da misiuni subordonaţilor în funcţie de schimbările de situaţie;
c) a modifica calculul timpului din OPORD-ul în vigoare;
d) a asigura, în extras, prevederi ale unor ordine detaliate;
e) a asigura instrucţiuni temporare până la emiterea unui ordin detaliat;
f) a transmite instrucţiuni specifice subordonaţilor care nu au nevoie de un ordin complet.
(9) Dacă au apărut schimbări semnificative ale situaţiei atunci va fi emis un nou OPORD.
0238. – Rapoartele utilizate la nivelul plutonului de infanterie sunt:
a) SALUTE – Size, Activity, Location, Unit/Uniform, Time, Equipment/mărime, activităţi,
locaţie, unitate/uniformă, timp, echipament;
b) SALLTA – Size, Activity, Location of enemy, Locatin of friendly forces, Time, Action
taken/ mărime, activităţi,locaţia inamicului, locaţia forţelor proprii, timp, mod de acţiune – doar în
cazul contactului cu inamicul;
c) 9-line MEDEVAC/ raport MEDEVAC pe 9 linii;
d) 10-line UXO/IED/ raport UXO/IED pe 10 linii;
e) Call for fire/ cerere de sprijin de foc;
f) SITREP – Situation report/ raport asupra situaţiei emis potrivit precizărilor din OPORD;
g) ACE/MPE/ammunition, casualty, equipment/muniţie, victime, echipament care se
prezintă ajutorului/locţiitorului comandantului de pluton după realizarea contactului cu inamicul sau
în situaţii care pot duce la pierderea/avarierea/distrugerea materialelor şi a tehnicii sau pierderea sau
rănirea personalului – ajutorul comandantului de pluton centralizează aceste informaţii şi ordonă
redistribuirea în cadrul acestuia a muniţiei şi materialelor în vederea executării următoarei etape de
luptă; raportează comandantului de pluton utilizând aceeaşi formă de raport;
h) logistic – comandanţii de grupe raportează ierarhic de două ori pe zi şi se emite potrivit
precizărilor din OPORD;
i) CBRN 1 şi CBRN 4 – orice persoană care identifică un incident CBRN va raporta prin
sistemul de legătură al plutonului pentru transmiterea radiogramelor foarte urgente. Aceste rapoarte
sunt transmise la punctul de comandă al companiei şi apoi sunt înaintate către batalion.
SECŢIUNEA a 3-a
Proceduri de conducere a trupelor
1. Generalităţi
NESECRET
II-16
NESECRET
0239. – (1) Derularea procedurilor de conducere a trupelor începe atunci când comandantul
de pluton primeşte primele informaţii despre misiunea pe care o va executa. TLP se derulează pe tot
parcursul procesului operaţiei/planificare, pregătire, executare, coordonare, evaluare. TLP
reprezintă o succesiune de activităţi care îl ajută pe comandantul de pluton să folosească eficient
timpul avut la dispoziţie pentru emiterea ordinelor şi executarea acţiunii tactice.
(2) Aceste activităţi nu se constituie într-un algoritm de la care nu se admit abateri; sunt
situaţii în care pot fi executate simultan două activităţi sau ordinea executării acestora poate fi
diferită de cea prezentată în tabelul nr. 2.3.1. Paşii unor acţiuni cum ar fi iniţierea deplasării,
emiterea WARNO şi executarea recunoaşterii se pot executa de mai multe ori pe parcursul derulării
TLP. Ultimul pas, revederea şi actualizarea planului, se execută continuu pe timpul derulării TLP şi
al executării acţiunii de luptă. Indiferent de constrângerile legate de timpul avut la dispoziţie, pentru
dezvoltarea şi emiterea OPORD, comandantul de pluton trebuie să parcurgă toţi paşii TLP, chiar
dacă unele secvenţe ale procedurilor vor fi abordate sumar.
Primirea misiunii;
Emiterea ordinului preliminar/ de avertizare;
Pregătirea planului preliminar;
Iniţierea deplasării;
Executarea recunoaşterii;
Completarea planului;
Emiterea OPORD;
Revederea şi actualizarea planului.
Tabelul nr. 2.3.1. – Procedurile de conducere a trupelor
0240. – Pasul 1 – Primirea misiunii. Acest pas începe odată cu primirea primului
WARNO, a OPORD-ului sau ca urmare a schimbării situaţiei generale. Primirea misiunii
declanşează planificarea şi pregătirea acţiunii de luptă astfel încât comandantul de pluton să emită
cât mai curând posibil primul ordin de avertizare către subordonaţi.
0241. – În această etapă a TLP, analiza misiunii trebuie să se concentreze pe formularea
misiunii plutonului şi stabilirea timpului avut la dispoziţie. Pentru aceasta comandantul de pluton va
analiza sumar factorii MIFT-TC. Analiza detaliată a acestor factori o va executa după emiterea
primului WARNO.
0242. – (1) Comandantul de pluton abordează analiza factorilor MIFT-TC din perspectiva
inamicului pentru a determina detaliile cursurilor probabile de acţiune ale inamicului.
(2) Primul element ce trebuie înţeles este misiunea inamicului. Pentru înţelegerea misiunii
NESECRET
II-17
NESECRET
probabile a inamicului se pot utiliza rapoartele situaţionale sau anumite tipare de acţiune bazate pe
doctrina inamicului şi capabilităţile de care dispune.
(3) Răspunsurile la următoarele întrebări pot conduce la înţelegerea cursului probabil de
acţiune al inamicului:
a) Când şi unde va lovi inamicul?
b) De unde se execută sprijinul prin foc şi sprijinul logistic pentru acţiunile inamicului?
c) Care sunt factorii culturali sau religioşi implicaţi?
d) De ce execută inamicul această acţiune de luptă?
e) Care sunt scopurile inamicului şi dacă acestea au legătură cu anumite evenimente sau
momente?
f) De ce capabilităţi dispune inamicul?
g) Care sunt obiectivele inamicului? În baza situaţiei actuale şi a misiunii probabile a
inamicului care sunt obiectivele pe care aceasta ar intenţiona să le cucerească/ofensivă sau
terenul/forţele pe care acesta ar dori să le protejeze/apărare? De regulă, această informaţie este
furnizată de comandant.
h) În cazul unui atac – ce căi de apropiere va utiliza inamicul şi de ce ?
i) Cum afectează caracteristicile terenului viteza şi formaţia de deplasare?
j) În ce mod va utiliza punctele cheie din teren sau locaţiile care oferă sectoare bune de
observare şi tragere?
k) Starea vremii favorizează acţiunile inamicului sau dimpotrivă diminuează eficacitatea
armamentului şi echipamentelor acestuia?
l) Informaţiile deţinute despre amplasarea obstacolelor inamice provin de la comandantul
companiei, din evaluările comandantului de pluton sau sunt date obţinute în urma executării
recunoaşterilor – ceea ce oferă comandantului de pluton indicii asupra modului în care inamicul
intenţionează să îşi îndeplinească misiunea?
(4) Determinarea cu exactitate a potenţialului puterii de luptă a plutonului este unul dintre
cele mai importante aspecte ale analizei misiunii. Comandantul plutonului trebuie să stabilească
care sunt sarcinile pe care subordonaţii săi le pot executa. Această analiză include şi subunităţile
date ca sprijin sau ca întărire plutonului de infanterie, de exemplu: piese antiblindate, lunetişti sau
elemente de geniu.
(5) Un alt aspect esenţial pentru planificarea, pregătirea şi executarea acţiunii de luptă este
analiza timpului. Această analiză presupune nu numai stabilirea intervalului de timp avut la
dispoziţie ci şi aprecierea, în relaţia timp-spaţiu a perioadelor necesare pentru pregătire, deplasare,
luptă şi asigurarea sprijinului cu servicii. Trebuie să vizualizeze acţiunile sale şi ale inamicului în
raport de factorul timp. Comandantul plutonului trebuie să facă calculul timpului, în ordinea inversă
NESECRET
II-18
NESECRET
a activităţilor de desfăşurat ţinând cont de regula 1/3 din timp pentru planificarea acţiunii la nivel
pluton 2/3 din timp pentru planificarea acţiunii de către elementele subordonate.
(6) La analiza timpului trebuie să ia în calcul următoarele aspecte:
a) impactul timpului în care vizibilitatea este redusă asupra derulării TLP;
b) timpul necesar pentru executarea unor anumite sarcini de către elementele subordonate
cum ar fi: pregătirea ordinelor, repetiţii, informări asupra modului de înţelegere a sarcinilor date
elementelor subordonate/back-briefs etc.
c) timpul necesar pentru amplasarea în poziţii de luptă a elementelor de sprijin prin foc,
precum şi de asigurare a cantităţii de muniţie necesară pentru executarea focului pe o perioadă
determinată de timp;
d) timpul necesar echipelor de înlăturare a obstacolelor pentru executarea misiunilor
specifice;
e) pe parcursul derulării evenimentelor comandantul de pluton aduce modificările necesare
calculului iniţial al timpului în funcţie de evaluările făcute asupra evoluţiei situaţiei.
(7) Batalionul transmite informaţii către companiile şi plutoanele subordonate referitoare la
consideraţiile civile ce ar putea influenţa în vreun fel acţiunea de luptă a acestora. Comandantul de
pluton trebuie să identifice numai acele consideraţii care pot avea impact asupra îndeplinirii
misiunii plutonului pe care îl conduce, de exemplu: deplasarea persoanelor refugiate, solicitări de
ajutor umanitar sau cerinţe rezultate din regulile de angajare/Rules of engagement/ROE şi din
regulile de interacţiune/Rules of interaction/ROI.
0243. – (1) Pasul 2 – Emiterea ordinului preliminar/de avertizare. După ce comandantul
de pluton stabileşte misiunea şi determină timpul la dispoziţie pentru planificarea, pregătirea şi
execuţia misiunii emite imediat un WARNO oral către subordonaţi. Conţinutul ordinului preliminar
emis va include aceleaşi elemente pe care le conţine ordinul preliminar primit de la eşalonul
superior. Dacă are posibilitatea, comandantul plutonului poate informa personal subordonaţii, în
teren. În caz contrar se utilizează macheta terenului, o schiţă sau o hartă.
(2) Primul ordin preliminar respectă formatul pe cinci paragrafe al OPORD şi conţine cel
puţin următoarele elemente: misiunea subunităţii, calculul iniţial al timpului, informaţii despre
inamic, planul de operaţie în linii generale, instrucţiuni specifice de pregătire. Comandantul de
pluton poate transmite prin ordinul preliminar orice alte informaţii sau instrucţiuni necesare
subordonaţilor pentru a se pregăti pentru noua misiune.
(3) Emiterea primului WARNO într-un timp cât mai scurt dă posibilitatea subordonaţilor
să înceapă propria lor planificare şi pregătire/planificare paralelă, în timp ce el începe elaborarea
OPORD. Pe măsură ce comandantul plutonului intră în posesia mai multor informaţii emite
WARNO actualizate informând subordonaţii potrivit elementelor de noutate apărute.
NESECRET
II-19
NESECRET
0244. – (1) Pasul 3 – Pregătirea planului preliminar. După primirea OPORD-ului de la
companie/sau a FRAGO comandantul plutonului pregăteşte planul preliminar. Elaborarea planului
preliminar care se desfăşoară într-o perioadă limitată de timp cuprinde, de regulă, cinci etape:
a) analiza detaliată a misiunii;
b) dezvoltarea cursurilor de acţiune;
c) analiza cursurilor de acţiune;
d) compararea cursurilor de acţiune;
e) alegerea cursului de acţiune/decizia.
(2) Pentru realizarea acestui proces comandantul de pluton se bazează pe analiza factorilor
MIFT-TC executată de comandantul companiei. Acest lucru îi permite comandantului de pluton să
economisească timp pe care îl utilizează pentru a-şi concentra analiza asupra domeniilor care îi
influenţează în mod direct planul. De obicei, comandantul de pluton dezvoltă un singur curs de
acţiune/ Course of Action/COA. Dacă timpul avut la dispoziţie îi permite să dezvolte mai multe
cursuri de acţiune pe care le va compara şi îl va alege pe cel mai bun.
0245. – Analiza detaliată a misiunii – este un proces care se desfăşoară continuu pe tot
parcursul derulării acţiunii de luptă şi implică analiza atentă a factorilor MIFT-TC. Factorii MIFT-
TC nu vor fi analizaţi de fiecare dată în ordinea secvenţială prezentată. Informaţiile de care dispune
la un moment dat comandantul de pluton determină când şi cum va analiza acesta fiecare factor în
parte. Din analiza acestor factori rezultă informaţii relevante despre teren, inamic, forţe proprii care
pot influenţa decisiv acţiunea de luptă. Potrivit rezultatelor analizei factorilor MIFT-TC
comandantul de pluton conduce procesul de planificare şi execuţia acţiunii de luptă.
0246. – (1) Misiunea – comandanţii de la toate eşaloanele trebuie să înţeleagă foarte clar
misiunea, intenţia şi concepţia operaţiei comandanţilor cu unul sau două eşaloane mai sus.
Exercitarea comenzii misiunii, pentru a se permite iniţiativa liderilor subordonaţi cu respectarea
intenţiei eşalonului superior nu este posibilă fără aceasta.
(2) Pentru înţelegerea rapidă a acţiunii de luptă este necesară o schemă a concepţiei
operaţiei batalionului sau companiei, de regulă asigurată de eşalonul superior. Astfel, comandantul
de pluton înţelege modul în care misiunea plutonului este legată de misiunile celorlalte subunităţi,
înţelege locul misiunii plutonului în planul general şi poate să regăsească scopul misiunii
reformulate/răspunsul la întrebarea de ce?.
(3) Comandantul de pluton va reformula misiunea subunităţii analizând următoarele:
a) misiunea batalionului, intenţia comandantului de batalion şi concepţia operaţiei;
b) misiunea companiei, intenţia comandantului de companie şi concepţia operaţiei;
c) scopul unităţii/subunităţii;
d) constrângeri;
NESECRET
II-20
NESECRET
e) sarcini specificate, implicite şi esenţiale;
f) misiunea reformulată.
0247. – Misiunea batalionului, intenţia comandantului de batalion şi concepţia operaţiei –
comandantul plutonului trebuie să înţeleagă concepţia operaţiei comandantului de batalion. El
trebuie să identifice sarcinile şi scopul batalionului, precum şi modul în care este întrebuinţată în
luptă compania din care face parte plutonul pe care îl conduce. De asemenea, trebuie să înţeleagă
intenţia comandantului de batalion redactată în OPORD-ul companiei la paragraful 1b – forţele
proprii.
0248. – Misiunea companiei, intenţia comandantului de companie şi concepţia operaţiei –
comandantul de pluton trebuie să înţeleagă concepţia operaţiei companiei. El trebuie să identifice
sarcinile şi scopul companiei, precum şi modul în care plutonul este întrebuinţat în luptă; din
OPORD-ul companiei, paragraful 3a comandantul de pluton trebuie să înţeleagă intenţia
comandantului companiei; de asemenea, trebuie să identifice sarcinile, scopurile şi dispoziţiile
pentru toate elementele de manevră adiacente aflate sub controlul companiei.
0249. – (1) Misiunea plutonului – comandantul plutonului regăseşte misiunea plutonului în
paragraful „Concepţia operaţiei” al OPORD-ului companiei. Scopul acţiunii plutonului care se
constituie ca efort principal este deseori acelaşi cu cel al companiei. În acelaşi fel scopul acţiunii
plutonului destinat să execute operaţii de modelare trebuie să fie în legătură directă cu cele al
plutonul destinat ca efort principal.
(2) Comandantul de pluton trebuie să înţeleagă modul în care scopul misiunii plutonului
este asociat cu cel al celorlalte plutoane ale companiei şi să determine sarcina tactică esenţială a
plutonului pentru îndeplinirea cu succes a scopului stabilit. În final, comandantul plutonului trebuie
să înţeleagă de ce comandantul companiei a repartizat plutonului acea sarcină tactică şi modul în care
aceasta se integrează în concepţia operaţiei companiei.
0250. – Constrângerile – sunt restricţii impuse comandantului de pluton de către
comandantul companiei pentru a acţiona sau dimpotrivă, restrângând libertatea de acţiune a
comandantului de pluton în ceea ce priveşte planificarea acţiunii, prin interzicerea sau impunerea
executării unor acţiuni. Cele două tipuri de limitări sunt fie cerinţe de a acţiona, de exemplu,
menţinerea unei grupe în rezervă, fie interzicerea unor acţiuni, de exemplu, nu traversaţi
aliniamentul ALB până la primirea permisiunii.
0251. – (1) Sarcini specificate, implicite şi esenţiale – comandantul de pluton trebuie să
identifice şi să înţeleagă sarcinile necesare îndeplinirii misiunii. Sunt trei tipuri de sarcini:
a) specificate;
b) implicite;
c) esenţiale.
NESECRET
II-21
NESECRET
(2) Sarcini specificate – sunt acele sarcini special repartizate plutonului de către
comandantul companiei. Paragrafele 2 şi 3 din ordinul de operaţii al companiei stabilesc sarcinile
specificate. Sarcinile specifice mai pot fi identificate şi în anexele la ordinul de operaţii sau în
overlays.
(3) Sarcinile implicite – sunt acele sarcini care trebuie îndeplinite pentru rezolvarea
sarcinilor specificate, dar nu se regăsesc în OPORD. Ele sunt derivate dintr-o analiză detaliată a
OPORD-ului, a situaţiei inamicului, a cursurilor de acţiune ale acestuia şi a terenului. Analiza
locaţiei actuale a plutonului, în raport cu zona de operaţii viitoare ar putea releva sarcinile implicite
care pot fi cerute pentru îndeplinirea sarcinilor specificate. În plus, o analiză a cerinţelor doctrinare
a fiecărei sarcini specificate poate duce la sarcini implicite.
(4) Sarcini esenţiale – odată ce au fost identificate sarcinile specificate şi cele implicite
comandantul de pluton se asigură că s-au înţeles cerinţele şi scopul îndeplinirii pentru fiecare dintre
acestea, apoi determină sarcina sau sarcinile care trebuie executată/executate cu succes pentru
îndeplinirea misiunii. Aceasta/acestea reprezintă sarcina/sarcinile esenţiale. Sarcinile esenţiale sunt
întotdeauna incluse în misiune.
0252. – Misiunea reformulată – comandantul de pluton încheie analiza misiunii prin
reformularea misiunii. Misiunea care va fi înscrisă la paragraful 2 din OPORD, este o frază concisă
care descrie sarcina/sarcinile esenţiale ale subunităţii şi scopul acţiunii de luptă astfel încât să indice
clar acţiunea ce trebuie executată, precum şi raţiunea pentru care este făcută. Misiunea trebuie să
conţină un răspuns clar la întrebările:
a) cine?/plutonul;
b) ce?/care?/sarcina/sarcinile esenţiale ale subunităţii şi felul acţiunii de luptă;
c) când?/la timpul dat prin OPORD-ul companiei;
d) unde?/obiectivul sau locaţia indicată prin OPORD-ul companiei;
e) de ce?/scopul acţiunii plutonului determinat din analiza concepţiei operaţiei companiei.
0253. – (1) Terenul şi vremea – includ condiţiile ce trebuie analizate pe cele două
elemente cu influenţe asupra acţiunilor de luptă.
(2) La analiza terenului comandantul plutonului trebuie să ia în calcul influenţa detaliilor
de planimetrie, deopotrivă naturale şi artificiale, şi a reliefului asupra acţiunilor de luptă.
Caracteristicile terenului pot favoriza executarea unui anumit tip de acţiune de luptă, ofensivă sau
de apărare. Analiza terenului răspunde la întrebarea: ce influenţă are terenul asupra acţiunii de
luptă?
(3) Comandantul de pluton trebuie să aibă o perspectivă clară asupra terenului înainte de a
încerca să dezvolte cursuri de acţiune deopotrivă pentru inamic sau pentru trupele proprii. Datorită
constrângerilor impuse de timpul limitat avut la dispoziţie pentru planificare comandantul de pluton
NESECRET
II-22
NESECRET
stabileşte o ordine a priorităţilor în analiza terenului. Astfel, în cazul trecerii la ofensivă
comandantul de pluton analizează cu prioritate zona din jurul obiectivului, urmată de analiza
terenului pe direcţia loviturii principale până la obiectiv.
0254. – Din punct de vedere al mobilităţii terenul poate fi clasificat în:
a) teren uşor accesibil;
b) teren accesibil;
c) teren greu accesibil.
(2) Teren uşor accesibil – nu prezintă restricţii pentru executarea deplasării drept pentru
care nu sunt necesare acţiuni în sprijinul asigurării mobilităţii. Pentru forţele mecanizate terenul
uşor accesibil este caracterizat de teren plat sau cu pante uşoare, de spaţii largi între obstacole.
Terenul uşor accesibil permite executarea unor manevre ample şi beneficiază de o reţea de drumuri
bine dezvoltată constituindu-se într-un avantaj în situaţii care necesită deplasarea rapidă a forţelor
mecanizate.
(3) Teren accesibil – reduce capacitatea de deplasare datorită existenţei unor rampe şi
pante destul de abrupte precum şi a spaţiilor relativ limitate între obstacole/copaci, stânci, clădiri.
Pentru asigurarea mobilităţii este necesar un minim de efort, dar subunitatea se va deplasa în zig-
zag sau va ocoli frecvent anumite obstacole. Acest lucru poate influenţa menţinerea vitezei optime
de deplasare, trecerea la anumite formaţii de luptă sau trecerea de la o formaţie la alta. Este posibil
ca intervenţia forţelor de geniu pentru asigurarea mobilităţii să nu fie necesară şi de asemenea nici
planificarea unui timp mai îndelungat pentru traversarea acelei zone. Ceea ce poate cauza întârzieri
atunci când deplasarea se execută într-un astfel de teren sunt măsurile sporite de securitate. Atunci
când securitatea deplasării este de importanţă deosebită, atât forţele proprii cât şi cele inamice pot
opta pentru deplasarea pe un astfel de teren pentru o mai bună acoperire şi mascare.
(4) Teren greu accesibil – împiedică sau încetineşte ritmul de deplasare în formaţii de luptă
fără intervenţia forţelor de geniu pentru asigurarea mobilităţii. Într-un astfel de teren este necesară
adoptarea unor formaţii de deplasare contrare tacticilor prevăzute în manualele de luptă, de exemplu
deplasarea în coloană mai degrabă decât în dispozitiv de luptă sub formă de triunghi cu vârful
înainte sau deplasarea cu o viteză mult mai mică decât cea dorită. Deplasarea forţelor blindate/
mecanizate este deosebit de dificilă într-un asemenea teren caracterizat de pante abrupte, obstacole
dense şi absenţa unui sistem de drumuri.
0255. – Aspectele militare ale terenului sunt rezultate din analiza factorilor OCOKA/
obstacole, căi de apropiere, sectoare de observare şi de foc, poziţii sau puncte cheie din teren,
acoperirea şi mascarea/Observation and Field of Fire, Cover and Concealment, Obstacles, Key
Terrain and Avenues of Approache, conform figurii nr. 2.3.1. Ordinea de analiză a aspectelor
militare ale terenului poate fi diferită. Comandantul de pluton poate considera că este necesar să se
NESECRET
II-23
NESECRET
determine mai întâi obstacolele existente, apoi căile de apropiere, în al treilea rând punctele cheie
din teren, în al patrulea rând sectoarele de observare şi tragere iar la sfârşit acoperirea şi mascarea.
Comandantul plutonului determină influenţele fiecărui factor atât asupra forţelor proprii, cât şi
asupra forţelor inamice. Rezultatele acestei analize se materializează în dezvoltarea cursurilor de
acţiune proprii şi probabile ale inamicului.
NESECRET
II-24
NESECRET
e) Cum pot fi identificate şi ocolite aceste obstacole?
f) Unde sunt situate poziţiile armamentului inamicului destinat să acopere cu foc barajele
şi ce tip de armament este destinat pentru această misiune?
g) Care este cel mai bun loc pentru executarea culoarului prin obstacolele create de inamic
şi care este poziţia forţelor de apărare a obstacolelor?
În apărare:
a) Care este obiectivul inamicului? Care este locul propice pentru executarea
contraatacului? Cum îl pot determina pe inamic să ajungă în acel loc?
b) Ce influenţă au obstacolele existente şi caracteristicile terenului asupra acţiunilor
inamicului?
c) Unde vrea inamicul să ajungă?
d) Cum pot folosi avantajele oferite de teren pentru a canaliza acţiunile inamicului pe
direcţiile cele mai favorabile acţiunii proprii, pentru a-i interzice accesul pe anumite căi sau
pentru a-i dezorganiza deplasarea?
Tabelul nr. 2.3.2. – Elemente pentru analiza obstacolelor identificate şi a terenului
0257. – (1) Căi de apropiere – reprezintă un itinerar de deplasare, terestru sau aerian, al
unei forţe care execută atacul, către obiectivul stabilit sau către un punct cheie din teren. Pentru
fiecare cale de apropiere comandantul de pluton trebuie să stabilească tipul acesteia:
a) după modul în care se execută deplasarea/îmbarcat, debarcat, aerian sau subteran;
b) după formaţia de deplasare adoptată;
c) după capacitatea portantă.
(2) De regulă, aceste informaţii sunt asigurate de eşalonul superior.
(3) Forţele care acţionează îmbarcat pot să execute deplasarea pe căi de apropiere
accesibile sau uşor accesibile/sau o combinaţie a celor două tipuri. Căile de apropiere pe care se
poate acţiona debarcat utilizate de elemente de cercetare şi plutoanele de infanterie includ de obicei
terenul accesibil şi uneori terenul greu accesibil pentru forţele îmbarcate. Analiza terenului trebuie
să se materializeze în identificare căilor de apropiere pentru forţele proprii şi pentru forţele inamice.
(4) Comparativ, pentru ofensivă şi apărare, în tabelul nr. 2.3.3. sunt prezentate câteva
elemente pe care comandantul de pluton trebuie să le ia în calcul la analiza căilor de apropiere:
În ofensivă:
a) Cum poate fi folosită fiecare cale de apropiere în sprijinul realizării deplasării şi manevrei
plutonului?
b) Ce cale de apropiere îmi permite să utilizez tehnici şi formaţii de deplasare iar la
NESECRET
II-25
NESECRET
contactul cu inamicul să execut manevra?
c) Îmi permit căile de apropiere să execut trecerea de la o tehnică/formaţie de deplasare la
alta sau sunt porţiuni de teren care mă vor obliga să adopt formaţii de deplasare specifice
traversării trecătorilor?
d) Ce avantaje şi dezavantaje prezintă fiecare cale de apropiere?
e) Care sunt posibilele direcţii de contraatac ale inamicului?
f) Ce rute s-ar putea folosi pentru schimbarea direcţiei de atac şi pe care inamicul le-ar putea
folosi pentru a ameninţa flancurile?
În apărare:
a) Ce căi de apropiere poate stabili inamicul în sectorul plutonului?
b) Cum poate folosi inamicul fiecare dintre căile de apropiere stabilite?
c) Ce căi de apropiere alternative poate utiliza inamicul pentru ameninţarea flancurilor
plutonului?
d) Ce cale de apropiere este mai potrivită pentru executarea unui contraatac sau pentru
repoziţionarea forţelor?
Tabelul nr. 2.3.3. – Elemente pentru analiza căilor de apropiere
0258. – (1) Puncte cheie din teren reprezintă orice poziţie sau zonă a cărei cucerire,
menţinere sau control asigură un avantaj semnificativ pentru oricare din părţile combatante.
Comandantul de pluton trebuie să identifice punctele cheie din teren pornind de la obiectiv/din zona
principală a acţiunilor de luptă către înapoi spre poziţia sa actuală. Reprezintă mai degrabă o
concluzie decât o observaţie rezultată după analiza inamicului şi dezvoltarea cursurilor de acţiune.
(2) Comandantul de pluton identifică punctele cheie din teren esenţiale pentru îndeplinirea
misiunii. Punctele cheie din teren oferă o serie de avantaje: dau posibilitatea comandantului de
pluton să execute foc direct, asigură observarea directă a obiectivului sau a căilor de apropiere.
Dintr-o altă perspectivă trebuie identificate acele puncte cheie din teren care dacă s -ar afla sub
controlul inamicului ar împiedica îndeplinirea misiunii plutonului.
(3) De exemplu, un punct cheie din teren pentru pluton poate fi reprezentat de liziera
pădurii de la poalele unui deal care asigură supravegherea unei căi de apropiere pe care se poate
executa deplasarea cu viteză mare. Deţinerea acestui punct cheie din teren poate fi esenţială pentru
înaintarea spre obiectiv a forţelor de pe direcţia principală de efort. Punctele dominante din teren nu
sunt considerate în mod automat puncte cheie din teren. Un vârf de deal care oferă o vedere de
ansamblu poate să fie sau nu un punct cheie din teren. Chiar dacă permite o bună observare şi
sectoare de foc nu se constituie într-un punct cheie din teren dacă inamicul îl poate ocoli cu
uşurinţă.
NESECRET
II-26
NESECRET
(4) Deşi, puţin probabil, comandantul plutonului trebuie să determine dacă există
zone/puncte din teren a căror cucerire, menţinere sau control sunt esenţiale pentru îndeplinirea
misiunii şi pot decide rezultatul final al acţiunii de luptă. În determinarea importanţei punctelor cheie
din teren se pot folosi două dintre aspectele militare ale terenului, respectiv: sectoare de observare şi
tragere şi acoperire şi mascare. În tabelul nr. 2.3.4. sunt prezentate elementele ce se iau în calcul la
analiza punctelor cheie din teren.
Elemente operaţionale:
a) Ce puncte din teren sunt considerate cheie pentru companie şi batalion şi de
ce ?
b) Inamicul deţine controlul asupra acestor puncte cheie din teren?
c) Ce puncte din teren sunt considerate cheie pentru inamic şi de ce ?
d) Cum pot câştiga şi menţine controlul asupra punctelor cheie din teren?
e) Ce porţiuni din teren sunt considerate sectoare importante de observare pentru
trupele proprii şi aliate din punct de vedere al exercitării comenzii, controlului şi solicitării
sprijinului prin foc?
Tabelul nr. 2.3.4. – Elemente utilizate pentru analiza punctelor cheie din teren
NESECRET
II-29
NESECRET
a) mobilitatea trupelor proprii sau inamice poate fi afectată de precipitaţii/de lipsa
acestora?
b) care este modalitatea prin care acest fenomen meteorologic/lipsa acestuia poate
contribui la realizarea surprinderii?
0265. – Gradul de acoperire cu nori – poate afecta operaţiile terestre datorită diminuării
luminozităţii şi a emisiei termice/calorice a ţintelor; existenţa unor mase compacte de nori poate
deteriora multe sisteme de management a ţintelor, muniţia cu ghidare în infraroşu şi, în general,
afectează operaţiile aeriene. Comandantul de pluton identifică factorii care pot influenţa conducerea
acţiunilor militare legate de gradul de acoperire cu nori astfel:
a) Existenţa unor mase compacte de nori influenţează iluminarea şi emisia termică a
ţintelor?
b) Existenţa unor mase compacte de nori influenţează posibilitatea de utilizare a muniţiei
de artilerie cu ghidare în infraroşu?
c) Gradul de acoperire cu nori poate cauza lumina orbitoare care favorizează mascarea
mijloacelor aeriene de atac la apropierea de ţintă?
d) Gradul de acoperire cu nori limitează aria de acoperire a radarelor de supraveghere
terestră?
0266. – Temperatura şi umiditatea. Comandantul de pluton trebuie să stabilească modul în
care temperatura influenţează acţiunea de luptă. Astfel va lua în considerare influenţa variaţiilor de
temperatură şi umiditate asupra personalului şi echipamentelor dar şi asupra probabilităţii utilizării
perdelelor de fum şi a substanţelor toxice de luptă. Comandantul de pluton identifică acei factori
legaţi de temperatură şi umiditate care pot afecta executarea acţiunii de luptă astfel:
a) Cum poate influenţa temperatura şi umiditatea ritmul de marş al subunităţii?
b) Personalul şi echipamentele sunt influenţate de temperatură şi umiditate?
c) Favorizează temperatura şi umiditatea utilizarea substanţelor toxice nepersistente?
0267. – (1) Inamicul. Acest pas al analizei factorilor MIFT-TC permite comandantului de
pluton să identifice elementele de superioritate şi vulnerabilităţile inamicului pe care le poate
exploata pentru a genera putere de luptă superioară în scopul îndeplinirii misiunii. Comandantul de
pluton trebuie să înţeleagă prezumţiile de la care a plecat comandantul de companie în elaborarea
cursurilor probabile de acţiune ale inamicului cuprinse în planul de operaţii al companiei. Mai mult
chiar, este foarte important ca la analiza inamicului comandantul plutonului să plece de la aceleaşi
prezumţii ca şi comandantul companiei.
(2) Analiza eficientă a inamicului presupune identificarea corectă a felului în care inamicul
va lupta. Pentru comandantul de pluton este deosebit de important să facă o departajare a
informaţiilor certe şi a informaţiilor presupuse sau previzionate despre acţiunea inamicului.
NESECRET
II-30
NESECRET
0268. – (1) Pe timpul desfăşurării analizei doctrinare a inamicului nu este suficient să se
identifice numărul şi tipul vehiculelor, al militarilor şi armelor de care dispune inamicul.
Comandantul de pluton trebuie să extindă analiza şi să identifice sistemele de armament individuale
de bază.
(2) În condiţiile actuale riscul confruntării forţelor regulate cu forţe care nu au o doctrină
suficient de bine conturată este foarte mare. De aceea, la nivelul subunităţilor de valoare
companie/pluton, este dificil de stabilit tiparul de acţiune al unui inamic care nu respectă principii
de luptă iar confruntarea cu astfel de forţe nu are precedent. În acest caz comandantul de pluton
trebuie să se bazeze pe informaţiile obţinute din analiza desfăşurată la nivel brigadă/batalion şi pe
observaţiile desprinse din activităţile recente ale inamicului.
(3) Activităţi recente ale inamicului – cunoaşterea dispozitivului de luptă, a structurii de
forţe precum şi a tacticilor şi tehnicilor de luptă inamice conduce la stabilirea corectă a intenţiilor
inamicului. Dacă există dificultăţi în perceperea corectă a informaţiilor legate de elementele
enumerate mai sus stabilirea cursului de acţiune inamic are un anumit grad de incertitudine. În acest
caz studierea şi înţelegerea activităţilor recente ale inamicului poate să completeze imaginea de
ansamblu şi să ofere indicii asupra intenţiilor şi activităţilor viitoare.
0269. – (1) La analiza inamicului comandantul de pluton va lua în considerare următoarele
elemente:
a) compunerea forţelor inamicului;
b) dispozitiv de luptă;
c) efective în personal şi tehnică;
d) capabilităţi;
e) cursuri de acţiune probabile ale inamicului.
(2) Compunerea forţelor inamicului – comandantul plutonului trebuie să determine tipul
vehiculelor, personalul combatant şi echipamentul pe care inamicul l-ar putea utiliza împotriva
forţelor proprii şi trebuie să cunoască principalele caracteristici ale acestora. Aceste informaţii pot fi
desprinse din paragraful 1a al OPORD-ului companiei.
(3) Dispozitiv de luptă – din informaţiile primite de la eşalonul superior se poate deduce
modul în care sunt dispuse forţele inamicului.
(4) Efective în personal şi tehnică – aceste elemente trebuie identificate de comandantul de
pluton pentru subunitatea cu care va lupta fie prin aplicarea procentelor transmise de eşalonul
superior la numărul fiecărui element inamic, fie prin informaţiile deduse din imaginea operaţională
comună/ Common Operational Picture/COP.
(5) Capabilităţi – comandantul de pluton trebuie să determine cu ce capabilităţi va angaja
inamicul forţele plutonului pe parcursul derulării acţiunii de luptă. Aceste elemente sunt deduse din
NESECRET
II-31
NESECRET
evaluarea făcută de comandantul companie, din analiza doctrinei inamice precum şi din analiza
locaţiei curente a inamicului. Acest lucru implică studierea bătăii maxime a fiecărei categorii de
armament, ritmul de marş şi perioada de timp stabilită pentru executarea unor sarcini specifice.
(6) Cursuri de acţiune probabile ale inamicului – pentru identificarea posibilelor cursuri de
acţiune ale inamicului comandantul de pluton compară rezultatul analizei terenului şi vremii cu
rezultatele analizei compunerii forţelor inamicului, capabilităţilor acestuia şi a obiectivelor sale
doctrinare. În urma acestei activităţi rezultă situaţia inamicului/SITEMP elaborată la nivelul
plutonului, pentru zona sa de responsabilitate din zona de operaţii a companiei, sub formă grafică,
pe care este materializat modul de acţiune probabil al inamicului.
(7) Analiza comandantului de companie, modul în care acesta a înţeles situaţia curentă a
trupelor proprii şi a inamicului furnizează comandantului de pluton cea mai mare parte a
informaţiilor necesare realizării SITEMP.
(8) SITEMP trebuie să conţină informaţii detaliate despre toate sistemele de armament ale
inamicului precum şi despre lucrările genistice/de fortificaţii sau baraje ale acestuia, fie că sunt
identificate fie că sunt presupuse. Această situaţie este materializată cu un eşalon mai jos decât cea
primită de la eşalonul superior pentru a permite subordonaţilor să observe detalii ale cursului
probabil de acţiune al inamicului.
(9) În cadrul briefingului comandantul de pluton trebuie să precizeze care dintre elementele
materializate reprezintă informaţii certe şi care sunt elementele estimate în baza cărora s-a stabilit
cursul probabil de acţiune al inamicului.
(10) SITEMP la nivel pluton trebuie să reprezinte poziţia fiecărui militar şi a sistemelor de
armament ale acestuia şi este de fapt o detaliere a SITEMP a comandantului companiei.
0270. – Analiza forţelor proprii şi a elementelor de sprijin disponibile – comandantul
plutonului analizează organizarea pentru sarcină a trupelor proprii pentru a determina personalul necesar,
capabilităţile necesare, situaţia forţelor aliate disponibile şi alte elemente de sprijin. Analiza forţelor proprii
presupune identificarea capabilităţilor, a vulnerabilităţilor şi a elementelor de superioritate după acelaşi
algoritm ca la analiza inamicului. Comandantul companiei trebuie să cunoască dispozitivul de luptă,
compunerea forţelor, elementele de superioritate şi vulnerabilităţile forţelor proprii.
0271. – (1) Analiza timpului la dispoziţie – comandantul de pluton trebuie să ia în calcul
la planificarea timpului la dispoziţie următoarele elemente:
a) timpul necesar pentru planificare şi pregătire;
b) tipul acţiunii de luptă;
c) calculul timpului eşalonului imediat superior;
d) planificarea timpului/estimare pentru acţiunile trupelor inamice.
(2) Pe timpul derulării procesului operaţiei comandantul de pluton operează cu o serie de
NESECRET
II-32
NESECRET
noţiuni legate de timpul avut la dispoziţie, cum ar fi momentele hotărâtoare, timpul necesar pentru
executarea unor activităţi, timp necesar pentru deplasare, ordinea priorităţilor de lucru, timp
nefolositor şi ritmul acţiunii de luptă. Alte elemente ce trebuie luate în calcul la analiza timpului
sunt condiţiile de vreme şi vizibilitatea, precum şi evenimente impuse a se desfăşura de către
eşalonul superior/repetiţii. Comandantul plutonului trebuie să stabilească ordinea priorităţii
evenimentelor ce se vor derula într-o succesiune logică.
(3) Analiza timpului este esenţială pentru planificarea, pregătirea şi executarea acţiunii de
luptă şi este, de regulă, primul lucru pe care comandantul de pluton îl execută. În analiza timpului
nu este suficient să se aprecieze doar perioada de timp avută la dispoziţie ci, în special, timpul
necesar executării unor acţiuni specifice cum ar fi pregătire, deplasare, luptă şi aprovizionare. Pe
parcursul acestei analize trebuie să se facă corelaţia în timp dintre sarcinile proprii şi acţiunile
inamicului. Mai mult decât atât, trebuie să se ia în calcul impactul pe care îl poate avea orice
modificare de situaţie asupra misiunii de îndeplinit.
0272. – Analiza consideraţiilor legate de civili – include o serie de aspecte cum ar fi
influenţele exercitate asupra modului de executare a acţiunii de luptă de către infrastructura civilă,
instituţiile civile, atitudinile şi acţiunile liderilor civili şi ale populaţiei din zona de operaţii. Există 6
elemente de analiză a populaţiei civile, care sunt reprezentate sub acronimul ASCOPE/zonele,
structurile, capabilităţile, organizaţiile, persoanele, evenimentele/Areas, Structures, Capabilities,
Organizations, People and Events. Acestea sunt detaliate în Capitolul II Conducerea din F.T./I.-3,
Manualul pentru luptă al companiei de infanterie, Bucureşti, 2013.
0273. – Rezultatul final al analizei detaliate a misiunii derulată pe parcursul pasului 3 –
elaborarea planului preliminar, este o înşiruire de concluzii referitoare la modul în care factorii
MIFT-TC influenţează îndeplinirea misiunii plutonului. Comandantul de pluton trebuie să decidă
asupra felului în care va utiliza elementele de superioritate ale forţelor proprii versus
vulnerabilităţile inamicului, concomitent cu interzicerea acţiunii inamice de a utiliza elementele de
superioritate împotriva vulnerabilităţilor forţelor proprii. Produsele analizei detaliate a misiunii stau
la baza dezvoltării cursului de acţiune al trupelor proprii.
0274. – (1) Dezvoltarea cursurilor de acţiune – are drept scop stabilirea uneia sau a mai
multor modalităţi de îndeplinire a misiunii în concordanţă cu intenţie eşalonului imediat superior.
COA descrie modul în care subunitatea aplică puterea de luptă asupra inamicului, în punctele
decisive astfel încât pierderile suferite de trupele proprii să fie reduse la minimum. Comandantul de
pluton poate dezvolta mai multe COA în condiţiile în care timpul la dispoziţie nu este limitat.
Acesta detaliază fiecare COA până la nivelul la care acesta exprimă clar viziunea sa de întrebuinţare
a forţelor şi mijloacelor companiei, precum şi elementelor considerate ca multiplicatori ai puterii de
luptă/moralul trupelor/leadership, pentru realizarea sarcinilor esenţiale şi a scopului misiunii.
NESECRET
II-33
NESECRET
(2) La dezvoltarea unui COA se pleacă de la punctul decisiv identificat şi se planifică
acţiunile în ordine inversă până la punctul de plecare. Un curs de acţiune trebuie să satisfacă
criteriile specificate în tabelul nr. 2.3.7.
Executarea cu succes a COA conduce la îndeplinirea misiunii plutonului
Exactitatea care respectă concepţia operaţiei şi intenţia comandantului companiei şi
batalionului?
Plutonul trebuie să dispună de capabilităţi/abilităţi tactice şi tehnice precum
şi resurse adecvate executării cu succes a COA. Pe scurt, în condiţiile date
Viabilitatea referitoare la situaţia inamicului şi teren, subunitatea trebuie să fie bine
instruită, dotată, condusă şi să aibă timpul necesar executării repetiţiilor
pentru îndeplinirea cu succes a misiunii.
Dacă sunt dezvoltate mai multe COA, atunci fiecare dintre ele trebuie să
difere semnificativ de celelalte pentru a se justifica astfel luarea sa în
considerare şi parcurgerea tuturor etapelor necesare dezvoltării unui COA.
Unicitatea
La nivel pluton, dezvoltarea mai multor COA este greu de realizat îndeosebi
în condiţiile în care libertatea de acţiune este limitată, la fel şi timpul necesar
pentru planificare şi pregătire.
Cursul de acţiune conţine în detaliu elemente care să răspundă la modul în
care factorii operaţionali cine, ce, când, unde şi cum, de la începutul acţiunii
până la finalizarea acesteia, conduc la îndeplinirea misiunii. De exemplu, în
Completitudinea cazul unei acţiuni ofensive executate împotriva unui inamic care se apără pe
poziţii, trebuie incluse modul de realizare a: deplasării către.., desfăşurării în
dispozitiv de luptă împotriva…, atacului asupra…. şi consolidării obiectivului
cucerit.
Tabelul nr. 2.3.7. – Criterii de apreciere a COA
NESECRET
II-36
NESECRET
(3) Forma grafică a cursului de acţiune va prezenta aspectele esenţiale ale manevrelor
executate conform concepţiei de întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor la dispoziţie. Forma grafică a
COA ilustrează modul în care subunitatea concentrează efectele puterii de luptă în punctul decisiv.
După finalizare forma grafică a COA devine overlay pentru acţiunea de luptă.
(4) Atunci când timpul la dispoziţie este limitat comandantul de companiei trebuie să pună
la dispoziţia comandanţilor de plutoane analiza COA realizată la nivel companie. Dacă ordinul este
verbal este recomandată utilizarea uneia sau a mai multor scheme pentru evidenţierea momentelor
importante din derularea planului care solicită în mod particular coordonarea deplasării a două sau
mai multe subunităţi.
0282. – (1) Analiza cursurilor de acţiune – permite comandantului de pluton să
sincronizeze funcţiunile de luptă şi să identifice cursul care îndeplineşte cel mai bine misiunea
stabilită, determină modalitatea de a maximiza efectele puterii de luptă minimizând pierderile
colaterale, mai mult, dezvoltă vizualizarea câmpului de luptă şi determină evenimentele viitoare,
condiţiile şi resursele necesare pentru obţinerea succesului, unde şi când inamicul este puternic sau
slab, măsurile de coordonare a acţiunilor de luptă.
(2) De regulă, comandantul de pluton dezvoltă un singur COA. Dacă au fost elaborate mai
multe cursuri de acţiune comandantul de pluton execută analiza pentru fiecare dintre acestea.
(3) Analiza COA se realizează prin derularea jocului de război. Pentru fiecare COA
comandantul plutonului execută analiza de la începutul până la sfârşitul acţiunii de luptă
preconizate. Practic, este comparat COA ales cu cel mai probabil curs al acţiunii inamicului. Pe
durata jocului de război comandantul plutonului vizualizează acţiunile proprii, reacţiile inamicului
la acestea şi reciproca, identificând cerinţele de sincronizare a execuţiei acţiunii de luptă.
(4) De obicei, jocul de război se realizează prin discuţii purtate în cadrul unei întâlniri la
care participă comandantul de pluton, ajutorul acestuia, comandanţii de grupe şi alte persoane în
funcţie de specificul misiunii. Această tehnică nu este complicată, se poate realiza prin una din
metodele descrise în capitolul II Conducerea, Secţiunea a 3-a Proceduri de conducere a trupelor din
F.T./I.-3, Manualul pentru luptă al companiei de infanterie, Bucureşti 2013 şi facilitează înţelegerea
aprofundată a planului.
(5) Jocul de război reprezintă o încercare de sincronizare a tuturor activităţilor plutonului
spre deosebire de etapa de dezvoltare a cursurilor de acţiune în care comandantul de pluton se
concentrează pe integrarea tuturor elementelor constituente ale plutonului în luptă.
0283. – (1) Compararea şi selectarea cursurilor de acţiune. În cazul în care
comandantul de pluton a realizat mai multe cursuri de acţiune, atunci el trebuie să le compare ţinând
cont de avantajele, dezavantajele, punctele tari şi slabe ale fiecăruia, aşa cum au fost ele identificate
pe durata jocului de război. Elementele identificate se referă la modul de îndeplinire a misiunii
NESECRET
II-37
NESECRET
subunităţii, modul de utilizare a terenului, la nimicirea forţelor inamicului sau oricare alt aspect al
acţiunii de luptă considerat important de către comandantul de pluton.
(2) Comandantul plutonului va folosi elementele identificate în matricea de analiză a
puterii de luptă pentru a selecta cel mai bun COA bazându-se pe propria judecată, ora de declanşare
a acţiunii de luptă, zona de operaţii, schema de manevră şi misiunile şi scopurile subunităţilor
subordonate.
0284. – (1) Pasul 4 - Iniţierea deplasării – comandantul de pluton poate iniţia deplasarea
atunci când consideră că este necesar, pe parcursul oricărei etape a TLP şi se realizează prin:
a) deplasarea subunităţii în dispozitiv premergător de luptă sau de luptă către o zonă de
concentrare, o poziţie de luptă, o poziţie de atac, pentru organizarea apărării circulare;
b) deplasarea elementelor de cercetare sau deplasarea executată în scopul evaluării
factorilor timp-distanţă pentru misiunea subunităţii.
(2) Comandantul de pluton ia măsurile necesare pentru siguranţa deplasării asigurându-se
că dispozitivul de înaintare al plutonului este acoperit prin foc.
0285. – (1) Pasul 5 - Executarea recunoaşterilor – acţiunile de cercetare trebuie
planificate cu grijă, în scopul obţinerii rapide a datelor şi informaţiilor despre inamic şi teren
necesare comandantului pentru elaborarea planului. Cercetarea se organizează şi execută pentru a se
confirma, ajusta sau infirma elementele componente ale planului iniţial.
(2) Chiar dacă comandantul de pluton a participat la executarea recunoaşterii în teren
executată de comandantul companiei, la un moment dat pe parcursul derulării TLP, după realizarea
planului, el trebuie să execute o nouă recunoaştere. Prin executarea recunoaşterii trebuie să se
urmărească confirmarea cerinţelor prioritare de informaţii/ Priority Intelligence Requirements/ PIR
care stau la baza elaborării planului preliminar.
(3) PIR cuprinde de regulă presupuneri legate de date esenţiale despre forţele inamice, cum
ar fi:
a) elemente de superioritate, locaţie şi deplasare;
b) informaţii referitoare la teren.
(4) În măsura în care este posibil comandantul de pluton include în grupa care execută
recunoaşterea şi comandanţii subordonaţi, ceea ce le permite acestora să aibă o viziune de ansamblu
asupra modului în care comandatul plutonului intenţionează să execute acţiunea de luptă. Dacă
acest lucru nu este posibil el numeşte o grupă ca patrulă de cercetare stabilindu-i obiective specifice.
(5) Cercetarea trebuie să se desfăşoare neîntrerupt datorită situaţiilor des schimbătoare de
pe câmpul de luptă. Un plan iniţial bine elaborat, facilitează executarea cercetării.
0286. – (1) La nivel pluton, recunoaşterile executate pot include următoarele:
a) deplasarea către sau dincolo de aliniamentul de plecare la ofensivă;
NESECRET
II-38
NESECRET
b) deplasarea de la limita dinainte a trupelor proprii/Forward Edge of the Battle Area/
FEBA către înapoi şi prin zona de angajare de-a lungul căilor probabile de apropiere ale inamicului;
c) alegerea de către comandantul de pluton a unui punct dominant din teren din care grupul
de recunoaştere poate avea vedere directă asupra punctului decisiv;
d) supravegherea unei zone de elementele subordonate;
e) organizarea de patrule de cercetare la nivelul grupelor de infanterie pentru a stabili
locaţia inamicului;
f) stabilirea punctelor de observare pentru a obţine informaţii suplimentare;
g) utilizarea imaginilor provenite de la vehiculul aerian fără pilot/Unmanned Aerial
Vehicle /UAV sau alte surse dacă acestea sunt disponibile.
(2) Tipul de recunoaştere executat/ sarcinile de recunoaştere şi durata acestora depind de
situaţia tactică şi timpul la dispoziţie. Comandatul de pluton utilizează rezultatele etapei dezvoltării
COA pentru a identifica informaţii şi cerinţe de siguranţă pentru acţiunile de recunoaştere executate
de pluton.
