ION RISTEA

Drept penal
Partea specială
Volumul II

Universul Juridic
Bucureşti
-2020-
=

CAPITOLUL II
INFRACŢIUNI CONTRA CIRCULAŢIEI
PE DRUMURILE PUBLICE

!
Punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat

1. Conţinutul legal
Art. 334
î
(1) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul
neînmatriculat sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedep­
seşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
(2) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a
unui tramvai cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseşte cu închisoare de
la unu la 5 ani sau cu amendă.
(3) Tractarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu număr fals de
înmatriculare sau înregistrare se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
(4) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale
cărei plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui
vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulaţie în România, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

2. Consideraţii generale
Având în vedere conţinutul legal susmenţionat, punerea în circulaţie sau conducerea
unui vehicul neînmatriculat este fapta persoanei care: pune în circulaţie sau conduce pe
drumurile publice un autovehicul neînmatriculat sau un tramvai neînmatriculat sau
neînregistrat, potrivit legii; pune în circulaţie sau conduce pe drumurile publice un
autovehicul sau un tramvai cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare; tractează o
remorcă neînmatriculată sau neînregistrată ori cu număr fals de înmatriculare sau
înregistrare; conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tractează o remorcă ale cărei
plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau un vehicul
înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulaţie în România.
Constatăm că, în dispoziţiile art. 334 C. pen., sunt prevăzute patru infracţiuni distincte,
fiecare dintre acestea reprezentând modalităţi normative alternative.
Infracţiunea privind punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat
nu era prevăzută în Codul penal anterior, având însă corespondent în art. 85 din O.U.G.
nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată1.
Din examinarea comparativă a celor două reglementări, rezultă asemănări, dar şi unele
elemente de diferenţiere. Astfel, ca diferenţieri, în primul rând, reglementarea anterioară

1 Publicată în M. Of. nr. 958 din 28 decembrie 2002, republicată în M. Of. nr. 670 din 3 august 2006,
ulterior intervenind mai multe modificări şi completări.
238 Titlul VII. Infracţiuni contra siguranţei publice

din O.U.G. nr. 195/2002 nu are denumire marginală, pe când art. 334 C. pen. are ca
denumire marginală "Punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat”. In
al doilea rând, constatăm că, pedepsele pentru toate faptele incriminate au fost completate,
în sensul că, pe lângă pedeapsa cu închisoarea, a fost adăugată şi amenda.
Săvârşirea infracţiunii incriminată în art. 334 C. pen. presupune existenţa unor
dispoziţii legale care să reglementeze operaţiunile de înmatriculare şi înregistrare a
autovehiculelor, tramvaielor sau a remorcilor. înmatricularea are drept scop admiterea în
circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor omologate potrivit legii, care corespund
normelor privind siguranţa circulaţiei şi protecţiei mediului.
Pentru a circula pe drumurile publice, vehiculele, cu excepţia celor trase sau împinse
cu mâna şi a bicicletelor, trebuie să fie înmatriculate ori înregistrate, după caz, şi să poarte
plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare.
Toate aceste operaţiuni sunt reglementate de Regulamentul de aplicare a Ordonanţei
de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice1.

3. Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii
a) Obiectuljuridic special al infracţiunilor incriminate în art. 334 C. pen. îl formează
relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare presupune protecţia siguranţei
circulaţiei pe drumurile publice, prin interzicerea punerii în circulaţie, conducerii sau
tractării autovehiculelor, tramvaielor sau remorcilor neînmatriculate ori neînregistrate sau
cu numere de înmatriculare sau înregistrare false.
b) Obiectul material. în opinia noastră, infracţiunea prevăzută în art. 334 C. pen., nu
are obiect material, deoarece vehiculul neînmatriculat, neînregistrat sau cu număr fals de
înmatriculare sau înregistrare nu este lezat sau afectat în niciun fel prin efectuarea ele­
mentului material.
în literatura juridică, există şi opinia potrivit căreia, această infracţiune are obiect ma­
terial reprezentat de autovehiculul, tramvaiul sau remorca neînmatriculate sau neîn­
registrate2.
Există şi părerea în raport de care, în mod excepţional, prin aplicarea numărului fals de
înmatriculare, avem obiect material care se identifică cu plăcuţa cu număr fals de
înmatriculare sau înregistrare sau cea retrasă legal3.

