UNIVERSITATEA „ANDREI ȘAGUNA”
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, ȘTIINȚE
COMPORTAMENTALE ȘI JURIDICE
PSIHOLOGIA PERSONALITĂȚII
TITULAR CURS
[Link]. DOINIȚA BENTU
PSIHOLOGIA PERSONALITĂŢII
CURSUL 1
PERSONALITATEA
PERSONALITATE
Personalitate – latinescul persona (mască, aparență)
Definirea termenului persona (Boethius, sec. VI):
„Persona est substantia individua rationalis naturae”
(Persoana este o substanță individuală de natură
rațională)
PERSONALITATEa
Apare sub două aspecte:
ca realitate psihologică;
în calitate de concept.
Ca realitate, personalitatea este totalitatea psihologică ce caracterizează
şi individualizează un om particular. Noţiunile de senzaţie, percepţie,
afectivitate, motivaţie, voinţă etc. n-ar avea aproape nici o semnificaţie
dacă ar fi interpretate în sine, neraportate la personalitate.
Personalitatea este un concept complex care se referă la un ansamblu de
trăsături, comportamente, emoții, gânduri și moduri de a reacționa care
sunt relativ stabile în timp și care diferențiază o persoană de alta.
Din punct de vedere teoretic, personalitatea este cadrul de referinţă
fundamental pentru definirea sensului şi valorii explicative a celorlalte
noţiuni psihologice.
Allport a descoperit, încă din 1936, existenţa în limba
engleză a 18000 de termeni prin care pot fi făcute
descripţii psihologice ale personalităţii. Dintre aceştia
4504 termeni desemnează trăsături de personalitate
reale, moduri stabile şi consistente de ajustare a
individului la mediul său. Ceilalţi termeni implică
comportamente specifice şi temporare, evaluări,
metafore.
DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Conceptul de individ
Conceptul de individualitate
Conceptul de persoană
Conceptul de personalitate
Conceptul de personaj
Conceptul de individ
Individul reprezintă totalitatea
însuşirilor biologice (ereditare şi
dobândite) care asigură adaptarea la
mediul natural.
El desemnează caracterul indivizibil al organismului. De aici
rezultă o serie de caracteristici ale individului:
- este un produs în întregime determinat biologic;
- este un reprezentant al speciei, indiferent dacă aceasta
este umană, animală sau vegetală;
- este o noţiune aplicabilă tuturor organismelor.
Conceptul de individualitate
Individualitatea este individul cu organizarea sa
specifică, diferenţială, irepetabilă şi ireductibilă.
Individualitatea exprimă acel atribut al organizării
structural-funcţionale interne care face ca un individ să
se distingă de alţii din aceeaşi specie şi să reprezinte
un dat unic şi ireductibil.
Individualitatea este, de asemenea, valabilă şi
aplicabilă în caracterizarea tuturor organismelor vii
(chiar la nivelul inferior, indivizii se diferenţiază prin
modul organizării lor structurale interne). La om se
trece de la individualitatea biologică la una de tip
psihologic; vorbim de particularităţi psiho-individuale.
Conceptul de persoană
Persoana este corespondentul, în plan social, a
individului în plan biologic.
Persoana reprezintă individul uman, ca entitate concretă,
într-un cadru relaţional dat, aşa cum este perceput de cei
din jur.
Prin conceptul de persoană desemnăm ansamblul
însuşirilor psihice care asigură adaptarea la mediul
social-istoric şi în cadrul acestor însuşiri se subliniază
necesitatea prezenţei componentelor de ordin superior
conştient. Se afirmă astfel că omul este persoană în
virtutea faptului că îşi defineşte conştient atitudinile faţă
de realitate.
Conceptul de personalitate
Personalitatea este persoana plus o notă de valoare,
ea este organizarea superioară a persoanei. Trebuie
făcută o distincţie între persoană şi personalitate:
Persoana se referă la forma fundamentală a fiinţei
umane care trăieşte şi îşi realizează destinul pe lume
şi ea trebuie studiată de psihologia generală.
Personalitatea se referă la particularităţile psihice
individuale, la ceea ce-l distinge şi îl detaşează pe un
om de altul.
Cineva este personalitate numai comparativ cu alţii.
Esenţial deci în acest context este faptul că noţiunea
de personalitate tinde să se lege de existenţa unei
componente şi a unei dimensiuni axiologice, de
valoare (spre deosebire de persoană).
Conceptul de personaj
Are două accepţiuni:
- personajul ca manifestare în afară, în comportament a
persoanei şi personalităţii
- personajul ca „persoană în rol”, omul interpretat ca un rol
social.
Fiecare om poate juca mai multe roluri, deci el se manifestă
prin mai multe personaje, îşi relevă faţă de alţii mai multe
faţete ale personalităţii sale.
Tipuri de personaje:
personaje sociale (joacă roluri aşteptate sau impuse de societate);
personaje volitive (joacă roluri pe care şi le impun singure conform
propriilor aspiraţii);
personaje mască (joacă roluri străine personalităţii lor pentru a-şi
ascunde propria personalitate).
Datorită faptului că sub fiecare personaj se află o personalitate
înseamnă că personajul este veşmântul social al personalităţii,
mecanismul ei de apărare.
Personajul este o „faţetă”, o imagine fragmentară a persoanei, o
mască, o aparenţă în spatele căreia se ascunde persoana.
DEFINIŢII ALE PERSONALITĂŢII
Definiţii prin efect extern
Allport: „personalitatea este suma totală a efectului produs de un
individ asupra societăţii”; „personalitatea este ce cred alţii despre
tine”.