0287. – (1) Pasul 6 - Completarea planului – include o serie de activităţi care vizează
transformarea concepţiei şi intenţiei comandantului companiei şi a concepţiei comandantului de
pluton în OPORD. Aceste acţiuni implică realizarea overlays, a listei de executare a tragerilor din
poziţii acoperite/prin ochire indirectă, a aprovizionării, a elementelor necesare pentru comandă şi
control şi actualizarea planului preliminar în funcţie de rezultatul recunoaşterilor.
(2) Tot în această etapă comandantul de pluton are în vedere stabilirea locaţiei unde se va
executa briefingul de prezentare a OPORD şi a materialelor necesare desfăşurării acestei activităţi.
(3) Completarea planului îi permite comandantului de pluton să realizeze coordonarea
finală cu alte subunităţi sau cu eşalonul superior înainte de emiterea OPORD.
0288. – (1) Planul de acţiune presupune detalierea concepţiei şi cuprinde 5 puncte,
respectiv:
a) situaţia;
b) misiunea;
c) execuţia;
d) sprijinul cu servicii;
e) comanda şi comunicaţiile.
(2) Situaţia se referă la:
a) situaţia inamicului – scopul, forma de luptă, compunerea, dispozitivul probabil de luptă,
acţiunile probabile, etapele, termenele, comanda;
b) concepţia eşalonului superior – scopul luptei, direcţia de efort, etapele acţiunii,
comanda, acţiunile care se execută, situaţia vecinilor şi acţiunile acestora;
NESECRET
II-39
NESECRET
c) subordonări şi resubordonări.
(3) Misiunea reformulată cuprinde scopul, forma de luptă şi termenele de realizare.
(4) Execuţia detaliază decizia comandantului de pluton rezultată pe parcursul procesului de
planificare astfel:
a) direcţia de acţiune;
b) manevra;
c) etapele acţiunii şi termenele;
d) direcţia principală de efort;
e) alte priorităţi şi precizări/instrucţiuni de apărare CBRN, stabilirea măsurilor de
mascare;
f) programarea în timp a acţiunilor;
g) cooperarea;
h) executarea recunoaşterilor;
i) timpul de deplasare la comandantul eşalonului superior.
(5) Sprijinul cu servicii cuprinde concepţia de realizare a sprijinului logistic şi a altor
servicii.
(6) Comanda şi comunicaţiile:
a) comanda – înlocuitorul la comandă, locul comandantului de pluton;
b) comunicaţii – instrucţiuni de recunoaştere, identificare, reguli generale privind utilizarea
comunicaţiilor; rapoartele şi timpul în care acestea vor fi înaintate.
(7) Planul de operaţie constituie baza documentară pentru elaborarea OPORD.
(8) Formatul planului de operaţie serveşte şi ca listă de verificare pentru a acoperi toate
aspectele relevante ale acţiunii de luptă şi asigură deopotrivă o modalitate fluentă de diseminare a
informaţiilor pentru subordonaţi.
0289. – (1) Pasul 7 - Emiterea OPORD – OPORD trebuie să explice concis şi exact
misiunea, concepţia şi intenţia comandantului despre modul în care acesta doreşte ca grupele de
infanterie să îşi îndeplinească misiunea. OPORD-ul nu trebuie să conţină informaţii inutile care ar
putea împiedica să se înţeleagă ceea este cu adevărat important. Comandantul de pluton trebuie să
se asigure de faptul că grupele de infanterie ştiu exact ce au de executat, când trebuie executat şi
cum trebuie să acţioneze plutonul, în ansamblu, pentru îndeplinirea misiunii cu respectarea intenţiei
comandantului de companie. Comandantul de pluton poartă întreaga răspundere pentru înţelegerea
sarcinilor de către fiecare comandant subordonat.
(2) Ordinul trebuie să conţină expresii care să asigure o exprimare clară, cu acelaşi înţeles
pentru toţi cei care primesc ordinul, trebuie să conţină toate informaţiile şi instrucţiunile necesare
coordonării şi executării acţiunilor de luptă, nu trebuie să îngrădească iniţiativa comandanţilor
NESECRET
II-40
NESECRET
subordonaţi prin precizarea unor detalii complicate ale execuţiei, cu excepţia situaţiilor când acestea
sunt necesare pentru asigurarea sincronizării.
(3) Elaborarea şi transmiterea ordinului de operaţie trebuie efectuate la timp, asigurând
subordonaţilor suficient timp pentru planificarea şi pregătirea acţiunilor.
(4) OPORD se redactează în formatul cu cinci paragrafe ceea ce îi permite comandantului
de pluton să prezinte toate aspectele acţiunii de luptă de la teren la inamic şi a acţiunilor de luptă de
la eşalonul superior până la eşaloanele subordonate. Poate avea formă scrisă şi/sau grafică/scheme,
tabele; atunci când ordinul se întocmeşte sub formă de schemă paragrafele 2/misiunea şi 3 punctul
a/concepţia acţiunilor se vor redacta obligatoriu în scris.
(5) În situaţiile în care scara hărţii pe care comandantul întocmeşte partea grafică, nu
asigură gradul de detaliere necesar reprezentării modului de acţiune al subunităţilor, se pot întocmi
scheme suplimentare care să ofere subordonaţilor o imagine clară a intenţiei şi concepţiei
comandantului de pluton; indiferent de situaţie, pentru a evita supraîncărcarea schemelor, se vor
trece pe acestea numai măsurile grafice de control necesare.
0290. – (1) Pasul 8 - Revederea şi actualizarea planului – comandantul de pluton
realizează acest pas din procesul de conducere a trupelor prin executarea briefingurilor de
confirmare, a repetiţiilor şi inspecţiilor.
(2) După emiterea OPORD comandantul de pluton trebuie să conducă un briefing de
confirmare în care ascultă expunerea concisă a fiecărui comandant subordonat în ceea ce priveşte
misiunea şi intenţia comandantului de pluton, concepţia operaţiei, scopul şi sarcina/sarcinile
subunităţii proprii. Fiecare comandant subordonat va confirma faptul că înţelege viziunea
comandantului de pluton asupra modului de îndeplinire a misiunii plutonului raportată la punctul
decisiv. Această scurtă etapă serveşte şi pentru a se aduce în discuţie eventualele nelămuriri,
preocupări.
0291. – (1) Repetiţiile de luptă – comandantul de pluton supervizează pregătirea plutonului
pentru luptă prin executarea repetiţiilor. Pe timpul desfăşurării repetiţiilor se exersează transmiterea
rapoartelor tactice conform SOP-urilor subunităţii. Rapoartele care se execută înaintea, pe timpul şi
după contactul cu inamicul sunt exersate în detaliu începând cu acţiunea la obiectiv. Repetiţiile nu
sunt menite să analizeze COA.
(2) Repetiţiile sunt folosite de comandantul de pluton pentru:
a) exersarea sarcinilor esenţiale pentru a îmbunătăţi performanţele subunităţii;
b) a identifica slăbiciunile şi problemele din plan;
c) integrarea, sincronizarea şi coordonarea acţiunilor elementelor subordonate;
d) confirmarea elementelor de coordonare dintre pluton şi subunităţile învecinate;
NESECRET
II-41
NESECRET
e) îmbunătăţirea înţelegerii de către militari a misiunii subunităţii, a concepţiei operaţiei, a
planului de sprijinului prin foc direct, pentru anticiparea evenimentelor neprevăzute şi pentru a
vedea posibile acţiuni şi reacţii pentru diferite situaţii care pot să apară pe timpul luptei.
(3) Tehnicile de executare a repetiţiilor sunt:
a) repetiţia pe hartă;
b) repetiţia la macheta terenului;
c) repetiţia radio;
d) repetiţia cu efective reduse;
e) repetiţia completă.
(4) Repetiţia pe hartă este de obicei desfăşurată ca parte a briefingului de confirmare şi
implică participarea comandanţilor subordonaţi sau numai a unei părţi dintre aceştia. Comandantul
de pluton foloseşte harta şi overlay-ul pentru a ghida subordonaţii pe măsură ce aceştia îl
informează pe comandant asupra rolului subunităţii lor în acţiunea de luptă.
(5) Repetiţia la macheta terenului se poate desfăşura cu efectivul complet sau numai cu o
parte din efectiv; se evidenţiază măsurile de control grafice şi formele de teren mai importante ca
elemente de referinţă şi orientare. Participanţii se deplasează în jurul machetei pentru a exersa
acţiunile propriilor elemente sau vehicule - dacă se acţionează îmbarcat-, raportate la acţiunile
celorlalţi membrii ai plutonului.
(6) Repetiţia radio se poate desfăşura cu efectivul complet sau numai cu o parte din efectiv,
în situaţii care nu permit ca întreg plutonul să se adune într-o singură locaţie. Elementele
subordonate verifică sistemele de comunicaţii şi repetă elementele mai importante ale planului de
operaţie al plutonului.
(7) Repetiţia cu efective reduse în care comandanţii poartă discuţii asupra modului de
îndeplinire a misiunii în timp ce se deplasează la punctele cheie din teren sau puncte similare
acestora.
(8) Repetiţia completă – acest tip de antrenament este cel mai eficient, dar presupune mult
timp şi resurse la dispoziţie; el implică toate efectivele care vor participa la acţiune; dacă este
posibil, el se desfăşoară în aceleaşi condiţii – de stare a vremii, oră, teren – care sunt preconizate să
existe în timpul acţiunii de luptă.
(9) La sfârşitul tuturor repetiţiilor, funcţie de rezultatele obţinute, comandantul trebuie să
revizuiască planul şi să se asigure că s-au însuşit corect şi s-au sincronizat acţiunile tuturor
elementelor participante.
0292. – (1) Inspecţiile şi verificările premergătoare ducerii luptei. Verificările
premergătoare ducerii luptei/Precombat checks/PCC şi inspecţiile premergătoare ducerii luptei/
precombat inspections/PCI sunt extrem de importante pentru obţinerea succesului oricărei
NESECRET
II-42
NESECRET
subunităţi. Realizarea acestor verificări şi inspecţii reprezintă una dintre sarcinile comandantului şi
nu poate fi delegată mai jos de nivelul comandantului de grupă. Aceste verificări şi inspecţii
garantează faptul că militarii sunt pregătiţi să execute sarcinile colective şi individuale care sprijină
misiunea.
(2) Verificările şi inspecţiile reprezintă parte componentă a TLP şi garantează eliminarea
tuturor neclarităţilor care pot pune în primejdie vieţile militarilor şi succesul execuţiei misiunii.
PCC şi PCI trebuie să fie gândite pentru a se potrivi specificului unităţii dar şi cerinţelor misiunii.
Fiecare misiune şi fiecare patrulă de luptă poate impune realizarea unor liste de verificări separate.
(3) Fiecare pluton din cadrul companiei va dispune de liste de verificări identice.
(4) Pentru a se asigura că PCC şi PCI sunt complete comandantul de pluton trebuie să
execute o repetiţie de luptă completă. Aceste repetiţii, desfăşurate la tempoul de desfăşurare al
acţiunii de luptă, folosind întreg echipamentul de luptă şi sistemele de comunicaţii, le permit
comandanţilor de plutoane să studieze toate detaliile care pot apărea pe câmpul de luptă.
(5) Dacă aceste acţiuni de luptă trebuie să fie desfăşurate pe timpul nopţii, atunci militarii
trebuie să execute repetiţiile de luptă complete şi pe timpul nopţii. PCC şi PCI trebuie să includă şi
un briefing de confirmare asupra sarcinilor şi scopului misiunii, dar şi a modului în care rolurile
militarilor se încadrează în cadrul schemei de manevră.
(6) Militarii trebuie să cunoască cele mai noi informaţii, ROE şi cerinţele şi procedurile
MEDEVAC/medical evacuation/evacuare medicală. În tabelul nr. 2.3.8. sunt prezentate doar câteva
articole importante, de valoare mare, echipamente şi accesorii. Acest tabel nu reprezintă o listă
finală.
Plăcuţele de Mecanisme pentru testare şi evaluare Cârlig pentru aruncare şi
identificare sau mecanisme tehnice şi electrice prindere
Documente de Set de chingi pentru prinderea
Ţevi de rezervă pentru armament
identitate încărcăturii
Saci pentru transportul ţevilor de Trusa pentru marcarea zonelor
Muniţia
rezervă de preluare a încărcăturii
Armamentul Gheară extractoare Dispozitive de identificare
MCG Mănuşi de azbest GPS
Mânere pentru schimbarea ţevilor Microfoane ţinute în mână
Baioneta
armelor
Instrumente de măsură pentru NVD/ dispozitive pentru
Lanterna
relevment şi pentru calculul timpului vederea pe timp de noapte
Radiouri şi mijloace Baterii pentru aparatură şi
Penarul cu accesoriile armei
suplimentare de baterii de rezervă
comunicaţii
Cardul pentru Jaloane
realizarea Ecusoane de identificare
comunicaţiilor
Raportul pt solicitarea Ţăruşi pentru fixarea sârmei
Ulei pentru motor şi transmisie
MEDEVAC ghimpate
OPORD Antigel Ciocan pentru bătut jaloanele
FRAGO Bidoane cu apă cu capacitatea de 20 Suluri de sârmă
NESECRET
II-43
NESECRET
litri ghimpată/concertină
Panouri de avertizare pentru
Hărţi Hrană rece/ MRE/meal ready to eat/ instalarea unor puncte de
control trafic
Grafice, rute, Curele pentru prinderea
obiective, zonele de armamentului
aterizare/LZ şi de Planul încărcăturii
preluare a
încărcăturii/PZ
Marker Canistre cu combustibil Bandă adezivă luminescentă
Pîlnie pentru canistrele cu Sisteme de iluminare pe baza
Radieră
combustibil sau ulei unor reacţii chimice
Bară pentru remorcarea vehiculelor Sisteme de rezervă/ Spare
Creion şi hârtie
avariate handsets
Cabluri de prindere/ tractare/ Creion cu radieră
Suport trepied
remorcare
Mănuşi pentru întinderea sulurilor de Pivoţi
Raportor
sârmă ghimpată/concertină
NESECRET
II-44
NESECRET
CAPITOLUL III
Ofensiva
SEŢIUNEA 1
Generalităţi
0301. – Ofensiva este principala formă de luptă adoptată de plutonul de infanterie prin care
se urmăreşte identificarea punctelor vulnerabile ale apărării inamicului, alegerea unei forme de
manevră pentru a se evita punctele tari ale acestuia şi concentrarea efectelor puterii de luptă în
punctele vulnerabile ale acestuia.
1. Scopul
0302. – (1) Scopul general al ofensivei este înfrângerea inamicului sau crearea condiţiilor
pentru succesul acţiunilor de luptă ulterioare – pentru încetarea ostilităţilor şi trecerea la acţiuni
post-conflict, prin aplicarea concertată a elementelor puterii de luptă ale plutonului pe toată
adâncimea dispozitivului inamicului.
(2) Scopul ofensivei se realizează prin:
a) anihilarea, neutralizarea sau capturarea forţei vii;
b) neutralizarea sau distrugerea armamentului şi instalaţiilor inamicului;
c) ocuparea terenului/obiectivelor;
d) privarea inamicului de resurse;
e) obţinerea de informaţii;
f) inducerea în eroare a inamicului asupra direcţiei efortului principal;
g) fixarea inamicului pentru a preveni regruparea sau repoziţionarea forţelor acestuia;
h) executarea oportună a manevrei de foc, forţe şi mijloace pentru încercuirea, capturarea
şi anihilarea inamicului;
i) consolidarea aliniamentelor, zonelor, obiectivelor ocupate şi respingerea
contraatacurilor;
j) menţinerea cooperării permanente în cadrul plutonului, cu vecinii sau cu alte elemente
care acţionează în zona de responsabilitate;
k) sincronizarea acţiunilor forţelor, iar atunci când este cazul, simultaneitatea acestora;
l) securitatea acţiunilor de luptă şi protecţia forţelor;
m) conducerea neîntreruptă a structurilor subordonate;
n) dezorganizarea conducerii inamicului;
NESECRET
III-1
NESECRET
o) menţinerea permanentă a iniţiativei.
NESECRET
III-4
NESECRET
0311. – (1) Acţiunile la contact ale plutonului de infanterie, pentru un moment dat, cuprind
acţiunile desfăşurate de către forţele ce se confruntă nemijlocit cu inamicul şi includ:
a) acţiunile subunităţilor de manevră;
b) acţiunile subunităţilor de fixare/sprijin;
c) sprijinul cu servicii pentru subunităţile de fixare, manevră.
(2) De regulă, acţiunile la contact se desfăşoară după sau concomitent cu acţiunile în
adâncime şi concomitent sau înaintea acţiunile în spate.
(3) În acţiunile ofensive ale plutonului de infanterie, liniare şi neliniare, zona de contact este
delimitată de suma zonelor de responsabilitate ale grupelor din eşalonul întâi, unde acestea se află la
un moment dat.
0312. – (1) Acţiunile în spate ale plutonului de infanterie cuprind acţiunile desfăşurate în
cadrul spaţiului dinapoia zonei de contact şi sunt desfăşurate de către forţele care se găsesc în
această zonă, împotriva elementelor de cercetare diversiune şi în principal împotriva unităţilor
aeromobile şi aeropurtate ale inamicului.
(2) Scopul acestor acţiuni îl reprezintă susţinerea ritmului ofensivei forţelor de la contact.
0313. – De regulă, acţiunile în spate se desfăşoară ca răspuns la acţiunea inamicului, drept
pentru care ele se pot desfăşura concomitent, înainte sau după acţiunile în adâncime şi cele de la contact.
0314. – (1) Acţiunile în adâncime ale plutonului cuprind acţiunile duse împotriva
inamicului dispus dincolo de zona acţiunilor la contact.
(2) Ele se execută prin comandă, trageri şi manevră şi, în timp, extind spaţiul de luptă până
la limita maximă a posibilităţilor proprii.
0315. – Scopul acţiunilor în adâncime poate fi:
a) anihilarea puterii de foc a inamicului;
b) dezorganizarea conducerii;
c) împiedicarea aprovizionării;
d) slăbirea moralului;
e) întârzierea, divizarea şi diminuarea puterii de luptă a inamicului.
0316. – (1) Prin ordinul de operaţii, plutonul de infanterie primeşte de la eşalonul superior
sarcini, în conformitate cu planul de operaţii al acestuia.
(2) Sarcina reprezintă rolul pe care eşalonul superior îl atribuie plutonului de infanterie
pentru îndeplinirea obiectivelor operative, exprimate în „efecte de produs”, identificate a fi realizate
pentru atingerea scopului urmărit într-un punct decisiv al acţiunii de luptă.
NESECRET
III-5
NESECRET
0317. – (1) De regulă, plutonul primeşte sarcini pentru o zi de luptă şi orientativ pentru
ziua a 2-a de luptă.
(2) Acţiunile de luptă ale plutonului de infanterie pot fi liniare sau neliniare.
(3) În situaţia în care plutonul de infanterie desfăşoară acţiuni de luptă liniare, aceasta
poate ataca pe un front de 200 – 300 m. Când acţionează pe jos acest front rezultă din însumarea
fronturilor de atac ale grupelor şi din intervalele dintre acestea, care pot fi de până la 75 m.
(4) Când acţionează pe TAB/MLI frontul de atac al plutonului rezultă din intervalele dintre
autovehicule, care pot fi de cel puţin 100 m.
(5) Plutonului i se pot da ca întărire 1-2 mitraliere, 1-2 tunuri sau aruncătoare de
grenade/instalaţii de lansare rachete antiblindate. Acestea se pot dispune în intervalele dintre grupe,
la flancurile plutonului sau înapoia grupelor.
(6) Plutonul poate fi sprijinit de 1-3 tancuri şi subunităţi de artilerie.
0318. – (1) În condiţiile spaţiului de luptă clasic, caracterizat prin fronturi relativ continue,
când acţiunile se desfăşoară împotriva unui inamic relativ uşor de identificat, prin dispunerea liniară
a forţelor în teren, sarcinile plutonului se descriu prin raportarea la spaţiu, stabilindu-se anumite
obiective. Astfel, plutonul din eşalonul întâi al companiei va primi:
a) un obiectiv imediat;
b) direcţie ulterioară.
(2) Obiectivul imediat poate consta în:
a) ruperea apărării sau pătrunderea prin intervalele din dispozitivul inamicului;
b) respingerea contraatacului executat cu eşalonul doi al inamicului care se apără;
c) cucerirea /consolidarea unui aliniament.
(3) Direcţia ulterioară reprezintă continuarea ofensivei în adâncimea apărării inamicului,
către obiectivul imediat al companiei/ eşalonului superior; în acest moment, plutonului i se
precizează un nou obiectiv.
0319. – La introducerea în luptă pentru dezvoltarea ofensivei în adâncime plutonul din
eşalonul doi al companiei poate primi obiectiv imediat şi direcţie ulterioară de ofensivă ca în cazul
plutonului din eşalonul întâi. Plutonul din eşalonul doi poate primi următoarele sarcini:
a) dezvoltarea ofensivei pe direcţia principală;
b) participarea la respingerea contraatacurilor inamicului;
c) înlocuirea subunităţilor din eşalonul întâi care au suferit pierderi mari;
d) nimicirea inamicului din punctele de sprijin rămase înapoia subunităţilor din eşalonul
întâi şi alte sarcini.
0320. – Plutonul din rezerva batalionului înaintează în dispozitiv de marş, prin salturi din
acoperire în acoperire, pe direcţia şi la distanţa ordonată, de regulă 2 – 3 km înapoia eşalonului
NESECRET
III-6
NESECRET
întâi, fiind în măsură să nimicească rezistenţele inamicului rămase înapoia acestuia sau să execute
alte misiuni.
0321. – Când acţionează în cadrul companiei destinată ca detaşament înaintat, plutonul
poate îndeplini următoarele misiuni:
a) cucerirea din mişcare şi menţinerea unor aliniamente/obiective importante din
adâncimea apărării inamicului sau a trecerilor peste cursurile de apă;
b) cucerirea şi menţinerea unor puncte obligate de trecere;
c) întârzierea afluirii rezervelor inamicului din adâncime.
0322. – Când acţionează în cadrul companiei constituită ca detaşament de întoarcere, în
teren muntos-împădurit sau în localitate, plutonul îndeplineşte următoarele misiuni:
a) se infiltrează în adâncimea dispozitivului inamicului;
b) loveşte în flancul şi spatele acestuia;
c) întoarce apărarea inamicului;
d) creează condiţii favorabile dezvoltării ofensivei de front.
0323. – (1) În cazul acţiunilor de luptă liniare desfăşurate într-o zonă de operaţii continuă,
comandantul plutonului va stabili sarcini pentru toate grupele subordonate, în întreg spaţiul de luptă
– la contact, în adâncime şi în spate.
(2) În cazul acţiunilor de luptă liniare desfăşurate într-o zonă de operaţii discontinuă,
comandanţii de grupe vor stabili sarcini pentru grupele subordonate. Astfel, acţiunile plutonului de
infanterie vor fi acţiuni neliniare, iar ale grupelor subordonate, acţiuni liniare.
0324. – În cazul acţiunilor de luptă neliniare în zonă de operaţie continuă, comandantul
companiei va organiza acţiunile neliniare pe spaţii largi, separate, în urma unei analize atente a
dispunerii forţelor inamicului şi a posibilităţilor de acţiune ale vecinilor.
0325. – Pe timpul procesului de planificare, analizând situaţia, comandantul plutonului
poate identifica, pe lângă sarcinile de luptă primite, o serie de sarcini deduse, sarcini care sunt luate
în calcul la stabilirea misiunii plutonului.
0326. – Prin manevră se înţelege modalitatea prin care forţele şi mijloacele forţelor proprii
abordează/acţionează asupra dispozitivului de luptă al inamicului.
0327. – (1) De regulă, atacul plutonului de infanterie este îndreptat asupra frontului,
flancurilor sau spatelui dispozitivului inamicului. O variantă este prezentată în anexa nr. 2.
(2) Principalele forme de manevră de forţe şi mijloace folosite de plutonul de infanterie în
ofensivă sunt:
NESECRET
III-7
NESECRET
a) lovitura frontală;
b) pătrunderea;
c) învăluirea – simplă sau dublă;
d) întoarcerea;
e) infiltrarea;
f) manevra pe verticală.
0328. – (1) Lovitura frontală, figura nr. 3.1.1., reprezintă forma de manevră cea mai puţin
avantajoasă, datorită pierderilor mari în personal şi tehnică de luptă.
(2) Aceasta se execută de către plutonul de infanterie asupra frontului inamicului şi constă
în producerea de pierderi cât mai mari acestuia prin ruperea apărării şi crearea de breşe în
dispozitivul de apărare al acestuia, care să asigure în continuare folosirea celorlalte forme de
manevră în scopul nimicirii pe părţi a acestuia şi dezvoltării în ritm rapid a ofensivei.
(3) Lovitura frontală se adoptă, de regulă, atunci când:
a) apărarea inamicului nu prezintă goluri şi flancuri descoperite;
b) apărarea inamicului este slab organizată;
c) există realizat un raport de forţe favorabil trupelor proprii pe direcţiile principale de
acţiune.
0329. – (1) Pătrunderea, figura nr. 3.1.2., se execută de către plutonul de infanterie
concomitent sau ca o continuare a atacului frontal şi urmăreşte crearea unei breşe în sistemul defensiv
NESECRET
III-8
NESECRET
al inamicului şi dezorganizarea apărării acestuia prin concentrarea puterii de luptă necesare în sectorul
de rupere, astfel încât apărătorul să fie depăşit din punct de vedere numeric, tehnic şi tactic.
(2) Plutonul de infanterie execută ruperea, de regulă, în cadrul sectorului de rupere al
eşalonului superior.
0330. – (1) Învăluirea, simplă sau dublă, constă în folosirea unei părţi din forţele
plutonului de infanterie pentru a desfăşura acţiuni în flancul/flancurile inamicului care se apără, iar
cu majoritatea forţelor acţionează frontal, în scopul ocupării, distrugerii/neutralizării unor obiective
cu rol important în stabilitatea apărării inamicului.
(2) Adoptarea acestei forme de manevră, figura nr. 3.1.3., impune existenţa sau crearea unui
flanc vulnerabil, sau a ambelor flancuri şi folosirea eficientă a forţelor aflate la dispoziţia
comandantului de pluton împotriva punctelor slabe ale inamicului.
NESECRET
III-9
NESECRET
0331. – Între acţiunile frontale şi cele de la flanc trebuie să existe cooperare neîntreruptă şi
legătură de foc permanentă.
0332. – (1) Pentru executarea manevrei de învăluire, în cadrul plutonului, în funcţie de
situaţie, în gruparea care acţionează de front cât şi în cea care execută manevra se pot găsi 1-2
grupe.
(2) Plutonul se poate găsi în cadrul companiei în gruparea care acţionează de front sau în
cea care execută manevra.
(3) Când plutonul execută singur manevra de învăluire: două grupe acţionează împotriva
flancului inamicului acoperite de un atac suport executat de a treia grupă ce acţionează ca bază de
foc; grupele înaintează spre flancul inamicului astfel încât să se plaseze în poziţie de atac; acestea
profită de acoperire şi mascare interzicând cunoaşterea de către inamic a mişcărilor executate de
către acestea până la începerea atacului; când atacă, elementul de sprijin se mută în altă parte a
poziţiei inamicului sau încetează focul complet; dacă observarea permite, este de dorit ca elementul
de sprijin să conducă grupele spre obiectiv prin foc; manevra de învăluire împarte focul defensiv al
inamicului în două – o parte se concentrează asupra elementului de sprijin, iar cealaltă parte asupra
celui care învăluie.
0333. – (1) Întoarcerea, figura nr. 3.1.4., constă în folosirea majorităţii forţelor şi
mijloacelor plutonului pentru acţiuni în flancul şi spatele dispozitivului inamicului pe o adâncime
mai mare, iar cu o parte din forţe acţionând frontal, cu scopul de a ataca eşalonul doi sau rezervele,
intercepta comunicaţiile şi de a-l obliga să ducă acţiuni de luptă şi pe alte direcţii decât pe direcţia
NESECRET
III-10
NESECRET
frontului, şi astfel să întoarcă dispozitivul de luptă.
(2) Între subunităţile care execută acţiuni frontale şi cele care execută întoarcerea, în
funcţie de adâncimea la care acţionează, se realizează cooperarea continuă. O atenţie deosebită se
acordă cooperării şi sprijinului prin foc pentru anihilarea inamicului încercuit.
0334. – (1) Infiltrarea. Scopul infiltrării este de a deplasa neobservat, dintr-un loc într-
altul, mai favorabil, o forţă capabilă să îndeplinească misiunea, vezi figura nr. 3.1.5. Aceasta este
forma preferată de manevră a infanteriei, deoarece permite folosirea în ascuns a unei forţe mici
pentru atacul prin surprindere a unei forţe mai mari sau a unei zone fortificate.
(2) Împreună cu alte subunităţi, o forţă infiltrată, atacă spatele sau flancurile poziţiei
inamicului, îndeplinindu-şi misiunea, cu scopul de a facilita pătrunderea unei forţe mai mari; de
asemenea ea poate ataca liniile de comunicaţii, instalaţiile administrative din spatele inamicului,
comandamentele, punctele de comandă, forţele de sprijin şi cele logistice.
(3) Infiltrarea se execută pentru:
a) atacarea unor poziţii deţinute de inamic dintr-o direcţia neaşteptată de acesta;
b) ocuparea unor poziţii necesare pentru sprijinul prin foc al unui atac;
NESECRET
III-11
NESECRET
c) securizarea unor poziţii-cheie din teren;
d) executarea de ambuscade şi raiduri;
e) executarea prin surprindere a unui culoar de trecere printr-un obstacol.
NESECRET
III-12
NESECRET
SECŢIUNEA a 2-a
Structura ofensivei
1. Dispozitivul de luptă
2. Sistemul de lovire
0347. – (1) Sistemul de lovire. La grupa de infanterie acesta constă din focul celor trei
echipe. Echipa antipersonal şi echipa fixă care sprijină permanent acţiunea manevrieră a echipei
antiblindate.
(2) La plutonul de infanterie, acesta cuprinde sistemul de foc al grupelor de infanterie şi ale
mijloacelor de foc primite ca întărire sau care sprijină acţiunea acestuia.
0348. – (1) În funcţie de direcţia de tragere focul armamentului subunităţilor de infanterie
poate fi:
a) frontal – îndreptat perpendicular pe frontul obiectivului;
b) de flanc – îndreptat în flancul obiectivului;
c) oblic – îndreptat sub un unghi ascuţit faţă de obiectiv;
d) încrucişat – executat asupra unui obiectiv din două sau mai multe direcţii.
(2) Din punct de vedere tactic focul armamentului de infanterie poate fi:
a) pumnal – executat prin surprindere de la distanţe mici pe o anumită direcţie;
b) concentrat – executat cu mai multe arme din una sau mai multe subunităţi asupra unui
singur obiectiv sau a unei părţi din dispozitivul de luptă al inamicului;
c) etajat – focul mai multor arme executat asupra unor obiective care sunt dispuse la
înălţimi diferite;
d) prin intervale – focul executat cu armamentul de pe TAB/MLI printre flancurile a două
subunităţi învecinate, cu respectarea strictă a unghiului de siguranţă;
e) pe deasupra trupelor – focul executat cu armamentul de pe TAB/MLI sau aruncătoarele
de bombe pe deasupra subunităţilor, respectându-se cu stricteţe spaţiul de siguranţă pe verticală
calculat în funcţie de înălţimea obiectivelor trupelor proprii sau a formelor de relief şi detaliilor de
planimetrie peste care se execută tragerea.
NESECRET
III-15
NESECRET
3. Amenajarea genistică
SECŢIUNEA a 3-a
Procedee de trecere la ofensivă
0351. – Ofensiva/atacul din contact nemijlocit cu inamicul se adoptă atunci când acesta
a avut timp să-şi organizeze apărarea şi dispune de un dezvoltat sistem de lucrări genistice şi de
baraje, precum şi în cazul în care reţeaua de comunicaţii din adâncime către linia frontului este slab
dezvoltată sau impracticabilă. Ea este precedată de ocuparea bazei de plecare şi poate avea loc cu
sau fără regruparea forţelor din contact cu inamicul, sau prin înlocuirea parţială ori totală cu altele
aduse din adâncime.
0352. – Poziţia de plecare la ofensivă a plutonului este fâşia de teren, amenajată din punct
de vedere genistic, cu o adâncime variabilă, în funcţie de dispozitivul adoptat, în medie de 100 –
150 m. Ea trebuie să asigure dispunerea în ascuns a forţelor, protecţia împotriva mijloacelor de foc
NESECRET
III-16
NESECRET
ale inamicului în special a celor nucleare, biologice, chimice, incendiare şi să creeze condiţii
favorabile pentru trecerea la ofensivă.
0353. – Pregătirea poziţiei de plecare se execută, de regulă, în timpul nopţii, folosindu-se
în totalitate lucrările genistice existente. Lucrările trebuie mascate până în zorii zilei. Când se trece
la ofensivă din apărare, cu sau fără regruparea forţelor, TAB sau MLI pleacă la atac, de regulă,
direct din poziţiile pe care le-au ocupat pe timpul apărării.
0354. – Ocuparea poziţiei de plecare se face succesiv, începând cu armamentul greu, astfel
încât forţele să realizeze în ascuns dispozitivul de luptă şi să fie în măsură să treacă la ofensivă la
semnalul stabilit.
0355. – (1) Ofensiva/atacul începe, de regulă, cu pregătirea de foc, care constă în
totalitatea acţiunilor de lovire prin foc, executată în mod unitar, prin surprindere, într-o perioadă de
timp determinată, în scopul producerii unor pierderi însemnate grupării de forţe şi mijloace,
elementelor de conducere şi sistemului de lovire prin foc ale inamicului, îndeosebi în sectorul de
rupere sau pătrundere în dispozitivul acestuia.
(2)În cazul ofensivei din contact nemijlocit cu inamicul, durata pregătirii de foc a atacului
este determinată de timpul necesar executării acţiunilor de lovire.
(3) În ultima parte a pregătirii de foc militarii plutonului execută foc pentru nimicirea
obiectivelor descoperite.
0356. – (1) Pasul 1 – Modul de acţiune la contactul cu inamicul. Se analizează în funcţie
de cine iniţiază contactul.
(2) Plutonul iniţiază contactul. Comandantul planifică unde şi cum grupa - element bază de
foc - iniţiază contactul cu inamicul; acest element trebuie aşezat pe poziţie şi instruit înainte de
iniţierea contactului; dacă plutonul nu a fost descoperit, paşii 1 şi 2 reprezintă poziţionarea
elementului de sprijin şi identificarea dispunerii inamicului.
(3) Inamicul iniţiază contactul. Grupa de contact stabileşte o bază de foc; comandantul de
grupă desfăşoară grupa pentru a asigura un foc eficient şi susţinut asupra poziţiei inamicului şi
raportează poziţia sa finală comandantului de pluton; grupele rămase /care nu sunt în contact ocupă
poziţii mascate şi execută siguranţa flancurilor şi spatelui plutonului; comandantul de pluton şi cel
al celei mai apropriate grupe se deplasează la grupa de la contact.
0357. – Pasul 2 – Localizarea inamicului:
a) comandantul grupei de la contact raportează datele obţinute despre inamic
comandantului de pluton care analizează situaţia;
b) grupa continuă să execute foc asupra inamicului;
c) ajutorul comandantului de pluton se deplasează la comandantul de pluton.
0358. – Pasul 3 – Fixarea inamicului:
NESECRET
III-17
NESECRET
a) dacă grupa de la contact reuşeşte să asigure un foc eficient şi superior asupra inamicului,
atunci va trece la realizarea perdelelor de fum pentru mascarea manevrei;
b) dacă grupa de la contact nu reuşeşte să realizeze superioritatea de foc, atunci
comandantul de pluton va introduce în luptă pe acelaşi aliniament cu grupa de la contact încă o
grupă;
c) dacă după angajarea celei de a doua grupe se realizează superioritatea de foc, atunci
ajutorul comandantului de pluton va prelua comanda bazei de foc; comandantul de pluton poate
solicita eşalonului superior sprijin prin foc;
d) dacă şi după angajarea celei de a doua grupe nu se realizează superioritatea de foc,
atunci comandantul de pluton asigură cu ultima grupă flancurile şi spatele dispozitivului, raportează
comandantului de companie situaţia şi cere ajutorul acestuia; de regulă, plutonul se va transforma în
baza de foc a companiei introducând pe aliniamentul de contact şi ultima grupă; plutonul va trece
sub directa comandă a comandantului de companie.
0359. – (1) Pasul 4 – Atacul. Când grupa/grupele de la contact – bază de foc – reuşeşte/
reuşesc să realizeze superioritatea de foc, comandantul de pluton stabileşte dacă grupele/grupa
rămase pot să manevreze; în acest scop el va determina:
a) poziţiile inamicului şi obstacolele;
b) valoarea inamicului;
c) flancul vulnerabil;
d) ruta cea mai favorabilă de deplasare la flancul inamicului.
(2) Dacă situaţia permite executarea manevrei se procedează astfel:
a) comandantul de pluton va deplasa elementul de asalt, folosind acoperirile din teren, pe
poziţia de asalt;
b) pe poziţia de asalt comandantul de pluton face semnal bazei de foc pentru
redirecţionarea focului în adâncime sau asupra celorlalte flancuri ale dispozitivului inamicului;
c) comandantul de pluton cere eşalonului superior mutarea focului în adâncimea
dispozitivului inamicului;
d) grupa/grupele de asalt atacă poziţiile inamicului combinând focul cu deplasarea;
comandantul de pluton conduce deplasarea elementului de asalt şi destină obiective specifice
fiecărei grupe – cucerirea, curăţarea unei tranşee şi distrugerea unor cazemate.
0360. – (1) Curăţarea unei tranşee de către plutonul de infanterie se realizează, de regulă,
conform figurii nr. 3.3.1. Acţiunile plutonului de infanterie pentru curăţarea unei tranşee se execută
astfel:
a) prima grupă ocupă o porţiune de tranşee şi stabileşte punctul de intrare;
NESECRET
III-18
NESECRET
b) celelalte două grupe sunt introduse în tranşee, prin punctul de intrare şi trec la curăţarea
acesteia.
(2) Comandantul de pluton are în vedere schimbarea grupei care conduce curăţarea
tranşeei. Atunci când plutonul acţionează îmbarcat pe TAB sau MLI, acestea se vor alătura grupei
de sprijin/bazei de foc şi vor executa foc concentrat pentru sprijinul grupelor care curăţă tranşeea.
Grupele acţionează conform prevederilor din „F.T./I.-7, Manualul pentru luptă al grupei de
infanterie”, ediţia 2006, Făgăraş.
NESECRET
III-20
NESECRET
NESECRET
III-22
NESECRET
0365. – (1) Inamicul care contraatacă se nimiceşte prin foc executat de pe un aliniament
favorabil de către o parte din forţe şi printr-un atac în flancurile lui cu celelalte forţe sau din
mişcare, în funcţie de valoarea forţelor acestuia.
(2) În situaţii nefavorabile contraatacul forţelor superioare ale inamicului se respinge prin
trecerea temporară la apărare.
0366. – (1) Ofensiva din mişcare la care participă plutonul se execută în urma unei
pregătiri în timp scurt, împotriva unei apărări nepregătite sau pregătite în grabă, cu scopul câştigării
de timp în vederea exploatării unei situaţii favorabile sau preluării iniţiativei după o apărare dusă cu
succes; acest procedeu asigură pregătirea în secret a luptei, surprinderea în acţiune şi o
vulnerabilitate mai redusă a forţelor faţă de loviturile inamicului şi se bazează pe puterea de foc şi
posibilităţile de manevră ale forţelor proprii; timpul de pregătire este redus la minimul necesar
pentru a trece la nimicirea inamicului înainte ca acesta să poată să se concentreze sau să-şi
îmbunătăţească sistemul defensiv; durata recunoaşterilor va fi extrem de redusă.
(2) Ofensiva din mişcare se adoptă, de regulă, atunci când există suficiente comunicaţii şi
acoperiri pentru ascunderea deplasărilor şi se dispune de suficiente mijloace de foc pentru
NESECRET
III-23
NESECRET
neutralizare a inamicului.
(3) În cazul ofensivei din mişcare, pregătirea de foc a atacului începe din momentul intrării
forţelor proprii în bătaia majorităţii artileriei inamicului.
0367. – Pentru pregătirea ofensivei din mişcare se stabilesc:
a) raionul de concentrare;
b) itinerariul de apropiere;
c) punctul iniţial;
d) puncte de coordonare;
e) aliniamente de desfăşurare pe coloane;
f) aliniamentul de debarcare şi cel de desfăşurare pentru atac;
g) direcţia de ofensivă;
h) aliniamentul de coordonare a sprijinului de foc;
i) obiectivul intermediar;
j) obiectivul final.
0368. – Raioanele de concentrare în vederea executării atacului sunt utilizate pentru
regrupare şi rezolvarea problemelor de ordin administrativ ale forţelor atacatoare care urmează să
fie reorganizate pentru luptă şi/sau deplasate spre aliniamentul de atac. Acestea se dispun, pe cât
posibil, în afara bătăii majorităţii artileriei inamicului, astfel încât deplasarea forţelor de atac spre
aliniamentul de desfăşurare pentru atac, să se poată executa cu uşurinţă, în mod rapid şi prin
folosirea judicioasă a posibilităţilor de mascare.
0369. – Itinerarele de apropiere sunt traseele urmate de forţele proprii din raioanele de
concentrare spre aliniamentul de desfăşurare pentru atac. Ele asigură deplasarea organizată şi
coordonată, desfăşurarea forţelor pe subunităţi pe aliniamente stabilite, astfel încât la ajungerea pe
aliniamentul de atac, forţele atacatoare să aibă puterea de luptă completă sau similară cu cea avută
la plecarea din raionul de concentrare.
0370. – Pentru trecerea la ofensivă şi realizarea simultaneităţii atacului limitei dinainte a
apărării se fixează:
a) punctul iniţial – la o depărtare faţă de raionul de concentrare care să asigure încolonarea
unei subunităţi – tip companie cu mijloacele primite în sprijin;
b) puncte de coordonare – la distanţă corespunzătoare a 2-3 ore de marş;
c) aliniamentul de desfăşurare pe coloane de companii – la 4-6 km faţă de limita dinainte
a apărării inamicului, în afara bătăii aruncătoarelor, tunurilor şi tancurilor care execută foc
concentrat prin trageri prin ochire directă;
d) aliniamentul de desfăşurare pe coloane de plutoane – la 2-3 km faţă de limita dinainte a
apărării inamicului, în afara bătăii mijloacelor antiblindate, mitralierelor, tunurilor şi tancurilor care
NESECRET
III-24
NESECRET
execută trageri prin ochire directă;
e) aliniamentul de debarcare – se stabileşte când se execută ofensiva cu infanteria în
dispozitiv de luptă pe jos; acesta trebuie să fie cât mai aproape de aliniamentul de atac, la 1-2 km,
ferit de observarea inamicului şi de focul executat prin tragere prin ochire directă;
f) aliniamentul de atac – se stabileşte cât mai aproape de limita dinainte a apărării
inamicului, de regulă, la 300 – 800 m faţă de inamic; pe acest aliniament subunităţile din forţele din
eşalonul întâi trebuie să ajungă simultan desfăşurate în dispozitiv de luptă;
g) aliniamentul de siguranţă – se stabileşte la o distanţă variabilă faţă de limita dinainte a
apărării inamicului, pe care forţele nu au voie să-l depăşească decât după terminarea pregătirii de
foc şi trecerea la sprijinul prin foc al ofensivei;
h) ora atacului, ora „H”, - este ora trecerii aliniamentului de atac şi se comunică de către
comandant subunităţilor subordonate cu 1-2 ore înainte de începerea deplasării;
i) direcţia de ofensivă – indică direcţia generală de înaintare a plutonului de infanterie care
trebuie urmată şi gradul de libertate de manevră permis pe timpul înaintării forţelor pentru atingerea
obiectivului. Pe direcţia de ofensivă stabilită, forţele subordonate pot să manevreze liber dar trebuie
să rămână orientate spre obiectiv. Depăşirea liniilor de despărţire cu subunităţile vecine se face
numai cu aprobarea prealabilă a eşalonului superior;
j) aliniamentele de coordonare a sprijinului prin foc – se stabilesc de către comandantul
eşalonului superior în scopul asigurării coordonării focului şi mijloacelor care nu sunt sub controlul
comandanţilor subordonaţi, dar care le pot influenţa acţiunile;
k) obiectivele/aliniamentele intermediare – sunt folosite pentru coordonarea deplasării
forţelor atacatoare în timp şi spaţiu şi sunt strâns legate de importanţa terenului şi dispunerea
inamicului. Cucerirea acestora nu trebuie să ducă la pierderea ritmului ofensivei. De regulă,
obiectivele /aliniamentele intermediare ale unei subunităţi de infanterie constituie obiectivul final
/aliniamentul misiunii pentru eşalonul imediat inferior/nested concept;
l) obiectivul final al misiunii – constituie aliniamentul tactic ce trebuie cucerit de către
plutonul de infanterie pentru a îndeplini misiunea stabilită de comandant şi, de regulă, se compune
din mai multe obiective îndeplinite succesiv.
0371. – Pentru trecerea la ofensiva din mişcare forţele proprii/batalionul se dispun într-un
raion de concentrare care poate fi situat la 15 - 20 km de aliniamentul de contact.
0372. – (1) Când se acţionează în dispozitiv de luptă pe jos infanteria debarcă din TAB sau
MLI, în locul stabilit, se deplasează prin salturi sub sprijin reciproc de foc spre aliniamentul de atac,
timp în care comandanţii precizează misiunile de luptă.
(2) Sub sprijinul focului artileriei şi tancurilor, infanteria se desfăşoară în dispozitiv de
luptă ajungând pe aliniamentul de atac la ora stabilită.
NESECRET
III-25
NESECRET
(3) TAB-ul sau MLI-ul urmează progresia atacului în urma plutonului la 200-300 m, de pe
un aliniament pe altul, executând foc din opriri scurte prin intervale, flancuri şi pe deasupra forţelor
proprii. O variantă privind modul de acţiune al plutonului de infanterie în atac este prezentată în
figura nr. 3.3.4.
NESECRET
III-26
NESECRET
NESECRET
III-27
NESECRET
SECŢIUNEA a 4-a
Acţiuni cu caracter ofensiv
NESECRET
III-28
NESECRET
0375. – (1) Raidul se execută în scopul distrugerii unor instalaţii/obiective importante,
capturării sau eliberării de prizonieri şi dezorganizării conducerii sau funcţiilor de sprijin ale luptei
inamicului.
(2) Plutonul poate executa raidul independent sau în cadrul companiei.
(3) În funcţie de situaţie, plutonul poate să nu se întoarcă în locul din care a plecat în
misiune – în dispozitivul forţelor proprii, sau în raionul de staţionare ales pe teritoriul ocupat de
inamic – urmând ca în această situaţie să ducă acţiuni împreună cu formaţiunile de rezistenţă.
(4) Durata unui raid executat de companie este de 2-3 zile. Când plutonul acţionează
independent durata raidului poate să fie de până la 2 zile, iar când acţionează în cadrul companiei
poate fi de 2-3 zile.
(5) Când raidul se execută de pe teritoriul ocupat de inamic plutonul poate acţiona într-un
raion cu raza de 5-10 km sau chiar mai mult.
(6) Când raidul se execută prin infiltrare cu plecare din dispozitivul forţelor proprii
adâncimea la care acţionează plutonul poate fi de 5-10 km.
(7) Pentru îndeplinirea misiunii plutonul se fracţionează, de regulă, în patru elemente;
fiecare din acestea va fi organizat şi dotat, în funcţie de sarcina specificată; în corelare cu misiunea,
natura obiectivului, situaţia inamicului şi teren, elementele necesare îndeplinirii misiunii sunt:
a) comanda companiei/grup de comandă;
b) elementul de siguranţă;
c) elementul de sprijin;
d) elementul de salt.
0376. – (1) Raidul se pregăteşte la macheta terenului pe care se vor marca obiectivele ce
urmează a fi nimicite sau distruse şi în funcţie de posibilităţi, într-o porţiune de teren asemănător cu
cel în care se vor duce acţiunile.
(2) Primind sarcina pentru raid, comandantul plutonului trebuie să reţină:
a) durata misiunii/ziua, ora începerii şi terminării;
b) timpul la dispoziţie pentru pregătire, itinerarele de deplasare;
c) locul de pătrundere în dispozitivul inamicului;
d) misiunile de foc pe care le execută artileria şi forţele din contact pentru asigurarea
pătrunderii/dacă sunt prevăzute;
e) obiectivele de nimicit sau distrus şi itinerarele de deplasare către acestea;
f) date cu privire la natura obiectivelor şi a sistemului de pază şi apărare ale acestora;
g) procedeul ce trebuie folosit pentru nimicirea sau distrugerea fiecărui obiectiv în parte;
h) poziţiile de plecare la atacul obiectivelor;
i) raioanele de regrupare după îndeplinirea fiecărei misiuni şi de staţionare pe timpul zilei;
NESECRET
III-29
NESECRET
j) raionul controlat de trupele proprii, semnale de recunoaştere şi modul de realizare a
legăturilor; ce alte acţiuni se vor executa împotriva inamicului de către forţele proprii concomitent
cu executarea raidului;
k) modul de aprovizionare cu muniţii şi CL;
l) cum se procedează cu răniţii şi tehnica militară capturată;
m) itinerarul de întoarcere în dispozitivul propriu;
n) locul de trecere prin dispozitivul inamicului, al forţelor proprii şi semnalele de
recunoaştere cu acestea;
o) raionul de dispunere după îndeplinirea misiunii.
(3) Aceste date vor fi prevăzute în planul de operaţii întocmit de către comandantul de
companie în vederea îndeplinirii misiunii.
0377. – Pe timpul pregătirii acţiunii plutonului trebuie să se acorde atenţie:
a) cercetării inamicului;
b) alegerii obiectivului de nimicit sau distrus;
c) stabilirii itinerarelor de deplasare;
d) măsurilor de siguranţă a deplasării şi staţionării;
e) poziţiilor de plecare la atac.
0378. – Cercetarea proprie are ca scop să stabilească:
a) sistemul de pază şi siguranţă al inamicului;
b) locul şi natura barajelor, mijloacelor de semnalizare, avertizare şi alarmare;
c) modul de realizare al legăturilor exterioare cu fir;
d) posibilităţile de apărare ale inamicului şi de intervenţie din exterior în sprijinul acestuia;
e) căile ascunse care duc spre obiectiv;
f) locurile/aliniamentele favorabile de desfăşurare şi dispunere în teren a elementelor de
dispozitiv ale subunităţilor/poziţiile de plecare.
0379. – În alegerea obiectivului/obiectivelor şi stabilirea succesiunii atacului se vor avea
în vedere acele elemente a căror scoatere din luptă duce la dezorganizarea acţiunilor inamicului, la
producerea de panică, nesiguranţă şi pierderi cât mai însemnate în rândurile inamicului, la uşurarea
îndeplinirii misiunilor de către forţele proprii.
0380. – La stabilirea itinerarelor de deplasare se va avea în vedere ca acestea să evite
traversarea raioanelor în care se găsesc forţe numeroase ale inamicului. Deplasările se execută
noaptea sau în alte condiţii de vizibilitate redusă. Când situaţia impune ca deplasarea să se execute
pe lumină se aleg itinerarele care trec prin porţiuni de teren acoperite şi care nu sunt folosite sau
supravegheate de inamic. Deplasarea se face pe subunităţi mici, iar pe itinerare se aleg locuri
mascate şi protejate pentru halte şi odihnă.