B. Subiecţii infracţiunii
a) Subiectul activ nemijlocit (autorul) infracţiunii poate fi orice persoană fizică care
îndeplineşte condiţiile generale pentru a răspunde penal.
De asemenea, subiect activ poate fi şi persoana juridică, în condiţiile art. 135 C. pen.
Participaţia penală este posibilă în oricare dintre formele sale: coautorat, instigare şi
complicitate, inclusiv sub forma participaţiei improprii.
Astfel, la infracţiunea de punere în circulaţie a unui autovehicul neînmatriculat,
coautoratul este posibil, când autovehiculul aparţine mai multor persoane în calitate de

* ^egu,^ientul a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 publicat în M. Of. nr. 876/2006.
Pe^e '"facţiunilor contra circulaţiei pe drumurile publice prin prisma
noului Codpenal (l) m Dreptul nr. 2/2011, p. 46; Tiberiu Medeanu, op. cit p 346
3 Ion Rusu, in George Antonm şi colaboratorii, op. cit., p. 654. P " P'
Capitolul II. Infracţiuni contra circulaţiei pe drumurile publice 239
proprietari sau detentori, care dispun în comun asupra punerii în circulaţie a autovehicu­
lului neînmatriculat, săvârşind în mod nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală.
La aceeaşi infracţiune, în modalitatea conducerii pe drumurile publice, coautoratul este
exclus, deoarece prin natura sa, acţiunea de conducere a autovehiculului nu poate fi
realizată decât de o singură persoană1.
b) Subiectul pasiv principal este statul, ca titular al valorilor sociale ocrotite prin
norma de incriminare, iar subiectul pasiv secundar este persoana care a suferit o vătămare
a drepturilor sale legitime în urma săvârşirii uneia dintre infracţiunile menţionate.

C. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii

Locul săvârşirii infracţiunii, respectiv pe drumurile publice, în sensul definit de
O.U.G. nr. 195/2002 constituie o cerinţă esenţială pentru angajarea răspunderii penale a
persoanei vinovate de comiterea uneia dintre faptele prevăzute de art. 334 C. pen.
Timpul săvârşirii infracţiunii nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte existenţa
acesteia, dar poate servi la individualizarea judiciară a pedepsei.

3. Structura şi conţinutul juridic al infracţiunii cuprinde situaţia premisă şi

conţinutul constitutiv.
A. Situaţia premisă constă în preexistenţa unei realităţi pe care trebuie să se grefeze
săvârşirea faptei prevăzută de legea penală. în cazul infracţiunii prevăzută în art. 334
C. pen., situaţia premisă constă în preexistenţa unei stări, situaţii, respectiv existenţa unor
dispoziţii legale care să reglementeze circulaţia autovehiculelor tramvaielor ori a remor­
cilor pe drumurile publice, fără de care elementele constitutive ale infracţiunii nu ar fi
întrunite2.

B. Conţinutul constitutiv al infracţiunii este format din latura obiectivă şi latura

subiectivă.
a) Latura obiectivă cuprinde elementul material, cerinţe esenţiale, urmarea imediată
şi legătura de cauzalitate.
- Elementul material al infracţiunii prevăzute în alin. (1) al art. 334 C. pen., constă în
punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai,
neînmatriculat sau neînregistrat.
Punerea în circulaţie constă în dispoziţia sau încuviinţarea dată de către persoana care
are această posibilitate faptică sau juridică (proprietar, beneficiar al contractului de leasing,
comodatar etc.).
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai neînmatriculat sau
neînregistrat este operaţiunea prin care acesta este pus în mişcare pe drumurile publice prin
folosirea puterii proprii de deplasare. Poate fi răspunzător penal pentru comiterea acestei
infracţiuni şi un simplu deţinător de fapt (de pildă un hoţ care încredinţează autovehiculul
furat altei persoane pentru a fi condus pe drumurile publice).

1 Petre Dungan, Tiberiu Medeanu, Viorel Paşca, op. cit., voi. II, p. 191.
2 Ion Rusu, Minodora Ioana Bălan-Rusu, Infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice
în dreptul penal român, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 89-90, apud Petre Dungan, Analiza
conţinutului infracţiunilor contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice prin prisma noului Cod penal (1)
în Dreptul nr. 2/2011, pp. 45-46.
240 Titlul VII. Infracţiuni contra siguranţei publice

