Sunteți pe pagina 1din 14

DISPERSIA ATMOSFERICA A POLUANTILOR

Poluarea aerului Introducere nca de la aparitia sa pe Terra, homo sapiens a influentat mediul natural n sensul dorit de el, pentru a-si asigura protectie, hrana, caldura, deci supravietuirea si dezvoltarea. Daca la nceput impactul a fost neglijabil, datorita numarului redus de indivizi si adaptarii cvasianimalice la mediu, treptat, efectele s-au amplificat. Industrializarea a intervenit din ce n ce mai puternic n mediul natural, deteriorndu-l prin exploatarea resurselor naturale si prin prelucrarea lor prin diferite tehnici, prin intensificarea traficului si cresterea demografica. Impactul omului asupra naturii s-a materializat prin: modificarea radicala a peisajului geografic prin lucrari de mari proportii, ca : bazine, lacuri de acumulare, ndiguiri, desecari, extractii la zi exploatarea puternica a resurselor materiale, ale solului si ale subsolului, precum si a resurselor energetice modificarea climei in sensul aridizarii ei, prin transformari negative n structura nvelisului vegetal si n special prin defrisari schimbarea structurii ecosistemelor peste limitele de refacere ale lor distrugerea unor numeroase specii de plante si animale prin deteriorarea, schimbarea sau distrugerea ecosistemelor n care fusesera adaptate schimbarea compozitiei atmosferei, apelor, solului, prin deversari de diverse produse alterarea fondului genetic natural al vietuitoarelor, n sensul scaderii capacitatii de adaptare, refacere si reproducere. Se arunca anual n atmosfera milioane de tone de agenti poluanti. Numai n anul 1980 s-au aruncat 110 milioane t SOx, 59 milioane tone particule n suspensie, 69 milioane t NOx, 194 mil t CO2, 53 mil t hidrocarburi. Efectele s-au manifestat asupra st rii de sanatate a pop 12112l1122m ulatiei, scaderii cantitatii si calitatii produselor agricole, edificiilor, resurselor de apa.La unii poluanti - efectele negative se resimt dupa un timp ndelungat, cum ar fi : efectul de sera, distrugerea stratului de ozon si ploile acide, cauzate de acumularile de dioxid de carbon, freoni, oxizi de azot, de sulf. Dioxidul de carbon, CH4, NOx, freonii permit radiatiei solare sa strabata atmosfera, sa ajunga pe Pamnt, dar nu mai permit rentoarcerea energiei termice n spatiul cosmic. Dintre toate gazele mentionate, CO2 se afla n cantitatea cea mai mare, fiind emis din procese de ardere n industrie, motoare, consumul casnic, vulcani. Instalatiile de ardere si

gospodariile particulare genereaza cam 30% din total CO2 emis. Se apreciaza ca CO2 este implicat n proportie de aproximativ 50% n efectul de sera. Efectul de sera a produs cresterea temperaturilor medii anuale pe glob de la 140 C n anul 1880, la 150 C n 1980, previziunile pentru anul 2050 fiind de minim 170, maximum 200 C. n Romnia, s-au emis n atmosfera numai n 1989, 72 mil tone CO2, 41 mil tone pulberi, 1,3 mil tone SO2, 0,45 mil tone NOx. Sunt necesare masuri severe n toate domeniile (industrie, transporturi, agricultura, casnic) dublate de legislatie n concordanta cu prevederile ecologice internationale, pentru diminuarea emisiilor poluante. nvelisul gazos reprezentat de atmosfera terestra constituie unul dintre factorii esentiali ai existentei vietii pe pamnt. Dintre componentii aerului, oxigenul este indispensabil respiratiei vegetale si animale, fenomenul de oxidare reprezentnd principala sursa de energie n procesele vitale. Bioxidul de carbon din aer intervine n asimilatia clorofiliana, iar azotul atmosferic reprezinta una din verigile circuitului azotului n natura. Clasificarea Modelelor de Poluarea a Aerului Modelele de poluare a aerului pot fi categorisite in 3 clase generale: y y y abordare determinism, modele statistice modele fizice