Definiţiile prin efect extern au avantajul că oferă posibilitatea de a
cunoaşte personalitatea semenilor noştri. Dar ele au şi unele limite:
se confundă personalitatea cu rolul ei, adică cu personajul;
întinde o capcană: dacă există o persoană care influenţează oameni
diferiţi în moduri diferite înseamnă că are personalităţi diferite?
stabilesc o relaţie de cauzalitate între calitatea personalităţii şi
capacitatea ei de influenţare şi modificare a conduitei altora. Aici se
ridică o întrebare: o persoană care influenţează are o personalitate
bogată, iar o persoană care nu influenţează nu dispune de
personalitate?
DEFINIŢII ALE PERSONALITĂŢII
Definiţii prin structură internă
personalitatea este o entitate obiectivă, este ceva ce există cu adevărat,
ceva valoros.
Cea mai cunoscută definiţie structural-esenţialistă a personalităţii este cea
dată de Allport în 1937: „personalitatea este organizarea dinamică în
cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea
şi comportamentul său caracteristic”.
O definiţie asemănătoare a dat şi Eysenck: „personalitatea este organizarea
mai mult sau mai puţin durabilă a caracterului, temperamentului, inteligenţei
şi fizicului unei persoane, această organizare determină adaptarea sa unică
la mediu”.
DEFINIŢII ALE PERSONALITĂŢII
Definiţii pozitiviste
Allport: „personalitatea este conceptualizarea cea mai
adecvată a comportamentului unei persoane în toate
detaliile sale, pe care omul de ştiinţă o poate da la un
moment dat ”.
Acest tip de definiţii introduc personalitatea pe calea cercetării
obiective, riguroase pozitiviste. Dar există şi eroarea că definesc
obiectul de cercetare în funcţie de metodele utilizate care pot fi şi
imperfecte. Trebuie de fapt adaptate metodele la obiect.
Dincolo de aceste definiţii reducţioniste s-a încercat definirea
personalităţii ca entitate complexă, eterogenă, după natura
substanţial-calitativă a „elementelor” care o compun.
DEFINIREA PERSONALITĂŢII
„Personalitatea este unitatea bio-
psiho-socială constituită în procesul
adaptării individului la mediu şi care
determină un mod specific,
caracteristic şi unic de comportare în
diversitatea situaţiilor externe”.
(Wiggins, 1971).
DEFINIŢII ALE PERSONALITĂŢII
„Personalitatea este un sistem hipercomplex, cu autoorganizare, teleonomic
(mod de explicare ştiinţifică a comportamentului orientat al sistemelor
organice), determinat biologic şi socio-cultural, cu o dinamică specifică,
individualizată” (M. Golu, 1993).
„Personalitatea este o construcție plastică și originală de însușiri stabile și
definitorii care permit caracterizarea omului atât ca individualitate unică și
irepetabilă, cât și încadrarea sa într-o tipologie, ceea ce îngăduie elaborarea
unor predicții valide cu privire la comportamentul său” (Aniței et al., 2016).
În opinia lui MacKinnon (1944) personalitatea este compusă din două definiții care
ar trebui păstrate distinct. Prima definiție se referă la personalitate din perspectiva
observatorului unei persoane, modul cum este percepută acea persoană de către
alte persoane, aici fiind vorba de reputația acesteia, reputația este construită pe
comportamente trecute, fiind imaginea pe care o creezi altor persoane despre ceea
ce ești tu ca individ. A doua parte se referă la interacțiunile interpersonale ale
individului. Aceste comportamente sunt orientate spre alte persoane, se referă la
partea socială a personalității și este în continuă interacțiune cu procese
intrapersonale (apud Aniței, Chraif, Burtăverde, Mihăilă 2016, p. 49)
CARACTERISTICILE PERSONALITĂȚII
Trăsături stabile: Personalitatea tinde să fie relativ consistentă de-a lungul
timpului, deși poate suferi modificări ușoare în funcție de experiențele de
viață.
Unicitate: Fiecare individ are o personalitate distinctă, chiar dacă anumite
trăsături pot fi comune mai multor persoane.
Interacțiunea între genetică și mediu: Personalitatea este formată dintr-o
combinație între predispoziții genetice și influențe din mediu (familie, educație,
cultură, experiențe personale).
Determină comportamente: Personalitatea influențează modul în care oamenii
reacționează la situații diferite și cum își manifestă emoțiile și gândurile.
ACCEPȚIUNILE CONCEPTULUI DE PERSONALITATE
Accepțiunea antropologică a personalității are meritul de a plasa și integra omul
în sfera vieții sociale.
Accepțiunea psihologică vede personalitatea ca un ansamblu de condiții interne
de natură psihologică, subiectivă, numite însușiri psihice pentru a le diferenția de
condițiile interne de altă natură (aspectele intelective, motivaționale, energizoare,
aptitudinale și atitudinale).
Accepțiunea axiologică a personalității are în vedere omul valorizat (intelectual,
moral, social),deci omul ca valoare.
Cele trei accepțiuni ale noțiunii de personalitate sunt complementare. Dacă prima
pune accent pe factorii și cauzele externe (mediul în general), cea de-a doua atrage
atenția necesității luării în considerare a interiorității mediatoare a omului, cea de-a
treia relevă importanța nu a oricărui mediu în formarea personalității, ci doar a celui
valorizat.
VĂ MULŢUMESC PENTRU
ATENŢIA ACORDATĂ!
SEMINAR
[Link]
G3nNEk1mRGpoc