NESECRET
III-30
NESECRET
0381. – (1) Siguranţa deplasării şi staţionării se realizează prin elemente de cercetare şi
patrule de siguranţă pentru a se evita căderea în ambuscade şi capcane sau pentru a preveni acţiunile
prin surprindere ale inamicului. Deplasarea subunităţilor de la un punct la altul ca şi pe întregul
itinerar se execută cu repeziciune, fără zgomot, în formaţie articulată şi fără a lăsa urme vizibile.
Direcţiile de deplasare trebuie schimbate cu regularitate pentru a induce inamicul în eroare şi pentru
a-l deruta asupra obiectivului vizat. În fiecare loc de staţionare se stabilesc mai multe căi de părăsire
a acestuia şi se asigură supravegherea lor permanentă.
(2) În funcţie de condiţiile situaţiei şi de posibilităţi plutonul se deplasează pe jos, pe
autovehicule sau combinat şi poate acţiona întrunit sau pe subunităţi mici cu posibilităţi de
regrupare în timp scurt.
(3) Sarcinile subunităţilor se precizează în detaliu în teren, odată cu ocuparea poziţiilor de
plecare stabilite.
0382. – Poziţia de plecare se alege cât mai aproape de inamic/obiectiv şi se ocupă în
ascuns. Pe această poziţie, concomitent cu precizarea misiunilor subunităţilor se organizează
cooperarea şi se fac ultimele pregătiri în vederea atacului. Pe poziţia de plecare trebuie să se asigure
subunităţilor timpul de lumină necesar pregătirii luptei, determinării direcţiilor de atac prin repere
vizibile şi pe întuneric şi studierii caracteristicilor obiectivului. Staţionarea subunităţilor timp
îndelungat pe poziţia de plecare nu este admisă pentru a nu se compromite acţiunea de luptă.
0383. – Plutonul se deplasează din locul de dispunere către obiectivul de atac după lăsarea
întunericului pe direcţii şi itinerare stabilite din timp, cu măsuri de cercetare şi siguranţă.
Pătrunderea acestuia în dispozitivul inamicului poate avea loc şi fără sprijinul prin foc al forţelor
proprii din contact şi al mijloacelor de foc ale eşaloanelor superioare.
0384. – (1) În prima noapte a raidului atacul se execută din mişcare, rapid şi în timp scurt,
cu toate forţele plutonului asupra celui mai important obiectiv al inamicului, astfel încât
desăvârşirea nimicirii acestuia să se realizeze în cursul aceleiaşi nopţi, iar subunităţile să aibă timpul
necesar ca până în zorii zilei să se regrupeze în locurile destinate pentru staţionarea pe timp de zi. În
raioanele de staţionare se iau măsuri de asigurare, de pază şi siguranţă, se pregătesc subunităţile în
vederea îndeplinirii misiunii ce urmează a se executa şi se asigură odihna militarilor.
(2) Acţiunile în nopţile următoare se execută, de regulă, pe grupe iar desfăşurarea luptei are
aspecte diferite în funcţie de natura, activitatea şi caracterul obiectivului/obiectivelor inamicului şi
procedeele de acţiune stabilite de comandantul de pluton:
a) atac prin surprindere de scurtă durată;
b) atac pentru nimicirea/distrugerea unor obiective;
c) ambuscade;
d) capcane;
NESECRET
III-31
NESECRET
e) incursiuni;
f) baraje şi distrugeri pe comunicaţii.
0385. – Pe timpul executării raidului, plutonul poate destina subunităţi mici pentru
dezorganizarea deplasărilor inamicului pe căile rutiere şi feroviare, producerii de pierderi diferitelor
eşaloane de transport, nimicirea unor elemente cu misiuni speciale – agenţi, posturi de pază şi de
îndrumare a circulaţiei, cât şi distrugerea/avarierea autovehiculelor izolate ale acestuia, mai ales a
celor cu destinaţie specială aflate în deplasare sau staţionare.
0386. – (1) Pentru îndeplinirea acestor misiuni comandantul de pluton este obligat:
a) să organizeze cercetarea prin observare a activităţii inamicului, pentru a determina cu
precizie locul de dispunere, de patrulare, timpul când personalul inamicului intră, execută şi iese din
serviciul respectiv, misiunea şi modul de îndeplinire, particularităţile terenului în care îşi
îndeplineşte misiunea;
b) să pregătească subunităţile destinate acţiunii şi a celor care la nevoie le asigură/sprijină
acţiunea de luptă.
(2) Despre îndeplinirea misiunilor comandantul raportează comandantului eşalonului care
l-a trimis.
0387. – După executarea raidului plutonul revine în dispozitivul forţelor proprii prin
locurile marcate – pe jos, pe autovehicule sau pe elicoptere, ori se regrupează în raioane favorabile
din dispozitivul inamicului pentru a continua lupta împotriva acestuia, independent sau împreună cu
echipe de luptători din rezistenţă, până la realizarea joncţiunii cu subunităţile forţelor proprii.
0388. – (1) Atacul fals este un atac prin care se urmăreşte distragerea prin luptă a atenţiei
inamicului de la direcţia principală de efort. El trebuie să fie suficient de puternic şi credibil pentru
a obţine reacţia dorită a inamicului.
(2) Comandantul subunităţii care organizează atacul fals urmăreşte ca acesta să confirme
aşteptările, să apară ca o reală ameninţare pentru inamic, să se producă în momentul când acesta are
o rezervă importantă deja angajată în una din variantele plauzibile de acţiune.
(3) De regulă, atacul fals executat de către o subunitate face parte din planul de operaţie al
eşalonului superior.
0389. – (1) Atacul demonstrativ se execută la ordinul eşalonului superior şi este o acţiune
desfăşurată de către pluton pe o direcţie secundară, în scopul inducerii în eroare a inamicului; el
trebuie să fie suficient de credibil pentru a obţine reacţia dorită din partea inamicului.
(2) Atacul demonstrativ se desfăşoară fără a avea contact nemijlocit cu forţele luptătoare
ale inamicului, acţiunea constând, de regulă, în folosirea focului şi fumului, a mijloacelor de război
electronic şi tehnicii de comunicaţii, precum şi a deplasării forţelor.
NESECRET
III-32
NESECRET
(3) Pe timpul atacului demonstrativ plutonul de infanterie acţionează în cadrul eşalonului
superior.
0390. – (1) Contraatacul este conceput şi planificat de eşaloanele superioare şi constituie
un moment important în desfăşurarea luptei; pentru executarea acestuia comandantul foloseşte o
parte sau majoritatea forţelor aflate în apărare, pentru exploatarea situaţiilor favorabile lovirii
inamicului în locurile şi în momentele decisive şi pentru înfrângerea acestuia.
(2) Prin declanşarea contraatacului, comandantul urmăreşte recucerirea terenului pierdut,
izolarea şi nimicirea forţelor inamicului sau orice altă acţiune care vizează restabilirea situaţiei
iniţiale.
(3) Contraatacul se execută atunci când inamicul este pe punctul de a fi oprit ori şi-a
încetinit ritmul ofensivei - dispozitivul său este dezorganizat şi slăbit, eşalonul doi/rezervele
acestuia a fost introdus în luptă sau este departe de eşalonul întâi - a fost lovit cu aviaţia şi focul
artileriei, iar folosirea forţelor din adâncime nu se poate realiza în timp scurt.
(4) Pentru pregătirea contraatacului, comandantul stabileşte locul de dispunere al forţelor
de contraatac, drumurile şi căile de apropiere ce pot fi folosite, valoarea sprijinului de foc necesar.
(5) Forţele care contraatacă evită punctele tari ale inamicului, ocupând poziţii din care să
poată ataca flancul şi spatele acestuia.
0391. – În apărarea pe poziţii comandantul foloseşte forţele de manevră şi rezerva în
cooperare cu elementele statice ale apărării – poziţiile de apărare sau punctele de întărire, pentru a
diminua elanul ofensiv al atacatorului şi a-i reduce avantajul numeric.
0392. – (1) În apărarea mobilă comandantul anticipează pătrunderile inamicului în
adâncime şi foloseşte obstacolele şi poziţiile întărite pentru a direcţiona şi controla aceste
pătrunderi; el execută, de asemenea, contraatacuri locale pentru a-l determina pe inamic să intre în
pătrunderile planificate de apărător sau pentru a-l induce în eroare asupra dispozitivului de apărare.
(2) Parte din elementele mobile ale apărării atrag inamicul, iar cele statice îl fixează într-o
zonă dinainte stabilită; ulterior, forţele de lovire atacă şi nimicesc inamicul prin contraatac sprijinite
cu toate mijloacele la dispoziţie.
0393. – Lovirea inamicului în faţa limitei dinainte a apărării se execută, de regulă, prin
manevre specifice ofensivei, cu forţele de manevră întărite şi urmăreşte zădărnicirea trecerii
inamicului la ofensivă, îmbunătăţirea aliniamentului limitei dinainte a apărării, distrugerea sau
nimicirea unor obiective importante, capturarea de tehnică şi modele noi de armament. Această
acţiune cu caracter ofensiv se desfăşoară, de regulă, noaptea, fără pregătire de foc.
SECŢIUNEA a 5-a
Particularităţi ale acţiunii ofensive
NESECRET
III-33
NESECRET
NESECRET
III-34
NESECRET
a) relieful puternic frământat, compartimentat şi existenţa porţiunilor greu accesibile care
limitează folosirea tehnicii auto îndeosebi a tancurilor;
b) numărul limitat de drumuri, capacitatea lor redusă şi greutatea deplasării în afara
acestora;
c) dificultăţile apărute în orientare, observare, indicarea obiectivelor şi corectarea focului;
d) existenţa pericolului surpărilor, avalanşelor şi incendiilor;
e) persistenţa îndelungată a substanţelor toxice de luptă în special pe văi;
f) schimbarea bruscă a condiţiilor meteorologice;
g) dificultăţile ce se pot ivi în realizarea conducerii, cooperării şi a manevrei;
h) posibilităţile mărite ale inamicului de a crea baraje, obstacole, ambuscade şi pungi de
foc.
0399. – (1) În terenul muntos-împădurit ofensiva plutonului de infanterie se execută, de
regulă, din contact nemijlocit cu inamicul.
(2) În lungul comunicaţiilor principale, crestelor, văilor, platourilor şi defileurilor mai largi
ofensiva se poate executa şi din mişcare, pe TAB sau MLI, cu măsuri de asigurare a flancurilor.
Când se acţionează pe văi trebuie luate măsuri pentru a se duce acţiuni şi pe crestele adiacente.
03100. – Plutonul de infanterie acţionează, de regulă, în cadrul eşalonului superior sau
uneori independent şi poate fi întărit cu 1-2 mitraliere, 1-2 aruncătoare.
03101. – (1) Pregătirea ofensivei plutonului de infanterie se execută după aceleaşi principii
ca în teren obişnuit, însă se acordă atenţie deosebită măsurilor ce vizează:
a) asigurarea flancurilor şi prevenirea surprinderii;
b) executarea oportună a manevrei;
c) trecerea rapidă prin baraje şi înlăturarea obstacolelor;
d) lichidarea focarelor de incendii;
e) executarea continuă a cercetării drumurilor, poienilor şi pădurilor.
(2) Inamicul se atacă simultan cu o parte din forţe de front, iar cu majoritatea, executând
manevra de învăluire sau întoarcere.
(3) Momentul plecării subunităţilor la atac diferă în funcţie de distanţa faţă de inamic,
caracterul terenului şi posibilităţile de deplasare; pe măsura înaintării se folosesc semnalele de
recunoaştere reciprocă şi de marcare a aliniamentelor ocupate.
(4) Contraatacurile inamicului se resping de pe loc sau din mişcare.
03102. – (1) Plutonul de infanterie trece la ofensivă pe litoral şi în deltă în cadrul eşalonului
NESECRET
III-35
NESECRET
superior, executând atacul frontal, dinspre uscat spre mare când inamicul a realizat un „cap de pod”
şi de-a lungul litoralului când acesta se apără cu un flanc sprijinit pe mare.
(2) Plutonul primeşte, de regulă, direcţie de ofensivă/obiectivul care trebuie ocupat, care
vizează lovirea inamicului în flanc şi izolarea acestuia de plaja favorabilă debarcării şi de navele de
sprijin.
03103. – (1) În deltă, ofensiva se duce cu forţe de valoare variabilă de-a lungul
comunicaţiilor şi grindurilor adiacente, canalelor navigabile şi a ramificaţiilor laterale ale acestora.
(2) Inamicul pătruns în deltă trebuie izolat de navele de sprijin şi aprovizionare, fracţionat
şi nimicit pe părţi.
(3) Acţiunile plutonului de infanterie au un pronunţat caracter de independenţă.
(4) De regulă, plutonul realizează dispozitivul de luptă pe direcţii. Pentru executarea
manevrei de forţe şi mijloace se folosesc grindurile şi potecile, precum şi mijloacele de trecere din
zonă şi cele improvizate.
NESECRET
III-37
NESECRET
(2) La ora stabilită plutonul atacă poziţia de apărare de pe limita dinainte a apărării
inamicului.
(3) Grupele înaintează după reperele stabilite şi azimutul fixat până la obiectivul de atac,
folosind acoperirile din teren. În situaţia când terenul este iluminat militarii plutonului iau cu
repeziciune poziţia culcat, după care reiau înaintarea fără zgomot.
03112. – Pe timpul executării ofensivei în adâncime, plutonul trebuie să păstreze cu
stricteţe direcţia de ofensivă şi să marcheze precis aliniamentele cucerite succesiv.
03113. – (1) Atacurile executate pe timp de vizibilitate redusă realizează surprinderea,
evită pierderile inutile, provoacă panică în rândul inamicului dezorganizat, exploatează succesul,
întreţine şi menţine presiunea asupra inamicului. Uneori cele mai importante misiuni ale plutonului
de infanterie au loc pe timp de vizibilitate redusă. Oricând este posibil, infanteria va folosi
vizibilitatea redusă pentru a executa acţiuni de atac.
(2) Planificarea. Activităţile de planificare a atacurile în alte condiţii de vizibilitate redusă
sunt similare cu cele pentru atacul pe timp de zi. Pentru prevenirea fratricidului şi menţinerea
atacului concentrat pe obiectiv, atacurile pe timp de vizibilitate redusă necesită măsuri de control
suplimentare. Pentru menţinerea controlului asupra plutonului, comandanţii pot folosi linii de
despărţire, linii de restricţionarea a focului şi de înaintare.
(3) Recunoaşterea – asigură succesul atacurilor pe timp de noapte şi se execută ziua, la
toate eşaloanele. De regulă, plutonul trebui să recunoască rutele pe care se va deplasa, poziţiile pe
care le va ocupa şi obiectivul stabilit. Activitatea de obţinere a unor informaţii detaliate despre
inamic trebuie să fie ponderată pentru a nu fi descoperit şi a asigura realizarea surprinderii.
(4) Planul de recunoaştere trebuie să stabilească modul de supraveghere a obiectivului în
cazul în care inamicul repoziţionează subunităţile şi armamentul sau pregăteşte obstacole
suplimentare. Forţele de supraveghere şi siguranţă trebuie să determine locurile critice, poziţiile de
atac şi sprijin, linia de plecare, linia probabilă de desfăşurare, şi punctele de adunare pentru a
proteja plutonul de ambuscade şi de atacuri executate de către inamic prin surprindere. Aceste forţe
de siguranţă pot deveni parte la acţiunile desfăşurate izolat în timpul atacului.
(5) Când recunoaşterea nu a putu fi finalizată, datorită lipsei de timp, comandantul de
pluton poate solicita o întârziere în executarea atacului, pentru continuarea acesteia. Dacă acest
lucru nu este posibil, trebuie luată în considerare posibilitatea sprijinirii atacului şi executării
acestuia pe timp de lumină. Un atac pe timp de noapte cu informaţii incomplete despre apărarea
inamicului este riscant şi greu de executat.
03114. – (1) Folosirea călăuzelor. Pentru executarea atacurilor pe timp de noapte sau în
alte condiţii de vizibilitate redusă, plutonul poate folosi călăuze pentru a avea un control mai bun pe
timpul deplasării spre aliniamentul de desfăşurare şi cel de atac.
NESECRET
III-38
NESECRET
(2) Compania de infanterie poate organiza o patrulă pentru a amplasa călăuze din linia de
pornire în punctele de adunare următoare, la intrarea către poziţiile de atac şi în poziţiile din linia
probabilă de desfăşurare.
(3) Călăuzele trebuie să fie bine informate asupra planului precum şi a îndatoririlor lor; ele
trebuie să repete acţiunile în principal pentru:
a) recunoaşterea rutelor desemnate şi punctelor de plecare;
b) îmbarcarea şi debarcarea subunităţilor stabilite.
(4) Călăuzele trebuie să fie capabile să identifice comandantul subunităţii pe care o vor
conduce /militarul conducător al acelei subunităţi; de regulă, ele trebuie să cunoască şi să repete
semnalele de recunoaştere.
(5) Plutonul repetă în aceeaşi ordine de marş şi succesiune, acţiunile pe care intenţionează
să le execute în timpul atacului pentru ca îmbarcarea şi debarcarea călăuzelor să se desfăşoare fără
piedici.
03115. – (1) Tehnici de control al focului. Tehnicile de control al focului în acţiunile
desfăşurate pe timp de noapte şi în alte condiţii de vizibilitate redusă includ:
a) tragerea cu muniţii trasoare;
b) banda luminoasă;
c) restricţiile de control ale armamentului;
d) alte tehnici.
(2) Tragerea cu muniţii trasoare. Comandantul subunităţii de atac deschide focul cu
muniţie trasoare; militarii din subunitatea de atac deschid la rândul lor focul în momentul
impactului trasoarelor comandantului; subunitatea de sprijin amplasează o mitralieră la flancul cel
mai apropiat de subunitatea care atacă; militarul ce deserveşte mitraliera trage o salvă de muniţie
trasoare la fiecare 15 secunde pentru a indica limita apropiată a focurilor de sprijin; toate celelalte
arme din subunitatea de sprijin menţin focul pe partea adecvată a acestei limite; subunitatea de atac
semnalează schimbarea focurilor la poziţia următoare sau la distanţa stabilită; dacă este necesar,
aceste focuri pot fi executate pe deasupra subunităţii de atac pentru a preveni fratricidul.
(3) Banda luminoasă. Comandanţii marchează personalul de atac pentru a preveni
fratricidul; subunitatea de sprijin trebuie să ştie unde este subunitatea care conduce atacul; dacă
însemnele individuale ale militarilor nu sunt suficiente, se folosesc lumini mari /infraroşii sau
vizibile; aceste lumini sunt amplasate pe pământ sau aruncate în faţa subunităţii de atac; când
eliberează tranşeele, militarii pot semnaliza prin lumini pentru a se asigura că subunitatea de sprijin
schimbă direcţia focului.
(4) Restricţiile de control ale armamentului. Pentru a reduce riscul subunităţii de atac,
comandantul poate stabili restricţii de control în folosirea armamentului, după caz.
NESECRET
III-39
NESECRET
(5) Alte tehnici. Pentru a spori controlul pe timpul atacului, comandantul execută
următoarele:
a) interzice folosirea cartuşelor de iluminare sau grenadelor fumigene asupra obiectivului;
b) stabileşte un azimut magnetic pentru menţinerea direcţiei;
c) solicită artileriei sau aruncătoarelor să execute foc pentru marcarea direcţiilor de acţiune
şi iluminarea obiectivelor şi terenului în dispozitivul inamicului;
d) folosirea călăuzelor;
e) stabileşte o grupă sau o echipă direcţională pentru a menţine ritmul de înaintare şi
orientare a celorlalţi militari;
f) ordonă reducerea intervalelor între militari şi grupe;
g) stabileşte modul de folosire a benzilor luminoase sau a banderolelor pe căşti;
h) stabileşte personalul din rândul celor care au în dotare dispozitive de vedere pe timp de
noapte care execută foc asupra obiectivului.
03116. – (1) Aruncătoarele, artileria şi focul antiblindate. Focul acestora se planifică ca
şi în atacul pe timp de zi; nu se execută focul decât dacă plutonul este descoperit sau când este gata
de atac; unele categorii de armament pot executa foc înainte de atac menţinând repartiţia loviturilor
pentru a induce în eroare inamicul sau pentru a acoperi zgomotul făcut de deplasarea plutonului;
acest lucru nu este executat dacă se deconspiră atacul.
(2) Reglajul focului executat din poziţii de tragere acoperite este dificil de realizat pe timp
de noapte şi în alte condiţii de vizibilitate redusă; dacă există îndoieli în ceea ce priveşte poziţia
forţelor proprii, focul este direcţionat mai întâi către poziţiile inamicului, pe deasupra obiectivelor şi
apoi este adus către acestea; vegetaţia incendiată prin întrebuinţarea muniţiei de iluminare poate fi
folosită pentru indicarea obiectivului; aceste incendii ajută plutonul să se orienteze spre obiectiv şi,
de regulă, fac inutilizabile dispozitivele de vedere pe timp de noapte.
(3) Fumul este planificat să reducă şi mai mult vizibilitatea inamicului, în special dacă
acesta foloseşte dispozitive de vedere pe timp de noapte; el este trimis aproape de sau pe poziţiile
inamicului astfel încât să nu restricţioneze deplasările forţelor proprii sau să împiedice înlăturarea
obstacolelor; folosirea acestuia asupra obiectivului în timpul atacului poate îngreuna misiunile
grupelor care atacă poziţiile de luptă ale inamicului; dacă există suficiente aparate cu vedere termică
disponibile, fumul asupra obiectivului poate oferi un avantaj decisiv pentru un pluton bine antrenat.
(4) Iluminarea se planifică atunci când atacul se execută pe timp de noapte sau în alte
condiţii cu vizibilitate redusă; de regulă, comandantul de batalion controlează modul de folosire a
iluminării, dar poate autoriza şi comandantul de companie în acest sens; iluminarea se execută,
înainte de iniţierea atacului sau înainte ca plutonul să fie descoperit; aceasta trebuie să fie executată
în mai multe puncte dintr-o zonă mai mare, pentru a induce în eroare inamicul cu privire la locul
NESECRET
III-40
NESECRET
real în care se execută atacul; de regulă, iluminarea trebuie executată în spatele obiectivului pentru a
ajuta grupele care atacă să observe şi să execute foc asupra inamicului pe timpul retragerii sau al
contraatacului acestuia.
(5) Se recomandă folosirea simultană a iluminării de către forţele proprii, cu cea a
inamicului; odată folosită, ea trebuie să fie continuă deoarece grupele care atacă îşi vor pierde
temporar capacitatea de vedere pe timpul nopţii; orice întrerupere în iluminare poate reduce efectul
focului; comandanţii de grupă nu trebuie să folosească muniţia de iluminare decât la ordinul
comandantului.
(6) Dispozitivele de vedere pe timp de noapte trebuie folosite în cele mai critice puncte,
deoarece aici se pot găsi elementele cheie ale grupelor de rupere, de atac şi de sprijin.
03117. – (1) Consolidarea şi reorganizarea. După cucerirea obiectivului, plutonul se
consolidează şi se reorganizează; activităţile desfăşurate sunt similare cu cele ale atacului pe timp
de zi, cu unele excepţii: localizarea şi înlăturarea pierderilor şi a prizonierilor de război durează mai
mult; de regulă, prizonierii de război trebuie să fie mutaţi în spatele obiectivului şi ţinuţi acolo până
la îmbunătăţirea vizibilităţii.
(2) Planul de consolidare trebuie să fie cât mai simplu posibil pentru a se evita schimbările
în organizarea activităţilor.
(3) Poziţiile trebuie să fie mai apropiate pentru a menţine controlul şi a îmbunătăţi sprijinul
reciproc, iar distanţele dintre acestea, de regulă, trebuie modificate odată cu îmbunătăţirea
vizibilităţii.
03118. – (1) Comunicarea. Comunicarea pe timp de noapte necesită din partea
comandantului folosirea unor metode diferite faţă de cele pe timp de zi; semnalele se folosesc
pentru transmiterea informaţiilor, identificarea locurilor de dispunere, controlul subunităţii şi
executării activităţilor; în toate situaţiile semnalele trebuie să fie simple şi pe înţelesul tuturor.
Semnalele folosite sunt cele în „F.T./I.-7, Manualul pentru luptă al grupei de infanterie”, Făgăraş
2006. Comandanţii trebuie să se asigure că fiecare militar înţelege şi cunoaşte fiecare semnal,
inclusiv varianta sa de rezervă dacă situaţia o impune. Comandanţii şi radiotelegrafiştii pot scrie
numerele obiectivelor, indicativele de apel, frecvenţele, cuvintele codificate, punctele de reper, cu
creion cerat.
(2) Semnalele cele mai obişnuite se raportează la simţuri - auz, văz şi tactil; semnalele
audio includ radioul, telefonul, mesageria şi zgomotul produs de obiecte; mesajele trebuie să fie
scrise pentru a se evita confuzia sau neînţelegerea; când acest lucru nu este posibil, comandanţii
trebuie să se asigure că mesagerul a înţeles comunicarea, punându-l să repete cuvânt cu cuvânt.
(3) Controlul comunicării pe timp de noapte poate consta şi din comunicarea verbală, dar
spusă în şoaptă; orice zgomot este mai intens noaptea - inclusiv sunetele radio, mesajele care trebuie
NESECRET
III-41
NESECRET
transmise vocal şi telefoanele care sună; aceste activităţi reduc efectul mascării fonice şi pot fi
evitate sau diminuate prin semnale stabilite în acest sens sau prin clicuri.
(4) Comandanţii vor folosi o multitudine de semnale vizuale ca variante de rezervă a
semnalelor audio; semnalele pot fi active sau pasive; semnalele vizuale trebuie să fie observabile şi
identificabile; aceste semnale sunt folosite pentru identificarea joncţiunii principale, pentru
începerea unui atac, pentru marcarea poziţiilor de ascundere sau pentru raportarea că zona de
pericol este liberă; posibilităţile de semnalizare sunt nenumărate, dar comandantul trebuie să se
asigure că toţi militarii au înţeles fiecare semnal; modalităţile de semnalizare se asigură, de regulă,
prin:
a) panou de semnalizare al staţiei;
b) proiectile ce indică direcţia;
c) vopsele fosforescente;
d) bandă;
e) formaţiuni de pietre;
f) însemnări pe teren;
g) pudră de talc;
h) bandă luminoasă;
i) cartuşe de semnalizare;
j) semnale luminoase;
k) bombe de iluminare/lansator de grenade, aruncătoare, artilerie;
l) lumini chimice;
m) lumini stroboscopice în infraroşu;
n) dispozitive de vedere pe timp de noapte;
o) carburant incendiar/nisip saturat într-un bidon;
p) scala luminoasă a aparatului.
(5) Cablul telefonic este un mijloc de menţinere a comunicării în timpul atacului; reţeaua
de cabluri trebuie să facă legătura între comandanţii de grupă, comandantul de pluton şi cel de
companie; patrula de siguranţă poate întinde cablul înaintea începerii atacului; acesta poate fi întins
şi în timp ce subunităţile se deplasează; întinderea cablului înaintea unui atac poate conduce la
descoperirea atacului dacă acesta nu este ascuns bine sau dacă este aşezat prea mult în faţă; reţeaua
de cabluri poate fi folosită la comunicarea pe timpul deplasării.
03119. – (1) Descoperirea obiectivului. Capacitatea de a detecta obiectivele noaptea
depinde în principal de răbdarea, vigilenţa, atenţia la detalii şi antrenamentul personalului.
NESECRET
III-42
NESECRET
(2) Deplasarea în ascuns pe timp de noapte şi angajarea reuşită la obiectiv depinde de
cunoaşterea procedurii de atac sau de apărare şi de modul de folosire a terenului de către inamic.
Studierea acestor tehnici şi modele facilitează detectarea obiectivelor.
(3) Răbdarea şi încrederea sunt necesare pentru detectarea eficientă a obiectivelor pe timp
de noapte; în timpul deplasării printr-o zonă, grupele trebuie să acţioneze conform planului; ele
trebuie să cerceteze zona terestră metodic şi cu calm, concentrându-şi atenţia şi asupra variaţiilor de
lumină din spaţiul aerian.
03120. – (1) Condiţiile de stare a vremii şi de mediu specifice iernii influenţează acţiunile
de luptă ale plutonului astfel:
a) zăpada căzută în straturi mari îngreunează manevra;
b) viscolul şi gerul afectează condiţiile de observare şi executare a focului;
c) gerurile mari dereglează funcţionarea normală a armamentului şi tehnicii;
d) solul îngheţat influenţează amenajarea genistică;
e) cursurile de apă, mlaştinile îngheţate uşurează manevra.
(2) Ofensiva se desfăşoară frecvent şi noaptea datorită timpului scurt de lumină.
03121. – Ofensiva pe timp de iarnă se execută, de regulă, din contact nemijlocit cu
inamicul. Când terenul, comunicaţiile şi stratul de zăpadă permit, ofensiva se poate executa şi din
mişcare.
03122. – Pregătirea ofensivei se desfăşoară după aceleaşi principii ca în condiţii obişnuite.
Comandantul plutonului de infanterie este obligat să ia măsuri pentru:
a) amenajarea locurilor de adăpostire şi încălzire;
b) menţinerea tehnicii şi armamentului în stare de funcţionare;
c) determinarea grosimii zăpezii şi stabilirea posibilităţii de acţiune cu TAB sau MLI;
d) mascarea şi vopsirea tehnicii;
e) aprovizionarea la timp cu carburanţi – lubrifianţi/CL;
f) primirea hranei calde.
03123. – (1) Ofensiva se duce de-a lungul comunicaţiilor şi pe direcţii mai puţin înzăpezite.
(2)Urmărirea inamicului se execută de regulă pe schiuri; în condiţii favorabile de teren
plutonul poate acţiona pe TAB sau MLI.
(3) Pe timpul dezgheţului comandantul plutonului de infanterie este obligat să prevadă
măsuri pentru mărirea capacităţii de deplasare a tehnicii.
NESECRET
III-43
NESECRET
7. Ofensiva pentru ruperea aliniamentelor şi raioanelor fortificate
NESECRET
III-54
NESECRET
03169. – (1) Pregătirea plutonului de infanterie ca forţă aeromobilă se execută înainte de
îmbarcare şi comportă executarea următoarelor activităţi:
a) primirea misiunilor ce le va îndeplini pe timpul transportului aerian şi după debarcare;
b) pregătirea la macheta terenului raionul de debarcare;
c) pregătirea practică a personalului în vederea desantării /verificarea şi completarea
efectivelor, armamentului, muniţiilor, echipamentului şi materialelor necesare ducerii luptei în
adâncimea dispozitivului inamicului;
d) verificarea militarilor asupra cunoaşterii modului de executare a îmbarcării, a
comportării pe timpul transportului cu elicopterele şi debarcării din acestea, cât şi pe timpul atacului
aviaţiei inamicului;
e) recunoaşterea raionului de plecare la desantare, a itinerarului de deplasare către acesta
şi pregătirea personalului pe un teren asemănător celui pe care se vor desfăşura acţiunile de luptă.
(2) La ora stabilită, plutonul se deplasează spre raionul de plecare la desantare, se îmbarcă
în elicoptere, iar militarii îşi aranjează armamentul între genunchi în poziţie verticală; muniţia se
încarcă şi se aşează de către 2-3 militari, în locul stabilit de pilotul elicopterului.
(3) După îmbarcare, comandantul de pluton verifică dispunerea militarilor şi raportează
comandantului echipajului şi comandantului companiei, că îmbarcarea a fost terminată.
03170. – (1) După aterizarea elicopterelor la semnalul comandantului echipajului acestuia,
comandantul de pluton comandă „DEBARCAŢI”, militarii iau materialele pe care le transportă,
debarcă şi se deplasează către locul unde s-a ordonat realizarea dispozitivului de luptă.
(2) După debarcare, comandantul de pluton se orientează şi precizează grupelor misiunile
de luptă.
(3) În apropiere de obiectivul misiunii, plutonul se desfăşoară în dispozitiv de luptă şi la
semnalul comandantului atacă prin surprindere inamicul. Ulterior organizează apărarea circulară a
obiectivului şi ia măsuri pentru realizarea joncţiunii cu subunităţile care acţionează de front.
NESECRET
III-55
NESECRET
PAGINĂ ALBĂ
NESECRET
III-56
NESECRET
CAPITOLUL IV
Apărarea
SECŢIUNEA 1
Generalităţi
0401. – (1) Apărarea este forma de luptă armată prin care se realizează respingerea,
oprirea sau întârzierea inamicului în vederea menţinerii terenului, câştigării de timp, interzicerii
accesului inamicului în anumite zone, opririi atacului acestuia şi crearea condiţiilor pentru trecerea
la ofensivă.
(2) Apărarea presupune mai mult decât distrugerea/neutralizarea personalului şi tehnicii de
luptă ale inamicului, înainte ca acesta să le poată deplasa pe câmpul de luptă. Inamicul trebuie
împiedicat să-şi pună în aplicare planurile, să realizeze coeziunea şi sincronizarea forţelor sale, să
menţină un moral ridicat şi abilitatea de a lupta, de a observa spaţiul de luptă. Lupta de apărare
trebuie planificată şi executată cu spirit ofensiv, indiferent de scopul ei major. Prima provocare a
oricărei lupte de apărare este recâştigarea iniţiativei şi prin aceasta a posibilităţii de a o transforma
într-o acţiune de luptă ofensivă. O variantă de executare a acestei acţiuni de luptă este prezentată în
anexa nr. 4.
1. Scop
0418. – (1) În funcţie de locul şi rolul plutonului în concepţia eşalonului superior, sarcinile
acestuia pot avea diferite particularităţi.
(2) Plutonul care acţionează în eşalonul întâi, pe direcţia principală de interzis a
companiei poate primi următoarele sarcini:
a) întârzierea, slăbirea puterii de luptă, desfăşurarea prematură a inamicului;
b) inducerea în eroare, prin acţiunile poziţiei înaintate şi siguranţei de luptă asupra traseului
LDA;
c) producerea de pierderi cât mai mari inamicului şi oprirea ofensivei acestuia în faţa LDA;
d) limitarea pătrunderii inamicului prin menţinerea aliniamentelor/zonelor, obiectivelor/
NESECRET
IV-6
NESECRET
punctelor decisive stabilite de comandant;
e) distrugerea/neutralizarea inamicului pătruns şi refacerea apărării pe limita dinainte, prin
executarea contraatacurilor şi prin participarea la cele executate de eşalonul superior;
f) hărţuirea permanentă a inamicului şi împiedicarea pătrunderii acestuia prin intervalele cu
vecinii şi dintre unităţi.
(3) Plutonul care acţionează în eşalonul întâi, pe o altă direcţie de interzis a companiei
poate primi următoarele sarcini:
a) inducerea în eroare a inamicului şi canalizarea acţiunilor acestuia pe direcţiile cele mai
favorabile apărătorului;
b) prevenirea şi întârzierea acţiunilor inamicului pe direcţia principală de efort;
c) fixarea forţelor inamicului pentru a facilita acţiunile de pe direcţia principală de efort;
d) distrugerea/neutralizarea forţelor inamicului care acţionează în flancurile şi spatele forţei
de pe direcţia principală de efort.
(4) Plutonul care acţionează în eşalonul doi al companiei poate primi următoarele sarcini:
a) distrugerea/neutralizarea inamicului pătruns în fâşia de apărare, în punctele de sprijin şi
refacerea apărării pe limita dinainte prin executarea de contraatacuri;
b) pregătirea pentru apărare şi menţinerea cu fermitate a unui aliniament sau obiectiv
decisiv;
c) distrugerea/neutralizarea inamicului pătruns pe la flancuri şi prin intervale, a trupelor
aeropurtate, a forţelor aeromobile, a elementelor de cercetare-diversiune şi a celor teroriste ale
inamicului, pătrunse/desantate/infiltrate în spatele dispozitivului de luptă;
d) înlocuirea unor subunităţi din eşalonul întâi al companiei, care şi-au pierdut puterea de
luptă sau închiderea unor breşe create în dispozitivul de luptă prin folosirea de către adversar a
ADMCBRN.
(5) Plutonul care constituie rezerva batalionului apără un punct de sprijin, participând la
oprirea inamicului în adâncimea raionului de apărare al batalionului. La ordinul comandantului de
batalion întăreşte apărarea unei companii din eşalonul întâi al batalionului, înlocuieşte un pluton
care a suferit pierderi mari sau participă la executarea contraatacului.
(6) Plutonul din compania care acţionează în eşalonul doi / plutonul din rezerva
batalionului, la ordinul comandantului de batalion, atunci când apărarea se organizează în afara
contactului cu inamicul, pe direcţiile pe care nu acţionează alte elemente de siguranţă poate fi trimis
în siguranţă de luptă cu misiunea de:
a) a produce pierderi în personal şi tehnică inamicului;
b) a-l obliga să se desfăşoare prematur;
c) a interzice acţiunile elementelor de cercetare ale acestuia;
NESECRET
IV-7
NESECRET
d) a face siguranţa eşalonului superior împotriva atacului prin surprindere al inamicului.
(7) Distanţa la care se trimite siguranţa de luptă variază în funcţie de teren, misiune,
mijloace de întărire şi poate fi de 1-2 km faţă de LDA. Pe aliniamentul stabilit plutonul ocupă şi
amenajează un punct de sprijin cu o dezvoltare frontală de până la 500 m.
0419. – (1) Scopul manevrei de forţe şi mijloace executată de pluton în lupta de apărare îl
constituie:
a) scoaterea subunităţilor de sub loviturile inamicului;
b) întărirea apărării pe direcţia ameninţată;
c) schimbarea efortului de pe o direcţie pe alta;
d) închiderea unor breşe/intervale create în dispozitivul plutonului;
e) înlocuirea unor subunităţi care şi-au pierdut puterea de luptă.
(2) Formele manevrei în apărare sunt:
a) lovirea inamicului în faţa LDA prin manevre specifice ofensivei;
b) mutarea eforturilor de pe o direcţie pe alta, din spate spre front, precum şi dinspre front
spre spate;
c) ripostele ofensive ale apărării;
d) loviturile în adâncime.
0420. – (1) Lovirea inamicului în faţa LDA prin manevre specifice ofensivei se execută de
regulă cu subunităţile destinate executării manevrei, întărite cu subunităţi de aruncătoare, mijloace
antiblindate şi geniu, şi urmăreşte:
a) zădărnicirea trecerii inamicului la ofensivă;
b) îmbunătăţirea aliniamentului LDA;
c) distrugerea sau neutralizarea unor obiective importante;
d) capturarea de tehnică şi modele noi de armament.
(2) Această formă de manevră se desfăşoară de regulă noaptea, fără pregătire de foc.
0421. – (1) Mutarea eforturilor de pe o direcţie pe alta vizează regruparea unor subunităţi
din raioanele neatacate/slab atacate şi folosirea acestora pentru întărirea apărării acolo unde s-a
concentrat efortul ofensiv al inamicului sau în alte zone ori pe direcţiile ameninţate.
(2) Mutarea eforturilor din spate spre front se realizează prin aducerea din adâncime a
subunităţilor de manevră sau de sprijin/fixare spre LDA pentru:
a) întărirea apărării pe direcţia ameninţată;
b) închiderea unor breşe realizate de inamic;
NESECRET
IV-8
NESECRET
c) ocuparea unor aliniamente de apărare favorabile opririi ofensivei inamicului în
adâncimea apărării;
d) executarea ripostelor ofensive, înlocuirea subunităţilor de la contact care şi-au pierdut
puterea de luptă.
(3) Mutarea eforturilor dinspre front spre spate se execută în scopul:
a) scoaterii forţelor de sub loviturile puternice ale inamicului şi mutării apărării pe un
aliniament mai favorabil;
b) regrupării forţelor şi constituirii de grupări pentru executarea ripostelor ofensive pe alte
direcţii sau efectuării de subordonări/resubordonări;
c) distrugerea forţelor aeropurtate şi a forţelor aeromobile ale inamicului;
d) reconstituirii subunităţilor de manevră şi de fixare/sprijin.
0422. – Ripostele ofensive ale apărării se desfăşoară pe timpul ducerii luptei de apărare,
prin intervenţia subunităţilor de manevră precum şi a forţelor şi mijloacelor regrupate din zonele
care nu sunt atacate. Aceste riposte, de regulă, sunt contraatacuri executate prin surprindere, pentru
distrugerea inamicului pătruns în adâncimea apărării, precum şi pentru refacerea apărării pe LDA
sau pe un alt aliniament favorabil.
0423. – Loviturile în adâncime vizează rezervele, elementele sistemului de lovire şi de
conducere, sursele de aprovizionare şi alte obiective ale inamicului dispuse în spatele dispozitivului
ofensiv al acestuia şi care pot influenţa desfăşurarea acţiunilor la contact.
SECŢIUNEA a 2-a
Structura apărării
1. Dispozitivul de luptă
2. Sistemul de lovire
0433. – (1) Sistemul de lovire cuprinde structurile, mijloacele de foc, sistemele de baraje şi
alte elemente care angajează inamicul pentru distrugerea/neutralizarea acestuia pe timpul
pregătirii, apropierii şi executării atacului.
(2) Sistemul de lovire în apărare constă în:
a) amplasarea judicioasă a armamentului în teren;
NESECRET
IV-11
NESECRET
b) stabilirea corectă şi completă a misiunilor pentru fiecare categorie de armament;
c) realizarea barajului general;
d) respingerea atacurilor şi nimicirea inamicului în faţa LDA;
e) nimicirea inamicului pătruns în dispozitivul de apărare;
f) sprijinul subunităţilor vecine şi a celor care execută contraatacuri.
(3) Se realizează prin:
a) concentrări de foc;
b) barajul de foc executat cu toate categoriile de armament în faţa LDA;
c) focul executat la flancuri şi în adâncimea apărării combinat cu baraje şi obstacole.
0434. – (1) Organizând sistemul de foc, ca element de care depinde stabilitatea apărării,
comandantul de pluton trebuie să stabilească pentru fiecare mijloc de foc locaşuri/poziţii de tragere,
iar pentru armamentul principal poziţii de tragere de bază şi vremelnice din care să se poată
participa în sectoarele de foc concentrat şi în barajul general.
(2) Poziţiile aruncătoarelor de grenade AG-7 se aleg în funcţie de direcţia cea mai
probabilă de atac cu blindate a inamicului.
(3) Armamentul trebuie să fie astfel amplasat încât să poată asigura o manevră rapidă a
focului.
(4) Baza sistemului de foc o constituie armamentul principal din înzestrarea subunităţilor/
grupă, pluton şi cel primit ca întărire.
(5) Pentru organizarea acestuia comandantul plutonului indică în detaliu:
a) fâşiile de tragere;
b) sectoarele de foc concentrat;
c) barajul general;
d) sectoare de tragere de bază şi complementare pentru puşti mitraliere, mitraliere şi
armamentul de pe maşinile de luptă;
e) direcţii de tragere în barajele generale pentru pistolari.
0435. – (1) Poziţiile de tragere de bază se stabilesc:
a) către limita dinainte a punctului de sprijin – pentru mijloacele care participă cu foc în
barajul general;
b) în adâncimea punctului de sprijin – pentru mijloacele care participă cu foc la nimicirea
inamicului pătruns în interior, la flancuri sau intervale.
(2) Focul de pe poziţiile de tragere de bază se execută pentru îndeplinirea misiunii
principale, de regulă, pentru participarea în barajele generale.
0436. – (1) Poziţiile de tragere de rezervă se stabilesc, faţă de poziţiile de tragere de bază,
la o depărtare de aproximativ 100 m în direcţie şi 50-100 m în adâncime, iar pentru TAB/MLI, la
NESECRET
IV-12
NESECRET
150-200 m în adâncime şi 50-150 m în direcţie.
(2) Poziţiile de tragere de rezervă se ocupă când poziţia de bază a fost descoperită şi bătută
cu foc intens de către inamic sau pe timpul pătrunderii inamicului la flancuri, prin intervale în
spatele punctului de sprijin al plutonului. Când nu se organizează poziţii de tragere vremelnice din
acestea se pot executa şi unele concentrări de foc la distanţe mari.
0437. – (1) Poziţiile de tragere vremelnice se stabilesc cât mai aproape de LDA sau în faţa
punctelor de sprijin, până la 200 m depărtare de poziţiile de tragere de bază.
(2) De pe poziţiile de tragere vremelnice focul se execută pentru inducerea în eroare a
inamicului asupra dispunerii mijloacelor principale de foc proprii, pentru participarea în
concentrările de foc şi pentru sprijinul cu foc al siguranţei de luptă.
0438. – (1) Fâşia de tragere este porţiunea de teren delimitată lateral spre stânga şi spre
dreapta dispozitivului de luptă al plutonului în care subunitatea trebuie să execute misiunile de foc
stabilite pentru nimicirea sau respingerea inamicului care atacă.
(2) Dezvoltarea frontală a fâşiei de tragere măsurată pe limita dinainte a barajului general
poate fi:
a) pentru pluton – până la 600 m;
b) pentru grupă – până la 200 m.
(3) Adâncimea fâşiei de tragere este determinată de bătaia maximă eficace în concentrări
de foc.
(4) Pentru plutonul înzestrat cu TAB aceasta este de 1700 m/bătaia maximă eficace a
mitralierelor de pe TAB.
(5) Când plutonul acţionează fără TAB/MLI adâncimea fâşiei de tragere este de 1200
m/bătaia eficace a mitralierei uşoare.
0439. – Sectorul de foc concentrat este suprafaţa sau aliniamentul de tragere pe care se
pregăteşte concentrarea focului întregului armament principal al subunităţii sau cel puţin 2/3 din
acesta asupra personalului inamicului, care va ocupa sau se va desfăşura pe acel aliniament.
0440. – (1) Sectorul de tragere de bază este porţiunea de teren delimitată lateral spre
stânga şi spre dreapta, stânga – asigură, dreapta – participă, în care militarii execută focul cu
armamentul din înzestrare respectiv mitraliera, puşca mitralieră, puşca semiautomată cu lunetă,
mitralierele de pe TAB, AG-7, la distanţa maximă eficace a acestuia.
(2) Dezvoltarea frontală a sectoarelor de tragere de bază, măsurată pe limita dinainte a
barajelor generale, este de până la 300 m pentru mitraliera uşoară şi mitralierele de pe TAB şi până
la 200 m pentru celelalte arme ale grupei.
(3) Adâncimea sectorului de tragere de bază este determinată de bătaia maximă eficace în
concentrări de foc - pentru armamentul de infanterie şi bătaia maximă după înălţător - pentru AG-7.
NESECRET
IV-13
NESECRET
(4) Sectorul de tragere complementar este porţiunea de teren din stânga sau dreapta
sectorului de tragere de bază în care militarii execută focul în folosul subunităţilor/militarilor vecine
cu care cooperează pentru acoperirea cu foc a intervalelor dintre acestea.
(5) Dezvoltarea frontală a sectorului de tragere complementar poate cuprinde de la 1/3
până la 2/3 din dezvoltarea frontală a sectorului de tragere de bază.
0441. – (1) Barajul general constă în concentrarea focului întregului armament al
plutonului pentru nimicirea sau respingerea inamicului care atacă şi execută foc în limitele fâşiei de
tragere a plutonului, iar în adâncime până la distanţa maximă de 400 m faţă de LDA.
(2) Barajul general este unic/ziua sau noaptea, fiecare militar având misiunea de a trage
constant într-un anumit sector sau pe o direcţie.
(3) În acest scop tot armamentul trebuie pregătit să execute focul atât pe timp de zi cât şi pe
timp de noapte sau în alte condiţii de vizibilitate redusă.
(4) Sistemul de lovire se consideră realizat după ce:
a) s-au luat toate măsurile pentru pregătirea muniţiei, amenajarea poziţiilor de tragere;
b) mijloacele de foc au ocupat poziţiile şi dispozitivul de luptă;
c) s-au pregătit elementele pentru fiecare direcţie/sector de tragere de bază/complementar.
0442. – Pentru nimicirea grupurilor izolate ale inamicului care încearcă să cerceteze, să
execute culoare prin baraje sau să pătrundă în adâncimea apărării, în cadrul plutonului se destină
mijloace de foc de serviciu care trebuie să fie gata în permanenţă pentru deschiderea focului din
poziţiile de tragere vremelnice sau de rezervă.
3. Amenajarea genistică
NESECRET
IV-15
NESECRET
a) săparea poziţiilor de tragere de bază pentru TAB/MLI, mitraliere, puşti mitraliere,
tancuri, tunuri antiblindate, aruncătoare de grenade antiblindate, aruncătoare, locaşuri individuale de
tragere pentru celălalt armament, unirea în şanţuri de tragere pentru grupe;
b) curăţarea terenului pentru îmbunătăţirea observării şi executării focului;
c) realizarea de adăposturi pentru personal, şanţ – adăpost acoperit pentru fiecare grupă şi
un adăpost/amenajat antinuclear şi antichimic, pentru pluton în afara tranşeelor;
d) pregătirea poziţiilor de tragere de rezervă şi vremelnice, a nişelor şi adăposturilor sub
parapet pentru muniţie şi alte materiale;
e) săparea şanţurilor de comunicaţie între tranşeea întâi şi poziţiile de tragere de bază şi de
rezervă, care se amenajează pentru executarea focului.
(2) Poziţiile de apărare ale grupelor şi poziţiile de tragere ale mijloacelor de foc se
maschează cu materiale improvizate şi mijloace de mascare din înzestrare.
(3) Poziţiile de tragere pentru TAB/MLI se aleg în râpe, viroage, denivelări, ţinându-se
seama de posibilităţile executării focului.
(4) TAB/MLI se dispun iniţial în locuri ferite de observarea terestră şi aeriană a inamicului.
(5) Poziţiile de tragere se ocupă, de regulă, după ce lucrările genistice au fost terminate, la
ordinul comandantului de pluton, în timpul cel mai scurt.
(6) Lucrările genistice se maschează concomitent cu executarea lor. Militarii din grupă
completează lucrările de amenajare executate cu mijloace mecanizate.
(7) Comandantul plutonului întocmeşte schema punctului de sprijin al plutonului în apărare
şi o prezintă pentru aprobare comandantului de companie.
0448. – (1) Pentru nimicirea inamicului pătruns în interiorul punctului de sprijin sau la
flancuri, se realizează lucrări genistice de rezervă care se execută în raport cu timpul avut la
dispoziţie până la începere luptei.
(2) Lucrările false se amenajează în intervalele dintre grupe şi plutoane, înapoia şi în
flancurile punctului de sprijin de pluton.
SECŢIUNEA a 3-a
Procedee de trecere la apărare
NESECRET
IV-16
NESECRET
(3) Când se adoptă apărarea în afara contactului cu inamicul se asigură timp suficient
pentru realizarea dispozitivului de luptă, organizarea completă a sistemului de foc şi amenajarea
genistică a terenului.
(4) O variantă de pregătire şi desfăşurare a luptei de apărare în afara contactului cu
inamicul de către plutonul de infanterie este prezentată în figura nr. 4.3.1.
NESECRET
IV-17
NESECRET
NESECRET
IV-18
NESECRET
1. Apărarea pe poziţii
Figura nr. 4.3.2. – Punct de sprijin destinat să acopere o singură de cale de apropiere
NESECRET
IV-23
NESECRET
0464. – Punctul de sprijin destinat să acopere mai multe căi de apropiere are ca scop
acoperirea de către plutonul de infanterie a mai multor căi de apropiere, atunci când terenul îi
permite, figura nr. 4.3.3.