Modelele deterministe sunt in principal legate de diferite tipuri de aproximari numerice (spre exemplu, diferenta finita si tehnici finite) in solutia cotatiilor partiale ce reprezinla un proces fizic relevant de dispersie atmosferica. Pentru acest proces, trebuie sa fie disponibil un inventar de emisii si trebuie sa se cunoasca in deosebi variabilele meteorologice. Modelul determinist este cel mai adecvat pentru decizii planificate pe termen lung. In contrast cu modelul determinist, cel statistic calculeaza concentratiile de aer din mediu, utilizand relatia statistica stabilita intre parametrii meteorologici si ceilalti parametri. Doar concluziile semi cantitative pot fi trasate pe baza unor aspecte privind calitatea aerului. Modelul statistic este foarte util pentru evaluarea pe termen scurt a concentratiilor. Avantajul acestor modele consta in eforturile mici, care stimuleaza concentratia masurata intr-un punct sau campul concentratiei. Nu este necesar nici un inventar de emisii. Dezavantajele, in afara de masurarea concentratiei, sunt necesare. Ele pot fi utilizate, de asemenea, pentru a lua in considerare concentratia flundamentului modelului determinist. Pentru modelele fizice, este simulat un proces real la scara mai mica in laborator, prin experimente fizice, care modeieaza trasaturile importante ale procesului initial care este studiat. In cazui unei situatii complexe de poluare a aerului, atunci cand modelele deterministe si/ sau masuratorile campului experimental devin foarte costisitoare, simularea din laborator, care utilizeaza modele la scara mai mica in tuneluri eoliene sau canale acvatice este deseori cea mai buna abordare. Avantajul cel mai important al modelelor fizice este acela ca geometria modelului scalar, cat si viteza fluxului si celelalte modele esentiale pot fi usor modificate si controlate. In general, modelarea fizica trebuie utilizata ca instrument de cercetare in procesele

atmosferice specifice. La scara de descrestere a situatiei atmosferice prototip, acuratetea simularii modelului fizic creste. Modelul determinist: Majoritatea modelelor deterministe utilizeaza sau sunt echivalente cu solutiile de utilizare ale ecuatiei de difuzie. Ecuatia de difuzie se bazeaza pe principiul conservarii masei. Fluxurile turbulente ale materialului sunt exprimate prin relatia gradientului, exprimata prin fluxul turbulent, proportional cu gradientul concentratiei si ,,constanta" proportionalitatii este denumita coeficient de difuzie. Conditia granitei la suprafata solului trebuie stabilita si este deseori considerata a fi materialul de difuzare (gaze), care nu este absorbit de sol, ceea ce inseamna ca materialul este ,,reflectat" in atmosfera. Celalalt caz extrem, conform caruia tot materialul care ajunge la suprafata solului este absorbit, nu este adecvat, eel putin nu pentru gaze. Reflectarea partiala a materialului in sol este cel mai realist caz, insa implicit declaratia celuilalt parametru, care este denumit de obicei velocitate depusa. Deseori, este stability conditia granitei pentru limita superioara a volumului de difuzie, in deosebi in cazul inversiunii. In acest caz, de asemenea, este utilizata presupunerea reflectarii totale in limita superioara. Modelele calculeaza concentratia intr-un punct al receptorului de la o sursa. Daca este prezenta mai mult de o sursa, contributiile de ia fiecare sursa la punctul receptorului sunt total izatc. Modele de Stare Conditia de stare fixa implica faptui ca toate variabilele si parametrii sunt constant in timp. Aceasta include concentratia, insemnand . Totusi, solutile pentru starea fixa se obtin deseori cu ajutorul ecuatiei dependente de timp insa cu toti parametrii meteorologici si ceilalti parametri, mentinuti constanti. Se poate calcula apoi in timp, pana cand este atinsa starea fixa pentru concentratie. Modelul de stare fixa, prin natura presupunerii inerente a constantei temporale a parametrilor, poate fi calculat doar pentru distante scurte (ordinea la 10 km) si pentru un timp de parcurgere scurt (ordine la 2 ore), astfel modelele mentionate mai jos pot fi de asemenea utilizate pentru modelarea starii fixe. Modelul Gaussian Ecuatia dispersiei Gaussian pentru o sursa cu un punct mai ridicat se obtine prin presupunerea profilurilor de concentratie a agentilor poluanti in orice pozitie joasa a vantului. x, care are forma dc distribuire normals di-variata. Considerand umplerea unei singure cuve a fumalului. se fac urmatoarele supozitii: (a) profilurile de concentratie pentru umplere sunt Gaussian, atat in directia y, cat si z, (b) constanta inseamna viteza vantutui, u, si directia, rata de emisie a agentului poluant fix, continuu Q (c)

