PROIECT TEMA : CONTRIBUTIA ROMANIEI LA

DEZVOLTAREA STIINTEI SI TEHNICII INTRE 1850-1950

REPERE CRONLOGICE: TIMPUL II jum. A sec XIX – II jum. a sec XX

SPATIUL ROMANIA

CUPRINS
1. Cuvinte cheie si definirea lor
2. Text lacunar
3. Text depre dezvoltarea Romaniei
4. Text despre politica interna a Romaniei
5. Text despre politica externa a Romaniei
6. Curiozitati
 1. Cuvinte cheie si definirea lor

• Cercetare - Investigație originală în scopul dobândirii de noi cunoștințe științifice sau

tehnologice

• Industrie - Ramură a producției materiale și a economiei naționale, în cadrul căreia au loc, pe

scară largă, activitățile de exploatare a bunurilor naturale și de transformare a acestora, în
mijloace de producție și în bunuri de consum.

• Inovație - Schimbare, introducere a ceva nou într-un sistem, într-o practică, într-o activitate,
într-o operație tehnică etc.

• Tehnologizare - Impunere a unei tehnologii într-o întreprindere.

• Inventie - Rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate
și progres față de stadiul cunoscut până atunci

• Modernizare - Adaptare la stadiul contemporan al progresului, la cerințele prezentului

 2. Text lacunar

• În perioada 1850-1950, România a adus contribuții semnificative la

dezvoltarea științei și tehnicii prin intermediul unor personalități
remarcabile. Printre acestea se numără Victor Babeș, cunoscut
pentru descoperirea bacteriilor și contribuțiile în microbiologie
medicală, Nicolae Paulescu, care a inventat tratamentul injectabil cu
insulină, Traian Vuia și Aurel Vlaicu, pionieri în aviație, Dimitrie
Cantemir, cu contribuții în geografie și etnografie, Spiru Haret,
cunoscut pentru contribuțiile sale în matematică și astronomie, și
Ștefan Procopiu, care a făcut cercetări remarcabile în domeniul
magnetismului și a descoperit efectul Procopiu. Aceste inovații au
influențat profund progresul științific și tehnic, atât în România, cât
și în întreaga lume.
 3. Text despre dezvoltarea Romaniei
În 1859, Unirea Principatelor Române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza a reprezentat un pas esențial în
formarea statului român modern. A urmat proclamarea Regatului României în 1881, sub conducerea lui Carol
I, consolidându-se instituțiile statului și stabilindu-se bazele unui regim monarhic constituțional.
Pe plan economic, România a experimentat o tranziție de la o economie preponderent agrară la una
industrială în creștere. În timpul perioadei interbelice, s-au dezvoltat industriile extractive, metalurgice și
textile, iar în anii '30 s-au făcut progrese notabile în domeniul hidroenergiei prin construirea unor
hidrocentrale importante. Cu toate acestea, țara a fost afectată de dificultăți economice în urma celor două
războaie mondiale.
Aspectul social a fost marcat de reforme în domeniul educației și sănătății, precum și de extinderea
drepturilor politice. Totodată, au fost realizate investiții importante în infrastructură, inclusiv extinderea
căilor ferate și construcția de drumuri moderne.
Pe plan cultural, România a cunoscut o perioadă vibrantă în literatură, artă și știință, cu Bucureștiul devenind
un centru cultural important în Europa de Est în perioada interbelică. Personalități remarcabile au contribuit
la dezvoltarea culturală și intelectuală a țării.
Totuși, perioada a fost marcată și de instabilitate politică și conflicte interne, inclusiv mișcări sociale și politice
care au condus la schimbări de regimuri și guverne. Cele două războaie mondiale au adus devastare și
dificultăți economice și sociale, întârziind progresul țării și afectând profund populația.
În ansamblu, perioada 1850-1950 a fost una de tranziție și transformare pentru România, cu realizări notabile
și provocări, care au conturat evoluția sa pe parcursul a jumătate de secol plin de evenimente.
 4. Text despre politica interna a Romaniei

• În prima jumătate a perioadei, România era sub dominația Imperiului Otoman

și, mai târziu, sub influența Marilor Puteri europene. Un moment esențial a fost
Unirea Principatelor Române din 1859, când Moldova și Țara Românească au
fost unite sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Această unire a reprezentat un
pas important în formarea statului român modern.După abdicarea lui Cuza în
1866, a urmat domnia lui Carol I, care a condus țara în perioada proclamării
Regatului României în 1881. Sub conducerea lui Carol I, România a devenit o
monarhie constituțională, cu instituții statuale mai stabile și cu o structură
politică mai bine definită.În perioada interbelică, România a fost martora unei
efervescențe politice, cu apariția și lupta dintre multiple partide politice,
fluctuații între guverne de dreapta și cele de stânga, precum și instabilitate
politică.
 5.Text depre politica externa a Romanei

• În secolul al XIX-lea, după Unirea Principatelor Române din 1859, România a obținut treptat
recunoașterea internațională a suveranității sale, iar în 1881 a fost proclamat Regatul României
sub conducerea lui Carol I. Acest lucru a consolidat statalitatea și autoritatea țării în arena
internațională.Perioada interbelică a fost una tumultuoasă în ceea ce privește politica externă a
României. Țara a căutat să-și întărească poziția și influența în regiunea Balcanilor și în Europa
Centrală și de Est, și să-și asigure securitatea națională. România a fost implicată în conflictele
din regiune, inclusiv Războaiele Balcanice din 1912-1913 și Primul Război Mondial.După Primul
Război Mondial, România a obținut extinderea teritorială prin Tratatul de la Trianon din 1920,
care a adăugat Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul la teritoriul său. Totuși, relațiile cu
vecinii săi au rămas tensionate, iar regimurile dictatoriale din perioada interbelică au influențat
politica externă a țării.
 6. Curiozitati

• 1. Dezvoltarea infrastructurii feroviare: Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-

lea, România a investit masiv în construcția de căi ferate. Una dintre cele mai importante
realizări a fost inaugurarea primei linii ferate din țară, între București și Giurgiu, în 1869.
• 2. Avansarea în domeniul științelor medicale: În acest interval, au fost realizate progrese
semnificative în domeniul medicinii și al sănătății publice. Institutul Cantacuzino, fondat
în 1899, a fost un centru important pentru cercetarea și producția de vaccinuri și seruri,
având un rol vital în combaterea bolilor infecțioase.
• 3. Educația și cercetarea: În acea perioadă, s-au înființat instituții de învățământ superior
și de cercetare, precum Universitatea din București (1864) și Academia Română (1866),
care au jucat un rol esențial în dezvoltarea cunoașterii și promovarea progresului
științific.
• 4. Dezvoltarea industriei metalurgice și a construcțiilor navale: România a cunoscut o
expansiune a industriei metalurgice și a construcțiilor navale în această perioadă, având
impact asupra dezvoltării economice generale a țării.