Figura nr. 4.3.3. – Punct de sprijin destinat să acopere mai multe căi de apropiere
0465. – Puncte de sprijin destinate să acopere o singură cale de apropiere, figura nr. 4.3.4.
Grupele sunt poziţionate astfel încât să angajeze trupele inamice aflate pe aceeaşi cale de apropiere
dar la momente diferite.
NESECRET
IV-24
NESECRET
Figura nr. 4.3.4. – Puncte de sprijin destinate să acopere o singură cale de apropiere
0466. – Puncte de sprijin destinate să acopere mai multe căi de apropiere, figura nr. 4.3.5.;
această metodă urmăreşte ca punctele de sprijin să nu poată fi izolate, fixate sau cucerite de inamic.
Figura nr. 4.3.5. – Puncte de sprijin destinate să acopere mai multe căi de apropiere
0467. – (1) Dispozitiv de apărare în punct de sprijin întărit. Plutonul poate primi misiunea
de a organiza apărarea într-un punct de sprijin de companie integrat în zona de apărare a
batalionului; pentru a putea îndeplini această misiune, plutonul poate fi întărit cu forţe şi mijloace
de geniu, mijloace de foc şi un sprijin logistic suplimentar.
(2) Punctul de sprijin este evacuat numai la ordinul comandantului eşalonului superior.
NESECRET
IV-25
NESECRET
(3) O variantă de apărare a unui punct de sprijin întărit este prezentată în figura nr. 4.3.6.
0468. – (1) Succesul apărării într-un punct de sprijin întărit depinde de poziţionarea
acestuia în funcţie de caracteristicile terenului. Eficacitatea unui astfel de dispozitiv este mai mare
în condiţii de teren care oferă posibilităţi de acoperire şi mascare deopotrivă pentru punctul de
sprijin dar şi pentru obstacolele/barajele amplasate. Terenul muntos, împădurit sau urban poate fi
uşor adaptat pentru apărarea în punct de sprijin întărit.
(2) Punctele de sprijin amplasate în teren deschis necesită eforturi suplimentare de
camuflare, inducere în eroare a inamicului sau utilizarea apărării în contrapantă.
(3) Apărarea în punct de sprijin întărit presupune:
a) menţinerea punctelor cheie din teren esenţiale pentru realizarea schemei de manevră a
NESECRET
IV-26
NESECRET
companiei sau batalionului;
b) asigurarea unui raion de bază, ca pivot al unui sistem defensiv în jurul căruia execută
manevra alte forţe;
c) interzicerea unei căi de apropiere;
d) canalizarea forţelor inamice către una sau mai multe zone de angajare.
0469. – Caracteristicile unui punct de sprijin întărit. Avantajul major al organizării apărării
în punct de sprijin întărit este acela că nu poate fi uşor cucerit sau ocolit de inamic. Trebuie să fie
amplasat şi construit astfel încât inamicul să realizeze faptul că angajarea luptei împotriva forţelor
din punctul de sprijin întărit presupune utilizarea focului concentrat de artilerie, a atacului cu
numeroase trupe de infanterie debarcate, ceea ce conduce la pierderi semnificative în personal şi
tehnică. Punctul de sprijin trebuie să fie înconjurat de obstacole şi să permită asigurarea securităţii şi
observarea de jur împrejur/360 de grade.
0470. – (1) La stabilirea unui punct de sprijin întărit trebuie luate în considerare o serie de
elemente, printre care şi înlocuirea sau retragerea.
(2) Comandantul de pluton determină mai întâi mărimea punctului de sprijin întărit prin:
a) stabilirea numărului de sisteme de armament şi personalul avut la dispoziţie pentru
executarea misiunii;
b) evaluarea terenului pe care se va duce lupta.
(3) Plutonul apără, de regulă, un punct de sprijin întărit cu o dezvoltare frontală de 300-600
m şi o adâncime de 300-500 m, care poate cuprinde 3-5 lucrări de fortificaţie permanente de diferite
tipuri. Plutonul poate primi ca întărire 1-2 tunuri/aruncătoare de grenade antiblindate sau 1-2
tancuri.
(4) Chiar dacă punctul de sprijin întărit este legat de sistemul defensiv al companiei sau
este acoperit pe flancuri de alte poziţii de apărare comandantul de pluton trebuie să nu uite faptul că
punctul de sprijin trebuie să asigure capabilităţi de executare a focului şi observare la 360 de grade.
(5) Comandantul de pluton trebuie să se asigure de faptul că amplasarea şi organizarea
punctului de sprijin sporesc capabilităţile personalului plutonului şi al sistemelor de armament fără
a avea vreun impact asupra securităţii şi siguranţei.
(6) În interiorul punctului de sprijin tunurile se dispun în interiorul adăposturilor pregătind
platforme de tragere, iar tancurile şi TAB/MLI execută foc de pe loc, din poziţii de tragere pregătite
din timp, prin intervalele dintre lucrările de fortificaţii permanente sau organizează ambuscade
împotriva tancurilor şi mijloacelor blindate ale inamicului.
(7) În cadrul punctului de sprijin întărit trebuie să se creeze rezerve de muniţie,
aliniamente, apă potabilă, mijloace sanitare şi de stingere a incendiilor.
NESECRET
IV-27
NESECRET
(8) Pentru realizarea apărării circulare/ 360 de grade, mijloacelor de foc din interiorul
punctului de sprijin şi din afara lor li se indică sectoare de tragere complementare. Pentru
armamentul din afara punctului de sprijin se amenajează poziţii de tragere pentru executarea focului
spre flancurile şi spatele punctului de sprijin.
0471. – (1) Sistemul de foc trebuie să asigure stabilitatea apărării şi să permită executarea
eficace a focului concentrat, de flanc şi încrucişat. Focul armamentului din interiorul punctului de
sprijin se completează cu cel al armamentului dispus în afara acestuia şi se combină cu sistemul de
baraje şi obstacole pentru a interzice apropierea inamicului de raionul fortificat. O atenţie deosebită
se acordă pregătirii armamentului pentru executarea focului pe timp de noapte sau în alte condiţii de
vizibilitate redusă.
(2) Pentru conducerea focului se stabilesc semnale de conducere şi de cooperare a
mijloacelor de foc din interiorul punctului de sprijin cu cele din afara acestora, care trebuie
executate cu precizie şi rapiditate.
0472. – (1) Punctele de sprijin ale plutoanelor din subordinea companiei trebuie să asigure
sprijin prin foc reciproc şi să fie integrate într-un plan unic, astfel încât dacă unul dintre acestea este
cucerit sau trebuie evacuat, să permită limitarea pătrunderii prin obstacole, foc de baraj şi ulterior
executarea contraatacului.
(2) Sistemul de obstacole şi baraje explozive trebuie să fie realizat în volum complet pentru
a dezorganiza inamicul şi a-l canaliza pe direcţiile favorabile dispozitivului plutonului; aceste
obstacole şi baraje se acoperă cu foc, astfel încât să fie îngreunat atacul punctului de sprijin de către
inamic şi să i se producă pierderi; ele trebuie amplasate la distanţă de observare şi acoperite cu foc,
în punctele şi pe direcţiile cele mai vulnerabile.
(3) Se întocmeşte schema fâşiei/sectorului de tragere pentru fiecare grupă subordonată şi
mijloc de foc deservit de echipaj - mitralieră, AG-7, TAB, MLI, armament antiblindate; se
organizează sistemul de foc, integrându-se focul executat prin trageri directe şi cel prin trageri din
poziţii acoperite.
(4) Se realizează legăturile în interiorul punctului de sprijin şi cu eşalonul superior; pentru
aceasta se pot utiliza legături radio, telefonice, agenţi de legătură, semne şi semnale.
(5) Planul sistemului de obstacole şi baraje al batalionului constituie baza realizării
punctului de sprijin întărit de companie. Comandantul de pluton ia măsuri de executarea unor
lucrări de amenajare şi consolidare genistică a punctului de sprijin până în momentul evacuării sau
retragerii; se pot realiza poziţii suplimentare, tuneluri şi şanţuri de comunicaţie; poziţiile existente
se pot extinde sau consolida, pot fi construite noi obstacole sau pot fi reparate cele existente.
0473. – (1) Dispozitivul de apărare circular este prezentat în anexa nr. 5. Adoptarea
acestei variante permite forţelor care se apără să execute apărarea pe toate direcţiile. În apărarea
NESECRET
IV-28
NESECRET
circulară sunt aplicate aceleaşi consideraţii legate de amplasarea sistemelor de armament, integrarea
focului direct şi indirect ca şi în cazul apărării unui punct de sprijin.
(2) Apărarea circulară nu permite însă manevra pe spaţii largi iar eşalonarea în adâncime
este limitată. De aceea, plutonul de infanterie va trebui să execute apărarea în dispozitiv circular în
următoarele circumstanţe:
a) menţinerea unor porţiuni de teren importante în zone în care apărarea nu este organizată
contiguu;
b) apărarea pe poziţii atunci când a fost izolat sau înconjurat de inamic;
c) atunci când se execută independent ocuparea unui raion de adunare sau a unei poziţii de
rezervă;
d) la pregătirea pentru apărarea în punct de sprijin întărit;
e) pentru concentrarea focului pe una sau mai multe căi de apropiere de rezervă;
f) pentru apărarea poziţiilor din care se execută sprijin prin foc sau a poziţiilor în care se
află tehnică de geniu;
g) pentru ocuparea unei baze de patrulare.
(3) Avantajul apărării circulare, prezentată în figura nr. 4.3.7., constă în capacitatea
plutonului de a se apăra împotriva inamicului indiferent de calea de apropiere pe care acesta ar
putea să o folosească. Diferenţele apărării faţă de celelalte tipuri constau în:
a) dispozitivul plutonului este circular sau triunghiular mai degrabă decât liniar;
b) intervalele dintre grupe sunt mai mici;
c) flancurile grupelor sunt curbate spre înapoi pentru a se conforma dispozitivului;
d) puterea de lovire se concentrează în acest perimetru/dispozitiv;
e) dacă este constituită rezerva ocupă o poziţie centrală.
NESECRET
IV-29
NESECRET
NESECRET
IV-30
NESECRET
NESECRET
IV-31
NESECRET
f) libertatea de mişcare a plutonului este sporită deoarece nu se află în câmpul vizual al
inamicului.
0477. – Dezavantajele apărării în contrapantă sunt:
a) observarea inamicului este îngreunată; luptătorii plutonului nu pot vedea mai departe de
creastă, fiindu-le mai greu să determine până unde avansează inamicul, în special atunci când
condiţiile de vizibilitate sunt reduse; posturile de observare sunt instalate, de regulă, dincolo de
creastă pentru observarea în adâncime şi avertizarea timpurie;
b) deplasarea/ieşirea din poziţie poate fi mult mai dificilă sub presiune/constrângere;
c) zonele bătute cu foc în mod normal sunt scurte; focul razant poate avea o lungime mai
mică de 600 m;
d) dacă inamicul ajunge pe creastă, el poate ataca baza dealului;
e) dacă posturile de observare nu sunt instalate în poziţiile corespunzătoare, inamicul
poate apărea pe neaşteptate la o distanţă scurtă fără o avertizare timpurie.
0478. – Comandantul de companie decide adoptarea dispozitivului de apărare în
contrapantă de către plutoanele subordonate atunci când:
a) vizează realizarea surprinderii inamicului sau inducerea acestuia în eroare asupra
poziţiilor defensive;
b) poziţiile înaintate situate pe panta orientată spre inamic sunt vulnerabile la focul direct al
inamicului;
c) ocuparea pantei orientată spre inamic nu este importantă pentru obţinerea adâncimii
dispozitivului şi a sprijinului reciproc;
d) sectoarele de tragere situate în contrapantă sunt mult mai bune sau cel puţin suficiente
pentru îndeplinirea misiunii;
e) există probabilitatea ca poziţiile înaintate situate pe panta orientată spre inamic să
reprezinte ţinta focului de artilerie concentrat al inamicului.
0479. – Poziţiile posturilor de observare ale plutonului sunt situate pe sau dincolo de
creastă pentru a observa întregul sector de foc al plutonului; posturile de observare pot fi formate
din 2 luptători sau o echipă întărită cu mitraliere şi aruncătoare antiblindate.
0480. – Conducerea apărării de pe o contrapantă se execută ca şi conducerea apărării pe o
pantă; totuşi, posturile de observare din poziţiile înaintate nu numai că avertizează asupra avansării
inamicului dar, de asemenea, îl pot întârzia, induce în eroare şi dezorganiza prin executarea focului
asupra acestuia; posturile de observare se retrag înainte ca acestea să fie angajate în luptă cu
inamicul.
0481. – (1) Mitralierele aflate în posturile de observare, se retrag primele pentru a-şi ocupa
poziţiile de tragere de bază înainte ca inamicul să ajungă la creastă.
NESECRET
IV-32
NESECRET
(2) În timp ce posturile de observare se retrag, luptătorii din poziţiile de bază nu trag decât
atunci când inamicul trece creasta; în timp ce inamicul trece de creasta dealului, apărătorii îl lovesc
cu toate mijloacele de foc disponibile.
0482. – Când inamicul atacă peste creastă şi este învins, el va încerca să se întoarcă, să
ocolească sau să încercuiască apărarea; pentru a contracara această manevră, elementele de
siguranţă îşi orientează focul către flancurile pantei; de asemenea, apărarea trebuie să aibă poziţii de
rezervă apropiate, obstacole şi elemente de securitate pentru a preveni încercările inamicului de a
ocoli sau încercui poziţia.
0483. – Dispozitivul de apărare în sector are avantajul de a permite subunităţii să aibă
contacte de flanc şi de a se asigura unitatea de efort pentru realizarea schemei de manevră a
companiei. Poziţiile sunt dispuse în adâncime. Comandantul de companie adoptă apărarea în sector
a plutoanelor, prezentată în figura nr. 4.3.9., când urmăreşte realizarea unei acţiuni de luptă
flexibile, orientată spre nimicirea inamicului, nu spre menţinerea unor forme de teren sau atunci
când nu poate concentra focul datorită următorilor factori:
a) lărgimii frontului;
b) terenului compartimentat;
c) multiplelor căi de apropiere.
NESECRET
IV-33
NESECRET
0484. – Plutonului i se repartizează un sector având misiunea de a interzice pătrunderea
inamicului în zona de operaţii. Pentru menţinerea integrităţii sectorului apărat plutonul trebuie să
coopereze îndeaproape cu subunităţile învecinate. Plutonului i se poate ordona să execute apărarea
în una din următoarele modalităţi:
a) apărarea în sector cu plutoanele în puncte de sprijin care presupune lovirea şi nimicirea
inamicului pe timpul manevrei în adâncimea dispozitivului propriu, prin folosirea eficientă a
focului, executat din poziţii de tragere care se sprijină reciproc;
b) repartizarea de sectoare plutoanelor – este o tehnică descentralizată şi necesită iniţiativă
din partea comandanţilor de plutoane.
0485. – (1) Apărarea unui sector amplifică posibilităţile de luptă ale plutonului de
infanterie; această situaţie permite plutonului să lupte în adâncimea sectorului, folosind subunităţi
mici şi dispersate.
(2) De regulă, plutonului de infanterie i se destină un sector în interiorul dispozitivului de
luptă al companiei; comandantul de pluton poate destina fiecărei grupe un sector din sistemul de foc
al plutonului, acordându-le libertatea maximă de executare a focului în acesta; comandantul de
pluton trebuie să ţină seama că în acest fel sprijinul de foc se va realiza numai la ordinul sau la
cererea sa.
(3) Fiecare grupă execută recunoaşterea sectorului său de foc şi identifică toate căile
probabile de apropriere ale inamicului, punctele de blocare, zonele de angajare/ambuscadă,
obstacolele, punctele de adunare şi reaprovizionare.
(4) Comandantul de pluton aprobă poziţiile alese şi le introduce în schema sa; stabileşte
poziţiile de bază şi pe cele de rezervă ce vor fi ocupate succesiv; dă instrucţiuni fiecărei grupe
privind planul de alarmare, punctele de regrupare şi alte informaţii în funcţie de situaţie.
(5) Grupele trec la pregătirea apărării în sectoarele stabilite de comandantul de pluton; în
primul rând ele pregătesc poziţiile de bază, apoi pe cele vremelnice şi cele de rezervă; îşi
îmbunătăţesc poziţiile în măsura în care timpul le permite.
(6) Când elementul de siguranţă semnalizează apropierea inamicului, grupa ocupă poziţia
de bază şi se pregăteşte să angajeze inamicul; în momentul pătrunderii acestuia în zona de
angajare/ambuscadă sau într-un punct de blocare, grupa iniţiază contactul/ambuscada; aceasta duce
lupta cu inamicul fără a se angaja decisiv; ulterior grupele plutonului ocupă poziţii de apărare şi
organizează ambuscade în zonele pregătite; în funcţie de situaţie, comandantul trebuie să planifice
ruperea luptei, poziţiile de sprijin, folosirea fumului; repetiţiile asigură succesul ruperii eficace a
luptei, depinzând de factorii MIFT – TC; întreaga luptă se poate duce în acest mod; caracteristicile
situaţiei de luptă/tehnicile includ următoarele:
NESECRET
IV-34
NESECRET
a) puterea de luptă a inamicului fiind diminuată, acesta va fi obligat să reacţioneze la
numeroasele ambuscade; plutonul va putea executa contraatacuri puternice pentru a desăvârşi
nimicirea acestuia - după ce comandantul de pluton, în prealabil, l-a regrupat şi l-a reorganizat în
punctul de regrupare stabilit;
b) având organizate ambuscade înaintate - la nivel echipă, grupele plutonului vor putea
menţine inamicul sub foc până ce elementele acestuia vor intra în alte zone de ambuscadă din
adâncimea sectorului de foc; această tehnică distruge coeziunea inamicului şi este eficace dacă
ambuscadele nimicesc elementele sale de comandă;
c) se poate planifica focul din poziţii de tragere acoperite de-a lungul unei rute bine
stabilite pentru a produce pierderi mari inamicului.
(7) Evacuarea răniţilor şi reaprovizionarea cu muniţie se execută cu dificultate.
(8) O variantă de acţiune pentru apărarea în sector este prezentată în anexa nr. 6.
0486. – (1) Amenajarea genistică începe imediat ce plutonul trece la apărare şi trebuie să
asigure:
a) stabilitatea şi fermitatea dispozitivului;
b) protecţia personalului, tehnicii şi a unor obiective împotriva efectelor loviturilor
inamicului;
c) întrebuinţarea eficace a armamentului şi mijloacelor proprii;
d) executarea manevrei de forţe şi mijloace;
e) inducerea în eroare a inamicului asupra dispozitivului şi acţiunilor forţelor proprii.
(2) Amenajarea genistică se realizează în conformitate cu cele precizate la paragraful 3 din
secţiunii a 2-a din prezentul capitol.
0487. – (1) Sistemul de lovire constă în acţiunile tuturor categoriilor şi sistemelor de
armamente şi mijloace de foc executate în scopul producerii de pierderi, diminuării puterii de luptă
şi anihilării acţiunilor inamicului.
(2) În apărare sistemul de lovire constă în amplasarea judicioasă a armamentului în teren şi
stabilirea corectă şi completă a misiunilor pentru fiecare categorie de armament.
(3) Sistemul de lovire se realizează prin:
a) concentrări de foc;
b) barajul de foc executat cu toate categoriile de armament în faţa LDA;
c) focul executat la flancuri şi în adâncimea apărării combinat cu baraje şi obstacole.
(4) Sistemul de lovire se realizează potrivit celor precizate în paragraful 2 al secţiunii a 2-a
din prezentul capitol.
SECŢIUNEA a 4-a
Acţiuni cu caracter defensiv
0494. – Acţiunile cu caracter defensiv care pot fi executate de către plutonul de infanterie
sunt:
a) trecerea temporară la apărare pentru respingerea contraatacului;
b) trecerea la apărare pentru consolidarea obiectivului cucerit;
c) trecerea la apărare în cadrul luptei de întâlnire.
0495. – (1) Trecerea temporară la apărare pentru respingerea contraatacului, pe timpul
desfăşurării ofensivei, are loc atunci când forţele proprii de pe direcţia de contraatac sunt inferioare
numeric, calitativ şi/sau poziţional forţelor inamicului care contraatacă şi nu sunt în măsură să le
respingă din mişcare.
(2) Comandantul alege un aliniament favorabil pentru a trece la apărare din contact
nemijlocit cu inamicul, cu o parte din forţe, în scopul fixării grupării de contraatac, iar cu forţele de
pe direcţiile neafectate acţionează asupra flancurilor şi spatelui grupării de contraatac, concomitent
cu dezvoltarea ofensivei în adâncime.
NESECRET
IV-37
NESECRET
(3) Dispozitivul forţelor trecute la apărare, de regulă, are o adâncime mică. Trecerea la
apărare se transmite prin ordine scurte. Organizarea apărării se realizează în grabă, în funcţie de
timpul la dispoziţie, iar elementele de sprijin rămân în dispozitivul avut în momentul luării deciziei
de trecere la apărare.
0496. – (1) Pentru desfăşurarea luptei de apărare în sectorul de contraatac, comandantul
care conduce ofensiva coordonează acţiunile forţelor trecute la apărare şi ale celorlalte forţe din
zona sa de responsabilitate.
(2) În scopul fracţionării şi distrugerii/neutralizării grupărilor de contraatac oprite, se
destină numai forţele strict necesare, inclusiv din cele care s-au aflat în apărare, majoritatea urmând
a dezvolta ofensiva în adâncime.
0497. – (1) Trecerea la apărare pentru consolidarea obiectivului cucerit, se planifică şi
desfăşoară pentru îndeplinirea următoarelor scopuri:
a) asigurarea flancurilor şi spatelui forţelor;
b) respingerea contraatacurilor;
c) interzicerea afluirii rezervelor inamicului;
d) crearea condiţiilor favorabile pentru continuarea ofensivei cu alte forţe;
e) forţarea sau trecerea cursurilor de apă şi a canalelor;
f) refacerea resurselor necesare acţiunii de luptă.
(2) Forţele trec la apărare pe acest aliniament, din dispozitivul ofensiv, fără regrupări/
înlocuiri de amploare, constituindu-şi toate elementele de dispozitiv specifice.
(3) Ulterior trecerii la apărare şi imediat ce este posibil, comandantul trebuie să ia măsuri
pentru îmbunătăţirea dispozitivului şi a sistemului de lovire şi de conducere realizate iniţial, scop în
care exploatează la maximum avantajele oferite de condiţiile de vizibilitate redusă. El nu trebuie să
piardă din vedere nici crearea condiţiilor necesare trecerii ulterioare la o nouă misiune cu caracter
ofensiv, dacă situaţia impune acest lucru.
0498. – Trecerea la apărare în cadrul luptei de întâlnire se execută în situaţia în care
inamicul a devansat în desfăşurare forţele proprii sau este superior în forţe şi mijloace. În acest caz,
forţele proprii trec în grabă la apărare pe aliniamentul atins sau pe alt aliniament favorabil.
0499. – Scopul principal al apărării în lupta de întâlnire îl constituie interzicerea
posibilităţii inamicului de a-şi îndeplinii obiectivul deplasării. În funcţie de situaţia concretă,
comandantul plutonului poate urmări şi alte obiective, respectiv:
a) câştigarea de timp până la sosirea forţelor principale/a altor forţe cu care să treacă
ulterior la anihilarea inamicului prin acţiuni ofensive;
b) producerea de pierderi cât mai mari inamicului;
c) menţinerea terenului/obiectivului ocupat;
NESECRET
IV-38
NESECRET
d) fixarea grupării principale a inamicului;
e) continuarea deplasării cu forţele principale proprii în vederea îndeplinirii scopului iniţial
al misiunii.
04100. – Dispozitivul de apărare adoptat iniţial depinde de dispozitivul de deplasare avut
în momentul luării deciziei de trecere la apărare şi trebuie să corespundă întocmai scopului urmărit.
Dacă este necesar, dispozitivul iniţial se modifică pe timpul desfăşurării acţiunii de luptă.
04101. – (1) Având în vedere caracterul de independenţă al luptei de întâlnire, o atenţie
deosebită trebuie acordată protejării flancurilor şi evitării încercuirii, în care scop se va căuta, pe cât
posibil, sprijinirea acestora de pe forme tari de teren.
(2) În funcţie de evoluţia situaţiei pe timpul desfăşurării luptei, forţele aflate în apărare
trebuie să fie în măsură să rupă lupta şi să treacă la retragere, să asigure aliniamentul de atac al
forţelor proprii sosite în sprijin, ori să treacă la ofensivă, împreună cu acestea sau independent.
SECŢIUNEA a 5-a
Particularităţi ale apărării
04102. – Localităţile, dispunând de construcţii simple sau cu multe etaje, din diferite
materiale de construcţii rezistente - unele cu lucrări subterane, se pregătesc/adaptează ca lucrări de
fortificaţii, completate cu baraje explozive şi neexplozive, astfel încât să permită organizarea unei
apărări ferme, capabilă să reziste timp îndelungat acţiunilor inamicului.
04103. – (1) Factorii care trebuie luaţi în considerare pentru organizarea apărării în
localităţi sunt:
(2) Protejarea împotriva focului inamic:
a) se alege o poziţie sau o clădire care asigură protecţie împotriva focului direct sau
indirect - preferabile sunt clădirile din beton armat sau din cărămidă;
b) se evită clădirile din lemn;
c) se întăresc aceste poziţii cu saci de nisip sau balast şi se realizează camuflarea acestora;
d) se consolidează acoperişurile;
e) dacă timpul permite, se pregătesc şi poziţii fictive;
f) se blochează sau baricadează uşile, coridoarele, scările şi ferestrele care nu vor fi
folosite;
g) în dreptul ferestrelor şi al altor orificii se instalează plase de sârmă pentru a împiedica
inamicul să arunce grenade în interiorul clădirii.
NESECRET
IV-39
NESECRET
(3) Distribuirea:
a) se stabilesc poziţii în mai multe încăperi;
b) în funcţie de dimensiunile zonei de apărat şi de forţele la dispoziţie se stabilesc poziţii
în mai multe clădiri - realizând astfel sprijinul reciproc şi intersectarea sectoarelor de foc.
(4) Observarea:
a) procesul de observare poate fi înlesnit prin distrugerea parţială sau totală a unor
construcţii atunci când observarea este îngreunată de structura acestor construcţii;
b) poziţia aleasă trebuie să permită observarea sectorului de tragere al subunităţilor vecine
şi zonele critice din jurul acestor poziţii.
(5) Rute camuflate:
a) poziţiile de apărare trebuie să ofere cel puţin două căi ascunse prin care să se poată
realiza: aprovizionarea, evacuarea răniţilor, consolidarea, retragerea din poziţie;
b) pentru realizarea unor căi ascunse alternative şi a unor poziţii suplimentare se pot realiza
demolări cu ajutorul explozibilului şi se pot face găuri în pereţii dintre încăperi sau prin podele -
pentru trecerea de la un etaj la altul, fără a se folosi scările;
c) se folosesc materialele de construcţii disponibile pentru a improviza scări mobile.
(6) Camuflarea:
a) ca o măsură de securitate, poziţiile apărate trebuiesc camuflate cu mijloacele la
îndemână;
b) toate poziţiile de tragere individuale trebuie să fie bine camuflate;
c) este important să se stabilească poziţii de tragere înapoia şi chiar la o anumită distanţă
de ferestre şi uşi pentru a nu putea fi descoperite de inamic;
d) ferestrele trebuiesc şi ele camuflate cu materialele avute la îndemână;
e) se îndepărtează resturile de sticlă de la geamuri pentru evitarea accidentelor.
(7) Sectoarele de tragere:
a) poziţiile trebuiesc stabilite în aşa fel încât să se poată sprijini reciproc şi să asigure foc în
toate direcţiile;
b) pentru a obţine un bun sector de tragere poate fi necesar să se distrugă unele clădiri
învecinate cu ajutorul explozibililor, al muniţiei sau al altor mijloace genistice, de exemplu
buldozere;
c) poziţiile în care sunt instalate mitralierele trebuie să aibă în faţă o împrejmuire de sârmă
care să devieze eventualele grenade aruncate de inamic şi să detoneze prematur rachetele şi
proiectilele.
(8) Pericolul de incendiu:
NESECRET
IV-40
NESECRET
a) subunităţile aflate în apărare trebuie să evite să-şi stabilească poziţiile în clădiri vechi
sau instabile;
b) pentru a preveni incendiile se opreşte alimentarea cu gaz şi curentul electric în clădirea
ocupată;
c) dacă, totuşi, există un pericol de incendiu în clădirea respectivă, echipamentul de
protecţie împotriva incendiilor trebuie distribuit tuturor membrilor unităţilor desfăşurate în zonă
(9) Logistica - dacă se estimează ca lupta de apărare să se desfăşoare o perioadă mai mare
de timp, atunci plutonul trebuie să-şi depoziteze provizii/hrană, apă, muniţie şi medicamente, în
poziţiile de bază, de rezervă, suplimentare.
(10) Timpul - consolidarea poziţiilor şi construirea obstacolelor într-un mediu urban
necesită mai mult timp decât în alte medii deoarece asigurarea protecţiei este realizată la un nivel
mult mai mare.
(11) Comunicaţiile:
a) comunicarea este vitală pentru succesul acţiunilor în cadrul luptei în localitate;
b) în lupta în localitate comanda subunităţilor este dificilă şi prin urmare, descentralizată,
datorită construcţiilor diferite şi a asemănării zonei urbane cu un labirint;
c) clădirile şi liniile de curent electric dintr-o zonă urbană interferează/afectează adesea
transmisiunile radio;
d) pe lângă telefon şi curieri - care constituie adesea, singurele mijloace de comunicare
sigure, mai există şi tehnicile de comunicare nestandardizate;
e) comandantul trebuie să mai ia în considerare şi următoarele materiale pentru comunicare
cu eşalonul superior, subunităţi învecinate sau subordonate: panouri suspendate, fanioane, beţişoare
fosforescente, spray-uri cu vopsea, bandă alb - roşu, cretă, etc.;
f) în apărare, trebuiesc trasate linii printre clădiri pentru a stabili poziţiile de bază, de
rezervă şi suplimentare;
g) antenele radio trebuiesc camuflate - aşezându-le lângă pereţi şi departe de ferestre sau de
zonele expuse, sau amplasându-le printre antenele deja existente.
04104. – Plutonul apără un punct de sprijin care cuprinde, de regulă, o parte dintr-o clădire
mai mare, sau un parc, un loc viran, o intersecţie de străzi, o parte dintr-o intersecţie - zonă,
platformă industrială; plutonul poate fi întărit cu 1-2 tunuri/autotunuri, 1-3 tancuri şi 1-2
aruncătoare de grenade antiblindate.
04105. – După ce comandantului plutonului i se repartizează o clădire mare sau mai multe
clădiri mici de apărat, acesta execută următoarele activităţi:
a) ia măsuri pentru amenajarea clădirii/clădirilor şi pentru apărarea circulară a acesteia;
NESECRET
IV-41
NESECRET
b) organizează observarea şi sistemul de lovire, punând accent pe focul încrucişat de-a
lungul străzilor, focul etajat, focul pumnal şi pe folosirea grenadelor defensive şi antiblindate;
c) creează în clădire rezerve de muniţii - îndeosebi de grenade defensive şi antiblindate,
alimente, materiale sanitare şi apă potabilă, precum şi materiale de stins incendii;
d) pregăteşte 1-3 amplasamente de tragere pentru fiecare mijloc de foc şi căi ascunse pentru
executarea manevrei TAB sau MLI prin curţi, spărturi în zidurile împrejmuitoare şi în pereţii
clădirilor pentru executarea focului;
e) stabileşte măsuri concrete pentru stingerea incendiilor provocate de inamic în clădiri sau
în afara lor;
f) stabileşte măsuri concrete pentru conducerea focului şi a echipelor.
04106. – (1) Amenajarea clădirii pentru apărare constă în consolidarea pereţilor,
planşeelor, blocarea ferestrelor şi uşilor cu cărămizi sau saci cu nisip/pământ, crearea de creneluri şi
ambrazuri pentru mijloacele de foc, executarea de spărturi în ziduri şi în planşee pentru observare şi
legătură între etaje, amenajarea a 2-3 ieşiri de urgenţă, precum şi a demisolurilor rezistente ca
adăposturi, minarea intrărilor, interioarelor clădirii, obiectelor din jurul acesteia, din curţi şi grădini,
blocarea/minarea gurilor de canal, pregătirea teraselor/acoperişurilor pentru lupta antidesant.
(2) Pentru stingerea incendiilor se pregătesc căngi sau răngi, găleţi şi alte unelte; clădirea
se curăţă de obiectele uşor inflamabile, pardoselile se acoperă cu nisip şi se creează rezerve de apă
şi de nisip.
(3) Clădirile incluse în punctul de sprijin al plutonului trebuie să aibă legătură de foc între
ele şi să fie unite printr-un şanţ de comunicaţie.
(4) Căile de acces se acoperă cu baraje; în intervalele dintre subunităţi se construiesc baraje
antiblindate şi antiinfanterie.
04107. – (1) Sistemul de lovire se pregăteşte în primul rând, având în vedere ieşirile spre
inamic, pe câteva etaje, astfel încât toate căile de acces spre punctul de sprijin al plutonului situat în
clădire să fie observate şi bătute cu foc de flanc şi încrucişat; în mod obligatoriu la etajele
superioare se instalează observatori.
(2) Mitralierele şi aruncătoarele de grenade antiblindate ale plutonului se instalează de
regulă la parter sau în intervalele dintre clădiri.
(3) Plutonul de infanterie execută foc cu întregul armament pentru nimicirea inamicului pe
căile de acces şi pentru interzicerea infiltrării acestuia în adâncime. Mijloacele de foc instalate la
etajele superioare ale clădirii de la marginea localităţii şi de pe TAB sau MLI execută focul şi
asupra rezervelor inamicului care se apropie de localitate.
04108. – (1) Inamicul pătruns în clădiri se nimiceşte cu foc executat de la mică distanţă,
mijloace explozive, grenade de mână, prin lupta corp la corp. Lupta se duce pentru menţinerea
NESECRET
IV-42
NESECRET
fiecărui etaj şi a fiecărei încăperi.
(2) Blindatele inamicului se nimicesc cu focul mijloacelor antiblindate şi îndeosebi prin
acţiunea militarilor pregătiţi special în acest sens.
(3) Când plutonul a fost izolat de forţele proprii, comandantul acestuia trebuie să
organizeze şi să ducă lupta în încercuire, menţinând clădirea pregătită pentru apărare; pentru
revenirea la forţele proprii plutonul va folosi cu precădere reţeaua subterană de canalizare,
desprinzându-se de inamic, la ordinul eşalonului superior.
04109. – Terenul muntos-împădurit oferă cele mai bune condiţii pentru organizarea unei
apărări puternice cu forţe puţine şi îndeosebi pentru ducerea luptei în condiţii de izolare.
04110. – (1) Plutonul organizează un punct de sprijin de apărare în cadrul companiei,
precum şi independent pentru apărarea unui flanc descoperit, a unui obiectiv important sau pentru a
face siguranţa intervalului dintre subunităţi.
(2) Punctul de sprijin de pluton se organizează pe înălţimi, pe pantele munţilor, la intrarea
în trecători/pasuri şi pe înălţimile care le domină în aşa fel încât, drumurile, potecile şi locurile
înguste să fie bătute cu foc de flanc, încrucişat şi pumnal.
04111. – (1) La pregătirea apărării este necesar să se ţină seama de posibilitatea schimbării
bruşte a condiţiilor meteorologice, de surpările ce se pot produce în urma întrebuinţării de către
inamic a diferitelor categorii de armament, precum şi de posibilitatea inundării albiilor râurilor
secate, a văilor şi râpelor pe timpul ploilor şi al topirii zăpezii, ruperii barajelor/zăgazurilor din
amonte.
(2) Pe lângă activităţile prevăzute la pregătirea apărării în teren obişnuit, comandantul de
pluton trebuie:
a) să studieze amănunţit căile de apropiere a inamicului de poziţia de apărare, să
organizeze observarea şi acoperirea lor cu foc de flanc şi încrucişat;
b) să creeze pe poziţii un stoc suplimentar de muniţie şi în special de grenade de mână;
c) să prevadă măsuri pentru interzicerea pătrunderii/infiltrării şi a manevrelor de forţe şi
mijloace ale inamicului.
(3) Când acţionează în condiţii de izolare se iau măsuri de pregătire a traiului, folosind
posibilităţile din zonă, concomitent cu pregătirea şi ducerea acţiunilor de luptă.
04112. – La organizarea sistemului de lovire comandantul de pluton este obligat:
a) să pregătească focul etajat, de flanc, pumnal şi încrucişat în aşa fel încât să nu existe
spaţii nebătute cu foc în faţa limitei dinainte, la flancuri, precum şi în adâncime;
NESECRET
IV-43
NESECRET
b) să organizeze focul echipelor pentru a se sprijini reciproc;
c) să folosească îndeosebi grenadele de mână pentru nimicirea personalului inamicului;
d) să combine judicios sistemul de lovire cu barajele şi obstacolele de toate categoriile.
04113. – Particularităţile amenajării genistice a punctului de sprijin de pluton sunt
următoarele:
a) locaşurile /poziţiile de tragere ale mijloacelor de foc, tranşeele şi şanţurile de
comunicaţie se sapă ţinându-se seama de condiţiile de teren, unele dintre ele fiind cu profil tip
semiîngropat sau în umplutură;
b) pentru executarea şi consolidarea lucrărilor se folosesc pe scară largă materiale
rezistente din zonă; lucrările genistice pot fi pe unele porţiuni acoperite, căptuşite cu material
lemnos şi amenajate cu creneluri; bucăţile de stânci şi pietrele mari folosite la executarea lucrărilor
în umplutură şi semiumplutură se pun în straturi alternante cu pământ, muşchi, brazde, saci umpluţi
cu nisip sau cu pământ, după care se acoperă cu un strat de pământ;
c) lucrările genistice se maschează minuţios pentru a nu fi observate de cercetarea
aeriană şi terestră a inamicului;
d) în faţa poziţiei şi la flancuri se instalează şi amenajează obstacole, abatize, capcane,
avalanşe şi alte baraje care se apără cu focul încrucişat al armamentului;
e) pentru protecţia împotriva armelor de distrugere în masă şi a sistemelor incendiare se
amenajează tunelurile, peşterile şi adăposturile naturale existente;
f) podurile, lucrările de artă importante şi porţiunile de drum care constituie puncte
obligate de trecere se pregătesc pentru distrugere;
g) peste râurile de munte, defileurile înguste, văile adânci din adâncimea apărării se
construiesc din timp punţi şi poduri suspendate, precum şi funiculare.
04114. – Comandantul de pluton va folosi eficient forţele şi mijloacele de foc de care
dispune, adoptând cu precădere procedeele de luptă care să asigure succesul apărării în munte,
astfel:
a) blocarea inamicului în locurile obligate de trecere prin declanşarea avalanşelor pregătite
din timp, concomitent cu executarea focului de la mică distanţă şi prin surprindere;
b) nimicirea inamicului în faţa LDA, precum şi atragerea lui în pungi de foc, baraje
genistice, capcane; declanşarea de viituri asupra inamicului prins pe vale prin deschiderea barajelor
sau folosirea apei colectate în bazine naturale, la originea văilor, în perioadele de dezgheţ sau în
urma ploilor abundente;
c) producerea de pierderi şi panică în rândul inamicului prin folosirea abatizelor pregătite
în locuri ce nu pot fi varientate, concomitent cu nimicirea acestuia în ambuscade pregătite din timp
şi declanşate prin surprindere;
NESECRET
IV-44
NESECRET
d) pătrunderea/infiltrarea în spatele bazei de plecare la ofensivă a inamicului pe timp de
noapte sau în condiţii de vizibilitate redusă şi nimicirea/distrugerea unor obiective importante/
puncte de comandă, depozite de muniţie, CL, alimente şi echipament, mijloace de atac nuclear;
e) executarea de contraatacuri prin surprindere atât în interiorul cât şi în faţa punctului de
sprijin, în flancul şi spatele inamicului, de pe înălţimi către vale şi în condiţii meteorologice grele;
f) surparea peşterilor şi a altor adăposturi naturale după ocuparea lor de către inamic.
04115. – (1) Când plutonul acţionează independent, departe de celelalte subunităţi ale
companiei şi nu mai are legătură cu acestea pregăteşte traiul şi duce lupta în condiţii de izolare,
urmărind ca ori de câte ori are posibilitatea să execute acţiuni de hărţuire şi uzură permanentă a
inamicului.
(2) În astfel de situaţii comandantul de pluton trebuie:
a) să stabilească, în funcţie de nevoi, militarii care se vor ocupa de procurarea apei şi
alimentelor;
b) să pregătească şi să ocupe o porţiune de teren greu accesibil, bine mascat, ca bază pentru
executarea de lovituri prin surprindere în spatele dispozitivului inamicului şi pentru deplasarea în
ascuns la forţele proprii;
c) să întocmească un plan de acţiune adaptat la situaţia concretă, pe baza căruia să
desfăşoare un program de pregătire a subunităţilor din subordine şi de folosire raţională a
muniţiilor, hranei şi celorlalte materiale necesare luptei şi traiului;
d) să ia măsuri pentru restabilirea legăturii cu eşalonul superior sau alte subunităţi aflate în
apropiere; să raporteze situaţia plutonului şi în funcţie de ordinele primite, să organizeze activitatea
subunităţii pe care o comandă.
04116. – (1) În teren muntos-împădurit plutonul apără un punct de sprijin pentru a interzice
de regulă, un drum, un culoar sau o poiană precum şi alte direcţii unde pot înainta tancurile şi
infanteria inamicului; acestea se interzic cu focul întregului armament, îndeosebi cel antiblindate şi
prin baraje; ieşirile din terenul muntos-împădurit trebuie folosite pentru executarea focului de flanc,
încrucişat şi pumnal.
(2) În lungul drumurilor, potecilor şi culoarelor se execută abatize şi baraje antiblindate şi
antiinfanterie, se pregătesc ambuscade, câmpuri de mine antiblindate, capcane care se flanchează cu
focul mitralierelor şi aruncătoarelor de grenade.
04117. – (1) Lupta în teren muntos-împădurit se duce de regulă la mică distanţă.
(2) Se folosesc pe scară largă ambuscadele şi contraatacurile cu subunităţi mici, focul
pumnal şi focul executat din copaci, precum şi lupta corp la corp.
(3) Elementele de cercetare ale inamicului se nimicesc cu focul concentrat al mitralierelor
de pe TAB sau MLI, pregătit şi executat în afara terenului împădurit şi cu focul altor mijloace în
NESECRET
IV-45
NESECRET
momentul în care acestea au pătruns în terenul muntos-împădurit şi se infiltrează în adâncimea
apărării.
(4) Incendiile produse pe timpul luptei se sting cu mijloacele la dispoziţie sau cu cele
existente în zonă; raioanele incendiate se izolează.
04118. – (1) Apărarea pe litoral şi în deltă se execută în scopul nimicirii, capturării sau
respingerii desantului maritim şi aerian al inamicului, grupurilor de cercetare-diversiune, teroriste, a
altor forţe debarcate şi menţinerii poziţiei încredinţate.
(2) Succesul acţiunilor de luptă se obţine prin:
a) cunoaşterea permanentă a situaţiei inamicului;
b) descoperirea din timp a pregătirii locului pentru debarcare;
c) neutralizarea cercetării inamicului pe timpul apropierii de litoral şi al debarcării;
d) organizarea sistemului de lovire şi combinarea lui cu sistemul de baraje din apă şi de pe
uscat;
e) realizarea măsurilor de mascare;
f) folosirea cu iscusinţă a terenului şi amenajarea genistică a acestuia;
g) organizarea şi menţinerea unei cooperări neîntrerupte între echipe, cu subunităţi ale
infanteriei marine şi cu scafandri de luptă;
h) nimicirea prin foc şi contraatac a inamicului debarcat;
i) conducerea fermă şi neîntreruptă a plutonului.
(3) Plutonul duce acţiuni de apărare, de regulă, în cadrul companiei iar uneori independent
sau izolat.
(4) LDA se alege, pe cât posibil, de-a lungul ţărmului, cât mai aproape de malul apei; în
sectoarele cu plaje întinse, aceasta se retrage pe un aliniament favorabil, iar pe malul apei se trimite
siguranţa de luptă.
(5) Dezvoltarea de front şi în adâncime a punctului de sprijin este mai mare decât în teren
obişnuit; aceasta se stabileşte în funcţie de configuraţia şi importanţa plajei şi a terenului, de
existenţa clădirilor, de posibilităţile inamicului de a debarca cu forţe numeroase, de existenţa
grindurilor, a ostroavelor în deltă, şi a intrărilor pe fluviu/canal navigabil.
(6) La apropierea desantului maritim al inamicului de litoral, grupele plutonului ocupă
poziţiile pregătite din timp.
(7) Pe măsura apropierii desantului se execută trageri cu armamentul de pe TAB sau MLI,
apoi cu întregul armament, lovindu-se mijloacele de debarcare şi blindatele amfibii.
NESECRET
IV-46
NESECRET
(8) Dacă inamicul a reuşit să debarce pe litoral/în deltă, plutonul concentrează focul asupra
forţelor debarcate. Acţiunile de luptă se continuă potrivit prevederilor de la apărarea pe poziţii.
04119. – (1) Apărarea pe un curs de apă se organizează, de regulă, pe malul propriu. Când
este necesar să se menţină un cap de pod pe malul opus apărarea se organizează pe ambele maluri.
Plutonul care acţionează în capul de pod, pregăteşte punctul de sprijin pe unul din cele două maluri.
O variantă a apărării pe un curs de apă este prezentată în anexa nr. 7.
(2) Pe porţiunile unde malul propriu este dominant, LDA se fixează cât mai aproape de
malul apei, iar pe cele dominate se retrage mai în adâncime, pe un aliniament favorabil - lăsându-se
pe malul propriu elemente de siguranţă, care să permită menţinerea cursului de apă sub bătaia
focului armamentului de infanterie.
04120. – (1) Pentru organizarea apărării pe un curs de apă comandantul de pluton este
obligat:
a) să studieze panta, traseul malurilor, caracteristicile cursului de apă: lăţimea, adâncimea,
viteza curentului, vadurile, natura fundului acestuia;
b) să organizeze observarea vadurilor, trecerilor şi a altor locuri favorabile ce pot fi
folosite de către inamic pentru trecere şi să destine mijloace de foc pentru apărarea acestora;
c) să pregătească sistemul de foc care să asigure executarea focului concentrat şi razant la
suprafaţa apei, în porţiunile favorabile trecerii inamicului;
d) să stabilească poziţiile de tragere ale TAB sau MLI pe direcţia probabilă de forţare a
inamicului cu mijloace de trecere autopropulsate;
e) să ia măsuri pentru adunarea mijloacelor de trecere locale pe malul propriu şi să le pună
sub pază.
(2) Plutonul organizează apărarea, de regulă, în cadrul companiei, iar în unele situaţii poate
acţiona şi independent organizând apărarea unei treceri permanente peste cursul de apă sau ca
element de siguranţă pe mal pentru forţele care se apără cu LDA mai în adâncime.
04121. – (1) Pe timpul apropierii inamicului pe căile de acces spre cursul de apă,
mitralierele deschid focul concentrat la distanţa bătăii eficace, cu scopul de a-i produce pierderi, a-i
încetini deplasarea şi a-l forţa să se desfăşoare prematur.
(2) Elementele de cercetare şi grupurile mici ale inamicului care se apropie de cursul de
apă sunt nimicite cu focul armamentului de serviciu din poziţiile de tragere vremelnice sau de
rezervă.
NESECRET
IV-47
NESECRET
(3) Când inamicul a început forţarea cursului de apă plutonul de infanterie trebuie să-l
nimicească cu focul întregului armament din poziţiile de tragere de bază, interzicându-i debarcarea pe
malul propriu; inamicul care a trecut este nimicit cu focul concentrat al tuturor categoriilor de armament.
04122. – (1) La organizarea sistemului de lovire trebuie să se ţină seama de următoarele:
a) câmpul de vedere şi de tragere este limitat de malurile canalelor şi digurilor, ceea ce
favorizează apropierea inamicului neobservat şi fără a putea fi bătut cu foc;
b) se impune organizarea unei observări minuţioase din puncte favorabile dispuse pe
înălţimi, clădiri, coşuri de fabrică şi în copaci;
c) barajul general este fracţionat în raport cu orientarea canalelor şi digurilor;
d) unele lucrări de irigaţii pot fi folosite ca poziţii de tragere pentru o parte din mijloacele
de foc;
e) concentrarea focurilor se execută îndeosebi la punctele obligate de trecere pentru
canalele largi.
(2) Pentru a reduce spaţiile moarte şi fracţionarea focului în barajul general unele mijloace
de foc din compunerea plutonului - mitraliere, puşti mitralieră-, pot primi misiunea să execute focul
pumnal, încrucişat, oblic şi chiar etajat sau de flanc în lungul digurilor, canalelor şi a altor lucrări de
irigaţii; atenţie deosebită trebuie acordată creării pungilor de foc la punctele obligate de trecere.
04123. – La amenajarea genistică a poziţiei de tragere trebuie să se ţină seama de existenţa
şi orientarea jgheaburilor, conductelor şi adâncimea la care se află pânza de apă freatică.
04124. – (1) În orice situaţie apărarea trebuie să fie pregătită pentru lupta pe timp de
noapte şi în alte condiţii de vizibilitate redusă.
(2) La organizarea apărării pe timp de noapte comandantul de pluton trebuie să ţină seama
de faptul că:
a) observarea terenului, descoperirea şi indicarea obiectivelor sunt îngreunate;
b) se reduce eficacitatea focului tuturor categoriilor de armament;
c) orientarea, conducerea echipelor şi a focului, menţinerea legăturii, executarea lucrărilor
genistice şi aprovizionările de orice fel se realizează cu mai multă greutate;
d) întunericul şi alte condiţii de vizibilitate redusă favorizează apropierea în ascuns a
inamicului şi măresc pericolul de infiltrare a acestuia prin intervale.
04125. – (1) Mijloacele de foc de serviciu, deschid focul din proprie iniţiativă sau la ordin,
în momentul când inamicul a trecut la atac.
NESECRET
IV-48
NESECRET
(2) Grupurile mici ale inamicului se nimicesc de către mijloacele de foc de serviciu şi cele
dispuse în poziţii de tragere vremelnice.
(3) Forţele principale ale inamicului se resping cu foc executat prin surprindere cu toate
categoriile de armament. Atenţie deosebită se acordă apărării căilor favorabile de apropiere a
inamicului, în special a blindatelor. Inamicul pătruns în punctul de sprijin este nimicit prin foc şi
contraatac.
(4) Contraatacul se execută prin surprindere de regulă, fără pregătire de foc. În pregătirea
acestuia, o atenţie deosebită se acordă organizării deplasării, iluminării terenului, iar pe timpul
executării lui – ieşirii forţelor pe aliniamentul ordonat, menţinerii direcţiei de contraatac şi
cooperării.
(5) Mijloacele de foc dispuse în poziţii de tragere vremelnice trec în ascuns pe poziţiile de
bază, înainte de a se lumina, de regulă, la ore diferite de la o zi la alta.