dispersia in directia x este neglijabil comparata cu transportul unui grup prin intermediut vantului, (d) agentul poluant este gazul stabil sau aerosolul, care nu reactioneaza chimic sau este rezultat, (e) starea fixa si conditia de transport omogen, si (f) topografia nu este complexa Unde h este inaltimea care elibereaza agentul poluant. Expresia este valabila din cuva furnalului, la distanta scazuta a vantului, la care sistemul de umplere se intersecteaza cu solul. Dispersia poluantilor n atmosfera este guvernata de urmatoarele mecanisme dominante:(i) curgerea medie a fluidului atmosferic care transporta poluantii pe directia dominanta a vntului;(ii) fluctuatiile vitezei turbulente care determina difuzia poluantilor n toate directiile. n conditiile unui vnt moderat sau intens, poluantii emisi continuu formeaza o pana (nor de poluant) de forma conica de-a lungul directiei vntului, cu originea n sursa. In acest caz, advectia n directia vntului domina difuzia, iar dispersia laterala si verticala este presupusa a fi gaussiana. Majoritatea modelelor folosite n mod curent sunt modele gaussiene fie de tip pana(sursa continua), fie puff (sursa instantanee). Modelele gaussiene sunt larg folosite n studiile de impact pentru surse de poluanti existente sau n stare de proiect n vederea analizei conditiilor de respectare a prevederilor legale privind calitatea aerului la scara locala si urbana. Justificarea folosirii modelelor gaussiene n reglementarile legale are la baza faptul ca ele sunt evaluate si validate pe date din experimente de dispersie. In lucrarea de fata se prezinta teoria modelelor gaussiene si consideratii practice privind datele de intrare ale acestor modele necesare calcului distributiei spatiale a concentratiei de poluant [Seinfeld,1998 ; Arya,1999]. n capitolul 1 se prezinta modelul gaussian pentru o sursa instantanee, iar n capitolul 2 modelul gaussian pentru o sursa continua. Datele de intrare necesare modelelor gaussiene sunt descrise n capitolul 3.In capitolul 4 se expun principiile fizice care stau la baza calcului supranaltarii penei de poluant, iar n capitolul 5 concluziile lucrarii. Modelul gaussian pentru sursa instantanee sau puff Modelul gaussian se poate obtine ca o solutie a ecuatiei difuziei poluantilor n atmosfera cu urmatoarele presupuneri fizice: _ fluidul atmosferic se misca cu o viteza constanta, u, de-a lungul axei Ox; _ coeficientii de difuzie sunt independenti de coordonatele sistemului de axe: x, y, z; _ poluantul ajuns la sol este reflectat n atmosfera ; _ n mediul difuziv, atmosfera, nu exista pierderi de poluant (de exemplu, prin reactii chimice ) Date meteorologice si de fizica atmosferei necesare modelelor gaussiene Modelele de dispersie gaussiene prezentate necesita cunoasterea urmatoarelor date meteorologice si marimi fizice specifice atmosferei: stabilitatea atmosferei, viteza si directia vntului la naltimea anemometrului, temperatura aerului, gradientul de temperatura, parametrii de dispersie, naltimea de amestec Stabilitatea atmosferei Intensitatea dispersiei n atmosfera a poluantilor depinde de intensitatea

turbulentei care la rndul ei este dependenta de stabilitatea atmosferei. Pentru a caracteriza gradul de stabilitate al atmosferei s-au introdus clasele de stabilitate care se definesc n functie de valorile parametrilor meteorologici masurati . Una din metodele de clasificare a starilor de stabilitate a atmosferei se face dupa schema Pasquill: atmosfera instabila (clasele A, B, C), atmosfera neutra (clasa D), atmosfera stabila (clasele E, F). Semnificatia gradului de stabilitate conform claselor este urmatoarea : A-foarte instabil, B-instabil, C-usor stabil, D-neutru, E-slab stabil, F-stabil. Clasele de stabilitate sunt denumite n literatura de specialitate si categorii de difuzie, clase de turbulenta sau clase de stratificare. Conform schemei Pasquill stabilitatea este determinata de perioada diurna, nebulozitatea totala (gradul de acoperire cu nori), naltimea soarelui si viteza vntului la 10m. De exemplu, pentru vnt sub 2m/s si insolatie puternica n timpul zilei, atmosfera este foarte instabila (clasa A), iar pentru cer acoperit, zi sau noapte si vnt indiferent de viteza, clasa de stabilitate este D. Un alt indicator al claselor de stabilitate este gradientul de temperatura vertical al aerului. ntruct masurarea gradientului de tempertura la turnurile meteo prezinta de multe ori dificultati legate de functionarea corecta a senzorilor de temperatura, pentru siguranta procesului de validare a modelelor este preferabila folosirea schemei Pasquill pentru precizarea claselor de stabilitate a atmosferei. Conditiile instabile sunt tipice pentru starea atmosferei din timpul zilei cu flux pozitiv de caldura la sol (adica zile nsorite), cnd temperatura scade cu naltimea. Conditiile neutre sunt caracterizate prin prezenta unui profil vertical adiabatic de temperatura (_Ta/_z @ 9,86 10-3 0C /m, unde Ta este temperatura aerului si z altitudinea). Aceste conditii apar, de obicei, n perioadele de tranzitie de la zi la noapte, n cele cu acoperire cu nori si pot apare n toate clasele de vnt. Conditiile stabile se ntlnesc, de regula, n timpul noptilor clare cu vnt slab. Aceste stari atmosferice sunt nsotite de inversiuni cu baza n apropierea solului si de cresteri ale temperaturii cu altitudinea. Vntul Viteza si directia vntului se determina la naltimea anemometrului, care n masuratorile standard se ia 10 metri. n modelele de dispersie intra viteza fluidului atmosferic la naltimea emisiei (cosul instalatiei), de aceea este necesara o relatie de 384 dependenta ntre cele doua viteze, care se poate deduce din variatia cu naltimea a vitezei vntului Profilul vertical al vitezei vntului Cea mai folosita relatie pentru exprimarea dependentei de naltime a vitezei vntului este de tip putere cu exponetul dependent de stabilitate[Hana,1982]: u = ua (h / za )b pentru z 200 m u = u (200) pentru z > 200 m unde : u este viteza vntului la nivelul cosului de evacuare; h - naltimea cosului de evacuare; za - naltimea anemometrului; b - exponent dependent de stabilitatea atmosferei. ua - viteza vntului la nivelul anemometrului Valorile exponentului b sunt functie de clasele de stabilitate si rugozitate sunt date n

tabelul de mai jos: clasele A,B-0,15(u) si 0,07(r), clasa C-0,20(u) si 0,10(r), clasa D0,25(u) si 0,15(r), clasa E-0,40(u) si 0,35(r), clasa F-0,60(u) si 0,55(r), unde u se refera la zona urbana, iar r la zona rurala.
Parametrii de dispersie n literatura exista seturi de parametri de dispersie dedusi din experiente de dispersie cu trasori efectuate n diferite conditii de teren si emisii la diverse naltimi. Parametrii de dispersie sunt dependenti de stabilitatea atmosferei si de distanta fata de sursa, de-a lungul directiei vntului naltimea stratului de amestec naltimea de amestec depinde de stabilitatea atmosferei. n general, se presupune ca limita superioara a stratului de amestec este determinata de un strat de inversiune care nu poate fi patruns de norul de poluant. De regula, modelele de dispersie gaussiene folosesc naltimi de amestec, Ham, precalculate dependente de stabilitate [Panitz , 1989]: 1600m (clasa A), 1200m (clasa B), 800m(clasa C), 600m (clasa D), 300m (clasa E), 200m (clasa G). Nici supranaltarea penei nici difuzia verticala nu pot depasi naltimea de amestec. Reflexia perfecta multipla a norului de acest capac este luata n considerare prin limitarea parametrului de dispersie _z prin conditia:

Supranaltarea penei de poluant Un nor de poluant emis de un cos de evacuare se ridica n raport cu punctul de emisie datorita a doua efecte: unul mecanic determinat de impulsul jetului de poluant directionat vertical si altul termic determinat de diferenta de temperatura dintre norul de poluant mai cald (deci o densitate mai mica) si aerul ambiental, ceea ce conduce la aparitia unei forte ascensionale. Astfel, apare o supranaltare a norului n raport cu punctul de emisie al cosului. Pentru un cos si conditii atmosferice date, diferenta de temperatura dintre efluentul emis si aerul atmosferic determina care efect este dominant. Pasul initial n calculul supranaltarii unui nor (pana) l constituie determinarea diferentei critice de temperatura dintre poluantul emis si conditiile atmosferice. Daca diferenta de temperatura este mai mica dect temperatura critica, supranaltarea se calculeaza cu ajutorul ecuatiilor care dau supranaltare datorata impusului mecanic; n caz contrar, se calculeaza cu ecuatiile pentru forta ascensionala. Datele necesare calculul supranaltarii penei de poluant sunt diametrul cosului de evacuare, viteza efluentului la iesire, temperatura efluentului, temperatura aerului si viteza vntului la nivelul superior al cosului [Briggs,1969, 1984; Petersen si Lavdas, 1986].

Modelul ALADIN (model pe Arie Limitata Adaptare dinamica Dezvoltare InterNationala)

- Versiunea pe arie limitata a modelului spectral global ARPEGE (Mto-France). -integreaza numeric acelasi sistem de ecuatii primitive, modelul ALADIN - Modelul ALADIN este implementat in ANM pe o statie de lucru SUN, al carei sistem de operare este Digital Unix. In etapa actuala modelul lucreaza in regim de adaptare dinamica in versiune hidrostatica. Conditiile initiale si la limita (fisiere de cuplaj) sunt furnizate de solutia numerica a modelului global ARPEGE integrat la o rezolutie de circa 33 km. - Fisierele sunt post-procesate in grila si la rezolutia Romaniei, de aproximativ 10 km. - O integrare de 48 de ore conduce la obtinerea campurilor probabile la nivelele modelului. - O noua post-procesare furnizeaza campurile probabile (cat si alte campuri diagnostice folosite in prevederea operativa) la orice nivel dorit si pe orice subdomeniu al domeniului de integrare. Doua tipuri de date concura la integrarea modelului: - variabile prognostice (temperatura, vant, umezeala specifica, presiunea la suprafata, temperatura solului, continutul de apa la suprafata si in profunzime si grosimea stratului de zapada); - constante (caracteristicile fizico-geografice ale suprafetei: orografia si parametrii asociati ei ca: abatere standard, anizotropia si directia axelor principale, lungimea de rugozitate, albedoul, emisivitatea, fractia de sol si gradul de acoperire cu vegetatie). Constantele sunt generate in grila ALADIN o data la inceputul integrarii folosind o configuratie particulara a modelului, din date fizico-geografice disponibile (de exemplu date de la US NAVY). Aceeasi configuratie produce si datele climatologice in grila ALADIN: tem,peratura lunara la suprafata si sol, umezeala si grosimea stratului de zapada, proportia de vegetatie, albedoul, acoperirea terenului, caliatea solului. Campurile intiale si de la margine sunt obtinute din campurile ARPEGE prin interpolare, tinand cont de datele climatologice ALADIN, folosind o alta configuratie particulara a modelului. La interpolarea orizontala a campurilor climatologice si a variabilelor de suprafata se ia in considerare contrastul mare-uscat din grila ALADIN. Dupa interpolarea orizontala se aplica biperiodicizarea atat pentru campurile initiale cat si pentru cele laterale. Domeniul de lucru al modelului : - 41 nivele L pe verticala - 10km rezolutia pe orizontala, putand cobora functie de puterea de calcul - integrarea se face pe un domeniu orizontal, obtinut in urma proiectiei conforme de la sfera la plan, impartit in 2 zone: - zona C I- domeniul fizic real in zona C se integreaza ecuatiile primitive in zona I este o zona intermediara, introdusa pentru a absorbi undele de gravitatie de scara mica si pentru a putea fi impusa o solutie de scara mare intregului domeniu (prin adaugarea unui termen suplimentar ecuatiilor primitive). Aici datele meteorologice pot fi masurate si prognozate - zona E in care campul real este extins pentru a obtine un domeniu ciclic bi-periodic Geometria modelului