04126. – (1) Comandantul de pluton, încă de pe timp de zi, trebuie să ia următoarele
măsuri:
a) să folosească echipament cu rază largă de detecţie - senzori, pe căile de apropiere cele
mai probabile ale inamicului;
b) să organizeze observarea câmpului de luptă;
c) să indice locul de dispunere a observatorilor, pândelor şi misiunile acestora; să
organizeze sistemul de foc şi să pregătească armamentul pentru trageri pe timp de noapte/stabilirea
înălţătoarelor, reperelor vizibile şi azimuturilor;
d) să pregătească aparatele de vedere pe timp de noapte, mijloacele de iluminare şi să
precizeze modul de folosire a acestora;
e) să stabilească mijloacele de foc de serviciu şi locul unde să fie amplasate;
f) să precizeze sectoarele şi porţiunile de teren din faţă şi de la flancuri unde să
pregătească direcţii/sectoare suplimentare de tragere;
g) să ia măsuri pentru respectarea cu stricteţe a regulilor de mascare.
(2) La căderea întunericului, militarii de pe LDA trebuie să fie gata de luptă, iar mijloacele
de foc de serviciu să ocupe poziţiile de tragere vremelnice.În faţă şi la flancurile descoperite se
trimit posturi de observare-ascultare/pânde care se instalează, de regulă, în apropierea barajelor şi
au misiunea să descopere şi să semnaleze încercările inamicului de a ataca prin surprindere.
04127. – În zorii zilei, mijloacele de foc care au fost dispuse în poziţii de tragere
vremelnice sau de rezervă, precum şi militarii din posturile de observare-ascultare/pândă, patrule,
revin în ascuns pe poziţiile de tragere de bază.
NESECRET
IV-50
NESECRET
amenajare genistică se sapă în pământ şi se maschează cu zăpadă, dacă stratul de zăpadă este mare
se execută în aceasta.
(2) Pentru menţinerea stabilităţii apărării, în caz de dezgheţ se execută şanţuri pentru
scurgerea apei şi gropi colectoare în locurile inundabile, se consolidează taluzurile tranşeelor şi
şanţurilor de comunicaţie, iar TAB sau MLI se dispune pe podini, se protejează armamentul şi
tehnica militară împotriva apei şi noroiului.
04132. – (1) Plutonul de infanterie poate trece la apărare într-o fâşie în care există lucrări
de fortificaţie permanente, construite înainte sau pe timpul pregătirii luptei, aliniamente, zone şi
puncte de sprijin fortificate, dispuse atât în zona de frontieră, cât şi în adâncimea teritoriului. Prin
natura şi modul de construcţie, lucrările de fortificaţie permanente asigură o protecţie mărită forţelor
şi o putere de luptă sporită. Pregătirea luptei de apărare se execută într-un timp scurt şi cu forţe
puţine.
(2) Aliniamentul fortificat se compune din mai multe raioane şi poziţii cu lucrări de
fortificaţie permanente, completate cu lucrări de fortificaţie de campanie, baraje şi obstacole de
toate tipurile. Flancurile aliniamentului fortificat trebuie să se sprijine pe obstacole naturale.
(3) Raionul fortificat este format prin gruparea de-a lungul frontului şi în adâncime, a mai
multor puncte de sprijin fortificate, care să se susţină reciproc prin foc, fiind protejate cu obstacole
şi baraje împotriva infanteriei, tancurilor şi altor tipuri de blindate. Raioanele fortificate pot fi
independente sau reunite în poziţii fortificate, fiind completate, după caz, cu lucrări de fortificaţie
de campanie şi raioane de apărare care includ mijloace blindate - tancuri, TAB-uri, MLI-uri.
(4) Punctul de sprijin fortificat se compune din mai multe lucrări de fortificaţie permanente
destinate apărării. În compunerea acestuia se mai găsesc şanţuri de comunicaţie pentru legătura
dintre cazemate, tranşee şi lucrări pentru paza apropiată, baraje şi obstacole. El poate face parte
dintr-un raion fortificat sau poate fi independent.
(5) Fortificaţia permanentă/cazemata este o lucrare de apărare construită din beton, beton
armat, blindaje sau prefabricate, destinată pentru mijloace de foc, puncte de comandă/observare,
adăpostirea personalului şi tehnicii de luptă.
(6) Apărarea împotriva blindatelor, aviaţiei de bombardament şi elicopterelor de luptă
reprezintă ca şi în condiţii obişnuite, elementul principal al apărării pe aliniamente şi în zone cu
lucrări de fortificaţie permanente.
04133. – Dispozitivul de apărare al plutonului trebuie să asigure o mare stabilitate apărării,
realizarea unui sistem de lovire eficace în faţa limitei dinainte, în adâncimea apărării şi în intervale,
NESECRET
IV-51
NESECRET
manevra rapidă şi în ascuns a forţelor şi mijloacelor, vulnerabilitate redusă faţă de loviturile
inamicului şi posibilitatea atragerii acestuia în pungi de foc pregătite din timp, cooperarea între
toate forţele existente în fâşia de apărare.
04134. – (1) Sistemul de lovire trebuie să asigure:
a) lovirea detaşamentelor şi grupurilor de asalt, a sistemelor incendiare, tancurilor şi
celorlalte mijloace blindate ale inamicului pentru a le interzice apropierea de lucrările de
fortificaţie;
b) distrugerea mijloacelor de foc destinate executării tragerilor prin ochire directă asupra
lucrărilor de fortificaţie;
c) acoperirea cu foc a flancurilor şi intervalelor dintre zonele şi punctele de sprijin
fortificate.
(2) Focul armamentului din lucrările de fortificaţie se completează cu cel al armamentului
dispus în afara acestora şi se combină cu sistemul de baraje şi obstacole.
04135. – Amenajarea genistică constă în completarea lucrărilor existente cu lucrări noi de
fortificaţie permanente şi de campanie, cu baraje, cu lucrări de mascare a podurilor, drumurilor şi
altor obiective, formând împreună un sistem unitar.
04136. – (1) Pe timpul pregătirii apărării, pe baza sarcinilor primite/deduse şi a deciziei
comandantului, în cadrul subunităţilor se recunosc toate cazematele şi se precizează:
a) subunităţile care ocupă punctele de sprijin şi fiecare cazemată, precum şi sistemul de lovire;
b) subunităţile care se dispun în lucrările de fortificaţie de campanie, stabilindu-se măsurile de
apărare a intervalelor dintre cazemate, acoperirea cu foc a acestora, lucrările genistice ce urmează să se
execute şi repartiţia forţelor pe adăposturi;
c) poziţiile de tragere ale tancurilor şi ale mijloacelor antiblindate;
d) raioanele de dispunere ale rezervelor/dacă se constituie;
e) barajele ce se execută, cu ce forţe şi mijloace, cine le apără cu foc;
f) manevra de forţe şi mijloace pentru distrugerea/neutralizarea inamicului pătruns.
(2) În toate situaţiile se întocmesc acte de luare în primire a tuturor lucrărilor de fortificaţie
permanente.
04137. – (1) Desfăşurarea apărării pe aliniamente şi în zone cu lucrări de fortificaţie
permanente prezintă numeroase particularităţi. Astfel, dacă inamicul a reuşit să pătrundă în zonele
cu lucrări permanente, cu detaşamente şi grupuri de asalt, acestea se distrug/neutralizează prin
acţiunile subunităţilor care se apără în afara lucrărilor de fortificaţie permanente, cu focul
aruncătoarelor, al tancurilor şi mijloacelor antiblindate dispuse între aceste lucrări.
(2) Un accent deosebit se pune pe lupta împotriva elicopterelor inamicului care au
posibilitatea să lovească, cu precizie, lucrările de fortificaţie. Împotriva acestora acţionează
NESECRET
IV-52
NESECRET
subunităţile ce se apără în afara lucrărilor permanente, care, prin focul lor combinat cu cel al
mitralierelor de pe TAB/MLI şi de pe tancuri, pot asigura acoperirea şi respingerea atacului
inamicului cu aceste mijloace.
(3) Pentru a face faţă atacurilor pe timp de noapte, se asigură iluminatul tehnic al diferitelor
obstacole şi se organizează în mod corespunzător sistemul de foc şi contraatacul.
04138. – (1) Inamicul pătruns în cadrul punctelor de sprijin, între cazemate, în intervale
sau la flancuri, se distruge/neutralizează cu focul întregului armament, trecându-se imediat la
respingerea lui prin contraatacuri executate cu subunităţi mici.
(2) De regulă, contraatacul se execută cu alte subunităţi din apărare care nu sunt dispuse în
lucrări de fortificaţie, folosind în special tancurile, prin surprindere şi din direcţii diferite, vizând
flancul şi spatele grupării pătrunse. În cadrul forţelor care contraatacă se constituie detaşamente şi
grupuri de asalt pentru recucerirea sau distrugerea cazematelor puse în stare de apărare de către
inamic.
(3) După executarea contraatacului şi refacerea apărării, se iau măsuri pentru consolidarea
lucrărilor de fortificaţie, reorganizarea sistemului de lovire, barajelor şi obstacolelor, evacuarea
răniţilor şi completarea stocurilor de materiale, în special la muniţii şi CL.
04139. – (1) De regulă, terenurile cu culturi înalte oferă condiţii avantajoase pentru
mascarea militarilor şi tehnicii de luptă, executarea în ascuns a manevrei de forţe şi mijloace,
realizarea surprinderii de către părţile adverse, favorizează atragerea şi nimicirea inamicului în
pungile de foc.
(2) Inamicul pătruns în adâncimea apărării se nimiceşte prin contraatacuri date cu
subunităţi mici în spatele acestuia, în scurt, violent şi prin surprindere.
04140. – (1) Pentru executarea poziţiilor de tragere şi de apărare, precum şi pentru
manevra de forţe şi mijloace plutonul execută defrişări în limitele strict necesare. În faţa LDA a
plutonului pe o adâncime de 300-400 m se defrişează culturile pentru realizarea barajului general.
Pe direcţiile probabile de înaintare a inamicului plutonul creează culoare oblice pentru executarea
focului de flanc.
(2) Pentru a nu permite inamicului să se infiltreze prin surprindere în punctul de sprijin al
plutonului, când se dispune de timpul necesar, se execută defrişări la flancuri/în intervale şi în
spatele dispozitivului de luptă. Defrişările trebuie să favorizeze surprinderea cu foc a inamicului şi
să nu demaşte dispozitivul propriu.
NESECRET
IV-53
NESECRET
(3) În orice situaţie comandantul de pluton va lua măsuri de stingere a incendiilor,
îndeosebi toamna când culturile sunt uscate/uşor inflamabile.
04141. – (1) Organizarea şi executarea în amănunt a observării asigură evitarea
surprinderii plutonului de către inamic.
(2) De regulă, observatorii se pot dispune în copaci, mascaţi pe înălţimi de unde pot
semnala apariţia inamicului de la distanţă mare. Pe direcţia observatorilor este interzisă executarea
focului, iar pentru transmiterea oportună a informaţiilor se stabilesc semnale.
04142. – (1) Pentru organizarea sistemului de lovire al plutonului se pregătesc mai multe
poziţii de tragere, îndeosebi vremelnice şi de rezervă, pentru TAB sau MLI, mitraliere, piese de
artilerie antiblindate şi şanţuri de comunicaţie pentru schimbarea poziţiilor.
(2) Inamicul se nimiceşte pe căile de apropiere şi infiltrare cu focul întregului armament al
plutonului. Mijloacele blindate ale inamicului se nimicesc cu armamentul antiblindate din
înzestrarea plutonului, dar mai cu seamă prin acţiunea militarilor pregătiţi special în acest scop.
(3) Inamicul pătruns în punctul de sprijin de pluton se nimiceşte cu focul concentrat
executat prin surprindere de la mică distanţa, precum şi prin folosirea frecventă a grenadelor de
mână şi a luptei corp la corp.
04143. – (1) Terenul împădurit oferă posibilităţi multiple plutonului pentru pregătirea unei
apărări puternice, cu forţe şi mijloace puţine, precum şi pentru organizarea traiului şi luptei în
condiţii de izolare pe o durată de timp mare.
(2) În pădure, plutonul apără un punct de sprijin pentru a interzice, de regulă, un drum,
culoar sau o poiană, precum şi alte direcţii pe unde pot înainta blindatele şi infanteria inamicului;
acestea se interzic cu focul întregului armament, îndeosebi cel antiblindate şi cu baraje genistice;
ieşirile din pădure trebuie folosite pentru executarea focului de flanc şi încrucişat.
(3) De-a lungul drumurilor, potecilor şi culoarelor se execută abatize şi baraje antiblindate
şi antiinfanterie, se pregătesc ambuscade, câmpuri de mine antiblindate şi capcane.
04144. – TAB sau MLI care acţionează în dispozitivul de luptă al plutonului se folosesc
pentru executarea tragerilor prin ochire directă la distanţa eficace sau, uneori, din poziţii pregătite
din timp; amplasamentele de tragere ale acestora se apără cu foc de infanterie şi cu baraje.
04145. – Pe timpul ducerii luptei de apărare în pădure, plutonul acţionează, de regulă, în
cadrul companiei, iar în unele situaţii poate desfăşura acţiuni de luptă independent sau izolat; în
aceste situaţii comandantul de pluton este obligat:
a) să organizeze observarea şi apărarea circulară;
b) să organizeze sistemul de lovire combinat cu baraje şi obstacole în funcţie de
particularităţile terenului, astfel încât acestea să fie flancate cu foc;
c) să cureţe terenul pentru a îmbunătăţii condiţiile de observare şi de executare a focului în
NESECRET
IV-54
NESECRET
faţa poziţiei de apărare a plutonului, fără a dăuna mascării;
d) să ia măsuri contra incendiilor.
04146. – Când apărarea se organizează pe marginea pădurii LDA a plutonului este retrasă
în interior sau dispusă şi organizată în faţa acesteia la 200-300 m. Pe marginea pădurii se trimite
siguranţa nemijlocită şi se organizează poziţii de tragere vremelnice pentru armamentul principal.
04147. – (1) Lupta în pădure se duce la mică distanţă, folosind pe scară largă acţiuni tip
ambuscadă şi contraatacuri cu subunităţi mici/grupe.
(2) Elementele de cercetare ale inamicului se nimicesc cu focul armamentului greu de
infanterie, al TAB sau MLI dispuse pe marginea pădurii, precum şi cu focul armamentului individual.
(3) Incendiile produse pe timpul ducerii luptei de apărare în pădure de către plutonul de
infanterie, se sting cu mijloacele la dispoziţie sau cu cele existente în zonă.
NESECRET
IV-56
NESECRET
CAPITOLUL V
Acţiuni intermediare
0501. – Acţiunile intermediare sunt acele acţiuni desfăşurate de forţele proprii, înainte, pe
timpul executării şi după încheierea acţiunilor specifice luptei armate sau a celor de stabilitate şi de
sprijin.
0502. – Acţiunile intermediare sau de tranziţie sunt:
a) deplasarea;
b) staţionarea;
c) regruparea;
d) înlocuirea;
e) înaintarea spre contact;
f) lupta de întâlnire;
g) joncţiunea forţelor;
h) retragerea;
i) însoţirea convoaielor.
SECŢIUNEA 1
Deplasarea
1. Generalităţi
NESECRET
V-1
NESECRET
de contact, de-a lungul frontului/de-a lungul aliniamentului de contact, dinspre front/dinspre
aliniamentul de contact spre spate şi în spatele frontului/ dinspre aliniamentul de contact spre
adâncime.
0506. – (1) În funcţie de urgenţa impusă de situaţie, efortul cerut personalului şi viteza de
deplasare, marşul plutonului poate fi normal sau forţat.
(2) Marşul normal se execută, de regulă, pe timp de noapte sau în alte condiţii de
vizibilitate redusă, cu viteze medii de deplasare.
(3) Marşul forţat se execută când situaţia impune trecerea în timp scurt la îndeplinirea unei
misiuni de luptă, cu viteze maxime admise de norme şi teren, de regulă, fără oprire, folosindu-se
pentru deplasare majoritatea timpului de zi şi de noapte. El se execută atunci când se prevede
întâlnirea cu inamicul, la introducerea în luptă, în urmărire, în retragere şi în toate cazurile când
există pericol de întrebuinţare de către inamic a ADMCBRN, precum şi a sistemelor incendiare.
0507. – (1) La executarea deplasărilor se ţine cont de:
a) executarea recunoaşterii;
b) folosirea eficientă a terenului şi a vremii;
c) executarea deplasării pe grupe.
(2) Plutonul se deplasează în teren acoperit şi mascat, folosind dispozitivele şi tehnicile
cele mai avantajoase.
(3) În scopul organizării deplasării plutonului de infanterie se stabilesc elementele
specificate în Capitolul V, Acţiuni intermediare, secţiunea 1, Deplasarea, paragraful 1 Generalităţi
din „F.T./I.- 3, Manualul pentru luptă al companiei de infanterie”, Bucureşti 2013.
(4) Deplasarea pe grupe permite deplasarea mai rapidă, asigură o securitate mai bună şi o
dispersare mai mare.
0508. – În timpul deplasării plutonului, comandantul are în vedere:
a) menţinerea securităţii;
b) adoptarea celui mai potrivit dispozitiv de deplasare;
c) deplasarea cu viteza cea mai mare permisă de situaţie;
d) întărirea disciplinei referitoare la zgomot şi lumină;
e) camuflarea întregului personal şi a tehnicii.
0514. – (1) Deplasarea plutonului de infanterie prin marş se poate executa independent sau
NESECRET
V-3
NESECRET
în cadrul eşalonului superior.
(2) Atunci când plutonul se deplasează independent, el îşi organizează toate elementele de
marş cu forţele proprii.
(3) Atunci când plutonul se deplasează în cadrul eşalonului superior, poate îndeplinii şi
misiuni de culegere de informaţii sau de securitate a marşului. Pentru îndeplinirea acestor misiuni
plutonul poate adopta anumite dispozitive de marş, care să favorizeze îndeplinirea misiunii.
0515. – (1) Plutonul se deplasează în următoarele dispozitive de bază:
a) în coloană – figura nr. 5.1.1.;
NESECRET
V-4
NESECRET
b) în coloană câte unu – figura nr. 5.1.2.;
Plutonul se dispune cu
echipele antipersonal de la
cele trei grupe de
infanterie în săgeată, ca
elemente de siguranţă în
faţă şi în flancurile
formaţiei; ceilalţi militari
se deplasează în coloană
câte unu începând cu
comandantul Gr.1 I,
imediat înapoia Ech.A.Pers.
care asigură deplasarea
către înainte - se adoptă pe
timpul deplasării prin marş
sau în patrulă.
Este un dispozitiv de
marş.
NESECRET
V-5
NESECRET
c) în coloană câte doi – figura nr. 5.1.3;
NESECRET
V-6
NESECRET
d) în coloană cu grupele în săgeată – figura nr. 5.1.4.;
NESECRET
V-7
NESECRET
e) în linie cu grupele în săgeată – figura nr. 5.1.5.;
Plutonul se constituie în
linie de grupe, grupele fiind
în săgeată.
Comandantul de pluton şi
ajutorul acestuia se dispun în
intervalele dintre grupe - se
adoptă în apărare.
Este un dispozitiv
premergător de luptă.
Plutonul se dispune în linie, cu grupele desfăşurate pentru luptă - se adoptă, de regulă, în lupta de
apărare.
Este un dispozitiv de luptă.
Figura nr. 5.1.6. – Plutonul de infanterie în linie cu grupele în linie
NESECRET
V-8
NESECRET
Figura nr. 5.1.7. – Plutonul de infanterie în triunghi cu vârful înainte cu grupele în săgeată
(2) Aceste dispozitive menţin poziţiile grupelor plutonului într-o relaţie strânsă.
(3) Indiferent de dispozitivul de deplasare adoptat, se va menţine permanent legătura între
comandantul de pluton şi grupe, precum şi între grupele plutonului, prin sistemul de legături stabilit.
0516. – Comandantul plutonului de infanterie analizează caracteristicile dispozitivelor
plutonului de infanterie pentru a selecta cea mai bună formaţie în funcţie de misiune şi de factorii
NESECRET
V-9
NESECRET
MIFT-TC. O comparaţie a formaţiilor este redată în tabelul nr. 5.1.1.
Caracteristici
Când se Posibilităţi de
Dispozitivul
foloseşte Control Flexibilitate executare a Viteză
focului
Bun - Permite executarea
Plutonul în Constituie Permite o
pentru limitată a focului
coloană cu dispozitivul de desfăşurare
executarea către faţă şi spre Bună
grupele în bază al rapidă lateral
manevrei şi înapoi, dar bună
săgeată plutonului şi în adâncime
a focului către flancuri
Când Cdt.Pl. are
nevoie de o
Plutonul în
putere maximă Putere maximă
linie cu
de foc către Greu Minimă către faţă, limitată Redusă
grupele în
înainte şi situaţia către flancuri
linie
inamicului este
cunoscută
Mai redu-
Mai uşor
să decât
Când Cdt.Pl. nu decât atunci
Bune către înainte atunci când
doreşte plutonul când
şi către înapoi. Nu plutonul.
desfăşurat în plutonul
Permite la fel de bune ca în este dispus
prima linie. este dispus
adoptarea cu situaţia când în săgeată,
Plutonul în Când în linie cu
uşurinţă a altor plutonul este dar mai
linie cu comandantul de grupele în
dispozitive - dispus în săgeată. rapidă
grupele în pluton doreşte să linie, dar
circular, Mai bune decât decât
săgeată se pregătească mai dificil
eşalonate sau atunci când atunci când
pentru contactul decât atunci
în triunghi plutonul este plutonul.
cu inamicul. când
dispus în linie, cu este dispus
La apropierea de plutonul
grupele în linie în linie cu
obiectiv este dispus
grupele în
în săgeată
linie.
Asigură două
grupe pentru
executarea
Plutonul în Când există imediată a
triunghi cu informaţii vagi focului către Putere foarte mare
vârful înapoi despre inamic şi înainte şi o de executare a
Greu Redusă
cu grupele în se aşteaptă grupă pentru focului către
săgeată contactul cu executarea înainte şi flancuri
– tip V forţele acestuia focului în
situaţia
contactului din
flanc ori spate
NESECRET
V-10
NESECRET
Caracteristici
Când se Posibilităţi de
Dispozitivul
foloseşte Control Flexibilitate executare a Viteză
focului
Dificil, dar Permite
mai bun comandantului Redusă,
decât atunci de pluton să dar mai
Când datele când reacţioneze la rapidă
Plutonul în
despre inamic plutonul contactul cu un decât
triunghi cu Putere foarte mare
sunt vagi şi nu se este dispus inamic de atunci când
vârful înainte de foc către înainte
aşteaptă în triunghi valoare redusă plutonul
cu grupele în şi flancuri
contactul cu cu vârful şi să aibă încă este dispus
săgeată
acesta înapoi şi în două grupe în triunghi
linie cu pentru a cu vârful
grupele în executa înapoi
linie manevra
Când Asigură execu-tarea
Cel mai greu
Plutonul în vizibilitatea este rapidă a focului
Cel mai de manevrat Cea mai
coloană câte redusă sau către flancuri, dar se
uşor din această rapidă
unu terenul limitează focul către
formaţie
accidentat înainte şi înapoi.
Tabelul nr. 5.1.1. – Caracteristicile dispozitivelor plutonului de infanterie
NESECRET
V-11
NESECRET
(5) În localităţi, păduri, munţi, pe timp de noapte sau când mersul se execută pe jos, aceste
distanţe se pot micşora până la jumătate.
0519. – Misiunile pichetului mobil de cap/de flanc sunt:
a) să asigure coloana căreia îi face siguranţa împotriva atacului prin surprindere al
inamicului terestru, să captureze sau să distrugă cercetaşii inamicului ori grupurile de cercetare-
diversiune ale acestuia;
b) să atace inamicul de pe itinerarul de deplasare, să cucerească punctele din teren
favorabile pentru luptă, să oblige inamicul să se desfăşoare prematur, asigurând astfel condiţii
favorabile pentru desfăşurarea şi intrarea în luptă în mod organizat a coloanei căreia îi face
siguranţa.
0520. – Misiunile pichetului mobil de spate sunt:
a) asigurarea pentru coloana căreia îi face siguranţa a posibilităţii de a se îndepărta de
inamic şi a executa deplasarea în ordine;
b) să nu permită inamicului terestru să atace prin surprindere coloana căreia îi face
siguranţa, interzicând acţiunile elementelor de cercetare-diversiune, subunităţilor aeromobile şi
desantului aerian inamic.
0521. – Pichetul fix de flanc are misiunea de a menţine poziţia indicată de comandantul
subunităţii/unităţii căreia îi face siguranţa, asigurând coloana împotriva atacului din flanc executat
prin surprindere de către subunităţi ale inamicului.
0522. – (1) Pentru siguranţa nemijlocită, pichetul mobil trimite patrule de siguranţă de
cap/flanc, spate a căror valoare poate fi de la o echipă de 2-4 luptători până la o grupă.
(2) În cadrul pichetului se organizează observarea circulară pentru supravegherea spaţiului
terestru, aerian, precum şi pentru primirea semnalelor de la patrulele de siguranţă şi de la cercetaşi.
(3) Pentru legătura între pichet şi coloană se folosesc agenţi de legătură pe jos, pe biciclete,
motociclete sau pe schiuri, precum şi semnale/optice şi acustice.
0523. – Comandantul plutonului destinat ca pichet mobil/fix este obligat să-şi însuşească
misiunea, să studieze pe hartă itinerarul de deplasare/zona de dispunere pentru pichetul fix, să
stabilească modul de deplasare şi să dea ordinul de operaţie.
0524. – Pentru executarea marşului, comandantul de pluton dă ordinul de marş, în care
precizează:
a) informaţii despre inamic şi aliniamentele probabile de întâlnire cu acesta;
b) misiunea plutonului pichet mobil de cap/flanc, spate;
c) informaţii despre subunităţile vecine şi despre cercetare – atunci când acţionează în faţă;
d) compunerea şi misiunile patrulei de siguranţă;
e) orele de trecere pe la punctul iniţial şi pe la punctele de coordonare;
NESECRET
V-12
NESECRET
f) ordinea de încolonare, viteza de deplasare şi locul haltelor;
g) locurile unde sunt organizate posturi de comenduire şi îndrumare a circulaţiei;
h) modul de acţiune la întâlnirea cu inamicul şi la atacul aerian al acestuia;
i) modul de hrănire al militarilor şi de alimentare a autovehiculelor cu CL;
j) semnale de conducere;
k) înlocuitorul la comandă.
0525. – (1) Plutonul se opreşte pentru halte la semnalul comandantului companiei căreia îi
face siguranţa.
(2) Pe timpul haltei mici plutonul ocupă o poziţie avantajoasă şi continuă observarea, fiind
gata să respingă atacul inamicului. La halta mare sau în zona odihnei de zi/noapte, plutonul – pichet
mobil de cap – se transformă în pichet de pază şi îndeplineşte misiunile care i se ordonă.
0526. – (1) Informaţiile obţinute se raportează imediat comandantului care a trimis
siguranţa.
(2) În teren muntos-împădurit se mai determină:
a) gradul de practicabilitate a itinerarului pentru autovehicule şi forţe;
b) existenţa punctelor obligatorii de trecere, grohotişurilor, grotelor, peşterilor,
tunelurilor/lucrărilor subterane, izvoarelor, refugiilor, iar pe timp de iarnă – grosimea stratului de
zăpadă, existenţa cornişelor, a podurilor de zăpadă, probabilitatea avalanşelor.
0527. – (1) Compania/batalionul/brigada trebuie să treacă cu capul coloanei forţelor
principale pe la punctul iniţial la ora stabilită; plutonul destinat ca pichet mobil de cap/patrulă de
siguranţă precede forţele principale la distanţa ordonată.
(2) Distanţa între autovehicule se stabileşte în funcţie de viteza de marş şi condiţiile de
vizibilitate şi este de 25-50 m. Pe timpul deplasării pe drumuri cu praf, polei, pante abrupte, curbe
cu rază mică, în condiţii de vizibilitate redusă, precum şi pe timpul traversării zonelor contaminate,
distanţa între autovehicule se măreşte până la 100 m, uneori şi mai mult.
(3) Noaptea autovehiculele folosesc dispozitive de camuflare a luminilor, iar distanţa între
acestea se reduce până la 25 m.
(4) Autovehiculele care din cauza unor defecţiuni tehnice au rămas pe itinerar îşi ocupă
locul în coloana din care fac parte, numai pe timpul haltelor.
(5) Coloana nu se opreşte în locuri înguste, pe poduri, în vaduri, pe pante mari, în curbe cu
rază mică.
(6) La poduri se iau măsuri de siguranţă a deplasării şi, la nevoie, pentru întărirea
capacităţii de suport a acestora.
(7) În cazul atacului aerian al inamicului se continuă deplasarea, mărind viteza şi distanţa
dintre autovehicule.
NESECRET
V-13
NESECRET
(8) Cercetarea de radiaţie, chimică şi biologică se execută de toate elementele din siguranţa
marşului şi de către forţele principale.
0528. – (1) În teren muntos-împădurit marşul se pregăteşte şi execută ţinând seama de
caracteristicile drumului, de timp şi starea vremii.
(2) În locurile înguste şi greu accesibile, dacă este posibil, se lărgeşte partea carosabilă; la
nevoie se amenajează drumuri ocolitoare. Se prevăd, de asemenea, măsuri pentru stingerea
incendiilor şi înlăturarea obstacolelor.
(3) Toate instalaţiile hidrotehnice care prin distrugerea lor pot modifica rapid nivelul apei
şi prin aceasta periclitează situaţia plutonului, trebuie apărate împotriva atacurilor terestre şi aeriene
ale inamicului.
(4) În sectoarele periculoase de drum se instalează balustrade şi indicatoare vizibile.
(5) Subunităţile vor executa marşul, de regulă, combinat – pe autovehicule, până la limita
maximă accesibilă, cât permite capacitatea drumului şi panta acestuia, iar când drumurile se
îngustează şi devin poteci militarii debarcă de pe autovehicule şi continuă marşul pe jos.
Autovehiculele subunităţilor se constituie în eşaloane de transport auto sub comandă unică şi
urmează subunităţile pe rute accesibile ocolitoare. Caii portsamar se constituie în eşaloane de
transport hipo şi transportă pe curse şi urgenţe armamentul greu şi celelalte materiale de la punctele
de transbordare auto la punctele de transbordare la purtător. Subunităţile îşi transportă muniţia şi
materialele pe purtători, pe poteci înguste şi în afara acestora/eventual prin escaladarea unor
porţiuni din teren, de la punctele de transbordare hipo până la raionul acţiunilor de luptă. Pentru
trecerea râurilor de munte şi prăpăstiilor se folosesc podurile/punţile suspendate sau funiculare.
(6) Plutonul trebuie să aibă pregătite din timp mijloacele de trecere peste râurile de munte
şi dispozitive pentru frânarea autovehiculelor.
(7) Siguranţa flancurilor se execută, de regulă, prin pichete fixe de flanc care ocupă poziţii
pe înălţimile dominante, îndeosebi la trecători şi pe podurile laterale care duc spre itinerarele de
deplasare.
(8) Când au fost semnalate grupuri de cercetare-diversiune se iau măsuri pentru întărirea
siguranţei.
0529. – (1) Pe timp de iarnă cu zăpadă mare şi temperaturi scăzute, executarea marşului
necesită: luarea măsurilor pentru prevenirea degerăturilor, pregătirea tehnicii militare pentru
funcţionare în condiţiile unor temperaturi scăzute, asigurarea autovehiculelor cu accesorii şi
mijloace necesare măririi capacităţii de trecere, acoperirea cu prelatele a autovehiculelor destinate
transportului militarilor.
(2) În siguranţa de marş se includ autovehicule înzestrate cu echipament pentru
îndepărtarea zăpezii. Autovehiculele cu capacitate mare de trecere/tractoare se repartizează de-a
NESECRET
V-14
NESECRET
lungul întregii coloane. Pe timpul haltelor, motoarele autovehiculelor se încălzesc câte 4-5 minute la
fiecare jumătate de oră. Pentru încălzirea militarilor se execută cu aceştia alergări scurte şi este
interzis ca aceştia să stea în poziţia culcat pe zăpadă.
(3) Când marşul se execută pe jos, în afara drumurilor sau pe drumuri înzăpezite
subunităţile din capul coloanei se înlocuiesc după fiecare 20-30 minute.
(4) Pe ger puternic se asigură militarilor hrană caldă.
0530. – (1) O zonă de pericol este orice loc de pe itinerar în care comandantul estimează că
plutonul său ar putea fi expus la foc, la observare sau la amândouă din partea inamicului; plutonul
încearcă să evite zonele de pericol; dacă un pluton trebuie să traverseze o zonă de pericol, execută
acest lucru cu mare atenţie şi cât mai rapid posibil.
(2) Tipuri de zone de pericol şi procedee de traversare:
a) zone – câmp deschis; plutonul rămâne ascuns în apropiere şi observă zona; postul de
siguranţă dă avertismente din timp; se trimite un element în faţă pentru a observa zona îndepărtată;
în continuare, restul plutonului trece pe drumul cel mai puţin expus şi cât mai rapid posibil;
b) drumuri şi poteci; se traversează drumurile sau potecile pe la sau în apropierea unei
curbe, prin locuri de joasă înălţime care să asigure mascarea;
c) sate; trecerea pe lângă acestea se va face în sensul invers al direcţiei din care bate
vântul şi cât mai departe de ele; se evită animalele, în special câinii, care ar putea trăda prezenţa
plutonului;
d) poziţii ale inamicului; se trece prin zona spre care nu bate vântul – inamicul ar putea
avea câini cercetaşi; se menţin în supraveghere permanentă sârmele de la minele surpriză şi
dispozitivele de avertizare;
e) câmpuri minate; se ocolesc câmpurile minate dacă este posibil, chiar dacă acest lucru
implică schimbarea drumului cu unul mult mai lung; se execută un culoar prin câmpul de mine doar
dacă nu există altă soluţie;
f) cursuri de apă; se alege un loc îngust pe cursul de apă/vad care să permită mascarea pe
ambele maluri; se observă cu mare atenţie zona îndepărtată; se amplasează elemente de siguranţă în
zona apropiată cât şi în cea îndepărtată pentru avertizarea timpurie; se eliberează zona îndepărtată,
apoi se trece rapid, evitându-se zgomotele;
g) obstacole din sârmă; de regulă, aceste obstacole care se află permanent sub observarea
şi focul inamicului, se evită pe cât posibil;
NESECRET
V-15
NESECRET
h) văi, defilee înguste; se trimit elemente de cercetare, prin zone în care au vizibilitate
continuă asupra văii şi permit deplasarea în ascuns, aceste elemente rămân la supraveghere până
când plutonul traversează valea urmând să fie recuperate succesiv. Valoarea acestor elemente de
cercetare este stabilită de comandantul de pluton în funcţie de complexitatea terenului şi a situaţiei.
(3) Traversarea prin zone periculoase – când plutonul traversează o zonă periculoasă
independent sau în compunerea unor forţe, el trebuie să:
a) desemneze punctele de adunare din zona apropiată sau cea îndepărtată;
b) asigure zona apropiată – flancurile şi spatele dispozitivului;
c) recunoască şi să asigure zona îndepărtată;
d) execute traversarea prin zona de pericol;
e) decidă cum va traversa plutonul având la bază timpul la dispoziţie, mărimea subunităţii,
mărimea zonei de pericol, câmpurile de foc din zonă şi modul de realizare a siguranţei.
(4) Plutonul traversează zona cu toţi militarii odată, pe perechi sau câte un militar.
(5) După ce fiecare militar traversează zona, comandantul de pluton se deplasează către o
poziţie de siguranţă sau către punctul de adunare din zona îndepărtată, unde aşteaptă până când i se
ordonă să continue deplasarea.
(6) Zona de siguranţă trebuie să fie suficient de mare pentru a permite desfăşurarea întregii
subunităţi.
0531. – (1) Traversarea zonelor de pericol lineare – plutonul traversează zona de pericol în
dispozitivul şi locul specificate de către comandantul eşalonului superior.
(2) Pe partea îndepărtată a zonei de pericol, personalul şi echipamentul plutonului sunt
ţinute sub observaţie.
(3) Plutonul de infanterie, de regulă, continuă misiunea, astfel:
a) când echipa de comandă semnalează „ZONĂ DE PERICOL” transmis în toată
subunitatea, plutonul se opreşte;
b) comandantul plutonului se deplasează înainte, confirmă zona de pericol şi hotărăşte ce
tehnică va folosi pentru a traversa; ajutorul comandantului de pluton se deplasează înaintea
comandantului de pluton;
c) comandantul de pluton informează toţi comandanţii de grupă cu privire la situaţie şi
punctele de adunare din partea apropiată precum şi din cea îndepărtată;
d) ajutorul comandantului de pluton conduce realizarea siguranţei în partea apropiată – de
obicei executată de grupa următoare; cele două echipe de siguranţă îl pot urma înainte, când
plutonul se opreşte şi semnalul de zonă de pericol a trecut;
e) comandantul de pluton recunoaşte zona de pericol şi alege punctul de trecere care oferă
cea mai bună acoperire şi mascare;
NESECRET
V-16
NESECRET
f) siguranţa din partea apropiată observă flancurile şi asigură traversarea;
g) când siguranţa din partea apropiată este pe poziţie, comandantul plutonului conduce
echipa de siguranţă din partea îndepărtată pentru traversarea zonei de pericol;
h) echipa de siguranţă din partea îndepărtată eliberează această zonă;
i) comandantul echipei de siguranţă din partea îndepărtată stabileşte un post de observare
înaintea zonei eliberate;
j) echipa de siguranţă din partea îndepărtată semnalează comandantului de grupă că zona
este liberă; comandantul de grupă transmite mesajul comandantului de pluton;
k) plutonul traversează rapid zona de pericol;
l) după traversarea zonei de pericol forţele principale ale plutonului se deplasează după
azimutul magnetic cerut;
m) elementul de siguranţă din partea apropiată, controlat de ajutorul comandantului de
pluton, traversează zona de pericol prin acelaşi loc prin care au traversat forţele principale ale
plutonului, acoperind eventualele urme lăsate de acestea;
n) ajutorul comandantului de pluton se asigură că toată lumea traversează şi trimite
raportul;
o) comandantul plutonului dă instrucţiunile şi încetineşte deplasarea la viteza normală.
0532. – (1) Traversarea unor zone mari de câmp deschis – aceste zone nu pot fi ocolite în
timp util de către pluton pentru îndeplinirea misiunii.
(2) Traversarea zonei se execută printr-o combinaţie de marş cu siguranţă sporită şi în
salturi.
0533. – Traversarea zonelor mici de câmp deschis – de regulă, aceste zone se ocolesc în
timpul alocat îndeplinirii misiunii, utilizându-se următoarele tehnici:
a) drumul de ocolire – folosind întoarceri de 90 grade la dreapta sau la stânga, plutonul se
deplasează în jurul zonei deschise până când ajung în partea îndepărtată, apoi îşi continuă misiunea;
b) deplasarea în jurul zonei deschise – comandantul indică un punct de adunare în partea
îndepărtată deplasându-se după azimut, hotărăşte care parte a zonei deschise să o înconjoare se
deplasează în jurul zonei deschise; foloseşte terenul pentru acoperire şi mascare; când plutonul
soseşte la punctul de adunare pe partea îndepărtată, comandantul verifică încă odată azimutul zonei
şi continuă misiunea.
6. Tehnici de deplasare
0534. – (1) Tehnica de deplasare este modalitatea pe care plutonul o foloseşte pentru a
parcurge terenul. Există două tehnici de deplasare:
NESECRET
V-17
NESECRET
a) marşul normal;
b) deplasarea prin salturi.
(2) Selecţia tehnicii de marş se bazează pe probabilitatea contactului cu inamicul şi
cerinţele de viteză. Caracteristicile a fi luate în considerare pentru fiecare tehnică sunt controlul,
dispersia, viteza şi siguranţa. Acestea sunt analizate în tabelul nr. 5.1.2.
(3) Luptătorii trebuie să-l vadă pe comandantul lor iar acesta să-l poată vedea pe
comandantul grupei direcţionale. Comandanţii controlează deplasarea prin semnale şi folosesc
staţiile radio când este nevoie.
Tehnici de Caracteristici
Când se folosesc
deplasare Control Dispersie Viteză Siguranţă
0535. – (1) Marşul normal se execută, de regulă, pe timp de noapte sau în condiţii de
vizibilitate redusă, cu viteze medii de deplasare.
(2) Când nu se prevede întâlnirea cu inamicul marşul se pregăteşte şi se execută astfel
încât plutonul să ajungă în noua zonă în condiţii de efort normal; pentru aceasta se aleg cele mai
bune drumuri care se pregătesc din timp.
(3) Când este posibilă întâlnirea cu inamicul, marşul trebuie pregătit şi executat astfel
încât plutonul să fie în permanenţă gata de acţiune, capabil să se desfăşoare cu rapiditate şi să intre
la timp în luptă; în acest scop comandantul plutonului ia măsuri pentru folosirea tehnicii şi
dispozitivului de deplasare adecvat situaţiei.
0536. – Deplasarea prin salturi este o tehnică folosită atunci când se aşteaptă contactul cu
inamicul. Plutonul execută marşul folosind salturi succesive sau alternative, astfel:
a) o grupă se deplasează în salturi către poziţia aleasă, apoi devine elementul de siguranţă
dacă nu a fost realizat contactul cu inamicul pe drum; grupa care se deplasează în salturi poate
folosi ori marşul în siguranţă, marşul în salturi sau tehnici de deplasare individuală - deplasare târâş,
deplasări scurte pe echipe sau perechi;
b) o grupă asigură grupa care se deplasează în salturi de pe poziţii acoperite de unde
NESECRET
V-18
NESECRET
poate vedea şi reprima eventualele acţiuni ale inamicului, luptătorii folosesc tehnici de iluminare
pentru a vizualiza sectorul desemnat iar comandantul plutonului rămâne cu grupa de siguranţă;
c) o grupă aşteaptă ordine când nu este angajată şi stă în aşteptare în vederea folosirii
sale la ordinele comandantului de pluton.
0537. – Considerente – când decide destinaţia grupei ce se deplasează în salturi,
comandantul de pluton are în vedere:
a) cerinţele misiunii;
b) locaţia probabilă a inamicului;
c) itinerarele către următoarea poziţie de siguranţă;
d) capacitatea armamentului de siguranţă de a acoperi saltul;
e) capacitatea de a executa acţiuni de răspuns a restului de pluton;
f) câmpurile de foc din apropierea poziţiilor de siguranţă.
0538. – Instrucţiuni – înainte de un salt, comandantul de pluton dă ordin comandanţilor săi
de grupă din poziţia de supraveghere. El le spune şi le arată următoarele:
a) direcţia sau locaţia inamicului - dacă se cunoaşte;
b) poziţiile grupei de siguranţă;
c) următoarea poziţie a grupei de siguranţă;
d) ruta grupei ce se deplasează în salturi;
e) ce este de făcut după ce grupa ce se deplasează în salturi ajunge la următoarea poziţie;
f) ce semnal va folosi grupa ce se deplasează în salturi pentru a anunţa că este pregătită
pentru a securiza;
g) cum va primi grupa următoarele ordine.
7. Transportul
SECŢIUNEA a 2-a
Staţionarea
1. Generalităţi
NESECRET
V-20
NESECRET
0545. – Staţionarea constă în dispunerea plutonului într-o zonă în vederea pregătirii luptei,
a unei deplasări sau în scopul refacerii puterii de luptă. Pentru staţionare plutonul se dispune într-o
zonă, în cadrul eşalonului superior sau independent.
3. Siguranţa staţionării
0548. – (1) În staţionare plutonul poate fi numit pichet de pază independent sau pichet de
pază în cadrul detaşamentului de pază. De regulă, plutonul ocupă şi pregăteşte un punct de sprijin
de bază şi de rezervă – dacă se dispune de timp – cu o dezvoltare frontală de 500-1.000 m şi
primeşte o zonă de siguranţă cu o lărgime de până la 2 km. El poate fi trimis la o distanţă de până la
5 km faţă de subunităţile cărora le face siguranţa.
(2) Pichetul de pază se instalează pe un aliniament favorabil apărării pe cât posibil protejat
de obstacole antiblindate şi care să asigure un câmp de observare spre inamic pe o distanţă cât mai
mare.
(3) În zona de siguranţă, pichetul de pază pregăteşte poziţii de apărare de bază şi de rezervă
– dacă se dispune de timp. Intervalele dintre poziţiile de apărare ale pichetelor se acoperă prin focul
armamentului de infanterie şi al aruncătoarelor.
0549. – (1) Pentru recunoaşterea militarilor proprii, zilnic, se stabileşte secretul, care se
comunică subunităţii din siguranţa de staţionare şi elementelor de cercetare trimise în faţa acesteia.
(2) Locul de dispunere al plutonului trebuie să asigure observarea circulară, executarea
focului pe toate direcţiile şi o bună mascare.
(3) Pichetul de pază capturează sau distruge grupurile mici ale inamicului.
NESECRET
V-21
NESECRET
(4) Când inamicul atacă cu forţe superioare pichetul de pază deschide focul la distanţa
maximă eficace, provocându-i pierderi şi obligându-l să se desfăşoare prematur. El trebuie să apere
aliniamentul ocupat pentru a asigura desfăşurarea forţelor principale.
(5) Pichetul de pază se retrage de pe un aliniament pe altul numai cu aprobarea
comandantului eşalonului care l-a trimis.
0550. – (1) Postul de pază independent are valoarea unei grupe ce poate acţiona
independent sau în cadrul plutonului ca pichet de pază independent.
(2) Acesta se trimite de regulă până la o distanţă de 1,5 km atunci când acţionează pe TAB
sau MLI sau la 1 km când acţionează pe jos.
(3) Postul de pază organizează o poziţie de apărare şi primeşte o zonă de siguranţă.
NESECRET
V-23
NESECRET
0557. – Pe timp de iarnă, corturile se instalează, în funcţie de grosimea stratului de zăpadă,
astfel:
a) când stratul de zăpadă este subţire, se curăţă mai întâi terenul de zăpadă, se aşterne un
strat de cetină sau fân/paie, după care se instalează cortul;
b) când stratul de zăpadă este mare, se amenajează în zăpadă o groapă de dimensiunile
cortului, adâncă de 30-40 cm, se aşterne un strat de cetină de brad sau fân/paie gros de minim 20
cm, după care se instalează cortul.
0558. – Aprovizionarea cu armament, echipament, diverse materiale şi medicamente,
precum şi evacuarea răniţilor şi bolnavilor se execută în ascuns, pe căile de acces către bivuac.
SECŢIUNEA a 3-a
Regruparea
SECŢIUNEA a 4-a
Înlocuirea
0565. – Înlocuirea forţelor este o acţiune în care un pluton este înlocuit în luptă de un alt
pluton. Plutonul care vine îşi asumă responsabilitatea pentru misiunea de luptă şi zona destinată
plutonului pe care îl înlocuieşte. În mod normal, plutonul desfăşoară înlocuirea unor forţe în poziţia
pe care o ocupă în cadrul eşalonului superior. O variantă de înlocuire este prezentată schematic în
anexa nr. 9.
0566. – (1) Execuţia. Pentru executarea înlocuirii, plutonului care se înlocuieşte i se
stabileşte raion de adunare, iar celui care vine în locul acestuia – raioane de plecare. La fixarea
NESECRET
V-25
NESECRET
acestora trebuie să se ţină seama de existenţa drumurilor de acces care să asigure deplasarea în
ascuns a forţelor şi dispunerea lor în cadrul raioanelor în mod dispersat, fără a fi observate de
inamic.
(2) Înlocuirea trebuie pregătită minuţios şi executată precis, repede şi în ascuns cu
respectarea ordinii şi disciplinei, astfel încât subunităţile înlocuite să ajungă în raionul de adunare
înainte de a se lumina de ziuă.
(3) În unele situaţii, plutonul care înlocuieşte poate ocupa direct poziţia de plecare la
ofensivă, fără a mai intra în raionul de plecare, iar subunităţile înlocuite, după începerea ofensivei,
îşi constituie din mişcare coloane de marş şi se deplasează direct către raioanele viitoarelor acţiuni
de luptă, fără a mai ocupa raioane de adunare.
0567. – La primirea ordinului de înlocuire, comandantul plutonului care înlocuieşte,
împreună cu comandantul plutonului care este înlocuit execută recunoaşterea raionului pe timpul
căreia ia cunoştinţă de:
a) dispunerea inamicului şi a subunităţilor care se înlocuiesc;
b) organizarea sistemului de lovire;
c) amenajarea genistică a punctului de sprijin, dispunerea barajelor şi gradul lor de
pregătire;
d) itinerarele de deplasare în ascuns a subunităţilor spre locul de înlocuire;
e) locurile unde călăuzele întâmpină subunităţile ce sosesc şi ordinea de înlocuire.
0568. – (1) Comandantul plutonului care înlocuieşte precizează comandanţilor subordonaţi:
a) raioanele de plecare şi modul de ieşire din acestea;
b) când începe şi când se termină înlocuirea şi modul de primire a punctelor de sprijin;
c) unde vor fi întâmpinaţi de călăuze;
d) itinerarele de deplasare şi posturile de comenduire şi îndrumare a circulaţiei;
e) măsurile pentru asigurarea acţiunilor de luptă;
f) modul de acţiune în cazul unui atac din partea inamicului.
(2) Comandantul plutonului care se înlocuieşte este obligat să precizeze comandanţilor
subordonaţi:
a) modul de predare a raionului şi locul de adunare după înlocuire;
b) măsuri de mascare şi pentru acoperirea înlocuirii;
c) câte călăuze şi de la ce subunităţi se destină pentru însoţirea grupelor care iau în primire;
d) unde şi când trebuie să sosească acestea şi pe ce itinerare trebuie să conducă subunităţile
care sosesc pentru înlocuire;
e) unde sunt instalate posturile de comenduire şi îndrumare a circulaţiei;
f) timpul când începe şi se termină înlocuirea;
NESECRET
V-26
NESECRET
g) modul de acţiune în cazul trecerii inamicului la ofensivă pe timpul înlocuirii.
0569. – (1) Înlocuirea începe imediat ce subunităţile care înlocuiesc au sosit în raioanele de
plecare.
(2) Întâi se înlocuiesc subunităţile de infanterie după care subunităţile de tancuri şi de
artilerie.
(3) Subunităţile care apără poziţia înaintată sau care se găsesc în siguranţa de luptă se
înlocuiesc ultimele.
(4) La ora fixată, comandantul de pluton care ia în primire raionul/poziţia deplasează
grupele pe căi ascunse în locul stabilit, organizează observarea, precizează misiunile subunităţilor şi
organizează sistemul de foc. După terminarea înlocuirii comandanţii de subunităţi verifică dacă
mijloacele de foc sunt gata pentru executarea focului şi raportează comandantului eşalonului
superior.
(5) Subunităţile care predau poziţia trebuie să se găsească la locurile lor, gata pentru
respingerea unei eventuale acţiuni ofensive a inamicului.
0570. – (1) Dacă inamicul trece la ofensivă, înlocuirea încetează şi toate subunităţile
resping atacul; în acest caz, comanda se asigură de comandantul subunităţii care se înlocuieşte; lui i
se subordonează şi subunităţile care au sosit pentru înlocuire.
(2) Înlocuirea continuă după respingerea atacului inamicului.
0571. – (1) După înlocuire, subunităţile care au luat în primire raionul/poziţia trebuie să fie
gata pentru respingerea unui eventual atac al inamicului şi să respecte cu stricteţe regimul de
conduită existent înainte de înlocuire.
(2) Înlocuirea se consideră terminată când comandantul plutonului care a luat în primire
poziţia raportează comandantului său nemijlocit despre terminarea înlocuirii, iar subunităţile
înlocuite au ajuns în raioanele de adunare după înlocuire.