Modelul ALADIN lucreaza intr-o geometrie carteziana, fereastra interioara a modelului, C I, continand o grila regulata de puncte. Problema care se pune si pe care o rezolva rutina de geometrie a ALADIN, EGGX, este cunoasterea factorului de scara corespunzator proiectiei in fiecare punct de grila si a perechilor (N, P) asociate fiecarui punct de grila (unde sunt definite constantele de sol, initializate si prognozate variabilele modelului). Definirea domeniului se realizeaza prin coordonatele geografice ale celor doua colturi ale domeniului de lucru, de sud-vest si nord-est. Proiectia Lambert este proiectia unui con pe sfera, axa conului fiind paralela cu axa de rotatie a Pamantului, iar Polul fiind un punct singular al acestei transformari de coordonate. In implementarea operativa a modelului, conul este considerat tangent la sfera. Dinamica modelului. Ecuatiile primitive care stau la baza integrarii modelului sunt scrise intr-un sistem de axe in care coordonata verticala este L - coordonata hibrida ce deriva din presiune, definita astfel: P(x,y,z,t) = A(L) + B(L) Ps(x, L,t) , unde Ps este presiunea la suprafata, iar L verifica anumite conditii. Sistemul de ecuatii primitive pe sfera este proiectat pe domeniul plan de integrare. Parametrizarile fizice din model Codul numeric al fizicii modelului ALADIN asigura o buna concordanta cu dinamica modelului. El satisface o consistenta totala intre schema de parametrizare, ansamblul de constante universale si termodinamice si ecuatiile modelului. Procesele fizice care sunt parametrizate pentru vant sunt: difuzia turbulenta verticala, schimbul vertical de masa, transportul vertical de masa datorat undelor de gravitatie generate de schimbarile de masa la scara mica ale orografiei, tendinta rezultata din transportul de masa prin caderea precipitatiilor. Procesele fizice care sunt parametrizate pentru temperatura sunt: bilantul radiativ, incluzand absortia radiatiei solare directe si imprastierea, difuzia turbulenta verticala, incluzand redistributia turbulenta a caldurii de la suprafata, schimburile verticale datorate convectiei; incalzirea si racirea datorate condensarii ploii in norii stratificati si convectivi, evaporarea ploii, toate procesele descrise prin considerarea a doua sau trei faze ale apei, tendinta datorata efectului de cadere a precipitatiilor si cele pentru umiditatea specifica. Termodinamica modelului ia in considerare in mod diagnostic prezenta apei condensate in atmosfera. Astfel, se presupune ca ea precipita instantaneu in straturile inferioare. Schema de radiatie permite calculul tendintelor de temperatura datorate fluxurilor radiative ascendente si descendente la fiecare pas de timp. Solutia ecuatiei de transfer radiativ pentru calculul grosimii optice include dependenta de acoperirea noroasa. Aceasta din urma este obtinuta in maniera diagnostica Stratul limita de la suprafata si transferurile verticale turbulente au o formulare in coeficienti de schimb si depind de numarul lui Richardson si de altitudine. Deasupra stratului limita de la suprafata se presupune ca schimburile verticale sunt dependente de lungimea de amestec si de convectia putin adanca.

Schema de convectie se bazeaza pe calculul conditiilor caracteristice in nor: flux de masa, temperatura, umezeala specifica, etc. De aici se deduc tendintele de umezeala, temperatura si cantitate de miscare asociate fluxului de masa convectiv Suprafata solului are o reprezentare complexa in cadrul modelului prin parametrizari ale: contrastului mare-uscat, albedoului, emisivitatii, lungimii de rugozitate, proportiei de vegetatie, efectelor de sub grila. Functionare operativa Datele furnizate de modelul ALADIN, in proiectie Lambert sunt interpolate intr-o grila regulata latitudine-longitudine, plasata dupa caz peste un anumit domeniu de interes de pe teritoriul Romaniei. Acestea constituie +-date de intrare in modelul de transport al poluantilor MEDIA. Modelul ALADIN care se integreaza operativ in ANM, are urmatoarele caracteristici: Masina: statie de lucru SUN Sistemul :UNIX Dimensiune grila: 10 km Numar puncte: 89x89 (extensie 100x100) Nivele verticale: 41 Cuplat: cu ARPEGE Interval de prognoza: 48 ore Latitudinea , longitudinea coltului SE: 41.11 N , 20.69 E Latitudinea , longitudinea coltului NE: 49.80 N , 32.13 E

Rezumatul caracteristicilor modelului ALADIN: este versiunea hidrostatica, pe aria limitata a unui model global de prognoza numerica a vremii, care este operational la Meteo-France, Toulouse; este implementat in Romania, in ANM, primind conditii initiale si la limita de la MeteoFrance via INTERNET; este structurat pe 41 nivele verticale; are pasul de timp - 450 s. are rezolutia spatiala- 10 Km; In configuratia implementata in Airforall, el furnizeaza date meteorologice prognostice pentru modelul de poluare: Parametrul Nivelul vertical post-procesat Vant orizontal 9 nivele de presiune , 10m Vant vertical 9 nivele de presiune Temperatura 9 nivele de presiune , 2m Umezeala specifica 9 nivele de presiune ,10m Precipitatii convective si stratiforme, ploaie, zapada suprafata

Presiunea aerului

suprafata

Modelul MEDIA - Model Eulerian de Dispersie Atmosferica Caracteristici ale modelului ALADIN-varianta la scara fina (aprox. 2.5km) in Airforall Experimentele facute cu aceasta varianta au vizat o portiune din judetul Maramures, ce include orasul Baia Mare; integrarea modelului se face pe o grila cu pasul de aproximativ 2.5km pentru obtinerea din modelul ALADIN, a fisierelor de input pentru integrarea modelului MEDIA, sunt necesare doua etape: decuparea suprafetei cuprinse intre: 47.2 - 48.0N si 23.0 - 23.8 E, pe care se va face integrarea modelului atmosferic integrarea propriu-zisa a modelului ALADIN

Modelul MEDIA - Model Eulerian de DIspersie Atmosferica Introducere Studiul poluarii atmosferice implica descrierea, explicarea si prognoza comportamentului substantelor emise in atmosfera. Aceste substante sunt transportate de vant, amestecate in atmosfera prin fenomenele de turbulenta si uneori antrenate si depuse la suprafata terestra cu ajutorul precipitatiilor. Turbulenta este de fapt responsabila de dispersia poluantilor in spatiu in jurul unei directii medii de propagare. In difuzia atmosferica, factorii meteorologici care au o influenta directa sunt vantul, structura verticala a temperaturii si umezelii si precipitatiile. Toti factorii care genereaza o buna turbulenta contribuie la reducerea consecintelor asupra mediului inconjurator, amestecand poluantul in atmosfera. Concentratia unui poluant emis in atmosfera poate fi prognozata, plecand de la un model de prognoza atmosferica, cuplat cu un model numeric de transport al poluantului. Este cazul cuplajului dintre modelul de transport MEDIA si modelul atmosferic de prognoza a vremii ALADIN. Modelul MEDIA este un model eulerian tridimensional, utilizat in prognoza transportului si dispersiei poluantilor atmosferici, elaborat de un colectiv de cercetatori francezi de la MtoFrance. El este cuplat cu un model de prognoza numerica a vremii, elaborat printr-o cooperare internationala, in care Romania este partener. Ambele modele sunt implementate la ANM Bucuresti pe o platforma Alpha Dec Station 250 4/266, cu sistem de operare Digital Unix.

ECUATIILE MODELULUI Concentratia unui element chimic pasiv din atmosfera urmeaza legea conservarii masei:

xC    V C ! K C  S 0  S i xt

unde: C este concentratia de poluant intr-un punct dat, la momentul t; V-este vectorul vant furnizat de modelul de prognoza numerica a vremii; K-este tensorul lui Reynolds; So-reprezinta termenii sursa; Si- reprezinta termenii puturi. ADVECTIA - termenul (V C) ! concentratia de poluant este advectata eulerian prin campul 3D de vant prognozat de modelul ALADIN; pentru conservarea masei si a energiei este folosita metoda elementului finit, cu functii chapeau Difuzia turbulenta-termenul (KC) Pentru coerenta cu modelul atmosferic, difuzia este modelata folosind coeficientii de schimb (se presupune ca poluantul este difuzat in acelasi mod cu vaporii de apa din atmosfera) - difuzia orizontala - modelata prin diferente finite. - difuzia verticala - depinde de gradientul termic si de forfecarea vantului; pentru parametrizare se estimeaza coeficientul de schimb vertical printr-o formula in care intra: - Vh - vintul orizontal; - l lungimea de amestec. - modelarea se face prin metoda elementelor finite Concluzie In masura in care se iau in considerare aplicatiile de regularitate. Abordarea Gaussian pare a fi cea mai buna. Gifford (1975), autoritate conduc&toare in domeniul dispersiei atmosferice a notat: formula Gaussian, utilizata in mod corespunzator, este lipsita de stralucire ca instrument practic de modelare a difuziei. Este simpla din punct de vedere matematic si mai mult, este in acord cu teoria mult prin lucru incomplet. Derivarea ecuatiei de dispersie Gaussian necesita presupunerea conditiilor constante pentru intreaga distanta a parcursului de umplere din punctul sursei de emisie la receptorul la nivelul solului cu vant la intensitate scazuta. Totusi, nu putem spune cu certitudine rezonabila ca viteza vantului la inaltimea liniei centrale de umplere si clasa de stabilitate atmosferica sunt cunoscute