(3) Comandantul subunităţii care a predat poziţia deplasează în ascuns subunităţile în
raionul de adunare fixat, după care trece la îndeplinirea noii misiuni de luptă primite.
SECŢIUNEA a 5-a
Înaintarea spre contact
0572. – (1) Înaintarea spre contact este o acţiune intermediară cu caracter ofensiv, care se
adoptă în scopul luării şi menţinerii contactului cu inamicul aflat în deplasare sau staţionat, de
regulă, atunci când informaţiile despre inamic sunt sumare şi nu a fost timp pentru executarea
recunoaşterilor şi localizarea inamicului.
(2) Pe timpul înaintării spre contact, plutonul evită descoperirea sa de către inamic.
NESECRET
V-27
NESECRET
0573. – La înaintarea spre contact, figura nr. 5.5.1, sunt folosite două tehnici:
a) tehnica marşului premergător;
b) tehnica de căutare-atac.
0574. – (1) Marşul premergător poate fi folosit atunci când inamicul este aşteptat să se
desfăşoare folosind dispozitive ofensive şi de apărare relativ fixe.
(2) Concepţia ce se află la baza marşului premergător este de a intra în contact cu cel mai
mic element, permiţându-i astfel comandantului să aibă flexibilitatea manevrării sau ocolirii forţei
inamice. Ca parte a unei unităţi mai mari ce foloseşte tehnica marşului premergător, plutonul poate
acţiona ca pichet mobil de cap, flanc, spate sau poate face parte din forţele principale.
0575. – (1) Când se constituie ca avangardă a batalionului plutonul de infanterie are
misiunea de:
a) a proteja batalionul de un atac prin surprindere avertizând din timp asupra poziţiilor
inamice şi obstacolelor;
NESECRET
V-28
NESECRET
b) a menţine ritmul deplasării prin înlăturarea obstacolelor sau prin găsirea unor itinerare
ocolitoare sau de rocadă;
c) a elimina orice ameninţare asupra batalionului;
d) a trece rapid la atac după realizarea contactului.
(2) Avangarda observă continuu terenul şi îşi păstrează direcţia de deplasare indiferent de
situaţie.
0576. – Plutonul găseşte inamicul şi localizează spaţiile libere, flancurile şi punctele slabe
din apărarea sa. Avangarda încearcă să realizeze contactul după cum şi-a planificat, să aibă
avantajul surprizei şi să dezvolte situaţia - să lupte singură sau să sprijine atacul forţelor principale.
Avangarda acţionează în raza de acţiune a focului indirect al forţelor principale.
0577. – Flancul sau ariergarda. Întregul pluton poate acţiona ca flancgardă sau ariergardă
pentru un batalion ce execută deplasarea în vederea intrării în contact astfel:
a) se deplasează folosind tehnica şi dispozitivul de deplasare potrivit; el trebuie să susţină
acelaşi atac cu forţele principale;
b) oferă avertisment din timp;
c) distruge subunităţile de recunoaştere inamice;
d) previne focurile directe şi observarea forţelor principale.
0578. – (1) Forţele principale. Deplasându-se ca parte a forţelor principale, plutonul poate
fi însărcinat să atace, să ocolească sau să imobilizeze forţa inamică, să captureze, să asigure sau să
elibereze o zonă.
(2) Plutonul poate, de asemenea, să fie însărcinat să dea grupe care să funcţioneze ca
dispozitive de siguranţă ale flancurilor, ambuscade din spatele inamicului, siguranţă de ariergardă
sau siguranţă suplimentară la front. Aceste grupe se pot găsi sub controlul direct al comandantului
companiei.
(3) Plutoanele şi grupele folosesc tehnici de deplasare şi dispozitive adecvate, tehnici de
atac şi tehnici de ambuscadă.
2. Tehnica de căutare-atac
0579. – (1) Tehnica de căutare atac este folosită când inamicul este dezorganizat şi când se
aşteaptă ca acesta să evite contactul sau să iasă din luptă şi să se retragă rapid; implică folosirea
unor echipe şi mai multor grupe care să-şi coordoneze acţiunile în vederea intrării în contact cu
inamicul.
(2) Plutonul încearcă să găsească inamicul, apoi să-l imobilizeze şi să-l distrugă; acesta
combină tehnici de patrulare cu cerinţa de a executa atacuri pregătite sau nepregătite imediat ce
NESECRET
V-29
NESECRET
inamicul a fost găsit.
(3) Considerentele de planificare includ:
a) factorii MIFT-TC;
b) necesitatea executării de acţiuni descentralizate – comandantul de pluton coordonează
acţiunile grupelor;
c) necesitatea sprijinului reciproc – comandantul de pluton trebuie să fie capabil să
introducă în acţiune în momentul contactului şi celelalte grupe ce nu se află în contact;
d) durata acţiunilor – planul ar putea avea nevoie să fie în aşa fel încât să facă faţă în cazul
acţiunilor continue;
e) încărcătura luptătorului – cercetarea şi atacul necesită capacitatea luptătorului de a se
camufla;
f) reaprovizionarea şi MEDEVAC;
g) poziţionarea personalului şi comandanţilor;
h) folosirea armamentului principal;
i) necesitatea bazelor de patrulare;
j) concepţia luptei în ceea ce priveşte pătrunderea în zona de acţiune.
0580. – (1) Pe timpul executării deplasării sau îndeplinirii misiunii, plutonul poate intra în
contact cu inamicul sau să execute foc asupra acestuia.
(2) Plutonul, în scopul diminuării pierderilor, ieşirii de sub focul inamicului, micşorării
vulnerabilităţii sau pentru începerea executării unei manevre, acţionează astfel:
a) grupa de la contact va trece în linie şi va asigura o bază de foc;
b) comandantul de pluton, folosind terenul se deplasează pe aliniamentul grupei de la
contact, ia legătura cu comandantul acesteia informându-se despre situaţia existentă;
c) decide dacă plutonul părăseşte sau nu zona de contact cu inamicul;
d) decide dacă poate sau nu să câştige superioritatea în executarea focului cu militarii aflaţi
deja la contact;
e) analizează situaţia pentru a determina poziţia inamicului şi obstacolele, mărimea
elementelor de putere ale inamicului - numărul de arme automate, prezenţa autovehiculelor,
folosirea focului din poziţii de tragere acoperite, alţi indicatori ai puterii inamicului, flancurile
vulnerabile, căile camuflate şi protejate către flancurile inamicului, următorul curs al acţiunii.
0581. – (1) Plutonul începe manevra acţionând în una din cele două variante.
NESECRET
V-30
NESECRET
(2) Varianta 1 – când inamicul este inferior ca efective şi dotare, comandantul de pluton
hotărăşte să atace, executând următoarele:
a) ordonă grupei de la contact să execute foc puternic de sprijin;
b) se deplasează la pluton;
c) informează comandanţii de grupe despre decizia pe care a luat-o;
d) conduce grupele, executând o manevră de învăluire, pe un itinerar camuflat şi care
asigură protecţie spre unul din flancurile pe care el îl consideră vulnerabil – salturile se execută pe
grupe, iar în cadrul acestora pe echipe;
e) ordonă distrugerea inamicului atacându-l prin surprindere.
(3) Varianta 2, prezentată în figura nr. 5.5.2. – când inamicul este superior sau egal ca
efective şi dotare, comandantul de pluton decide ruperea luptei, astfel:
Figura nr. 5.5.2. – Varianta 2 – inamicul este superior sau egal ca efective şi dotare
NESECRET
V-31
NESECRET
a) grupa de la contact sprijină prin foc saltul înapoi al plutonului până pe un aliniament
ordonat sau până pe un aliniament dinainte cunoscut folosind terenul, grenadele de mână sau
grenadele fumigene pentru a masca mişcarea;
b) odată ajuns pe aliniamentul ordonat, plutonul ocupă un aliniament de tragere şi execută
foc asupra inamicului pentru a sprijini saltul înapoi pe echipe al grupei de la contact;
c) manevra se repetă prin salturi succesive pe grupe şi în cadrul acestora pe echipe până
când se iese de sub focul inamic;
d) se schimbă direcţia de deplasare sau se trece la îndeplinirea altei misiuni.
SECŢIUNEA a 6-a
Lupta de întâlnire
0584. – (1) Lupta de întâlnire – este procedeul specific ofensiv prin care două grupări de
forţe adverse aflate în mişcare din sensuri opuse pe acelaşi itinerar, angajează lupta urmărind
realizarea scopurilor propuse prin acţiuni ofensive.
NESECRET
V-32
NESECRET
(2) Lupta de întâlnire poate avea loc:
a) pe timpul marşului;
b) în apărare, pe timpul executării contraatacului;
c) în ofensivă, pe timpul ducerii acţiunilor în adâncimea dispozitivului inamic.
(3) O variantă a luptei de întâlnire este prezentată în anexa nr. 10.
0585. – Lupta de întâlnire se caracterizează prin:
a) organizarea acţiunilor în timp scurt şi din mişcare;
b) adaptarea rapidă a dispozitivelor la situaţiile create în scopul lovirii inamicului în flanc
şi spate;
c) manifestarea iniţiativei şi a prevederii la nivelul fiecărui comandant de subunitate;
d) situaţii insuficient de clare în momentul angajării luptei şi schimbări bruşte ale acestora;
e) lupta pentru câştigarea de timp, cucerirea şi păstrarea iniţiativei;
f) desfăşurarea luptei în ritm rapid şi pe front larg, cu angajarea succesivă a forţelor şi
mijloacelor;
g) posibilităţi mari de manevră;
h) existenţa flancurilor şi intervalelor descoperite.
0586. – (1) Plutonul poate duce lupta de întâlnire în cadrul forţelor principale ale
companiei sau independent ca pichet mobil de cap.
(2) Când acţionează în cadrul companiei plutonul se poate găsi în cadrul forţelor
principale ale companiei, în gruparea care fixează inamicul de front sau în gruparea de manevră
care loveşte inamicul de flanc.
(3) Când acţionează independent, plutonul îşi constituie dispozitivul de luptă din subunităţi
care fixează inamicul de front şi subunităţi de manevră care lovesc inamicul în flanc şi spate.
(4) Pregătirea luptei de întâlnire se desfăşoară pe hartă, iar misiunile se precizează pe
timpul apropierii subunităţilor de aliniamentul de atac.
0587. – Lupta de întâlnire începe odată cu angajarea patrulei de siguranţă. Când întâlneşte
forţe superioare ale inamicului patrula de siguranţă ocupă un aliniament favorabil pe un front larg,
produce pierderi inamicului şi asigură condiţii pentru desfăşurarea şi intrarea în luptă a pichetului
mobil de cap.
0588. – Pichetul mobil de cap, sub acoperirea focului artileriei şi al patrulei de siguranţă,
folosind terenul, se desfăşoară din mişcare în dispozitiv de luptă, distruge elementele de siguranţă
ale inamicului şi pătrunde spre forţele principale ale acestuia, le fixează de front asigurând
desfăşurarea şi manevra forţelor principale ale companiei.
0589. – (1) Inamicul care a devansat plutonul în desfăşurare şi trece la ofensivă este oprit
prin focul concentrat al tuturor mijloacelor de foc.
NESECRET
V-33
NESECRET
(2) Dacă plutonul se desfăşoară în acelaşi timp cu inamicul, acesta îl atacă cu rapiditate şi
hotărâre.
(3) Când inamicul se retrage, plutonul trece imediat la urmărirea acestui. O variantă a
acţiunii de respingere şi trecere la urmărire este prezentată în anexa nr. 11.
SECŢIUNEA a 7-a
Joncţiunea
0590. – (1) Joncţiunea are loc atunci când forţele plutonului sau întreaga companie
urmează să se întâlnească în teritoriul controlat de inamic; ea depinde de control, planificare
detaliată, coordonare, camuflare, agilitate.
(2) Joncţiunea constă în stabilirea legăturii pe timpul ducerii unei acţiuni de luptă între
două unităţi/subunităţi care, iniţial, au acţionat pe direcţii separate sau din direcţii opuse.
0591. – Planul trebuie să fie detaliat şi să precizeze zona de joncţiune. Aceasta poate fi de
bază şi de rezervă şi trebuie să:
a) fie uşor de găsit noaptea;
b) dispună de acoperiri;
c) fie uşor de parcurs în condiţii meteorologice nefavorabile;
d) fie uşor de apărat;
e) ofere căi de acces şi refugiu.
0592. – Procedura de joncţiune începe când plutonul se deplasează spre punctul stabilit
pentru intrarea în legătură cu forţele proprii, având următorii paşi:
a) comandantul de pluton raportează locul unde se află, folosind aliniamente de
coordonare, puncte de reper sau măsuri de control;
b) prima grupă ajunsă la poziţia stabilită fixează un punct de adunare la aproximativ 300 m
faţă de punctul de joncţiune; trimite o echipă de siguranţă pentru a afla locul exact al punctului de
joncţiune;
c) echipa de siguranţă eliberează zona din imediata apropiere a punctului de joncţiune, apoi
marchează acest punct cu semnalul de recunoaştere; se deplasează spre o poziţie acoperită şi
ascunsă ţinând sub observaţie punctul de joncţiune şi zona din imediata apropiere a acestuia;
d) subunitatea următoare care se apropie de poziţie repetă primii trei paşi;
e) când echipa de siguranţă soseşte la poziţie şi reperează semnalul de recunoaştere a
punctului de joncţiune, dă semnalul de recunoaştere la mare distanţă;
f) prima echipă de siguranţă răspunde la semnal, cea de-a doua înaintează spre locul unde
se află prima echipă; cele două echipe îşi transmit reciproc semnale de recunoaştere de apropiere;
NESECRET
V-34
NESECRET
g) dacă subunităţile trebuie să execute joncţiunea în întregime, cea de-a doua echipă se
întoarce la punctul de adunare al subunităţii din care face parte şi aduce subunitatea la punctul de
joncţiune; ambele echipe trebuie să se afle în perimetrul de siguranţă;
h) atunci când mai mult de două subunităţi folosesc acelaşi punct de joncţiune, prima
subunitate îşi lasă echipa de siguranţă în punctul de joncţiune; subunităţile repetă procedura de
joncţiune pe măsură ce sosesc celelalte subunităţi.
SECŢIUNEA a 8-a
Retragerea
0593. – (1) Retragerea este o formă de luptă care se adoptă, temporar, pentru scoaterea
trupelor de sub loviturile forţelor mult superioare ale inamicului şi punerii lor într-o situaţie
avantajoasă în spate, ocuparea unor aliniamente/raioane favorabile ducerii luptei sau regruparea
acestora pe anumite direcţii în vederea îndeplinirii altor misiuni.
(2) Uneori, retragerea se poate executa şi pentru atragerea inamicului pe direcţii
nefavorabile desfăşurării forţelor sale principale, mai ales a celor blindate şi nimicirea lor ulterioară.
O variantă de retragere este prezentată în anexa nr. 12.
0594. – (1) Tipurile de acţiuni de retragere sunt:
a) întârzierea;
b) retragerea din contact cu inamicul;
c) retragerea din faţa inamicului/replierea.
(2) Tipurile de acţiuni de retragere pot fi combinate, prin acţiuni simultane sau succesive.
0595. – (1) Retragerea se execută numai la ordinul comandantului eşalonului superior, în
mod organizat, în ascuns şi cu rapiditate, de regulă, fără desfăşurarea forţelor principale pe
aliniamente intermediare, până la aliniamentul final pe care urmează să se organizeze o apărare
puternică sau înapoia căruia să se concentreze noi forţe şi mijloace în scopul îndeplinirii altor
misiuni.
(2) Desfăşurarea parţială sau totală a forţelor principale este permisă numai pentru
executarea unor lovituri asupra inamicului care a reuşit să intercepteze căile de retragere şi pentru
nimicirea forţelor de desant aerian sau a forţelor aeromobile desantate de inamic pe direcţiile de
retragere.
0596. – Situaţiile cele mai frecvente în care se execută retragerea sunt:
NESECRET
V-35
NESECRET
a) când forţele proprii au fost lovite puternic cu sisteme de cercetare-lovire de înaltă
precizie şi nu mai sunt posibilităţi de închidere a breşei create;
b) când inamicul a rupt apărarea pe un front larg şi pe o mare adâncime reuşind să pătrundă
cu forţe superioare în flanc şi ameninţă spatele;
c) când inamicul acţionează cu forţe superioare, îndeosebi blindate, iar raportul de forţe
este mult superior în favoarea acestuia;
d) când pe timpul ofensivei inamicul execută riposte ofensive puternice;
e) în cazul desfăşurării nefavorabile a luptei de întâlnire.
0597. – (1) La nivel pluton, ieşirea din lupta cu inamicul se poate desfăşura fie prin replierea
succesivă a forţelor de pe poziţii fie cu ajutorul grupelor sau detaşamentelor de sprijin prin foc.
(2) Ieşirea din luptă prin replierea succesivă a plutonului de pe poziţii - grupele şi echipele
încep ruperea luptei/dezangajarea prin direcţionarea luptătorilor prin manevre spre înapoi în echipe
mici, fiecare echipă asigură retragerea alteia, figura nr. 5.8.1. Dacă luptătorii se deplasează prin
teren deschis trebuie să folosească fumigene pentru a-şi masca manevrele.
Figura nr. 5.8.1. – Ieşirea din luptă prin replierea succesivă a plutonului de pe poziţii
NESECRET
V-36
NESECRET
(3) Ieşirea din luptă cu ajutorul grupelor - dacă focul inamicului nu este suficient de
puternic încât să fie nevoie de manevra echipelor de sprijin prin foc, sau dacă detaşamentele s-au
retras până la un punct de unde nu mai trebuie să se retragă cu ajutorul echipelor de sprijin sau prin
replierea succesivă a forţelor, plutonul se retrage cu ajutorul detaşamentelor; comandantul
plutonului va retrage fiecare detaşament care va fi acoperit de celălalt, figura nr. 5.8.2.
NESECRET
V-38
NESECRET
05100. – Plutonul, ca subunitate de acoperire a retragerii, execută următoarele:
a) repoziţionează grupele, echipele şi armamentul pentru a acoperi retragerea companiei;
b) repoziţionează câte o echipă în fiecare dintre celelalte poziţii ale plutonului pentru a
acoperi cea mai periculoasă cale de acces în adâncime;
c) continuă operaţiile normale ale companiei;
d) dacă în timpul retragerii, compania este atacată, plutonul va asigura acoperirea acesteia
prin foc;
e) se retrage imediat ce compania a ajuns la noua poziţie.
SECŢIUNEA a 9-a
Însoţirea convoaielor
1. Destinaţie
2. Contextul operaţional
05102. – Operaţiile prezente şi viitoare se vor desfăşura, cel mai probabil, în zone de
operaţii discontinue. În acest caz, inamicul va ataca obiective mai puţin protejate, în special cele
logistice, care dispun de vehicule uşor blindate, vehicule pentru transportul personalului şi vehicule
de transport materiale/combustibil, muniţie, hrană. Acestea sunt considerate de către inamic ţinte de
mare valoare/high value target/HVT.
05103. – (1) Impactul pierderilor de vieţi omeneşti dar şi de ordin material, va fi amplificat
de mediatizarea evenimentelor, generând aspecte politice şi psihologice care vor influenţa negativ
soluţionarea conflictului. Aceste aspecte trebuie să fie permanent în atenţia comandanţilor din
teatrele de operaţii.
(2) Prevenirea unor astfel de situaţii impune ca deplasarea convoaielor să nu se execute
fără protecţie în zonele nerepartizate/aflate între zonele de operaţii discontinue. Însoţirea
convoaielor este o acţiune extrem de solicitantă, ridică numeroase probleme şi, de aceea, la
NESECRET
V-39
NESECRET
planificarea acestora este nevoie să se ţină seama de următoarele aspecte:
a) zonele de angajare cunoscute trebuie să fie, pe cât posibil, evitate sau ocolite;
b) dimensionarea capabilităţilor destinate acestor acţiuni trebuie să fie proporţională cu
ameninţările identificate ţinând cont de impactul pe care derularea acestora îl au asupra populaţiei
civile;
c) succesul misiunii depinde de acurateţea informaţiilor deţinute referitoare la mediul
operaţional, inamic şi populaţie.
05104. – (1) Deplasarea convoaielor se execută prin medii variate, de aceea, la constituirea
acestora trebuie să se ţină seama de tipul de mediu pe care îl traversează:
a) zona urbană;
b) zone nerepartizate;
c) zone montane;
d) zone împădurite;
e) zone deşertice.
(2) Zona urbană – favorizează lupta apropiată, inamicul având posibilitatea de a ataca o
forţă numeroasă folosind un număr mic de luptători. Inamicul este familiarizat cu acest mediu, se
poate infiltra uşor printre localnici, îşi poate amenaja cu uşurinţă puncte de comandă, poate dezvolta
zone conflictuale în care este dificil să deosebeşti combatanţii de non-combatanţi. Este recomandat
să se evite aceste zone.
(3) Zone nerepartizate – situate în zone de operaţii discontinue, sunt reprezentate de
întinderi mari de teren, neacoperite în mod special de anumite forţe şi separate unele de altele. În
aceste zone evoluţia situaţiei poate fi extrem de dinamică. Convoaiele care traversează aceste zone
trebuie să acorde atenţie deosebită protecţiei forţelor, comunicaţiilor şi avertizării situaţionale.
(4) Zone montane – reţeaua de drumuri este slab dezvoltată şi în consecinţă posibilităţile de
manevră sunt limitate, fapt care sporeşte vulnerabilitatea convoaielor atât în cazul condiţiilor meteo
nefavorabile, a blocajelor create de fenomenele meteorologice naturale/zăpadă, avalanşe, alunecări
de teren, cât şi a acţiunilor inamicului - capcane, obstacole, mine, etc. În zone montane menţinerea
comunicaţiilor este esenţială şi în acelaşi timp greu de realizat.
(5) Zone împădurite – situate atât în apropierea zonelor urbane, cât şi în cele montane
favorizează semnificativ forţele inamicului; permit realizarea surprinderii şi limitarea libertăţii de
acţiune a convoiului.
(6) Zone deşertice – sunt extrem de solicitante atât pentru personal, cât şi pentru vehicule/
tehnică pe timpul deplasării convoaielor. În general în aceste zone nu există trupe dislocate pentru
perioade îndelungate de timp. Existenţa spaţiilor vaste, neaflate sub controlul unor forţe aliate,
favorizează libertatea de mişcare a trupelor inamicului. Deşi ameninţarea cu utilizarea dispozitivelor
NESECRET
V-40
NESECRET
explozive improvizate/Improvised Explosive Device/IED este o caracteristică a tuturor mediilor
operaţionale în zonele deşertice aceasta este opţiunea de bază a inamicului.
05105. – (1) Planificarea acţiunilor de însoţire a convoaielor presupune luarea în calcul a:
a) inamicului;
b) minelor şi IED;
c) vulnerabilităţilor.
(2) În funcţie de natura şi valoarea forţelor inamicului acestea pot fi:
a) neregulate;
b) convenţionale.
05106. – (1) Forţele neregulate ale inamicului pot fi la rândul lor:
a) slab organizate şi dotate;
b) bine organizate şi dotate.
(2) Forţele slab organizate îşi fac simţită prezenţa extrem de rar. Sunt adesea inactive, iar
populaţia nu sprijină decât extrem de puţin insurgenţii sau cel mult rămâne pasivă. Adversarul
hărţuieşte forţele naţionale regulate, realizând acţiuni de mică anvergură - atacă punctele de control
trafic, organizează răpiri, etc. Între grupările de crimă organizată şi aceste grupări paramilitare
există legături strânse; adesea, aceste grupări par să acţioneze asemenea forţelor regulate.
Convoaiele pot fi atacate cu pietre, proiectile, pot fi ţinta unor focuri executate de lunetişti, la
intersecţiile de drumuri, în raioane de staţionare, etc. În aceste situaţii securitatea convoiul poate fi
asigurată de forţele proprii.
(3) Acţiunile forţelor neregulate inamice bine organizate sunt mult mai greu de contracarat
şi adesea convoiul trebuie să respecte reguli specifice de angajare în luptă. Adversarul va încerca să
blocheze sau să îngreuneze deplasările convoaielor.
(4) În zonele urbane nivelul ameninţării creşte deoarece convoaiele sunt confruntate cu
mulţimi ostile, care pot bloca deplasarea convoiului prin organizarea de demonstraţii sau blocaje pe
itinerarele de deplasare. Agitatorii, amestecaţi în cadrul mulţimii, se folosesc de aceste situaţii
pentru a fura marfă din vehiculele de transport sau pot folosi aceste situaţii pentru a favoriza
acţiunile lunetiştilor.
(5) Grupuri mici de luptători dotaţi cu armament uşor de infanterie, pot ataca convoiul în
scopul distrugerii unor vehicule din cadrul convoiului prin crearea de ambuscade sau amplasarea de
IED. În aceste situaţii securitatea convoiului poate fi asigurată atât prin mijloace proprii cât şi prin
utilizarea unor subunităţi detaşate temporar – blindate, mijloace de bruiaj electronic, observatori de
artilerie, forţele de aviaţie, unităţi de geniu. Forţele de securitate locale pot fi desemnate pentru a
asigura securitatea convoaielor.
05107. – (1) Forţele convenţionale ale inamicului pot fi:
NESECRET
V-41
NESECRET
a) slab organizate şi dotat;
b) bine organizate şi dotate.
(2) Forţele convenţionale slab organizate, dispun de efective reduse sau medii, echipate cu
sisteme de armament învechite, dar destul de numeroase. Obiectivul acestora constă în înfrângerea
forţelor Alianţei/Coaliţiei. Mijlocele prin care îşi pot îndeplini obiectivele constau în:
a) nimicirea convoaielor;
b) întreruperea deplasărilor;
c) interzicerea libertăţii de mişcare a convoaielor.
(3) Împotriva acestora, trebuiesc asigurate forţe de securitate suplimentare care să protejeze
anumite rute. Natura întăririlor oferite depinde de importanţa convoiului şi de natura ameninţării. În
general sunt detaşate unităţi combatante care să asigure securitatea convoiului. Acţiunile inamicului
sunt considerate într-o proporţie considerabilă legitime de către populaţia civilă şi comunitatea
internaţională. Acţiunile inamicului sunt determinate de capacitatea acestuia de a:
a) executa misiuni de cercetare şi de sabotaj;
b) angaja forţele în acţiuni de luptă convenţionale;
c) dispune de mijloace aeriene proprii, folosite pentru atacuri din aer a forţelor terestre;
d) fi sprijinite de naţiunea proprie dar şi de forţe provenite din ţările învecinate – acestea
execută raiduri peste graniţă.
(4) Forţele convenţionale bine organizate, sunt echipate cu sisteme de armament de ultimă
generaţie, bine instruite şi loiale. Acest nivel de ameninţare este considerat similar unui conflict de
mare intensitate, pericolul unui atac aerian fiind extrem de mare. Scopul acestor forţe constă în
înfrângerea forţelor aliate întrunite, întreruperea rutei convoiului sau capturarea/distrugerea forţelor
şi materialelor acestuia şi implicit reducerea sau nimicirea capabilităţilor operaţionale ale forţelor
proprii.
(5) Aceste forţe sunt capabile să execute operaţii de nivel întrunit şi să angajeze în luptă
forţe speciale. Inamicul poate dispune de capabilităţi CBRN. Aceste forţe atacă cu prioritate
elemente de logistică datorită rezistenţei reduse pe care o pot întâmpina. La acest nivel adversarul
poate executa mai multe variante de atac asupra convoaielor. Mijloacele proprii ale convoiului nu
asigură decât o slabă protecţie convoiului şi din această cauză trebuie planificate şi coordonate o
multitudine de mijloace suplimentare de protecţie – escorta convoiului, ajutor aerian apropiat/Close
air support/CAS, sprijinul prin foc; etc.
05108. – (1) Mine şi dispozitive explozive improvizate/IED. Ameninţarea reprezentată de
mine şi IED a crescut semnificativ în ultimii ani deoarece IED reprezintă o armă utilizată frecvent
de către insurgenţi.
NESECRET
V-42
NESECRET
(2) IED pot fi folosite în executarea de acţiuni de sine stătătoare sau ca parte a unui plan
mai complex cum ar fi atacuri cu executarea de trageri prin ochire directă sau indirectă utilizând
armament uşor de infanterie sau aruncătoare. Dacă se utilizează mai multe IED, explozia primului
IED are scopul de a opri sau de a canaliza deplasarea convoiului. Următoarele IED sunt utilizate
împotriva forţelor care sunt desfăşurate în urma exploziei iniţiale. Ele pot fi utilizate şi în scopul
blocării convoiului care este prins în ambuscadă.
05109. – (1) Vulnerabilităţi. Conflictele recente au demonstrat ce tip de convoaie prezintă
cel mai mare grad de vulnerabilitate – convoaiele logistice, îndeosebi dacă acestea transportă
materiale considerate importante de inamic sau cele care transportă materiale periculoase.
(2) Convoaielor logistice trebuie să li se asigure un grad sporit de protecţie deoarece:
a) nu dispun de capabilităţi de protecţie proprii;
b) itinerariul de deplasare este previzibil şi manevrele se fac cu dificultate;
c) mărimea convoiului, compunerea acestuia şi viteza limitată sunt avantaje pe care
inamicul le poate folosi la executarea unui atac;
d) pentru convoiul aflat în deplasare este dificil să se organizeze acţiuni de inducere în
eroare sau de camuflare împotriva observării inamice;
e) în staţionare, camuflarea necesită resurse, timp şi eforturi deosebite din partea
personalului de deservire;
f) distrugerea parţială sau totală a materialelor transportate de vehiculele convoiului duce la
micşorarea capacităţii de luptă a trupelor prin privarea acestora de anumite bunuri;
g) efectul psihologic este semnificativ contribuind la scăderea moralului trupelor proprii;
h) capturarea materialelor transportate de inamic constituie o sursă de aprovizionare pentru
inamic şi pentru populaţie – muniţie, carburanţi sau alimente;
i) distrugerea convoiului poate fi exploatată în media constituind o unealtă puternică a
propagandei inamicului.
NESECRET
V-43
NESECRET
05111. – Exploatarea momentului favorabil se realizează prin dinamica deplasării tactice.
Convoaiele trebuie să execute deplasarea în momentele favorabile pentru a nu fi interceptat de
inamic şi astfel să-şi piardă libertatea de mişcare. Exploatarea momentului favorabil şi menţinerea
ritmului deplasării trebuie analizată prin prisma riscului separării vehiculelor convoiului, al pierderii
coeziunii convoiului şi al nivelului ameninţării locale.
05112. – Evaluarea informaţiilor este rezultatul procesării datelor legate de ameninţarea
internă la adresa statului, naţiunilor şi organizaţiilor străine, forţele ostile şi zonele în care se
desfăşoară operaţiile prezente şi viitoare. Cercetarea în scopul strângerii de informaţii este un proces
care se desfăşoară continuu. Analiza efectivă a ameninţării este o componentă importantă a
procesului militar de luare a deciziei, de stabilire a itinerariului, de planificare orară a deplasării şi
de desfăşurare a mijloacelor de protecţie a forţei.
05113. – Sprijinul reciproc împotriva inamicului este acordat de fiecare unitate celorlalte
unităţi, potrivit sarcinilor primite, localizării geografice, capabilităţilor, etc. Elementele constitutive
ale unui convoi trebuie să se sprijine reciproc pentru a crea şi menţine nivelul dorit al coeziunii şi
pentru sporirea protecţiei forţei. Ori de câte ori este posibil, însoţirea convoaielor trebuie să fie
integrată în cadrul altor tipuri de operaţii, pentru a spori gradul de protecţie asigurat convoiului.
05114. – (1) Cooperarea impune coordonarea tuturor activităţilor pentru a se obţine
rezultatul final dorit. Cele trei elemente ale cooperării sunt:
a) existenţa unui scop comun;
b) o împărţire clară a responsabilităţilor;
c) asentimentul.
(2) Scopul constă în deplasarea personalului, materialelor sau echipamentelor în condiţii
dificile de mediu sau într-o situaţie tactică ostilă; împărţirea clară a responsabilităţilor între
elementele componente ale convoiului şi unităţile beneficiare, cu respectarea prevederilor legilor şi
regulamentelor militare, asentimentul între elementele constituente ale convoiului şi unităţile
beneficiare este construit prin dezvoltarea unor legături directe, strânse astfel încât să se ajungă la
înţelegerea reciprocă a capacităţilor logistice pentru realizarea priorităţilor logistice.
05115. – Comunicaţiile trebuie menţinute între elementele constituente ale convoiului,
între acestea şi subunitatea responsabilă de acţiunile terestre, dar şi cu punctul de comandă al
unităţii din care face parte subunitatea de însoţire convoi. Pentru se a putea asigura comunicaţiile
de-a lungul itinerariului de deplasare se impune o coordonare şi o planificare detaliată.
05116. – Analiza misiunii – este extrem de importantă pentru planificarea corespunzătoare
a unei astfel de acţiuni. Formularea misiunii presupune determinarea tuturor elementelor necesare
planificării şi pregătirii acţiunii. Neluarea în calcul a activităţilor de încărcare – descărcare specifice
unui convoi poate influenţa negativ acţiunea planificată, siguranţa şi protecţia convoiului.
NESECRET
V-44
NESECRET
05117. – La planificarea operaţiilor în convoi se ţine seama de următoarele:
a) analiza topografică;
b) previziunile meteorologice;
c) consideraţii culturale şi cele legate de civili;
d) analiza ameninţării;
e) analiza rutelor de deplasare;
f) procesul de selectare a rutelor;
g) sprijinul acordat convoiului;
h) haltele planificate;
i) protecţia forţelor;
j) cercetarea militară, supravegherea, achiziţia ţintelor şi recunoaşterea/Intelligence,
Surveillance, Target Acquisition and Reconnaissance/ISTAR;
k) contramăsurile electronice/Electronic Counter Measures/ECM;
l) sprijinul prin foc indirect;
m) sprijinul de aviaţie;
n) sprijinul psihologic;
o) comanda şi controlul.
05118. – Analiza topografică – identifică formele de relief naturale sau infrastructura
artificială care reprezintă obstacole pentru deplasarea convoiului, care impun un anumit itinerar
oferind adversarului oportunitatea de a prezice rutele de deplasare, care limitează utilizarea
sprijinului prin foc creând un dezavantaj tactic şi care trebuie să fie evitate din cauza sensibilităţilor
politice, culturale, de mediu sau ale reprezentanţilor mass-media.
05119. – Previziunile meteorologice – condiţiile meteo influenţează semnificativ operaţiile
militare şi din această cauză se vor realiza întotdeauna previziuni care vor încerca să stabilească
modul în care vremea va influenţa:
a) alegerea itinerariilor de deplasare şi capacitatea convoiului de a se deplasa pe anumite
rute prestabilite;
b) mijloacele ISTAR desemnate pentru convoi;
c) mijloacele de aviaţie care oferă sprijin convoiului.
05120. – Consideraţii culturale şi legate de civili – comandantul convoiului răspunde de
toate aspectele non-militare care oferă sprijin convoiului, pe toată durata cât acestea fac parte
integrantă din convoi. Aceste aspecte pot fi reprezentate de parteneri din cadrul coaliţiei, contractori
din cadrul naţiunii gazdă locali sau din alte ţări.
05121. – Analiza ameninţării – utilizează cunoştinţele şi informaţiile disponibile, în scopul
identificării mijloacelor prin care adversarul poate obţine informaţii referitoare la convoi, la natura
NESECRET
V-45
NESECRET
şi amplasarea punctelor în care acesta poate ataca convoiul, precum şi la modalităţile specifice prin
care adversarul poate ataca convoiul.
05122. – Analiza rutelor de deplasare – se va desfăşura sub îndrumarea membrilor echipei
de distrugere a muniţiilor/dispozitivelor explozive/Explosive ordnance disposal/EOD şi a
specialistului de cercetare de geniu, beneficiind de hărţi detaliate dar şi de imagini din satelit. În
urma analizei se va realiza o listă cu rutele viabile, care va fi reprezentată grafic. Această
reprezentare va include rutele alternative/secundare şi pentru situaţii de urgenţă, amplasarea
punctelor pentru efectuarea haltelor, locurile unde există adăposturi sau în care se poate realiza
joncţiunea cu alte forţe.
05123. – Procesul de selectare a rutelor – este un proces de management a riscurilor.
Trebuie luate în considerare riscurile legate de vreme, de teren, dar şi de nivelul de ameninţare şi se
stabilesc măsuri de reducere sau eliminare a acestor riscuri. În urma acestui proces se va realiza o
listă a tuturor rutelor viabile, împreună cu sarcinile legate de reducerea riscurilor asociate fiecărei
rute. De asemenea sunt identificate rutele secundare sau pentru situaţii de urgenţă.
05124. – (1) Sprijinul acordat convoiului se acordă indiferent de situaţie şi are două
componente: sprijinul intern – de logistică şi sprijinul extern – întăriri sau unităţi detaşate temporar,
vehicule specializate cum ar fi cele medicale sau cele care execută curăţarea drumurilor, etc.
(2) Sprijinul acordat de elementele de poliţie militară se materializează începând cu etapa
planificării deplasării convoiului. Etapa de planificare include pregătirile realizate în vederea
deplasării personalului militar, dar şi a populaţiei, pe itinerariile militare stabilite. Sprijinul acordat
de poliţia militară include:
a) executarea recunoaşterii rutelor;
b) efectuarea de recomandări referitoare la rutele utilizate şi la planificarea orară a
convoaielor importante;
c) stabilirea listei de priorităţi de deplasare;
d) asigurarea legăturilor între celulele formaţiilor de marş şi celelalte mijloace care sprijină
deplasarea, inclusiv autorităţile civile şi cele ale naţiunii gazdă.
(3) Escorta convoiului reprezintă structura detaşată al cărui scop principal constă în
asigurarea protecţiei forţelor sau sporirea semnificativă a capabilităţilor de supraveghere. Rolul
escortei convoiului constă în garantarea adâncimii de manevră a convoiului. Escorta convoiului are
sarcina de a executa acţiuni ofensive pentru neutralizarea atacului inamicului sau întreruperea
activităţilor desfăşurate de acesta, la nevoie. Aceste acţiuni facilitează menţinerea ritmului de
deplasare a convoiului şi a iniţiativei.
(4) De regulă, unitatea care deţine stat major decide componenţa escortei convoiului, în
funcţie de rezultatul analizei ameninţărilor şi a mărimii convoiului. Escorta poate include un
NESECRET
V-46
NESECRET
element de avangardă şi o forţă de reacţie rapidă. Este de preferat utilizarea elementelor de
infanterie sau cercetare îmbarcate pe vehicule blindate, deoarece acestea dispun de un grad ridicat
de protecţie, mobilitate şi putere de foc. Sarcinile suplimentare pe care trebuie să le îndeplinească o
escortă includ:
a) verificarea rutelor;
b) verificarea punctelor vulnerabile situate mult în faţa convoiului;
c) securizarea zonelor cheie şi a punctelor de teren dominant, situate în adâncimea
teritoriului.
(5) Sprijinul logistic – personalul care răspunde de planificarea însoţirii convoaielor trebuie
să ia în calcul distanţa şi durata deplasării convoiului. De exemplu, convoaiele care se deplasează
timp de mai multe ore pe zi, au nevoie de vehicule care să ofere sprijin logistic – cisterne cu
combustibil pentru realimentare; autospeciale pentru recuperarea vehiculelor avariate; vehicule care
oferă asistenţă medicală, etc. Comandantul convoiului trebuie să planifice modul de dispunere a
acestor vehicule printre celelalte vehicule ale convoiului. În cazul deplasării convoaielor pe o
perioadă de câteva zile trebuie planificate punctele de haltă, punctul final de oprire şi sprijinul de
care beneficiază convoiul sosit la destinaţie.
05125.– Haltele planificate – personalul care răspunde de planificarea însoţirii convoaielor
trebuie să stabilească, pe traseul de deplasare, punctele în care se execută haltele. Perioadele de
haltă/oprire pot fi de la perioade în care se execută odihna personalului până la perioade în care se
execută numai alimentarea vehiculelor. În teatrele de operaţii, naţiunile îşi pot stabili centre de
sprijin acordat convoaielor.
05126. – (1) Protecţia forţelor – este definită drept totalitatea măsurilor şi mijloacelor
folosite pentru a reduce la minimum vulnerabilităţile personalului, echipamentelor şi acţiunilor, în
faţa oricărei ameninţări. Comandanţii trebuie să asigure tuturor convoaielor protecţia
corespunzătoare, în conformitate cu nivelul de ameninţare şi formaţia de marş adoptată. Escorta
convoiului trebuie să asigure protecţia în interiorul dispozitivului, dar în acelaşi timp şi păstrarea
ritmului şi a iniţiativei. Dacă este necesar pot fi utilizate şi santinele amplasate pe plafonul
vehiculelor/ Top Cover Sentries/ TCS.
(2) Convoaiele care dispun de prioritate maximă sau cele de mari dimensiuni vor primi
întăriri suplimentare, beneficiind de protecţia oferită de elicoptere. Convoaiele trebuie să dispună
întotdeauna de propriile mijloace de protecţie a forţelor – acestea sunt denumite forţe de protecţie
interne/Internal Force Protection/IFP.
(3) Nu este necesar ca TCS să fie utilizate în toate situaţiile. Comandanţii convoaielor
trebuie să pună în balanţă riscurile la care sunt expuşi militarii care îndeplinesc rolul de TCS, în
NESECRET
V-47
NESECRET
cazul unui atac sau al unui accident auto, cu avantajele obţinute din utilizarea acestora – creşte
gradul de protecţie, supravegherea zonei şi cunoaşterea situaţiei.
(4) De asemenea, în măsura în care este posibil, este recomandată utilizarea elementelor
care identifică ruta şi asigură curăţarea acesteia /Route Proving and Clearance. Aceste elemente
desfăşoară acţiuni limitate, sunt situate mult în faţa convoiului sau uneori pot executa acţiuni într-o
zonă de operaţii prestabilită. Ele necesită o protecţie suplimentară a forţelor şi mijloace de
recuperare destinate special pentru acest scop.
05127. – ISTAR furnizează, la timp şi exact, date de cercetare militară care sunt critice în
cadrul fazei de planificare, dar pot fi incluse şi în cadrul convoiului mijloace ISTAR care vor oferi
sprijin pe durata fazei de execuţie.
05128. – Contramăsurile electronice/ECM – trebuie să existe suficiente mijloace ECM
pentru a asigura protecţia tuturor elementelor componente ale convoiului, iar ordinea de marş
trebuie să fie modificată în funcţie de disponibilitatea şi raza de acţiune a dispozitivelor ECM.
05129. – Sprijinul prin foc indirect/ Indirect Fire Support – pe durata etapei de planificare
a însoţirii convoiului eşaloanele superioare stabilesc mijloacele pentru sprijinul prin foc indirect,
ţinând cont atât de disponibilitatea acestora dar şi de itinerariul convoiului - care trebuie să se afle în
raza lor de acţiune. Înainte de plecarea în misiune a convoiului trebuie stabilită o listă de priorităţi a
ţintelor specificate pentru tragerile prin ochire indirectă:
a) zonele posibile pentru realizarea unor ambuscade;
b) zonele periculoase;
c) formele de teren uşor de identificat, etc.
05130. – Sprijinul aerian – forţele aeriene reprezintă un factor de multiplicare a puterii de
foc a convoiului; prezenţa unei aeronave militare va conduce fie la anularea atacului fie la ruperea
contactului. Sprijinul aerian oferit unui convoi poate cuprinde sprijinul aerian apropiat, operaţiile de
escortă a convoiului sau evacuare medicală. Aeronavele pot oferi date de ISR; dispun de mijloace
de război electronic/Electronic Warfare/EW sau pot realiza operaţii tip „demonstraţie de forţă”.
Solicitarea sprijinului aerian, se realizează încă din primele etape ale procesului de planificare,
deoarece timpul de răspuns al elementelor de aviaţie reprezintă un element crucial.
05131. – Sprijinul de operaţii psihologice/Psychological Operations/PSYOPS. Dacă
echipele PSYOPS sunt disponibile ele pot oferi mijloace de comunicare cu populaţia locală – pot
dispune de porta-voce şi vorbitori ai limbii utilizate de populaţia locală – în cazul în care convoiul
întâlneşte pe traseu un blocaj rutier sau o demonstraţie.
05132. – (1) Comanda, controlul şi comunicaţiile/Command, Control and Communications/
C3. Pentru eficienţa C3 este necesară instruirea corespunzătoare, utilizarea unor SOP-uri eficiente
precum şi o bună coordonare la toate eşaloanele. Comandantul convoiului trebuie să specifice, în
NESECRET
V-48
NESECRET
ordinele sale, responsabilităţile pe care le au toţi comandanţii de vehicule. În eventualitatea unui
atac comandantul convoiului va păstra controlul asupra IFP şi va delega elementului de escortă a
convoiului responsabilitatea pentru reacţiile la un atac inamic.
(2) Eficienţa exercitării comenzii depinde de starea comunicaţiilor. În tabelul nr. 5.9.1. sunt
redate câteva elemente ce pot fi contactate de către responsabilii cu planificarea însoţirii convoi, pe
durata desfăşurării operaţiei. Lista poate suferi modificări şi poate varia în funcţie de fiecare
naţiune. Metodele de comunicare utilizate de către convoaiele naţionale pot varia în funcţie de
compunere, echipament şi situaţie tactică, din această cauză fiecare naţiune trebuie să realizeze şi să
perfecţioneze SOP-uri proprii atât pentru contacte naţionale interne cât şi externe.
Eşalonul superior Sprijin prin foc indirect
Elementele de control al deplasării Echipele de sprijin (EOD).
Elementele de poliţie militară Sprijin medical
Unităţi ale diferitelor categorii de forţe şi ale Orice unitate care controlează o limită/linie de
diferitelor naţiuni participante din cadrul despărţire/graniţă situată pe ruta de deplasare a
Coaliţiei convoiului
Tabelul nr. 5.9.1. – Elemente ce pot fi contactate de către responsabilii cu planificarea însoţirii
convoaielor
05139. – (1) Urmărirea deplasării convoiului oferă date care îi permit comandantului să ia
deciziile necesare pentru executarea misiunii în siguranţă pe rutele prestabilite. Între comandantul
convoiului, comandanţii grupurilor subordonate/packets şi celula de control a deplasării/
comandamentul căruia îi este subordonat comandantul convoiului trebuie să fie stabilite legături
permanente. Există mai multe metode de urmărire a deplasării convoiului:
a) sisteme automate de urmărire a deplasării;
b) stabilirea unor puncte de control pe itinerariul de deplasare, etc.
(2) Punctul iniţial de plecare al convoiului/Start Point/SP, trebuie să fie amplasat la o
distanţă suficient de mare faţă de raionul de concentrare al convoiului, pentru a facilita realizarea şi
menţinerea intervalelor prestabilite între vehicule. Comunicaţiile inutile trebuie reduse imediat ce
convoiul ajunge la SP. Fiecare comandant de grup va trebui să contacteze comandantul convoiului
şi să-i raporteze trecerea prin dreptul SP.
(3) Puncte de control/Check Point/CP sau punctele specifice de trecere/deplasare a
convoiului sunt locaţii prestabilite, amplasate de-a lungul rutei de deplasare a convoiului. Ele pot fi
deservite de militari sau pot fi complet automatizate. Punctele de control sunt amplasate în locaţii
specifice, cum ar fi: intersecţii; treceri suprapuse - tip treflă; poduri; aliniamente de coordonare sau
posibile locaţii în care se poate stabili contactul cu inamicul, aşa cum au fost ele indicate de către
statul major al eşalonului superior.
(4) Punctul de transfer/Release Point/RP reprezintă punctul terminus al rutei urmate de
convoi şi este amplasat într-o locaţie specifică, cum ar fi o bază de operare. Comandantul
convoiului va raporta eşalonului superior despre sosirea în punctul de transfer; raportarea către
elementele de control a deplasării despre sosirea convoiului în RP intră în responsabilitatea statului
major al eşalonului superior. Dar sosirea în RP nu semnifică şi finalizarea misiunii. Aici
comandantul convoiului trebuie să coordoneze activităţi de sprijin şi de securitate; să solicite
instrucţiuni din partea eşaloanelor superioare; să planifice şi să coordoneze următoarea misiune.
05140. – Acţiunile întreprinse la traversarea liniilor de despărţire/graniţelor/Boundary
Crossings. În cadrul operaţiilor terestre se stabilesc limite/linii de despărţire, acestea sunt definite
drept aliniamente care stabilesc zonele de responsabilitate ale unităţilor învecinate. Punctul de
traversare a unei linii de despărţire trebuie să fie considerat un punct de control, amplasat pe ruta de
NESECRET
V-51
NESECRET
deplasare a convoiului. Statul major al eşalonului superior este responsabil cu contactarea statului
major al unităţii a cărei zonă de responsabilitate va fi traversată. Această acţiune se realizează în
scopul stabilirii contactului cu echipa, din cadrul forţelor Coaliţiei, responsabilă cu coordonarea
deplasărilor prin acea zonă de operaţii. Forţele Alianţei sunt responsabile pentru asigurarea
sprijinului logistic şi a securităţii convoaielor care traversează zona lor de operaţii, în conformitate
cu acordurile încheiate şi cu planurile de operaţii.
05141. – Schimbarea rutei de deplasare a convoiului/Rerouting/ Diverting Convoys poate
avea loc datorită congestionării traficului, a contactului cu inamicul, a condiţiilor de vreme, a
gradului de traficabilitate al drumurilor, dar şi datorită izbucnirii unor revolte ale populaţiei locale.
Odată ce se ordonă schimbarea rutei de deplasare a convoiului, comandantul convoiului va respecta
ordinul primit. Dacă un comandant de convoi este silit să schimbe ruta de deplasare a convoiului, el
va trebui să utilizeze o rută secundară /pentru situaţii de urgenţă – prestabilită sau identificată şi să
raporteze cât mai repede posibil eşalonului superior.
05142. – (1) Halta efectuată de un convoi reprezintă o oprire temporară a deplasării unui
convoi. Haltele efectuate de un convoi pot fi: planificate/pentru odihnă sau neplanificate/
ambuscade, accidente, etc. În eventualitatea producerii unei halte neplanificate comandantul
convoiului trebuie să contacteze imediat eşalonul superior şi să ia măsuri de asigurare a securităţii
convoiului. Convoiul se va opri şi va face o haltă numai în situaţiile în care nu există alte alternative
şi numai atât cât să se finalizeze evaluarea situaţională. Pe durata unei halte, personalul din cadrul
convoiului trebuie să ocupe poziţii defensive. Un convoi staţionar reprezintă o ţintă facilă. Pe durata
unei halte securitatea va fi inclusă în protecţia forţelor convoiului.
(2) Pe durata efectuării unor halte scurte, şoferii rămân la volan şi menţin motorul în
funcţiune. Restul echipajului vehiculului va debarca, numai dacă este necesar pentru îndeplinirea
misiunii. Pe durata efectuării unor halte mai lungi, toţi membrii echipajului vehiculelor, cu excepţia
şoferilor şi a trăgătorilor la mitralieră, trebuie să debarce şi să ocupe poziţii defensive pentru a
realiza siguranţa perimetrului.
05143. – (1) Protecţia forţelor convoiului, este responsabilitatea fiecărui militar participant
la însoţirea convoiului. Executarea cu succes a misiunii impune adoptarea unei posturi active de
protecţie a forţei, atât de către membrii convoiului cât şi de cei care asigură sprijinul extern.