exact sau ca ele sunt constante pentru intreaga distanja a parcursului de umplere. Indiferent daca aceasta omogeneitate apare de fapt este o problema de pura intamplare, in deosebi pentru distante mari. De asemenea, determinarea vitezei exacte a vantului si a clasei de stabilitate atmosferica la inaltimea liniei centraie de umplere necesita (a) cresterea predictiei de umplere exacts si (b) relatia exacta dintre viteza vantului si altitudine ... nici una dintre ele nu se poate atinge. Pe scurt, modelele Gaussian presupun o stare fixa ideaia a conditiilor meteorologice constante pentru distante mari. geometrie de umplere idealizata , teren uniform plat, conservarea compieta a masei si distributia Gaussian exacts. Aceste conditii ideale apar rareori. Modelul, complexitatea, scara si tipul simularii la care efectueaza prognoza numerica sunt optiuni ale utilizatorului; Rezolutia temporala in modelul de transport al poluantilor este functie de rezolutia spatiala folosita pentru domeniul ales; Modelul poate fi rulat pentru mai multe surse deodata, care emit acelasi poluant, obtinand cumulul de concentratii probabile.

BIBLIOGRAFIE 1. 2. 3. 4. 5. MARIA POPESCU , MIRON POPESCU-ECOLOGIE APLICATA BOTNARIUC N., VLADINEANU A.-ECOLOGIE BARBEA M., URSU P.-POLUAREA SI PROTECTIA ATMOSFEREI www.postuniversitar.ro www.hydrop.pub.ro

6. Arya S.P.(1999): Air pollution meteorology and dispersion Oxford University Press, New York, Oxford Briggs G. A. (1969): Plume Rise, TID-25075, U. S. Atomic Energy Commission. Briggs G. A. (1973): Diffusion estimation for small emissions. U. S. National Oceanic and Atmospheric Administration. ERL Report, ATDL106. Briggs G. A. (1984): Plume and buoyancy effects, Atmospheric Science and Power Production, Ed.D.Randerson, DOE/TIC-27601, U. S. Departement of Energy. Cuculeanu G.(2006): Abordarea euleriana a difuziei poluantilor n atmosfera, Revista Eonomia , Seria Management, Anul IX, Nr. 2, 8-14, Bucuresti, Editura ASE Cuculeanu G.(2006): Abordarea euleriana a difuziei poluantilor n atmosfera, Revista Eonomia , Seria Management, Anul IX, Nr. 1, 98-102, Bucuresti, Editura ASE Draxler R.R.(1984) Diffusion and transport experiments, In Atmospheric Science and Power Production, DOE/TIC-27601(DE84005177), United States Department of Energy Hanna S. R.(1982): Reviw of atmospheric diffusion models for regulatory applications WMO, No.581, Technical Note No.177 Petersen W. B. and L. G. Ladvas (1986): INPUFF 2.0A Multiple Source Gaussian Puff Dispersion Algorithm User's Guide, EPA/600/886/024, Atmospheric Sciences Research Laboratory, U. S. Environmental Protection Agency, Triangle Park, N.C. Zannetti P. (1990): Air pollution modeling: theories, computational methods and available software. Computational Mechanics Publications, Southampton,

Boston, Van Nostrand Reinhold Seinfeld J. H. (1998): Atmospheric Chemistry and Physics: From air pollution to climate change John Wiley & Sons, Inc., New York.