(2) Cunoaşterea situaţională este definită drept înţelegerea mediul operaţional, pe baza
analizei factorilor MIFT-TC. Trebuie acordată o atenţie deosebită atât factorilor mediului
operaţional cât şi activităţilor desfăşurate de populaţia civilă.
(3) Măsuri interne de protecţie a forţelor – personalul convoiului trebuie să cerceteze
drumul, atât în faţa convoiului cât şi pe ambele laturi, pentru a identifica posibile activităţi suspecte
NESECRET
V-52
NESECRET
şi să acţioneze în conformitate cu SOP-urile sau cu ordinele primite de la comandantul convoiului
astfel:
a) şoferii trebuie să cerceteze spaţiul din faţa lor, corespunzător orelor de pe ceas de la 9 la
1, iar şoferii de rezervă sau comandaţii de vehicul/şefii de maşină trebuie să cerceteze spaţiul
corespunzător orelor de la 11 la 3. Ora 12 este în faţă şi pe centrul vehiculului;
b) trăgătorii la mitraliera amplasată în turela vehiculului, în special cei care fac parte din
forţele de securitate sau de escortă, cercetează circular spaţiul/3600;
c) ariergarda trebuie să pună accent pe monitorizarea zonei situate înapoia convoiului;
d) trebuie luate toate măsurile posibile pentru a acoperi sau masca toată încărcătura
transportată;
e) în scopul păstrării disciplinei convoiului, comandantul acestuia trebuie să se asigure că
s-a realizat şi se păstrează intervalul dintre vehicule pe durata deplasării.
(4) Obstacolele – convoaiele pot întâlni diverse obstacole amplasate pe drum, inclusiv
vehicule militare scoase din funcţiune/distruse. Adversarul va utiliza în mod frecvent obstacole
amplasate pe drum, în scopul canalizării convoiului spre o zonă în care este realizată o ambuscadă
şi/sau un atac IED. Ori de câte ori pe drum apare un obstacol, personalul convoiului trebuie să
presupună că este o ambuscadă.
(5) Ambuscada – comandantul convoiului trebuie să primească imediat rapoartele legate de
o ambuscadă sau de o posibilă ambuscadă. Astfel:
a) când a intrat într-o ambuscadă convoiul trebuie să se menţină în mişcare ori să
întreprindă acţiunile defensive necesare – atunci când este forţat să se oprească, când este atacat
prin foc de lunetişti, prin tragere indirectă, din aer sau cu mijloace CBRN. Atacul asupra convoiului
poate fi declanşat de un IED, de un insurgent care aruncă cu pietre asupra convoiului pentru a atrage
atenţia trăgătorului la mitralieră, sau prin foc executat cu armamentul uşor de infanterie;
b) indiferent de situaţie convoiul trebuie să încerce să-şi mărească viteza, să deschidă foc
cu armamentul din dotare şi să nu se oprească decât dacă este forţat sau unul dintre vehiculele
convoiului este scos din funcţiune. Vehiculele aflate în spatele coloanei care nu au intrat încă în
zona de nimicire vor accelera şi vor tranzita zona, cu excepţia situaţiilor în care sunt forţate să se
oprească. Dacă un vehicul este scos din funcţiune, atunci întreg convoiul se va opri dincolo de zona
de nimicire;
c) vehiculele care răspund de protecţia convoiului, care sunt prinse în zona de nimicire,
trebuie să se amplaseze între inamic şi vehiculele protejate. Ele trebuie să riposteze cu foc, până
când este eliminată ameninţarea sau până când toate celelalte vehicule şi persoane au părăsit zona
de nimicire şi în acel moment îşi reocupă poziţia iniţială în cadrul convoiului. Vehiculele
NESECRET
V-53
NESECRET
responsabile cu protecţia convoiului care trebuie să angajeze inamicul aflat în zona de nimicire nu
trebuie, sub nici o formă, să blocheze drumul.
(6) Alte detalii privind reacţia la o ambuscadă sunt prezentate în anexa nr. 24 din F.T./I.-3
Manualul pentru luptă al companiei de infanterie, Bucureşti, 2013.
(7) Dispozitive explozive improvizate/IED – convoiul va reacţiona la IED suspecte sau
care au explodat, efectuând manevre pentru a evita efectele distructive ale acestora. Mai multe
detalii privind reacţia la apariţia unui IED sunt prezentate în anexa nr. 25 din F.T./I.-3 Manualul
pentru luptă al companiei de infanterie, Bucureşti, 2013. Informaţiile referitoare la un posibil IED
trebuie să fie trimise imediat către elementele din eşalonul doi al convoiului, cât şi către eşalonul
superior. Victimele cauzate de explozia unui IED trebuie să fie evacuate imediat, în vederea
acordării de tratamente medicale de specialitate. Explozia unui IED declanşează în mod frecvent o
ambuscadă, şi din această cauză întreg personalul convoiului trebuie să se aştepte la o ambuscadă
imediat după explozia unui IED. IED pot fi clasificate în 3 mari categorii:
a) statice: PPIED/IED cu declanşator tip placă de presiune/Pressure plate IED, RCIED/
IED declanşat prin telecomandă/Remote Control IED, CWIED/IED declanşat prin cablu /Command
Wire IED;
b) VBIED/ Vehicle Borne IED /dispozitiv exploziv improvizat montat pe un vehicul;
c) PBIED/ Person Borne IED/dispozitiv exploziv improvizat purtat de o persoană.
05144. – Solicitarea de sprijin – dacă convoiul nu dispune de suficiente forţe şi mijloace
pentru a elimina sau contracara ameninţarea, el va trebui imediat să solicite sprijin. Apelul se va
efectua în conformitate cu ordinul de operaţii şi procedurile de operare în vigoare în acel moment.
05145. – (1) Consolidarea şi reorganizarea reprezintă etape critice ale oricărei operaţii
combatante şi din această cauză ele trebuie să fie puse în aplicare imediat după stabilirea contactului
cu inamicul. După ruperea contactului, convoiul trebuie să se deplaseze, într-o manieră organizată,
către cel mai apropiat punct de adunare/PA/rally point, pentru a realiza consolidarea şi
reorganizarea. Aceste acţiuni, ca şi celelalte, trebuie să fie repetate înainte de plecarea din SP.
(2) Unul dintre elementele cheie ale etapei de consolidare şi reorganizare îl reprezintă
acordarea primului ajutor medical şi evacuarea cât mai rapidă a răniţilor. Imediat după ce militarii
convoiului au restabilit securitatea forţelor, prioritatea comandantului convoiului devine acordarea
îngrijirilor medicale şi evacuarea răniţilor. Un alt element important constă în recuperarea
vehiculelor, evaluarea daunelor suferite pe timpul luptei şi realizarea reparaţiilor necesare.
05146. – (1) Activităţile ulterioare finalizării misiunii permit personalului convoiului să se
recupereze rapid, în vederea executării unei noi misiuni sau în vederea înapoierii la punctul iniţial
de plecare, în acelaşi timp oferă informaţii preţioase personalului care participă la operaţii tactice.
Una dintre tacticile utilizate frecvent de inamic constă în executarea unui atac cu aruncătoarele
NESECRET
V-54
NESECRET
asupra unui convoi care soseşte. Unitatea gazdă poate oferi sprijin convoiului sosit la destinaţia
finală. Ca un minim comandantul convoiului trebuie să fie pregătit să întărească securitatea odată
ajuns la destinaţie. Responsabilitatea finală legată de asigurarea securităţii îi revine comandantului
convoiului până când vehiculele sunt parcate, în siguranţă, în interiorul bazei.
(2) Responsabilităţile, individuale şi ale echipajelor, după finalizarea deplasării sunt
asemănătoare cu cele avute pe durata pregătirii misiunii şi includ: numărarea şi verificarea
echipamentelor, executarea verificărilor şi lucrărilor de întreţinere a vehiculelor şi a echipamentelor.
Responsabilităţile comandanţilor de grupuri includ realizarea analizei post acţiune/After Action
Reviews/AAR; responsabilităţile eşaloanelor superioare includ diseminarea informaţiilor obţinute în
urma analizei desfăşurate după finalizarea misiunii.
05147. – (1) Prin desfăşurarea corectă a activităţilor după finalizarea misiunii, echipajele
care au făcut parte din convoi, se pot recupera cu rapiditate pentru a participa la o nouă misiune şi în
acelaşi timp pot oferi informaţii esenţiale altor militari care desfăşoară acelaşi gen de misiuni;
eşaloanele superioare obţin imaginea de ansamblu a ameninţării inamice. Aceasta include acţiunile
desfăşurate şi concluziile trase în urma executării unei acţiuni de însoţire convoi şi procedurile de
evaluare necesare identificării lecţiilor învăţate pe durata desfăşurării acesteia.
(2) Concluziile finale trase în urma desfăşurării unei operaţii în convoi sunt esenţiale
pentru a asigura:
a) refacerea personalului participant la acţiune, a vehiculelor şi echipamentelor, pentru a
ajunge la starea de dinainte de îndeplinire a misiunii;
b) realizarea corectă a analizei post acţiune, în scopul dezvoltării unor proceduri în convoi
mult mai eficiente.
05148. – Acţiunile ulterioare desfăşurării unei acţiuni în convoi – comandanţii de la toate
eşaloanele culeg informaţii referitoare la situaţia în care se află personalul, vehiculele şi
echipamentele militare, în scopul completării raportului de misiune, în conformitate cu SOP-urile
unităţii. Comandanţii trebuie să verifice starea în care se află echipamentele şi trebuie să raporteze
orice situaţie care impune realizarea unei operaţii de mentenanţă neplanificată la vehiculele,
echipamentele militare sau sistemele de armament implicate în misiune, la terminarea acesteia.
Activităţile de mentenanţă pot include:
a) mentenanţa dispozitivelor de vedere pe timp de noapte ale sistemelor de armament;
b) repararea şi curăţirea echipamentului, individual şi al tehnicii;
NESECRET
V-55
NESECRET
c) alimentarea vehiculelor pentru a putea participa la o nouă misiune sau pentru călătoria
de întoarcere;
d) verificarea închiderii corecte a tuturor canalelor de comunicaţii şi de contracarare a
ameninţării IED.
05149. – (1) Analiza/evaluarea post acţiune/After Action Reviews/Assessment/AAR se
execută în scopul de a analiza întreaga acţiune, împreună cu etapele acesteia şi funcţiile
operaţionale, accentul punându-se pe existenţa legăturilor strânse între etapa de planificare şi
execuţie pentru:
a) identificarea proceselor/etapelor/ acţiunilor care trebuie să fie modificate /îmbunătăţite;
b) sugerarea modificărilor necesare pentru rezolvarea problemelor identificate;
c) adoptarea măsurilor necesare, de către eşaloanele în drept, prin implementarea acestora
în cadrul reglementărilor/ instrucţiunilor/ manualelor militare naţionale.
(2) AAR informală va oferi imediat un feedback către militari, comandanţi şi unităţi –
acesta va include acţiunile realizate, îmbunătăţirile care se pot aduce, importanţa rolului jucat de
aceştia în îndeplinirea misiunii unităţii.
(3) AAR formală oferă posibilitatea liderului de a revizui punctele cheie şi problemele
principale identificate pe durata desfăşurării acţiunii, accentuând procesul de învăţare care are loc
pe timpul discuţiei. Analiza post acţiune formală se desfăşoară la nivel companie.
05150. – (1) Instructajul realizat la încheierea misiunii, de către statele majore ale
eşaloanelor superioare /Post Operations Mission Brief - Higher Headquarters. Comandantul
convoiului şi locţiitorul acestuia trebuie să compare informaţiile obţinute în urma desfăşurării AAR
la nivel convoi. Prin această procedură sunt colectate toate informaţii primite de la membrii
convoiului, din perspectiva acestora.
(2) Prezentăm în continuare câteva puncte care pot fi incluse:
a) mărimea şi compunerea convoiului;
b) amplasarea punctelor din care se ridică încărcătura precum şi a celor în care se predă
încărcătura;
c) informaţii legate de itinerar: de la SP la RP; rutele de aprovizionare de bază/de rezervă;
d) observaţiile legate de teren care se referă la rută;
e) observarea inamică şi atitudinea populaţiei locale;
f) corecţii ale hărţilor;
g) probleme legate de organizarea părţii frontale şi/sau a părţii din spate a convoiului;
h) activităţi neobişnuite observate sau zone periculoase întâlnite;
i) probleme legate de mentenanţă şi securitate.
NESECRET
V-56
NESECRET
CAPITOLUL VI
Patrularea
SECŢIUNEA 1
Tipurile şi organizarea patrulelor
1. Generalităţi
0604. – După scopul misiunilor pe care le îndeplinesc, patrulele sunt de mai multe tipuri:
NESECRET
VI-1
NESECRET
a) patrula de recunoaştere – culege şi colectează informaţii despre inamic, teren sau despre
amândouă, într-un punct, zonă sau itinerar, necesare pentru executarea unor misiuni de luptă de
către forţele proprii;
b) patrula de securitate – asigură securitatea unei unităţi/grupări de forţe din faţă, flancuri
sau spate pentru a descoperi la timp o eventuală acţiune inamică şi se poate realiza prin ocuparea
succesivă de posturi de observare şi poziţii de luptă, organizarea de ambuscade şi atacuri de scurtă
durată, ocuparea unor forme de teren importante sau izolarea unor astfel de terenuri, cercetarea
succesivă a itinerarelor şi obiectivelor etc.;
c) patrula de legătură – asigură legătura şi securitatea între două unităţi/grupări de forţe în
intervalul dintre acestea;
d) patrula de luptă – atacă unităţile inamice pentru capturarea de personal, echipament sau
distruge obiective importante ale acestuia.
0605. – Comandantul plutonului decide elementele şi echipele patrulei, armamentul şi
echipamentul necesar şi selectează militarii ce vor constitui aceste elemente. Atunci când plutonul
se constituie în patrulă de luptă, se păstrează, pe cât posibil, organizarea şi lanţul de comandă, pe
grupe organice.
0606. – (1) Patrula de recunoaştere a unei zone, are în compunere elemente de
recunoaştere şi de securitate. Fiecare element îşi asigură propria siguranţă şi poate fi organizat în
echipele necesare pentru îndeplinirea scopului misiunii, conform figurii nr. 6.1.1.
PATRULĂ DE
RECUNOAŞTERE A UNEI
ZONE
(2) Elementele patrulei de recunoaştere sunt organizate într-un număr variabil de echipe de
recunoaştere şi siguranţă, de securitate, în funcţie de analiza factorilor MIFT-TC. Echipele de
recunoaştere şi siguranţă culeg şi transmit informaţiile, îşi asigură securitatea proprie pe timpul
misiunii. Elementele de securitate sunt organizate pe mai multe echipe de securitate, conform cu
figura nr. 6.1.2 şi au ca misiune de bază protecţia bazei de patrulare.
NESECRET
VI-2
NESECRET
PATRULĂ
DE SECURITATE
ELEMENTE DE
COMANDA RECUNOAŞTERE ELEMENTE
PATRULEI ŞI SIGURANŢĂ LUPTĂTOARE
NEMIJLOCITĂ
PATRULA DE
LUPTĂ
ELEMENTE
ELEMENTE ELEMENTE
COMANDA DE SECURITATE
DE ASALT DE SPRIJIN
(2) Elementele patrulei de luptă, prezentate în figura nr. 6.1.6, sunt organizate în echipele
necesare pentru sarcini diferite – asalt, securitate, sprijin şi misiuni speciale.
(3) Se organizează un număr variabil de echipe de asalt când situaţia o impune, de exemplu
atunci când obiectivul urmează să fie asaltat din mai multe direcţii.
(4) Echipa de genişti/ distrugeri/ artificieri este organizată pentru sarcini care implică
NESECRET
VI-5
NESECRET
planificarea şi executarea distrugerii obstacolelor şi a echipamentului/armamentului inamicului.
(5) Echipele de securitate sunt organizate în funcţie de situaţia concretă, în scopul
asigurării sau izolării zonei obiectivului.
(6) Două sau mai multe echipe de sprijin sunt organizate când armamentul elementului de
sprijin nu poate fi direct controlat de comandantul elementului de sprijin.
(7) Echipele pentru misiuni speciale pot fi organizate pentru sarcini ce implică, de
exemplu: căutarea şi colectarea informaţiilor/echipamentelor care ar putea servi ca date de
cercetare; capturarea, luarea în evidenţă şi evacuarea prizonierilor de război, identificarea, tratarea,
adunarea şi evacuarea răniţilor.
0610. – Detaliile referitoare la organizarea şi pregătirea patrulei se regăsesc în capitolul VI
Patrularea, secţiunea a 2-a Organizarea şi pregătirea patrulei din F.T./I.-7, Manualul pentru luptă al
grupei de infanterie, Făgăraş 2006.
3. Baza patrulei
0611. – (1) Baza patrulei este o poziţie/zonă stabilită, în care patrula staţionează pentru o
perioadă mai lungă de timp. În situaţia în care patrula trebuie să staţioneze o perioadă mai lungă de
timp într-un loc neprotejat de forţele proprii, aceasta îşi ia măsuri de securitate active şi pasive.
(2) Perioada de timp în care baza este ocupată de patrulă depinde de necesitatea securităţii
şi mascării acţiunii de luptă. Baza patrulei se ocupă doar atât cât timp este necesar, dar nu mai mult
de 24 ore, excepţie făcând urgenţele.
(3) Subunitatea foloseşte aceeaşi bază o singură dată.
SECŢIUNEA a 2-a
Tactici şi tehnici de operare a patrulelor
0612. – (1) Plutonul de infanterie când acţionează ca patrulă, pentru îndeplinirea sarcinilor
primite, întrebuinţează diverse TTP de atac - Capitolul III, de apărare – Capitolul IV şi a celor
aparţinând acţiunilor intermediare - Capitolul V. În majoritatea situaţiilor acestea sunt adoptate în
grabă, fără o planificare prealabilă, datorită factorilor neprevăzuţi care se manifestă permanent în
zona de operaţii a patrulelor.
(2) În afara acestor TTP de atac, de apărare şi intermediare, plutonul de infanterie ca
patrulă de luptă, patrulă de securitate sau patrulă de legătură utilizează alte tipuri de acţiuni, care, de
regulă, sunt foarte bine planificate, cum ar fi:
a) ambuscada;
NESECRET
VI-6
NESECRET
b) incursiunea;
c) raidul;
d) capcana.
1. Ambuscada
0613. – (1) Ambuscada este un atac surpriză dintr-o poziţie mascată asupra unui obiectiv în
mişcare sau staţionat temporar. Ambuscadele împotriva blindatelor se execută atunci când se
urmăreşte distrugerea forţelor blindate sau mecanizate ale inamicului. O variantă de ambuscadă este
prezentată în anexa nr. 13.
(2) Ambuscadele se pot clasifica astfel:
a) după timpul avut la dispoziţie pentru planificare: planificate din timp sau în grabă;
b) după mărimea suprafeţei unde are loc: tip zonă sau punct, figura nr. 6.2.1;
c) după formă: liniare sau în formă de „L”, „V”, etc.
NESECRET
VI-7
NESECRET
f) sincronizarea acţiunilor tuturor elementelor plutonului pentru a realiza surprinderea;
g) comandantul de pluton va organiza plutonul în element de asalt, element de sprijin şi
element de securitate, iar valoarea acestora va depinde de valoarea elementelor inamicului asupra
căruia se execută ambuscada.
0615. – Dispozitivele – comandantul ia în considerare, când planifică o ambuscadă,
dispozitivele liniar sau în formă de „L”.
0616. – (1) Dispozitivul liniar - la adoptarea dispozitivului liniar elementele de asalt şi
sprijin se dispun paralel cu itinerarul de deplasare al inamicului; aceasta poziţionează ambele
elemente de-a lungul zonei de distrugere şi distruge inamicul prin focul executat în flancuri, figura
nr. 6.2.2. Se adoptă în situaţia în care ţinta/inamicul se deplasează comasat. O ţintă dispersată nu
poate fi angajată eficace cu foc deoarece depăşeşte lungimea zonei de distrugere. Acesta reprezintă
un dezavantaj al dispozitivului de luptă liniar.
(2) Utilizarea dispozitivului liniar este avantajoasă în teren mai greu accesibil care nu
permite executarea de manevre de către inamic sau în teren deschis atunci când unul din flancuri
este închis de un obstacol - natural / câmp de mine.
(3) Câmpul de mine/explozibilul se plantează între elementele de asalt şi sprijin şi zona de
distrugere pentru protecţia subunităţii la încercarea inamicului de a ieşi din ambuscadă. Obstacolul
trebuie prevăzut cu culoare de trecere pentru executarea asaltului asupra forţelor inamicului.
(4) Un alt avantaj al utilizării acestui dispozitiv constă în uşurinţa cu care se pot conduce
subunităţile chiar şi în condiţii de vizibilitate redusă.
NESECRET
VI-8
NESECRET
0617. – Dispozitivul în formă de „L”. Într-o ambuscadă în formă de „L” elementele de
asalt se pot afla pe latura mare a L-ului, paralel cu direcţia de avansare a inamicului de-a lungul
zonei de distrugere iar elementul de sprijin se dispune pe latura mică a L-ului în unghi drept faţă de
elementul de asalt. Această poziţionare asigură flancarea inamicului. Se poate executa la cotitura
unei poteci, drum sau apă curgătoare; nu se execută atunci când latura mică a literei „L” este
străbătută de un drum sau potecă. O variantă de ambuscadă în formă de „L” este prezentată în figura
6.2.3.
0618. – (1) Dispozitivul în formă de „V” - elementul de asalt se dispune pe ambele laturi
ale direcţiei de înaintare a inamicului astfel încât să formeze un „V”. La adoptarea acestui dispozitiv
se vor lua măsuri suplimentare de evitare a fratricidului. Această poziţionare asigură posibilitatea
executării focului de anfiladă şi încrucişat asupra inamicului. O variantă de ambuscadă în formă de
„V” este prezentată în figura 6.2.4.
(2) Atunci când ambuscada se organizează pe un spaţiu relativ îngust, cu adoptarea acestui
dispozitiv, ordinul de atac se dă în momentul în care avangarda inamicului se apropie de vârful
dispozitivului în formă de „V”. Elementele amplasate pe laturile dispozitivului execută foc de la
mică distanţă. În acest tip de teren probabilitatea producerii fratricidului este mult mai mare decât în
teren deschis.
(3) Dezavantajele adoptării acestui dispozitiv constau în:
a) exercitarea controlului se face cu dificultate datorită distanţei mari dintre elementele de
dispozitiv;
NESECRET
VI-9
NESECRET
b) existenţa unui număr redus de locaţii favorabile adoptării acestui dispozitiv.
(4) Avantajul adoptării acestui dispozitiv constă în faptul că forţele inamicului se află
aproape în întregime în zona de distrugere la momentul declanşării atacului.
NESECRET
VI-10
NESECRET
f) declanşarea atacului când majoritatea forţelor inamice intră în zona de distrugere; dacă
inamicul descoperă un luptător, acesta din urmă iniţiază ambuscada, executând foc cu armamentul
individual şi alertând plutonul strigând: „Inamic din dreapta/stânga/faţă”;
g) consumul şi distribuţia focului - ordonă încetarea focului când forţele inamicului sunt
distruse sau încetează a mai riposta, conduce elementul de asalt în zona de distrugere şi execută o
cercetare a militarilor inamici; toţi ceilalţi militari rămân pe poziţiile lor pentru a face siguranţa;
h) revenirea elementelor de securitate în cadrul plutonului după ce elementul de asalt a
curăţat zona de distrugere;
i) retragerea din zona ambuscadei pe un itinerar mascat şi care asigură protecţie;
întoarcerea în punctul de adunare la obiectiv/ Objective rally point/PAO, strângerea şi apoi
transmiterea informaţiilor, reorganizarea dacă este necesară.
0621. – (1) Ambuscada pregătită din timp. O ambuscadă pregătită din timp se organizează
împotriva unui anumit obiectiv, într-o anumită poziţie în teren.
(2) Pentru a planifica o ambuscadă pregătită din timp, comandantul are nevoie de
următoarele informaţii:
a) mărimea şi compunerea subunităţii inamice vizate;
b) armamentul şi echipamentul disponibil al inamicului;
c) itinerarul şi direcţia de deplasare a inamicului;
d) orele la care subunitatea vizată va ajunge sau va trece prin punctele stabilite de pe
itinerar.
0622. – (1) Ambuscada punct. În ambuscada punct militarii se desfăşoară pentru a lovi
inamicul într-un singur punct.
(2) Atunci când urmăreşte să planifice o ambuscadă punct pregătită din timp, comandantul
de pluton trebuie să ia în calcul următoarele:
a) echipele de securitate şi/sau observare trebuie poziţionate primele; elementul de sprijin
va ocupa poziţia după ce elementul de asalt părăseşte baza de plecare şi trebuie să facă siguranţa
circulară a elementului de asalt în timp ce acesta se deplasează pentru ocuparea poziţiei;
b) comandantul de pluton conduce elementul de asalt - el trebuie să verifice fiecare militar,
după ce aceştia şi-au stabilit poziţia de asalt, şi să semnalizeze echipei de securitate şi/sau observare să
se alăture elementului de asalt dacă sunt într-o locaţie îndepărtată faţă de zona de executare a asaltului.
(3) Activităţile elementului de asalt sunt:
a) identificarea sectoarelor de tragere după cum au fost indicate de comandantul de pluton;
amplasarea beţelor limitatoare ale sectoarelor de tragere;
b) amplasarea minelor antiblindate sau altor explozivi în zonele descoperite din zona de
distrugere;
NESECRET
VI-11
NESECRET
c) mascarea poziţiilor;
d) dezasigurarea armelor - aceasta creează un zgomot metalic care poate compromite
ambuscada, dacă luptătorii aşteaptă până ce inamicul intră în zona de distrugere, acesta trebuie să
fie ultimul lucru pe care toţi militarii trebuie să-l facă înainte de a trece la iniţierea ambuscadei.
(4) Activităţile elementului de sprijin sunt:
a) identificarea sectoarelor de foc pentru fiecare categorie de armament, în special al
mitralierelor; amplasarea limitatoarelor de sector pentru a preveni lovirea elementului de asalt într-o
ambuscadă în formă de „L”;
b) amplasarea minelor antiblindate şi a altor dispozitive de protecţie;
c) camuflarea poziţiilor.
(5) Activităţile elementului de securitate sunt:
a) identificarea sectoarelor de foc pentru întreg armamentul; amplasarea beţelor limitatoare
ale sectoarelor de tragere;
b) amplasarea minelor antiblindate şi a altor dispozitive de protecţie;
c) camuflarea poziţiilor;
d) securizarea PAO;
e) securizarea itinerariului de deplasare către PAO potrivit ordinelor primite.
(6) Comandantul de pluton ordonă elementului de securitate să-i transmită raportul
SALUTE în momentul în care inamicul se apropie de zona de distrugere, precum şi alte informaţii
legate de alte forţe ale inamicului care urmează avangarda acestuia.
0623. – Comandantul de pluton trebuie să determine mărimea elementului ce poate fi
atacat de forţele sale. El trebuie să lase să treacă subunităţile de valoare prea mare; acesta trebuie să
raporteze comandantului eşalonului superior despre subunităţile care au trecut prin ambuscadă fără
a fi angajate în luptă.
0624. – (1) Comandantul de pluton iniţiază ambuscada iar pentru asta poate folosi o mină
cu comandă de la distanţă. El trebuie să planifice, de asemenea, o metodă de rezervă pentru cazul în
care nu reuşeşte iniţierea ambuscadei prin metoda de bază.
(2) Militarii trebuie să aibă modalităţi de angajare a inamicului în zona de distrugere pe
timpul perioadelor de vizibilitate redusă. Dacă se impune declanşarea ambuscadei utilizarea
trasoarelor trebuie ponderată având în vedere că pot ajuta inamicul să descopere poziţiile de tragere.
0625. – (1) Elementul de asalt trebuie să fie pregătit să străbată zona de distrugere folosind
tehnicile individule de deplasare în cazul în care întâmpină rezistenţă odată cu începerea căutării;
altfel elementul care străbate zona de distrugere îşi asigură siguranţa.
(2) În zona de distrugere, se mai execută următoarele activităţi:
NESECRET
VI-12
NESECRET
a) adunarea prizonierilor, mutarea acestora în afara zonei de distrugere, înainte de
cercetarea cadavrelor;
b) stabilirea unei zone de adunare a răniţilor, zonă care să ofere mascare, dar care să
permită să fie găsiţi cu uşurinţă de către subunităţile lor;
c) căutarea dintr-o parte în alta şi marcarea cadavrelor ce au fost cercetate;
d) folosirea tehnicii de cercetare în doi militari.
0626. – (1) În timp ce echipa de cercetare/percheziţionare se apropie de un militar mort, un
luptător asigură zona, în timp ce celălalt percheziţionează.
(2) La început îndepărtează arma de cadavru, apoi întoarce cadavrul aşezându-se peste
acesta şi când primeşte semnalul de la militarul care asigură - care este poziţionat la capul
cadavrului - că poate continua, cel care percheziţionează roteşte corpul militarului mort peste al lui.
Aceasta se execută pentru a asigura protecţia în cazul în care militarul inamic are o grenadă cu cuiul
scos sub el.
0627. – (1) Cei care execută percheziţia execută un control amănunţit asupra militarului
mort ridicând toate documentele şi echipamentul lui – grade, insigna subunităţii, arma, muniţia etc.
(2) Aceştia notează dacă inamicul are o tunsoare recentă sau neîngrijită şi starea uniformei
şi a bocancilor, frecvenţa radio şi hărţile.
(3) Odată ce corpul a fost percheziţionat în întregime, echipa de percheziţie îşi va continua
activitatea în acelaşi fel până ce personalul inamic din zona de distrugere este percheziţionat.
Corpurile inamicilor vor fi marcate pentru a se evita executarea unei noi percheziţii – de exemplu,
cu braţele încrucişate pe piept.
(4) Se execută apoi identificarea, colectarea şi pregătirea pentru transport a echipamentului
ce se va constitui în captură.
(5) Se identifică şi colectează echipamentul rămas pentru a fi distrus, echipa de genişti/
artificieri/distrugeri pregăteşte explozibilul şi aşteaptă semnalul de iniţiere; aceasta este de obicei, ultima
activitate executată înainte de părăsirea obiectivului şi poate anunţa elementele de securitate pentru a se
întoarce în PAO.
(6) Se trece la îngrijirea răniţilor proprii şi a inamici, dacă permite timpul.
0628. – (1) Elementele de securitate ale flancurilor pot amplasa mine după ce ambuscada a
fost declanşată, în cazul în care există informaţii certe asupra faptului că inamicul are în dotare
blindate care se pot deplasa rapid în sprijinul trupelor prinse în ambuscadă.
(2) Dacă o echipă de securitate de flanc ia contact cu inamicul, duce lupta cât se impune,
fără însă a o angaja decisiv; aceasta foloseşte un semnal dinainte stabilit pentru a anunţa
comandantul de pluton că a rupt lupta.
NESECRET
VI-13
NESECRET
(3) Comandantul de pluton poate ordona ca o parte din elementul de sprijin să sprijine
echipa de securitate pentru ruperea luptei.
0629. – (1) Comandantul planifică retragerea plutonului din zona ambuscadei, astfel:
a) elementele se retrag, în mod normal, în ordinea inversă în care şi-au ocupat poziţiile, dar
se pot retrage şi la început în baza de plecare, apoi în PAO, în funcţie de distanţa dintre elemente;
b) elementul de securitate din PAO trebuie alertat pentru a sprijini întoarcerea plutonului în
PAO; acesta asigură securitatea PAO-ului în timpul în care plutonul se pregăteşte să plece.
(2) Activităţile la înapoierea în PAO sunt numărarea personalului şi a echipamentului,
recuperarea răniţilor şi a altor materiale lăsate în PAO pe timpul ducerii ambuscadei.
0630. – (1) Ambuscada zonă. Într-o ambuscadă zonă, militarii execută două sau mai multe
ambuscade punct legate între ele. Plutonul poate executa ambuscada zonă potrivit planului pentru ofensivă
sau apărare al companiei sau poate executa o ambuscadă punct ca parte a ambuscadei zonă organizată de
companie. Plutonul este eşalonul cel mai mic la care se poate organiza ambuscada zonă.
(2) Comandantul de pluton ia în calcul următoarele aspecte, atunci când planifică o
ambuscadă zonă pregătită din timp:
a) poate organiza ambuscada zonă acolo unde deplasarea inamicului este restricţionată de o
potecă sau de o apă curgătoare, figura nr.6.2.5.;
NESECRET
VI-14
NESECRET
b) comandantul de pluton trebuie să stabilească o zonă de ambuscadă principală;
zonele/poziţiile secundare se stabilesc de-a lungul celei mai probabile căi de apropriere sau de
retragere a inamicului în şi din zona principală de ambuscadă.
0631. – (1) Comandantul plutonului trebuie să stabilească cea mai bună amplasare a
mitralierelor. În mod normal, acesta le poziţionează împreună cu elementul de sprijin al zonei
principale de ambuscadă.
(2) Grupele însărcinate cu ambuscadele periferice/secundare declanşează atacul după ce
ambuscada din zona principală a fost declanşată, apoi, acestea angajează lupta pentru a interzice
ieşirea inamicului din ambuscada principală, pentru a nu putea primi întăriri sau pentru izolarea
zonei de distrugere a ambuscadei din zona principală, figura nr. 6.2.6.
Figura nr. 6.2.6. – Utilizarea ambuscadelor din zonele secundare pentru izolarea zonei de distrugere
a ambuscadei din zona principală
NESECRET
VI-15
NESECRET
NESECRET
VI-16
NESECRET
metoda preferată este folosirea unei mine comandate de la distanţă amplasată în zona de distrugere;
f) echipa de distrugere blindate urmează să distrugă, dacă este posibil, primul şi ultimul
blindat/vehicul din coloană iar celelalte arme vor deschide focul după ce ambuscada a început; dacă
zona de distrugere este în limitele bătăii eficace a armelor antiblindate fiecare militar va executa foc
în timpul ambuscadei.
(3) Comandantul de pluton trebuie să ia în considerare prezenţa forţelor debarcate ale
inamicului aflate în marş, pe jos, precum şi modul cum vor influenţa acestea succesul ambuscadei.
Opţiunile comandantului de pluton sunt:
a) declanşarea atacului aşa cum s-a stabilit;
b) retragerea fără declanşarea atacului;
c) iniţierea atacului fără executarea focului cu armamentul antiblindate.
(4) Din cauza vitezei cu care alte forţe blindate pot sprijini/întări forţele prinse în
ambuscadă, comandantul trebuie să planifice ca angajarea luptei să fie scurtă iar retragerea rapidă;
plutonul nu va curăţa zona de distrugere ca în alte ambuscade.
0633. – (1) Ieşirea din ambuscadă. Pentru prevenirea intrării forţelor proprii în ambuscadă
se organizează puncte de supraveghere a deplasării în zone predominante din teren, puncte de
control/Check Point/CP. Aceste puncte pot fi folosite şi pentru înregistrarea ţintelor, pentru
ajustarea focului sau ca referinţă pentru locul de staţie.
(2) La fel ca şi forţele proprii, inamicul pregăteşte ambuscade, pe care cercetarea proprie să
nu le poată descoperi. În aceste condiţii este posibil ca şi subunităţile de valoare pluton de infanterie
să intre în ambuscadă. Cercetarea/siguranţa proprie trebuie să descopere aceste ambuscade.
0634. – (1) În situaţia când plutonul a intrat într-o ambuscadă acţiunea acestuia trebuie să
fie impetuoasă pe direcţii şi spre flancuri pentru a evita pe cât posibil încercuirea forţelor proprii.
Comandantul de pluton determină natura şi valoarea inamicului, forma de dispunere a forţelor în
ambuscadă, precum şi intenţiile acestuia, face aprecieri asupra direcţiei de acţiune celei mai
favorabile pentru forţele proprii, pentru a nu permite închiderea încercuirii.
(2) Dacă încercuirea s-a produs, plutonul se adăposteşte, organizează şi duce lupta în
încercuire până când se creează condiţiile favorabile pentru ieşirea din încercuire. Ieşirea din
încercuire se poate face în mod independent sau cu sprijinul eşalonului superior şi constă în
sprijinul prin foc sau în acţiuni duse de către forţele din exteriorul încercuirii, în strânsă cooperare
cu cele încercuite. Executarea uneia sau alteia din cele două variante depinde de valoarea şi
capacitatea de luptă a forţelor inamicului.
0635. – (1) Ruperea luptei şi retragerea se execută:
a) spre înapoi, dacă inamicul nu a reuşit să închidă ambuscada şi există posibilitatea
schimbării direcţiei de deplasare, fără mărirea timpului de expunere al subunităţii la focul inamicului;
NESECRET
VI-17
NESECRET
b) lateral, dacă terenul permite acest lucru şi dacă s-a descoperit latura neocupată de
inamic;
c) spre înainte, când celelalte două variante nu sunt posibile, iar dispunerea forţelor
inamicului în ambuscadă permite acest lucru.
(2) Când nu este posibil să se folosească avantajele oferite de teren, se recomandă
dispersarea subunităţii sau retragerea pe mai multe direcţii şi regruparea într-un punct/raion dinainte
stabilit. Este necesar ca retragerea sub presiunea inamicului să nu se facă spre raionul de regrupare.
În toate situaţiile, armamentul principal trebuie să ocupe poziţii de tragere şi să asigure retragerea
celorlalte forţe.
2. Incursiunea
0636. – (1) Incursiunea se organizează, de regulă, pentru distrugerea sau capturarea unor
forţe şi mijloace ale inamicului, precum şi pentru producerea de panică în rândurile acestuia. O
variantă de incursiune este prezentată în anexa nr. 14.
(2) Incursiunea se execută în toate acţiunile, pe timp de noapte sau în alte condiţii de
vizibilitate redusă.
(3) Scopul incursiunii este de a distruge subunităţi, puncte de comandă, centre de
transmisiuni, instalaţii de rachete sau de radio-locaţie şi radio-navigaţie, noduri de comunicaţii,
depozite, posturi de pază şi îndrumare a circulaţiei, a descoperi noi obiective existente în depozitul
inamicului, precum şi a captura documente, tehnică de luptă şi prizonieri.
0637. – (1) Incursiunea se execută, de regulă, prin surprindere, noaptea sau în alte condiţii
de vizibilitate redusă, fără pregătire de foc.
(2) Plutonul care execută incursiunea se fracţionează, de regulă, astfel: echipa de atac şi
captură; echipa de siguranţă sau sprijin prin foc şi echipa de înlăturare a barajelor.
(3) Deplasarea până la obiectiv şi înapoierea în dispozitivul propriu după îndeplinirea
misiunii se execută, de regulă, pe jos luându-se măsuri pentru păstrarea secretului acţiunii şi
evitarea descoperirii.
0638. – (1) Pentru pregătirea incursiuni sunt necesare 2-3 ore de lumină, în vederea
precizării misiunilor. După ajungerea plutonului pe locul de unde va pleca în misiune, personalul
acestuia studiază terenul în care va acţiona, memorează caracteristicile acestuia şi dispozitivul
inamicului, după care, comandantul de pluton le precizează misiunile şi modul de acţiune.
(2) Plutonul se pregăteşte, de regulă, la macheta terenului, iar când se dispune de timp, pe
un teren asemănător cu cel pe care se va executa incursiunea.
0639. – (1) Succesiunea desfăşurării incursiunii cuprinde:
NESECRET
VI-18
NESECRET
a) cercetarea prealabilă a obiectivului;
b) stabilirea planului de acţiune;
c) executarea de exerciţii pe un teren asemănător sau la macheta terenului;
d) infiltrarea în dispozitivul inamicului;
e) apropierea plutonului de obiectiv şi ocuparea poziţiei de plecare;
f) îndeplinirea misiunii;
g) deplasarea pe itinerarul ordonat;
h) reîntoarcerea în dispozitivul forţelor proprii după îndeplinirea misiunii.
(2) Plecarea în incursiune se execută, după căderea întunericului, pe itinerarul stabilit,
luându-se măsuri de cercetare şi siguranţă apropiată, în ordinea - echipa de înlăturare a barajelor,
echipa de siguranţă-sprijin prin foc şi echipa de atac şi captură.
(3) Echipa de înlăturare a barajelor execută culoarul prin barajele inamicului şi
neutralizează mijloacele de semnalizare, avertizare şi alarmare, apoi se dispune pentru paza
acestuia, asigurând trecerea celorlalte echipe.
(4) Echipa de atac şi captură, atacă rapid şi fără zgomot obiectivul, ia prizonieri şi capturi -
documente, modele de armament şi aparatură - apoi se înapoiază la forţele proprii.
(5) Echipa de siguranţă-sprijin prin foc se dispune astfel încât să execute siguranţa în faţă,
în spate şi la flancurile subunităţii, iar în cazul când incursiunea este descoperită sprijină cu foc
retragerea echipei de atac şi captură.
(6) Echipele se înapoiază în dispozitivul forţelor proprii în ordinea - echipa de atac şi
captură, echipa de înlăturare a barajelor apoi echipa de siguranţă/sprijin prin foc.
3. Raidul
0640. – (1) Raidul este o acţiune specifică luptei armate ce constă în atacarea unei poziţii
sau instalaţii, urmat de o retragere planificată. Detalii privind executarea raidului sunt prevăzute la
capitolul III, secţiunea a 4-a, Acţiuni cu caracter ofensiv.
(2) Secvenţele pentru acţiunea plutonului în raid sunt similare cu cele de la ambuscadă, în
plus elementul de atac al plutonului poate executa o pătrundere prin obstacol. Pentru îndeplinirea
misiunii, poate primi sarcini în plus, de exemplu dislocarea sau demolarea construcţiilor.
0641. – (1) Surprinderea, concentrarea puterii de lovire şi violenţa asaltului sunt
caracteristicile care pot asigura succesul raidului.
(2) Surprinderea se realizează atunci când inamicul se aşteaptă cel mai puţin, când
vizibilitatea este redusă sau când se atacă dintr-o direcţie neaşteptată/ neprevăzută.
(3) Puterea de lovire este concentrată în punctele critice pentru a distruge inamicul.
NESECRET
VI-19
NESECRET
0642. – (1) Acţiunile la obiectiv. Obiectivul raidului este, în mod normal, o poziţie cheie,
pe care inamicul e pregătit să o apere. De regulă, inamicul are în poziţie forţe suplimentare, pentru a
reacţiona împotriva oricărei ameninţări a poziţiei.
(2) Este esenţial ca elementul de asalt să acţioneze la obiectiv rapid şi precis. Acesta
trebuie să petreacă o perioadă de timp cât mai mică la obiectiv şi pentru a asigura precizia
executării, dacă este nevoie se execută repetiţii.
(3) De regulă, executarea raidului se realizează în cinci paşi, potrivit figurii nr. 6.2.8.
a) apropierea de obiectiv;
b) izolarea zonei obiectivului;
c) ocuparea poziţiilor de către elementul de asalt;
d) atacarea obiectivului;
e) deplasarea tactică a subunităţii în afara zonei obiectivului.
4. Capcana
0643. – (1) Capcana se execută pe baza planului eşalonului superior sau din proprie
iniţiativă, atât în teritoriul propriu cât şi în cel controlat de inamic.
NESECRET
VI-20
NESECRET
(2) Capcana se realizează în funcţie de:
a) forţele şi mijloacele la dispoziţie;
b) forţele şi tehnica inamicului ce se urmăreşte a fi scoase din luptă;
c) caracteristicile terenului;
d) timpul la dispoziţie;
e) cantitatea de mijloace neexplozive şi explozive avute la dispoziţie.
(3) Lucrările se execută pe aliniamente, direcţii, sectoare sau fâşii din teren, se asigură cu
foc, se supraveghează de pluton şi se verifică la orele stabilite în planul de operaţii al eşalonului
superior.
(4) Inamicul poate intra în capcană ca urmare a nedescoperirii sistemului de lucrări sau este
atras prin acţiuni înşelătoare, precum şi prin diferite indicatoare şi informaţii false care să canalizeze
acţiunile forţelor acestuia în raionul capcanei.
0644. – (1) Plutonul poate organiza capcana într-o fâşie cu o dezvoltare frontală de 2-4 km
şi o adâncime de 1-2 km.
(2) Pentru a cuprinde întreaga suprafaţă de teren pe care este organizată capcana plutonul
adoptă un dispozitiv de luptă neuniform compus din: 1-2 posturi de observare, 1-2 echipe de
siguranţă şi sprijin, 1-2 echipe de atac şi captură, 1-2 posturi de pândă şi 1-2 posturi de pază.
(3) Elementele de dispozitiv se dispun pe unul sau mai multe aliniamente, pe înălţimi
dominante şi acoperite, la distanţe care să asigure continuitatea observării, legătura de foc şi
sprijinul reciproc.
(4) Posturile de observare se dispun la flancuri şi înapoia primului aliniament de capcane.
Acestea supraveghează permanent sistemul de lucrări şi înştiinţează comandantul şi celelalte
elemente despre apariţia inamicului.
(5) Echipele de siguranţă şi sprijin se dispun central şi înapoi, la distanţa de unde pot apăra
cu foc obiectivul şi sprijini acţiunea echipelor de atac şi captură.
(6) Echipa de atac şi captură se dispune aproape de obiectiv, într-un loc din care să poată
interveni rapid pentru capturarea inamicului sub sprijinul focului celorlalte elemente de dispozitiv.
(7) Posturile de pândă se dispun în faţa primului aliniament de lucrări la 150-200 m şi
acţionează numai pe timpul nopţii pentru a descoperi apropierea inamicului de locul capcanei.
0645. – (1) Plutonul execută lucrările genistice, instalează câmpurile de mine antiblindate
şi dispozitivele special realizate pentru sistemul de lucrări din compunerea capcanei.
(2) Comandantul de pluton fixează locul şi ordonă executarea lucrărilor genistice,
organizează sistemul de foc, asigură mijloacele de legătură pentru fiecare element al subunităţii,
stabileşte semnalele de recunoaştere şi numeşte grupa care să atragă inamicul în capcană.
NESECRET
VI-21
NESECRET
0646. – (1) Inamicul pătruns în capcană este capturat, dezarmat şi evacuat potrivit
ordinului eşalonului superior.
(2) Dacă inamicul pătruns în capcană ripostează cu foc, acesta va fi nimicit de către
echipele de atac şi captură. Totodată, comandanţii iau măsuri să evite surprinderea forţelor şi
mijloacelor proprii de către rezervele inamicului trimise în sprijinul celor căzute în capcană.
NESECRET
VI-22
NESECRET
CAPITOLUL VII
Sprijinul de luptă
0701. – (1) Sprijinul de luptă constă în sprijinul prin foc şi asistenţa operaţională asigurată
forţelor de manevră, se coordonează de către comandantul de companie/pluton şi se integrează în
planul de operaţii.
(2) Sprijinul de luptă asigură pe timpul desfăşurării acţiunilor de luptă ale plutonului
sprijinul manevrei şi sprijinul conducerii.
(3) Prin sprijinul manevrei şi sprijinul conducerii, plutonul de infanterie utilizează forţele şi
mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru îndeplinirea misiunii.
(4) Prin asistenţa operaţională se înţelege sprijinul conducerii şi sprijinul manevrei acordat
de eşalonul superior.
0702. – (1) Elementele de sprijin îmbunătăţesc puterea de luptă a forţelor de manevră.
Forţele de sprijin pot fi date în sprijin sau în întărire forţelor de manevră pe timpul desfăşurării
acţiunilor de luptă.
(2) Cunoaşterea capacităţii de luptă a forţelor, caracteristicilor tehnico-tactice ale
mijloacelor de sprijin, stabilirea misiunilor corespunzătoare şi controlul acţiunilor de sprijin de luptă
generează o putere de luptă superioară care poate fi folosită la momentul oportun şi în locul decisiv.
(3) Acţiunile de luptă desfăşurate de plutonul de infanterie sunt sprijinite de subunităţile de
sprijin de luptă iar modul de utilizare a acestora este decis de comandantul de pluton/companie.
SECŢIUNEA 1
Sprijinul prin foc
0703. – (1) Sprijinul prin foc al plutonului de infanterie se realizează, la cerere, de către
eşalonul superior, atunci când situaţia o impune.
(2) Evaluarea posibilităţilor mijloacelor de sprijin prin foc şi modul de utilizare al acestora
se stabilesc de coordonatorul sprijinului prin foc de la eşalonul superior.
(3) Pentru sprijinul apropiat cu foc - în special din partea aviaţiei - se poate folosi ECAT
din organica batalionului, respectiv controlorul aerian înaintat.
0704. – Efectele la ţintă/obiectiv cerute sprijinului prin foc în folosul plutonului de infanterie pot
fi:
a) întârzierea – reprezintă rezultatul focului indirect materializat în realizarea de către
inamic a unui scop mai târziu decât îşi doreşte - exemplu: imposibilitatea mutării sau angajării
rezervei;
NESECRET
VII-1
NESECRET
b) dezorganizarea – constă în obligarea inamicului să-şi modifice dispozitivul, să-şi
schimbe ritmul prestabilit, să se desfăşoare prematur sau să atace cu forţe dispersate;
c) limitarea – se materializează prin împiedicarea executării unei acţiuni de către inamic,
exemplu – împiedicarea avangardei inamicului să stabilească o poziţie de tragere;
d) direcţionarea – presupune obligarea inamicului să-şi modifice cursul de acţiune sau
direcţia de atac spre situaţia sau locul dorit de trupele proprii;
e) mascarea – presupune folosirea proiectilelor fumigene pentru a nu fi observate trupele,
poziţiile de luptă sau manevra trupelor proprii;
f) orbirea – reprezintă realizarea unei perdele de fum între trupele proprii şi inamic sau în
poziţia/dispozitivul de luptă a inamicului pentru a crea confuzie şi a dezorienta focul direct şi
dirijarea focului artileriei inamicului.
0705. – În ofensivă obiectivele planificate se stabilesc, de regulă, pe poziţii descoperite,
probabile sau posibile ale inamicului. În apărare obiectivele planificate se stabilesc respectându-se
progresiunea atacului inamicului, de regulă, la punctele obligate de trecere, în faţa obstacolelor
proprii şi în punctele din teren favorabile dispunerii elementelor de sprijin ale inamicului.
SECŢIUNEA a 2- a
Sprijinul de geniu şi EOD
1. Sprijinul de geniu
2. Sprijinul EOD
0710. – Sprijinul EOD este parte componentă a sprijinului de geniu şi reprezintă totalitatea
misiunilor, acţiunilor şi măsurilor ce sunt desfăşurate de către forţele specializate EOD în sprijinul
acţiunilor, activităţilor şi obiectivelor militare pe timp de pace, în situaţii de criză, la război şi
postconflict, pentru neutralizarea şi distrugerea muniţiei neexplodate/Unexploded ordnance/
UXO/IED, realizate succesiv prin identificarea şi evaluarea pericolelor, asigurarea protecţiei, punerea în
stare sigură/neutralizarea, recuperarea şi distrugerea acestora.
0711. – Sprijinul EOD se asigură în toate formele operaţiei de către structurile specializate
aflate sub comanda operaţională/controlul operaţional al marilor unităţi tactice. Forţele EOD intervin la
NESECRET
VII-4
NESECRET
ordinul comandantului marii unităţi care le are sub comandă operaţională sau control operaţional.
0712. – La descoperirea unor ameninţări EOD, forţele plutonului aflate în câmpul tactic
pun în aplicare procedurile operaţionale pentru evitarea pericolului şi raportează incidentul pe cale
ierarhică până la nivelul comandamentului care are sub comandă operaţională sau control
operaţional forţe de intervenţie EOD capabile să ofere sprijinul de specialitate.
SECŢIUNEA a 3- a
Sprijinul de apărare CBRN
NESECRET
VII-8
NESECRET
CAPITOLUL VIII
Proceduri de control operativ
SECŢIUNEA 1
Iluminarea câmpului de luptă
0801. – (1) Prin iluminarea câmpului de luptă se înţelege iluminarea zonei acţiunilor de
luptă, cu lumină artificială, vizibilă sau invizibilă pentru ochiul liber.
(2) Capacitatea de iluminare a câmpului de luptă într-un loc stabilit este un factor
important în realizarea puterii de luptă maxime.
(3) Necesitatea iluminării câmpului de luptă poate fi stabilită la orice nivel, de la soldat la
statul major al unităţii.
0802. – (1) Iluminarea se realizează atâta timp cât este necesar pe timpul desfăşurării
acţiunilor.
(2) Iluminarea câmpului de luptă de către plutonul de infanterie trebuie să fie strâns
coordonată cu acţiunile subunităţilor învecinate pentru a nu demasca poziţiile şi acţiunile proprii.
(3) Iluminarea trebuie să fie asigurată de o sursă care nu este în contact direct cu inamicul.
Unitatea care asigură acest tip de sprijin trebuie să fie în legătură directă cu comandantul
unităţii/subunităţii sau grupării de forţe de la contact.
(4) Dacă este posibil, iluminarea trebuie să fie asigurată de două sau mai multe surse
independente pentru a-i garanta certitudinea şi continuitatea.
0803. – (1) Pe lângă teren şi factorii atmosferici, statul major care planifică iluminarea, ia
în considerare următoarele limitări:
a) pericolul de a demasca forţele proprii;
b) posibilitatea aplicării neadecvate a planului de iluminare de-a lungul limitei dinainte a
zonei de acţiune, ca urmare a lipsei de coordonare dintre unităţi;
c) posibilul efect negativ al iluminării asupra unor mijloace de observare pe timp de
noapte.
(2) Iluminarea se bazează pe cerinţele subunităţilor de sprijin, pe decizia comandantului şi,
dacă este cazul, pe dispoziţia primită de la eşalonul superior. Detaliile sunt prevăzute în planul
culegerii de informaţii, recunoaşterilor şi supravegherii, ca parte a anexei pentru informaţii la
OPORD. Problema cercetării-observării câmpului de luptă pe timp de noapte sau iluminarea trebuie
să fie cuprinse într-o singură anexă la OPORD.
0804. – Metodele de iluminare a câmpului de luptă care pot fi utilizate de comandanţii de
plutoane includ:
NESECRET
VIII-1
NESECRET
a) cartuşe de semnalizare şi iluminare;
b) iluminarea cu ajutorul proiectoarelor, care poate fi vizibilă în mod direct sau indirect,
difuză sau reflectată; infraroşu; iluminarea ţintei cu laser sau vizibilitate îmbunătăţită cu laser;
c) iluminarea cu ajutorul muniţiei pentru artilerie şi aruncătoare;
d) iluminarea cu ajutorul muniţiei pentru artileria navală;
e) iluminarea cu bombele de pe aeronave prin implicarea ECAT din organica batalionului,
respectiv controlorul aerian înaintat.
0805. – (1) Ordinul de iluminare a câmpului de luptă este responsabilitatea comenzii.
(2) Comanda şi controlul iluminării câmpului de luptă trebuie să fie exercitată de
comandantul unităţii din zona care este iluminată.
(3) Coordonarea este, în mod normal, realizată de comandantul unităţii din zona care este
iluminată.
0806. – (1) Pentru îndeplinirea misiunilor de iluminare, aruncătoarele utilizează bombe de
iluminare destinate pentru a executa una din sarcinile specifice, adică iluminarea terenului şi a
obiectivelor fără a permite inamicului observarea forţelor proprii. Iluminarea poate fi executată în
paralel cu tragerea cu bombe explozive pentru neutralizarea obiectivelor inamicului.
(2) Tragerile de iluminare se execută în scopul iluminării terenului, pentru cercetarea şi
indicarea obiectivelor, executarea reglajului pe obiectiv, iluminarea obiectivelor atacate de blindate
şi infanterie, crearea reperelor luminoase pentru mascarea direcţiei de acţiune/liniilor de despărţire a
forţelor proprii.
(3) Pe timp de noapte, aruncătoarele pot angaja obiectivele/ţintele neobservate sau pot
ilumina terenul extinzând astfel ţintele vizibile din câmpul de luptă.
(4) Focul subunităţilor de aruncătoare poate fi cu uşurinţă sincronizat cu acţiunile
subunităţilor de infanterie.
(5) Tragerile de iluminare a obiectivelor asigură sincronizarea focului altor mijloace de
sprijin prin foc asupra obiectivelor inamicului pe timp de noapte.
(6) Iluminarea terenului poate fi executată şi cu ajutorul cartuşelor de semnalizare şi de
iluminare, în funcţie de obiectivele subunităţilor.
0807. – (1) În timpul atacului, bombele de iluminare sunt planificate să explodeze
deasupra obiectivului astfel încât să pună în lumină forţele inamicului.
(2) Dacă se face lumină în faţa obiectivului, forţele inamice sunt avantajate de lumină,
dispozitivul lor fiind în umbră.
(3) Pe timpul luptei de apărare, loviturile de iluminare explodează în faţa forţelor proprii
pentru a le pune în umbră, iar forţele inamice în lumină.
(4) Clădirile reduc eficienţa iluminării deoarece creează umbră.
NESECRET
VIII-2
NESECRET
SECŢIUNEA a 2- a
Managementul spaţiului de responsabilitate
NESECRET
VIII-4
NESECRET
SECŢIUNEA a 3- a
Controlul distrugerilor
0812. – (1) În toate tipurile de acţiuni, utilizarea planificată a distrugerilor este corelată cu
planul de operaţii.
(2) Distrugerile sunt folosite să închidă un defileu unde terenul sau obstacolele artificiale
canalizează sau limitează deplasarea forţelor inamice care se apropie sau trec peste un baraj. Spre
deosebire de alte tipuri de obstacole artificiale care devin treptat mai eficiente pe măsură ce
progresează realizarea lor, distrugerile nu realizează blocarea până când încărcătura nu este
detonată, acest lucru dă posibilitatea forţelor care acţionează înaintat să treacă peste obstacolele care
apar când se retrag.
(3) Inamicul face tot ce-i stă în putinţă să cucerească distrugerile pregătite şi să prevină
detonarea sau să determine declanşarea prematură a distrugerilor pentru a împiedica retragerea
forţelor aliate, deci momentul declanşării distrugerilor este foarte important.
(4) Protejarea şi declanşarea distrugerilor este o misiune de luptă şi nu este permis eşecul.
Ordinele referitoare la toate aspectele distrugerilor trebuie să fie simple, clare şi uşor de înţeles.
0813. – Pentru scopuri tactice, distrugerile sunt definite ca:
a) distrugeri preliminare – când obiectivul care este pregătit pentru distrugere poate fi
distrus imediat după pregătire, cu condiţia ca aprobarea să fi fost acordată anterior;
b) distrugeri la ordin – când obiectivul a cărui distrugere trebuie să fie controlată la un
anumit nivel de comandă, pentru că el joacă un rol important în plan tactic sau strategic sau din
cauza importanţei lui structurale.
0814. – (1) Planificarea şi clasificarea distrugerilor ca preliminare sau la ordin, sunt decizii
ale comandantului. Selectarea obiectivelor care urmează să fie distruse la ordin se face pe baza
factorilor tactici şi a dificultăţilor tehnice de pregătire şi executare a distrugerilor.
(2) În unele zone sunt impuse constrângeri în acordurile încheiate cu ţările gazdă, care
solicită un grad sporit al controlului, care să fie impus asupra declanşării distrugerilor, aceste
constrângeri sunt cunoscute şi aplicate de toţi cei implicaţi în planificarea şi executarea distrugerilor
în acele zone.
0815. – (1) Paza distrugerii este o forţă amplasată în vederea prevenirii distrugerii,
capturării sau sabotării distrugerii de către inamic înainte ca obiectivul să fie distrus cu succes.
Comandantul forţei de pază este responsabil de comanda operaţională a tuturor forţelor din locul de
distrugere, inclusiv a grupei de declanşare a distrugerii. El este responsabil pentru transmiterea
ordinului scris de declanşare către grupa de executare a distrugerii. De asemenea, el este responsabil
pentru raportarea despre eficienţa distrugerii către comandantul autorizat şi pentru menţinerea
NESECRET
VIII-5
NESECRET
informării acestuia asupra situaţiei operative la locul distrugerii.
(2) Grupa de declanşare a distrugerii reprezintă responsabilul tehnic pentru realizarea
distrugerii, fiind, de regulă, o grupă de geniu comandată de un subofiţer. Grupele de declanşare a
distrugerilor sunt stabilite atât pentru distrugerile preliminare cât şi pentru cele la ordin.
0816. – Fiecare unitate sau subunitate care urmează să treacă printr-un culoar din
obstacolul pregătit pentru închidere prin declanşarea distrugerii, trimite elemente de legătură înainte
de sosirea forţelor, în cazul în care trecerea este executată în apropierea inamicului. Sarcinile
elementelor de legătură sunt:
a) să raporteze punctului de control al pazei distrugerii, detalii referitoare la tipul,
efectivele şi echipamentul forţei;
b) să menţină contactul prin radio cu formaţiunile sau unităţile lor pentru a putea asigura
informaţii corecte şi autorizate despre înaintarea lor; informaţiile sunt transmise comandantului
grupei de distrugere prin comandantul punctului de control;
c) să ajute la stabilirea faptului că vehiculele sau forţele care se apropie sunt aliate sau
inamice;
d) să verifice toate forţele sau vehiculele pe măsură ce acestea trec prin punctul control şi
să raporteze comandantului pazei distrugerii, prin comandantul punctului de control, când unitatea
şi-a încheiat trecerea.
NESECRET
VIII-6
NESECRET
CAPITOLUL IX
Securitatea acţiunilor şi protecţia forţelor
NESECRET
IX-1
NESECRET
SECŢIUNEA 1
Siguranţa
NESECRET
IX-3
NESECRET
producând pierderi, interzicând infiltrarea acestora spre dispozitivul de luptă al forţelor principale,
asigurând astfel o dezinformare asupra caracterului acţiunilor forţelor care au trimis-o în misiune.
(2) Replierea se execută când forţele principale ale inamicului au fost desfăşurate în
dispozitiv de luptă.
0913. – Pe timpul acţiunilor de luptă ofensive se iau măsuri de siguranţă nemijlocită în
special pentru siguranţa flancurilor şi spatelui dispozitivului de luptă; acestea se vor realiza până la
nivelul grupă şi pluton prin numirea de observatori/echipe şi mijloace de foc care să asigure
legătura cu vecinii şi sprijinul reciproc prin foc.
0914. – (1) Siguranţa deplasării este una din condiţiile esenţiale care trebuie îndeplinite
pentru a asigura ajungerea într-o zonă ordonată, a forţelor şi mijloacelor aflate în deplasare, astfel
încât să intre în luptă în mod organizat.
(3) Siguranţa deplasării se realizează în mod deosebit atunci când se execută o deplasare
tactică, avându-se în vedere o posibilă acţiune inamică.
(4) Plutonul de infanterie poate acţiona ca element de siguranţă a deplasării sau staţionării,
conform precizărilor făcute la capitolele anterioare.
0915. – (1) Siguranţa de luptă se retrage numai la ordinul comandantului care a ordonat
această acţiune.
(2) Operaţia de retragere este organizată din timp în mai multe variante posibile,
stabilindu-se un cod de declanşare pentru fiecare element de siguranţă sau creându-se o variantă
nouă.
(3) În principiu, sub sprijinul prin foc al aruncătoarelor şi artileriei, plutonul rupe lupta, pe
grupe, prin surprindere, retrăgându-se organizat, în măsură să riposteze împotriva unui atac al
inamicului.
(4) Odată cu retragerea siguranţei de luptă trebuie să fie evacuaţi toţi răniţii şi morţii
împreună cu armamentul lor.
SECŢIUNEA a 2-a
Evitarea fratricidului
SECŢIUNEA a 3-a
Protecţia electronică
0919. – (1) Protecţia electronică pentru plutonul de infanterie se realizează prin măsuri şi
activităţi pregătite şi executate într-o concepţie unitară, în toate situaţiile, pentru menţinerea
capacităţii de întrebuinţare, în interesul forţelor proprii, a spectrului electromagnetic, în condiţiile
executării de către inamic a acţiunilor specifice de război electronic.
(2) Protecţia electronică este individuală, de grup sau combinată şi cuprinde controlul
electronic, asigurarea compatibilităţii electromagnetice, mascarea electronică.
0920. – (1) Plutonul de infanterie aplică pentru asigurarea protecţiei electronice măsuri
tactice, tehnice şi organizatorice.
(2) Măsurile tactice de protecţie electronică se referă, de regulă, la:
a) dispunerea judicioasă a mijloacelor electronice astfel încât să se evite emisia
electromagnetică în direcţia inamicului precum şi perturbarea reciprocă între acestea;
b) modificarea frecventă a locului de dispunere a mijloacelor electronice proprii;
c) mascarea şi protecţia fizică a tehnicii de comunicaţii.
(3) Măsurile tehnice de protecţie electronică sunt următoarele:
a) utilizarea mijloacelor cu spectru distribuit;
b) criptarea/secretizarea mesajelor;
c) reducerea puterii de emisie.
(4) Măsurile organizatorice de protecţie electronică, de regulă, cuprind:
a) interdicţia sau limitarea lucrului mijloacelor electronice în regim de emisie;
b) securitatea comunicaţiilor şi/sau transmiterii;
c) controlul electronic al mijloacelor proprii;
d) pregătirea personalului asupra cunoaşterii regulilor de exploatare a mijloacelor de
comunicaţii, a efectelor armelor bazate pe radiaţia electromagnetică/arme cu radio frecvenţă şi a
măsurilor de atenuare şi înlăturare a efectelor acestora.
0921. – (1) Distrugerea mijloacelor electronice ale inamicului se realizează neîntrerupt, în
special pe timpul incursiunilor şi raidurilor sau al altor acţiuni desfăşurate în dispozitivul
inamicului, folosind eficient armamentul şi materialele din dotare.
NESECRET
IX-6
NESECRET
(2) Descoperirea/localizarea, capturarea sau după caz distrugerea mijloacelor de război
electronic a simulatoarelor, senzorilor, staţiilor de bruiaj cu o singură întrebuinţare, iluminatoarelor
şi telemetrelor laser constituie o misiune importantă a plutonului de infanterie.
SECŢIUNEA a 4-a
Contracararea efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului
0922. – (1) Contracararea efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului presupune măsuri,
tehnici şi proceduri de acţiune iniţiate şi aplicate într-o concepţie unitară, în scopul de a proteja
forţele proprii şi populaţia din zona de operaţii împotriva mesajelor ostile sau de a reduce impactul
acestora.
(2) Misiunile contracarării efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului sunt:
a) menţinerea stabilităţii opiniilor, sentimentelor, atitudinilor şi comportamentelor
militarilor şi populaţiei civile pentru a nu afecta îndeplinirea obiectivelor stabilite;
b) respingerea şi neutralizarea propagandei inamicului şi menţinerea unui caracter
predominant ofensiv-preventiv al activităţii proprii de contrapropagandă;
c) consolidarea moralului, a încrederii personalului militar şi opiniei publice în puterea
forţelor proprii de a învinge;
d) subminarea imaginii favorabile, reale sau fictive promovate de propaganda inamicului
despre propriul potenţial.
(3) Aceste misiuni se îndeplinesc prin acţiuni pregătitoare şi preventive.
(4) Protecţia psihologică a militarilor plutonului de infanterie se organizează şi se
desfăşoară pentru:
a) dezvoltarea rezistenţei psihice a militarilor la acţiunea factorilor perturbatori ai luptei,
consolidarea încrederii acestora în forţele proprii, în comandanţi şi armamentul din dotare;
b) prevenirea şi combaterea, în rândul forţelor proprii, a descurajării psihomorale, a
stărilor de frică, nesiguranţă şi panică;
c) limitarea şi anihilarea efectelor acţiunilor de influenţare duse de inamic;
d) recuperarea psihică şi refacerea moralului personalului afectat psihic;
e) diminuarea potenţialului psihologic, subminarea voinţei de luptă şi a capacităţii de
rezistenţă ale inamicului.
0923. – (1) Factorii care acţionează asupra proceselor psihofizice ale militarului pe timpul
desfăşurării acţiunilor militare sunt:
a) fizici – cum sunt zgomotele, vibraţiile, frigul, căldura, apa, focul, fumul, foamea, setea,
lumina, întunericul, necunoscutul, înălţimea, claustrarea, liniştea, agenţii toxici şi radiaţiile;
NESECRET
IX-7
NESECRET
b) psihosociali – cum sunt pericolul morţii, panica, conflictele, insuccesul, presiunea luptei,
lipsa de informare, informaţiile contradictorii, frica de prizonierat, incertitudinea, singurătatea.
(2) Comandantul de pluton trebuie să cunoască aceşti factori şi să acţioneze pentru
diminuarea efectelor acestora.
(3) Pe timpul desfăşurării acţiunilor de luptă, comandantul de pluton trebuie:
a) să cunoască permanent situaţia psihologică a subordonaţilor şi să precizeze/stabilească
posibilităţile de acţiune în acest domeniu;
b) să promoveze un climat psihosocial favorabil îndeplinirii misiunilor;
c) să organizeze şi să execute informarea oportună şi suficientă a tuturor subordonaţilor,
în scopul combaterii zvonurilor şi a acţiunilor de dezinformare;
d) să asigure folosirea eficientă a mijloacelor tehnice de acţiune psihologică, a
materialelor şi resurselor speciale din dotare sau primite în sprijin.
SECŢIUNEA a 5-a
Mascarea
NESECRET
IX-8
NESECRET
i) aplicarea măsurilor de mascare radioelectronică, a surselor de lumină şi reducerea
zgomotelor, luminilor şi deplasărilor;
j) folosirea mijloacelor fumigene din înzestrare şi improvizate.
0926. – (1) Pentru executarea mascării în cadrul plutonului se folosesc:
a) mijloace de mascare din înzestrare – costume de mascare de vară sau de iarnă, plase de
mascare individuală, foi de cort, complete de mascare pentru armament şi tehnică, plase de mascare
de diferite dimensiuni pentru tehnica militară;
b) lucrări genistice şi mijloace fumigene;
c) mijloace de mascare din zonă – crengi de copaci, iarbă, stuf, paie, brazde, pământ şi
zăpadă, fără a schimba aspectul zonei.
(2) Pe timpul nopţii, mascarea acţiunilor de luptă se realizează prin:
a) interzicerea aprinderii focului şi a altor surse de lumină cum sunt lanterne, chibrituri,
ţigări etc.;
b) camuflarea surselor de lumină ale tehnicii;
c) reducerea zgomotelor, interzicerea convorbirilor/transmiterea ordinelor şi comenzilor
cu voce tare;
d) limitarea deplasărilor şi executarea celor strict necesare în perfectă linişte.
(3) Pentru realizarea camuflării se desfăşoară următoarele activităţi:
a) studierea terenului şi a vegetaţiei existente pentru ca mascarea să nu contrasteze cu
mediul, indiferent de zona de acţiune a plutonului;
b) camuflarea cu brazde a poziţiei de tragere, precum şi a pământului scos din acestea
împotriva observării terestre şi aeriene a inamicului;
c) folosirea de către militari a mijloacelor necesare; un camuflaj prea bogat sau precar ar
putea atrage atenţia; mijloacele improvizate cum sunt crengile sau tufişurile se vor aduce de pe o
întindere cât mai mare pentru a nu demasca dispunerea militarilor;
d) camuflarea căştilor cu plase de mascare sau, când acestea lipsesc, cu noroi aplicat în
mod neregulat;
e) înlocuirea uniformelor decolorate sau acoperirea cu noroi;
f) mascarea tenului; tenul expus va reflecta lumina atrăgând atenţia inamicului, de aceea
se va folosi machiajul pentru camuflare; pentru aplicarea machiajului se va aplica o combinaţie de
două culori în forme neregulate astfel încât zonele ce pot străluci, fruntea/pomeţii/
nasul/urechile/bărbia, se vopsesc întunecat, zonele cu umbre, în jurul ochilor/sub nas/sub bărbie, se
vopsesc în culori deschise, vopsindu-se şi zonele expuse, ceafa/urechile/antebraţele/palmele; dacă
trusa de machiaj lipseşte, militarii vor folosi noroi sau cărbune.
NESECRET
IX-9
NESECRET
SECŢIUNEA a 6-a
Protecţia genistică
SECŢIUNEA a 7-a
Protecţia EOD
SECŢIUNEA a 8-a
Protecţia antiaeriană
0943. – (1) Avertizările locale de apărare antiaeriană stabilesc cu certitudine care este
ameninţarea aeriană pentru o anumită zonă a spaţiului de luptă.
(2) LADW se bazează pe informaţiile şi rezultatele cercetării executate de structurile de
apărare antiaeriană.
(3) Nivelurile LADW sunt prezentate în tabelul nr. 9.8.2.
Nivelul Caracterizarea ameninţării aeriene
PERICOL Ţintele aeriene sunt în zonă sau atacă iar răspunsul/reacţia trebuie să fie imediat.
Ţintele aeriene sunt în zona de interes, dar nu ameninţă sau sunt la marginea
ATENŢIE
zonei, dar este timp pentru reacţie
LINIŞTE Nu există ţinte aeriene în zonă
Tabelul nr. 9.8.2. – Nivelurile avertizării locale de apărare antiaeriană
0944. – (1) Avertizarea timpurie directă este destinată pentru a alerta unităţile care pot
fi/sunt ameninţate şi care nu sunt de rachete şi artilerie antiaeriene. DEW dezvoltă LADW, stabilind
dacă mijlocul aerian este inamic sau neidentificat, direcţia principală de atac şi forţele/obiectivele
vizate, dacă sunt cunoscute.
(2) DEW este simplă, rapidă, sintetizată, poate fi combinată cu LADW şi se transmite
NESECRET
IX-14
NESECRET
nemijlocit prin voce. Un exemplu de avertizare timpurie directă este următorul: PERICOL!
PERICOL! 4 elicoptere atacă dinspre EST asupra forţelor AXEI ALBASTRE!
0945. – Detalii despre modul de realizare şi aplicare a acţiunilor active şi măsurilor pasive
de apărare antiaeriană se regăsesc în F.T./A.A.-2.2 – Manualul acţiunilor de apărare antiaeriană
executate de către toate armele din cadrul Forţelor Terestre, Sibiu 2007, şi F.T./A.A.-6.2, Manualul
instrucţiei cercetaşului pentru spaţiul aerian din Forţelor Terestre, Sibiu 2007.
SECŢIUNEA a 9-a
Apărarea CBRN
SECŢIUNEA a 10-a
Protecţia împotriva sistemelor incendiare
SECŢIUNEA a 11-a
Protecţia informaţiilor
SECŢIUNEA a 12-a
Protecţia mediului
SECŢIUNEA a 13-a
Securitate şi sănătate în muncă
NESECRET
IX-22
NESECRET
CAPITOLUL X
Sprijinul cu servicii al luptei
NESECRET
X-1
NESECRET
SECŢIUNEA 1
Sprijinul logistic
1005. – (1) Organizarea logisticii începe la nivelul companiei, dar majoritatea măsurilor ce
pot veni în sprijinul subunităţii sunt organizate, conduse şi controlate de către eşalonul superior, fapt
ce permite comandantului de subunitate să se preocupe direct de pregătirea, ducerea acţiunii şi
îndeplinirea misiunii.
(2) Măsurile logistice se organizează pe baza planului de operaţii şi ordinelor eşalonului
superior şi se execută în orice situaţie, pe orice timp, anotimp şi stare a vremii, sub loviturile şi
focul puternic al inamicului care poate întrebuinţa armele de distrugere în masă şi mijloacele
incendiare.
1006. – La organizarea sprijinului logistic/SLOG – trebuie să se ţină seama de:
a) posibilităţile de acţiune ale inamicului;
b) organizarea şi înzestrarea plutonului;
c) tipul de acţiune militară, concepţia acesteia, misiunea şi dispozitivul de luptă;
d) teren, timp, anotimp şi stare a vremii;
e) capacitatea de luptă şi de lucru a subunităţilor şi formaţiunilor de logistică;
f) nivelul stocurilor de materiale;
g) gradul de asigurare cu tehnică a subunităţilor;
h) normele de consum;
i) existenţa şi orientarea drumurilor de aprovizionare şi evacuare;
j) situaţia sanitaro-epidemiologică a forţelor.
1007. – Comandantul de pluton răspunde de starea şi păstrarea materialelor din cadrul
plutonului, primirea materialelor şi hranei de către fiecare militar, completarea plinurilor şi de
raportare la termenele stabilite a consumurilor şi pierderilor materiale.
1008. – În funcţie de caracterul acţiunilor şi de teren, comandantul companiei stabileşte
prin ce metodă se va face completarea cu materiale – prin deplasarea la punctele de aprovizionare,
în cadrul raionului de adunare sau direct pe poziţii.
1009. – (1) Metoda completării prin deplasare la punctul de aprovizionare, prezentată
schematic în figura nr. 10.1.1., permite grupelor de infanterie să se deplaseze individual spre un
punct de aprovizionare amplasat central, înapoia dispozitivului plutonului. Această metodă
presupune ca militarii să-şi părăsească poziţiile de luptă. În funcţie de situaţia tactică, o grupă va
părăsi poziţia de luptă, va executa aprovizionarea şi apoi îşi va reocupa poziţia de luptă. Grupele se
vor roti individual pentru: a servi masa, a ridica corespondenţa sau pentru a-şi ridica efectele
individuale şi articolele de igienă personală. Această tehnică se utilizează atunci când nu este
NESECRET
X-2
NESECRET
probabilă realizarea contactului cu forţele inamicului şi atunci când se realizează aprovizionarea
cu materiale din una sau mai multe clase de aprovizionare.
(2) Comandantul de pluton trebuie să precizeze clar ordinea de deplasare a militarilor sau a
grupelor.
1010. – (1) Metoda de completare prin rotaţie utilizată în cadrul raionului de adunare este
prezentată în figura nr. 10.1.2. Hrănirea militarilor se realizează prin rotaţie. În timp ce se află în
această zonă ei îşi vor ridica corespondenţa, efectele personale şi raţia de apă. Se va amenaja un loc
în care să fie adunaţi şi păziţi toţi prizonierii de război. Vor prelua militarii ucişi în luptă /KIA/killed
in action şi efectele personale ale acestora şi le vor transporta către „holding area”/ raionul de
aşteptare - în mod normal este o poziţie amplasată în afara razei vizuale a plutonului sau a
companiei, iar vântul bate dinspre pluton spre această poziţie - unde subofiţerul de stat major îşi va
asuma responsabilitatea faţă de acestea.
Figura nr. 10.1.2. – Metoda de completare prin rotaţie utilizată în cadrul raionului de adunare
NESECRET
X-3
NESECRET
1011. – (1) Pe timpul derulării acţiunii de luptă, atunci când este iminent contactul cu
inamicul, se adoptă metoda de completare pe poziţii, reprezentată grafic în figura nr. 10.1.3.
Această metodă implică responsabilitatea companiei de a transporta materialele necesare până în
poziţiile de luptă individuale. Subunitatea rămâne pe poziţii, sau se deplasează către înapoi pe o
distanţă scurtă, astfel încât vehiculul de aprovizionare să rămână înapoia unei adăpostiri. Camionul
cu muniţii şi cisterna cu carburant vor trece pe la fiecare grupă. În mod normal plutonul trebuie să
asigure un militar care să îndrume vehiculele de aprovizionare către poziţiile care au nevoie urgentă
de materiale.
(2) Această metodă se va utiliza în următoarele situaţii:
a) atunci când există o nevoie de aprovizionare urgentă;
b) când se realizează aprovizionarea dintr-o singură clasă de materiale;
c) pentru a permite comandanţilor să-şi menţină grupele în poziţiile de luptă.
(3) În cazul în care vehiculele de aprovizionare nu pot ajunge în imediata vecinătate a
poziţiilor de luptă ale plutonului, atunci militarii din pluton trebuie să ajute la deplasarea pe poziţii a
materialelor.
1012. – (1) De regulă, prepoziţionarea rezervelor este utilizată în apărare şi are în vedere
rezerve de resortul CL şi muniţii. Poziţia exactă şi cantitatea trebuie atent planificate şi trebuie
informat fiecare comandant de pluton. Toţi comandanţii, verifică pe timpul recunoaşterilor şi
antrenamentelor locul în care se găsesc aceste materiale.
(2) Când se adoptă această metodă se au în vedere:
a) necesitatea existenţei poziţiilor acoperite şi mascate pentru depozitarea materialelor;
NESECRET
X-4
NESECRET
b) riscul ca materialele să fie capturate sau distruse întrucât subunitatea nu are
posibilitatea să păzească aceste poziţii;
c) poziţiile în care au fost dispuse aceste materiale trebuie să fie la distanţa minimă de
siguranţă faţă de vehicule şi poziţiile de tragere ale acestora, în scopul prevenirii rănirii personalului
şi avarierii tehnicii proprii.
1013. – Odată cu dispunerea carburantului se vor amplasa şi echipamentul necesar
transvazării acestuia din recipiente în rezervoare.
1. Aprovizionarea
NESECRET
X-6
NESECRET
2. Mentenanţa
1023. – (1) Mentenanţa este componenta logisticii care cuprinde totalitatea acţiunilor
întreprinse pentru a menţine sau restabili starea de operativitate a tehnicii la caracteristicile
specifice. Prin activităţile planificate, organizate şi executate se contribuie direct la păstrarea puterii
de luptă a plutonului.
(2) Măsurile de mentenanţă în acţiunile militare trebuie să asigure îndeplinirea misiunilor,
evacuarea echipamentelor imobilizate, în primul rând a celor ameninţate a fi distruse sau capturate
de adversar şi repararea acestora în timp cât mai scurt pentru a fi reintroduse în luptă.
1024. – Comandantul de pluton răspunde de starea tehnică şi de întreţinere a tehnicii din
înzestrare şi de completarea cu materiale şi piese de schimb, precum şi de întreţinerea şi repararea la
timp a acestora. El este obligat să:
a) cunoască caracteristicile tehnico-tactice şi modul de executare a întreţinerilor tehnice,
evacuărilor şi reparaţiile autovehiculelor din înzestrarea plutonului şi, în funcţie de teren, anotimp şi
stare a vremii să le folosească corect în acţiune;
b) asigure mecanicilor-conductori şi celorlalţi militari timpul necesar pentru executarea
întreţinerilor tehnice;
c) raporteze comandantului de companie situaţia autovehiculelor scoase din funcţiune,
locul unde se găsesc acestea şi necesarul de piese de schimb, materiale şi mijloace pentru repunerea
în stare de funcţionare;
d) ia măsuri de sprijin prin foc a acţiunilor pentru salvarea militarilor din tehnica
deteriorată, pentru scoaterea acesteia de sub focul inamicului şi evacuarea ei în adăposturile cele
mai apropiate în vederea reparării;
e) ia măsuri de stabilire a locului de dispunere a tehnicii capturate de la inamic şi să
raporteze aceste date eşalonului superior.
1025. – (1) Întreţinerile tehnice se execută în cadrul dispozitivului de luptă, de regulă,
înainte de începerea acesteia/marşului şi după îndeplinirea misiunii, iar la nevoie şi pe timpul
desfăşurării acţiunilor militare.
(2) În funcţie de situaţie şi timpul la dispoziţie, întreţinerile tehnice se execută, în volum
complet sau parţial, în raioanele de odihnă, staţionare, halte, pauze de luptă sau după îndeplinirea
misiunilor. În prima urgenţă se execută lucrările strict necesare restabilirii sau menţinerii stării de
operativitate a tehnicii.
1026. – Întreţinerile tehnice se execută, de regulă, la subunităţi de către utilizatorii/
operatorii care au în primire tehnica, cu participarea personalului specializat din cadrul subunităţii
de mentenanţă.
NESECRET
X-7
NESECRET
1027. – La plutoanele aflate în dispozitive de luptă, întreţinerile tehnice se execută pe locul
sau în raioanele de dispunere. Succesiunea operaţiunilor poate fi stabilită, în funcţie de situaţia
concretă, de către comandantul plutonului. Structurile de execuţie a mentenanţei/SEM se
deplasează, pe baza planificării şefului structurii logistice al unităţii, la locul de dispunere a tehnicii.
1028. – Pe timpul acţiunilor militare, întreţinerile tehnice se execută pe baza hotărârii
comandantului şi a ordinelor logistice primite de la eşalonul superior.
1029. – Volumul lucrărilor de întreţineri tehnice, în perioada de pregătire şi ducere a
acţiunilor militare se stabileşte în funcţie de timpul avut la dispoziţie, situaţia trupelor proprii, starea
tehnică, rulajul/orele de funcţionare/numărul de lovituri de la ultima întreţinere tehnică şi consumul
probabil de resurse necesare executării misiunii, adâncimea misiunilor şi caracterul acţiunilor,
raioanele/locurile din/în care ies/intră unităţile/subunităţile după îndeplinirea misiunii şi timpul cât
stau în acestea, forţele şi mijloacele care se pot utiliza, terenul pe care se duc acţiunile de luptă,
timpul, anotimpul şi starea vremii.
1030. – (1) În perioadele de pregătire a acţiunilor militare, în funcţie de timpul avut la
dispoziţie, se execută întreţinerile tehnice cu volumul de lucrări cel mai mare, cu prioritate la
tehnica care participă nemijlocit la luptă.
(2) Lucrările de întreţinere, locul unde se execută, timpul afectat şi forţele participante se
planifică de comandantul subunităţii.
(3) Întreţinerile tehnice se execută în timpul cel mai scurt, în adăposturi, în pauzele dintre
lupte, la lăsarea întunericului sau după îndeplinirea misiunii, pe locul dispunerii subunităţii şi în
afara zonelor contaminate.
1031. – (1) Personalul plutonului participă la executarea reparaţiilor curente şi de
complexitate redusă cu volum mic de lucrări.
(2) Pe timpul executării reparaţiilor curente se remediază şi alte defecţiuni constatate şi se
execută una din întreţinerile necesare aducerii tehnicii într-o stare corespunzătoare duratei de
funcţionare.
(3) La acest nivel de reparaţii nu se execută demontarea tehnicii, decât atât cât este necesar
pentru accesul la subansamblul defect.
(4) În cadrul reparaţiilor curente se pot executa şi lucrări de tinichigerie, tâmplărie,
tapiţerie şi vopsitorie, parţiale sau totale.
1032. – Tehnica cu nevoi de reparaţii de complexitate medie sau ridicată se predă
structurilor de mentenanţă ale batalionului.
1033. – Principiile şi regulile de organizare şi executare a mentenanţei sunt prevăzute în
ordinul ministrului apărării naţionale pentru aprobarea „Regulamentului mentenanţei
echipamentelor în Armata României”, în vigoare.
NESECRET
X-8
NESECRET
3. Asistenţa medicală
4. Cartiruirea
NESECRET
X-9
NESECRET
1039. – Comandantul de pluton ia în primire spaţiile de cazare şi le distribuie la rândul său
fiecărui militar în parte.
SECŢIUNEA a 2-a
Asigurarea medicală
NESECRET
X-10
NESECRET
1043. – (1) În condiţiile întrebuinţării armelor nucleare, biologice, chimice şi a sistemelor
incendiare, protecţia medicală prezintă particularităţi determinate de felul îmbolnăvirilor, rănilor sau
intoxicaţiilor - boala de iradiere, arsuri, intoxicaţii specifice cu substanţe toxice de luptă, boli
provocate de agenţi patogeni - precum şi de numărul mare de răniţi şi bolnavi care apar în focare.
(2) Pentru lichidarea urmărilor atacului biologic se iau măsuri de izolare şi evacuare a
bolnavilor şi suspecţilor de boli contagioase, de depistare a contactelor şi izolare a acestora, precum
şi de recoltare a probelor de sol, aer, apă în vederea precizării agentului patogen.
SECŢIUNEA a 3-a
Asistenţa religioasă
NESECRET
X-11
NESECRET
PAGINĂ ALBĂ
NESECRET
X-12
NESECRET
CAPITOLUL XI
Dispoziţii finale
1101. – (1) F.T./I.-4.1., Manualul pentru luptă al plutonului de infanterie intră în vigoare la
data de 01.04.2013.
(2) La aceeaşi dată se abrogă „F.T./I.-4, Manualul pentru luptă al plutonului de infanterie”,
ediţie 2006.
1102. – Anexele 1 - 14 fac parte integrantă din prezentul manual.
1103. – Manualul va fi tipărit şi difuzat prin grija structurii Instrucţie şi Doctrină din Statul
Major al Forţelor Terestre până la mari unităţi, unităţi şi instituţii militare de învăţământ.
Colonel
dr. Stelian PANTAZI
NESECRET
XI-1
NESECRET
PAGINĂ ALBĂ
NESECRET
X-2
NESECRET
ANEXA Nr. 1
GLOSAR
I. Abrevieri
SEMNIFICAŢIA
ACRONIME
ROMÂNĂ ENGLEZA
AAR Analiza post acţiune After Action Reviews
Weapon of Mass Destruction
Arme de distrugere în masă, chimic,
ADMCBRN Chemical, Biological, Radiological
biologic, radiologic, nuclear
Land Nuclear
ADW Avertizări generale de apărare antiaeriană Aerial defence warnings
ALARA Cât mai scăzut posibil As Low as Reasonably Achievable
Zonele, structurile, capabilităţile, Areas, Structures, Capabilities,
ASCOPE
organizaţiile, persoanele, evenimentele Organizations, People and Events
BMNT Perioada de timp premergătoare răsăritului Begin morning nautical twilight
Subsistemul informatic de comandă şi
C2IS
control
Command, Control and
C3 Comanda, controlul şi comunicaţiile
Communications
CAS Ajutor aerian apropiat Close air support
Chimic, Biologic, Radiologic şi Nuclear Chemical, Biological, Radiological
CBRN
and Nuclear
Centre de comunicaţii ale punctelor de
CCPC
comandă
CIMIC Cooperare civili-militari Civil-Military Cooperation
Communication and Information
CIS Sistem de comunicaţii şi informaţii
System
CNR Reţelele radio de campanie Combat Net Radio
COA Curs de acţiune Course of Action
COLPRO Protecţia colectivă CBRN Collectiv Protection
COMSEC Securitatea comunicaţiilor Communication Security
COP Imaginea operaţională comună Common Operational Picture
CP Puncte de control Check Point
CWIED IED declanşat prin cablu Command Wire IED
DEW Avertizarea timpurie directă Direct Early Warning
DIM Detecţia, Identificarea şi Monitorizarea
Ech.A.Bl. Echipa antiblindate
Ech.A.Pers. Echipa antipersonal
Ech.Fx. Echipa fixă
EADA/ROTA Emisii altele decât atacul Release Other Than by Attack
ECM Contramăsurile electronice Electronic Counter Measures
Perioada de timp care urmează imediat
EENT End evening nautical twilight
după apusul soarelui
Distrugerea muniţiilor/dispozitivelor
EOD Explosive ordnance disposal
explozive
EW Război electronic Electronic Warfare
FAC Controlorul aerian înaintat Forward air controler
FEBA Limita dinainte a trupelor proprii Forward Edge of the Battle Area
FRAGO Ordin fragmentar Fragmentary Order
NESECRET
A-1-1
NESECRET
SEMNIFICAŢIA
ACRONIME
ROMÂNĂ ENGLEZA
HQFMN Structura de comandament Formation Headquarters
HVT Ţinte de mare valoare High value target
IED Dispozitive explozive improvizate Improvised Explosive Device
IFP Forţe de protecţie interne Internal Force Protection
Cercetarea militară, supravegherea, Intelligence, Surveillance, Target
ISTAR
achiziţia ţintelor şi recunoaşterea Acquisition and Reconnaissance
Intelligence, Surveillance and
ISR Cercetare, supraveghere, recunoaştere
Reconnaissance
IOS Instrucţiuni de operare Operating instructions
Echipament de protecţie individuală
IPE CBRN Individual Protection Equipment
CBRN
KIA Militari ucişi în luptă Killed in action1010
LADW Avertizările locale de apărare antiaeriană Local Aerial Defense Warnings
LAS Subsisteme de comunicaţii locale Local Area Subsystems
LDA Limita dinainte a apărării
LI Lecţii identificate Lessons Identified
LL Lecţii Învăţate Lessons Learned
MCC Celula de control a deplasării Movement control cell
MEDEVAC Evacuare medicală Medical Evacuation
Misiunea, inamicul, teren, forţele Mission, Enemy, Terrain, Troops and
MIFT-TC disponibile, timp la dispoziţie, consideraţii Support Available, Time Available,
legate de civili Civil Considerations
MLI /IFV Maşina de luptă a infanteriei Infantry Fighting Vehicle
MOPP CBRN Nivel de Protecţie Individuală Mission-Oriented Protective Posture
MPE/ACE Muniţie, pierderi, echipament Ammunition, casualty, equipment
MR Răsăritul lunii Moonrise
Mob.S Subsistem mobil Mobile Subsystem
MS Apusul lunii Moonset
OPORD Ordin de operaţii Operation Order
OPSEC Operaţii de securitate Operation Security
PA Punct de adunare Rally point
Punctul de plecare la îndeplinirea misiunii,
PAO punctul de adunare după îndeplinirea Objective rally point
misiunii, punct de adunare la obiectiv
Dispozitiv exploziv improvizat purtat de
PBIED Person Borne IED
o persoană
PIR Cerinţe prioritare de informaţii Priority Intelligence Requirements
PCC Verificările premergătoare ducerii luptei Precombat checks
PCI Inspecţiile premergătoare ducerii luptei Precombat inspections
PDI Pachet de decontaminare individuală
PPIED IED cu declanşator tip placă de presiune Pressure plate IED
PSYOPS Operaţii psihologice Psychological Operation
QRF Forţă de reacţie rapidă Quick Reaction Force
Radiological, Biological and
RBC Radiologic, biologic, chimic
Chemical
RCIED IED declanşat prin telecomandă Remote Control IED
NESECRET
A-1-2
NESECRET
SEMNIFICAŢIA
ACRONIME
ROMÂNĂ ENGLEZA
Raportul de intervenţie, bruiaj şi
RIBI
interferenţă
ROE Reguli de angajare Rules of Engagement
ROI Reguli de interacţiune Rules of interaction
RP Punctul de transfer Release Point
PA Punct de adunare Rally point
SEM Structurile de execuţie a mentenanţei
Sistemul de comunicaţii şi informatică al
SCIFT
Forţelor Terestre
Sistemul integrat de comunicaţii şi
SICID
informatică dislocabile
SITEMP Situaţia inamicului Enemy Situation Template
SITREP Raport asupra situaţiei Situation report
SLOG Sprijinul logistic
SOP Proceduri de operare Standing Operating Procedures
SP Punctul iniţial de plecare al convoiului Start Point
SR Răsăritul soarelui Sunrise
SS Apusul soarelui Sunset
TAB Transportor Amfibiu Blindat Armored Personnel Carrier
Santinele amplasate pe plafonul
TCS Top Cover Sentries
vehiculelor
TIH Pericol toxic industrial Toxic Industrial Hazard
TIM Materiale/substanţe toxice industriale Toxic Industrial Materials
TLP Proceduri de conducere a trupelor Troops Leading Procedures
TRP Reper pentru ţinte Target Reference Point
TTP Tactici, tehnici şi proceduri Tactics, Techniques and Procedures
UAV Vehicul aerian fără pilot Unmanned Aerial Vehicle
UXO Muniţie neexplodată Unexploded ordnance 09113
Dispozitiv exploziv improvizat montat pe
VBIED Vehicle Borne IED
un vehicul
WARNO Ordinul preliminar/de avertizare Warning Order
WAS Subsistem de comunicaţii extinse Wide Area Systems
Loc de trecere/forţare a
Loc adiacent cursului de apă, neamenajat sau sumar amenajat din punct de
unui curs de apă vedere genistic, stabilit de comandantul marii unităţi/unităţii pentru executarea
trecerii/forţării de către o unitate/subunitate. Acesta poate avea o dezvoltare
frontală de până la 500 m, iar în cadrul său se pot amenaja genistic sau construi
unul sau mai multe puncte de trecere.
Ocolire Misiune tactică în care comandantul îşi direcţionează unitatea/subunitatea să
execute manevra în jurul obstacolului, poziţiei sau forţei inamicului pentru a
menţine momentul operaţiunii, în timp ce în mod deliberat se evită lupta cu o
forţă a inamicului.
Organizarea spaţiului Modul de dispunere a forţelor subordonate pentru îndeplinirea misiunii
de luptă potrivit scopului, timpului la dispoziţie şi spaţiului alocat. După criteriul
zonei de angajare se împarte în: zona de contact, din adâncime şi zona din
spate. Organizarea spaţiului de luptă bazată pe scop se concentrează pe
operaţii decisive, de modelare şi de susţinere.
Procesul de Procesul de management al ţintelor presupune stabilirea: priorităţilor de
management al ţintelor lovire a acestora; mijloacelor adecvate de localizare, selectare,
determinare, comunicate / urmărire şi de angajare / lovire a ţintelor, ţinând
cont de intenţia comandantului, cerinţele şi capabilităţile operaţionale. De
asemenea, în cadrul acestui proces se desfăşoară şi activităţi de evaluare a
efectelor la ţintă, precum şi a distrugerilor colaterale.
Punct de adunare la Un loc uşor identificat în teren în care unităţile se adună/reorganizează
NESECRET
A-1-4
NESECRET
obiectiv dacă se dispersează sau locul unde se adună şi se reorganizează
pasagerii/echipajul unei aeronave în urma unui incident de aterizare
forţată.
Punct de contact Un punct uşor identificabil din teren unde se realizează contactul nemijlocit
dintre două sau mai multe unităţi/subunităţi terestre.
Punct control trafic Punct predeterminat terestru folosit pentru controlul mişcărilor, manevra
tactică şi orientarea.
Punct decisiv Locul geografic sau un eveniment cheie, un sistem sau o funcţie critică, care
permite comandanţilor să câştige un avantaj asupra inamicului, cu o mare
influenţă în realizarea scopului final al operaţiei.
Punct de sprijin Poziţie de luptă întărită, amenajat în poziţiile cheie ale terenului, folosit ca un
centru al apărării pentru a încetini, canaliza sau interzice manevra
atacatorului.
Punct de trecere Loc amenajat pentru executarea trecerii pe un anumit mijloc de trecere.
Poate fi pe pod fix, pod/portiţă de pontoane, prin vad sau ambarcaţiuni,
înot sau cu mijloace improvizate. În cadrul locului de trecere prin vad, se
pot amenaja genistic unul sau mai multe puncte de trecere incluzând
rampele de intrare/ieşire, dar şi amenajări ale fundului vadului. În cazul
locurilor de trecere pe ambarcaţiuni, punctele de trecere sunt determinate
de locurile ambarcaderelor/rampelor de acces la apă şi
debarcaderelor/rampelor de ieşire pe malul opus.
Securizarea Misiune tactică care cere comandantului să îndepărteze toate forţele
inamicului şi să elimine rezistenţa acestuia în cadrul unei zone destinate.
Spaţiul de luptă Acea parte a mediului operaţional, aleasă sau impusă, delimitată în spaţiul
fizic, în care se manifestă puterea de luptă a beligeranţilor.
Sprijin Acţiunea unei forţe sau părţi din aceasta, prin care se ajută, protejează,
augmentează sau susţine altă forţă.
Zona de luptă Zonă necesară desfăşurării acţiunilor de luptă de către forţele combatante.
Zona de operaţii Spaţiul terestru delimitat, cu spaţiul aerian aferent, în care comandantul are
autoritatea de a întrebuinţa forţele şi mijloacele, de a stabili priorităţile şi
efectul acţiunilor unităţii, în concordanţă cu concepţia eşalonului superior.
Zona de Zonă de teren definită, în care responsabilitatea şi autoritatea sunt, în mod
responsabilitate specific atribuite unui comandant al zonei, în scopul conducerii acţiunilor
tactice implicând forţele din subordine, controlul deplasărilor, menţinerea şi
dezvoltarea elementelor de infra/suprastructură necesare.
Zona de Zonă prescrisă a acţiunilor de securitate desemnată pentru protecţia forţelor
siguranţă/securitate aliate, instalaţiilor, rutelor şi acţiunilor.
Zona de protecţie O facilitate protejată utilizând camuflarea sau mascarea, amplasarea selectivă,
construirea de facilităţi pentru prevenirea distrugerilor cauzate de diferite
fragmente eliberate de arme convenţionale, sau o combinaţie a acestor
măsuri.
Zona de interes Un punct sau o zonă dispuse de-a lungul unui intinerar de deplasare în
care se aşteaptă ca inamicul să desfăşoare activităţi. Prezenţa sau lipsa
activităţilor în această zonă va ajuta în confirmarea sau infirmarea unui
anumit curs de acţiune al inamicului.
NESECRET
A-1-5
NESECRET
PAGINĂ ALBĂ
NESECRET
A-1-6
NESECRET
ANEXA Nr. 2
(art. 0327, alin.(1)
Atacul planificat
NESECRET
A-2-1
NESECRET
ANEXA Nr. 3
(art. 03105, alin. (3)
Forţarea unui curs de apă şi atacul unui obiectiv
NESECRET
A-3-1
NESECRET
ANEXA Nr. 4
(art. 0401 (2)
Apărarea unui punct de sprijin
NESECRET
A-4-1
NESECRET
PAGINĂ ALBĂ
NESECRET
A-4-2
NESECRET
ANEXA Nr. 5
(art. 0474, alin. (1)
Apărarea circulară a plutonului de infanterie
NESECRET
A-5-1
NESECRET
PAGINĂ ALBĂ
NESECRET
A-5-2
NESECRET
ANEXA Nr. 6
(art. 0486, alin. (8)
Apărarea în sector a plutonului de infanterie
NESECRET
A-6-1
NESECRET
ANEXA Nr. 7
(art. 04120, alin. (1)
Apărarea pe un curs de apă
NESECRET
A-7-1
NESECRET
ANEXA Nr. 8
(art. 0503)
Deplasarea plutonului de infanterie
NESECRET
A-8-1
NESECRET
ANEXA Nr. 9
(art. 0565)
Înlocuirea plutonului de infanterie
NESECRET
A-9-1
NESECRET
ANEXA Nr. 10
(art. 0584, alin. (3)
Lupta de întâlnire/ atacul în grabă
NESECRET
A-10-1
NESECRET
ANEXA Nr. 11
(art. 0589, alin. (3)
Respingerea inamicului şi trecererea la urmărire
NESECRET
A-11-1
NESECRET
ANEXA Nr. 12
(art. 0593, alin. (2)
Retragerea plutonului de infanterie
NESECRET
A-12-1
NESECRET
PAGINĂ ALBĂ
NESECRET
A-12-2
NESECRET
ANEXA Nr. 13
(art. 0613, alin. (1)
Ambuscada
NESECRET
A-13-1
NESECRET
ANEXA Nr. 14
(art. 0636, alin. (1)
Incursiunea
NESECRET
A-14-1
NESECRET
BIBLIOGRAFIA
NESECRET
B-1
NESECRET
PAGINĂ ALBĂ
NESECRET
B-2