Potrivit art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, prin autovehicul se înţelege
orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obişnuit pentru transportul
persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate
pentru transportul persoanelor sau mărfurilor. Vehiculele care se deplasează pe şine,
denumite tramvaie, precum şi tractoarele agricole sau forestiere nu sunt considerate
autovehicule. Troleibuzele sunt considerate autovehicul1.
Punerea în circulaţie şi conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau
tramvai neînmatriculat sau neînregistrat sunt modalităţi alternative ale infracţiunii
prevăzute în art. 334 alin. (1) C. pen. Pentru existenţa elementului material este suficientă
săvârşirea uneia dintre acţiunile menţionate.
în modalitatea prevăzută în alin. (2) al art. 334 C. pen. elementul material constă în
punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai
cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare.
Prin număr de înmatriculare sau de înregistrare fals se înţelege orice tip de necon-
cordanţă a acestuia cu adevărul rezultat din documentele oficiale.
în conformitate cu prevederile cuprinse în O.U.G. nr. 195/2002 înmatricularea sau
înregistrarea este operaţiunea administrativă prin care se atestă că un vehicul poate circula
pe drumurile publice. Dovada atestării înmatriculării sau înregistrării este certificatul de
înmatriculare sau înregistrare şi numărul de înmatriculare sau înregistrare atribuit.
Un autovehicul este neînmatriculat sau neînregistrat atunci când nu a fost înscris
niciodată în evidenţa organelor competente, precum şi atunci când a figurat în trecut, dar în
momentul săvârşirii faptei este radiat. Numerele provizorii nu sunt numere de
înmatriculare, deoarece atribuirea lor se face în temeiul unei autorizaţii provizorii de
circulaţie2.
în practica judiciară s-a reţinut că numărul de înmatriculare obţinut legal în trecut, cu
prilejul înmatriculării unui alt vehicul — fie chiar proprietatea inculpatului — are, în raport
cu autovehiculul pe care a fost montat în mod nelegal, semnificaţia unui număr fals de
înmatriculare, deoarece el nu reflectă situaţia reală a acestui autovehicul, cu privire la care
nu există o înscriere valabilă în evidenţele poliţiei3.
Elementul material al infracţiunii prevăzute în art. 334 alin. (3) C. pen. se realizează
prin două modalităţi normative, respectiv tractarea unei remorci neînmatriculate sau
neînregistrate şi tractarea unei remorci cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare.
Elementul material al infracţiunii prevăzute în art. 334 alin. (4) C. pen. presupune
conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei
plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase, sau a unui vehicul
înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulaţie în România.

\ f1™ decizia nr 11/2017, Î.C.C.J. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală,
a stabilit următoarele: In interpretarea noţiunii de „autovehicul” prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen. şi art. 335
alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 pct. 6 şi pct. 30 din O.U.G. nr. 195/2002, modificată şi completată prin O.G.
nr. 21/2014, conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat
potrivit legii sau de către o persoană care nu posedă permis de conducere nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale
infracţiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1) din Codul penal, respectiv art. 335 alin. (1) C. pen.
Petre Dungan, op. cu., p 49; Vasile Dobrinoiu şi colaboratorii, op. cit., voi. II, p. 764.
.. .. „Ap. p pen” dec- 73/1996 în Culegere de practică judiciară penală, cu note de
Vasile Papadopol, Ed. Holding Reporter, Bucureşti, 1998, p. 123.
Capitolul II. Infracţiuni contra circulaţiei pe drumurile publice 241
Retragerea certificatului de înmatriculare sau de înregistrare sau, după caz, a dovezii
înlocuitoare a acestora ori a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare,
reprezintă o măsură tehnico-administrativă care poate fi luată în cazurile expres prevăzute,
potrivit dispoziţiilor art. 97 lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 195/2002.
Persoana care deţine autovehicule sau remorci înmatriculate în alte state şi are sau îşi
stabileşte domiciliul sau reşedinţa în România, este obligată să le înmatriculeze în termen
de 90 de zile de la data intrării în ţară a acestora sau de la data stabilirii domiciliului sau
reşedinţei proprietarului în România. Orice vehicul înmatriculat în străinătate care nu este
în proprietatea unei persoane cu domiciliul, reşedinţa sau sediul în România, dar se află în
folosinţa sa cu orice titlu, poate circula în România o singură perioadă de maxim 120 de
zile de la intrarea în ţară.
In cazul nerespectării dispoziţiilor de mai sus, după expirarea termenelor, pe lângă
sancţionarea contravenţională, poliţia va reţine certificatul şi plăcuţele de înmatriculare
străine, care vor fi remise autorităţilor emitente [art. 31 alin. (1), (2), şi (3) din
Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002].
- Cerinţe esenţiale. Pentru existenţa infracţiunilor prevăzute în art. 334 C. pen. este
necesară îndeplinirea condiţiei ca fapta să se producă pe drumurile publice.
în conformitate cu prevederile art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002 drumul public
este orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru
traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice.
Drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii
vizibile. Drumuri de utilitate privată nu sunt drumuri publice. Potrivit art. 3 lit. b) din
O.U.G. nr. 43/1997, drumurile de utilitate privată sunt cele destinate satisfacerii cerinţelor
proprii de transport rutier în activităţile economice, forestiere, petroliere, miniere, agricole,
energetice, industriale şi altor asemenea, de acces în incinte, ca şi cele din interiorul
acestora, precum şi cele pentru organizările de şantier şi sunt administrate de persoanele
fizice sau juridice care le au în proprietate sau în administrare.
Conform dispoziţiilor art. 8 lit. c) din O.U.G. nr. 43/1997 străzile sunt drumuri publice
în interiorul localităţilor, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, şosea,
alee, fundătură, uliţă etc.
în lipsa condiţiei referitoare la lipsa locului săvârşirii infracţiunii niciuna din faptele
descrise în art. 334 C. pen. nu pot angaja răspunderea penală în conformitate cu acest text
incriminator.
- Urmarea imediată în cazul comiterii infracţiunilor prevăzute în art. 334 C. pen.
constă într-o stare de pericol pentru relaţiile sociale ce formează obiectul ocrotirii legale.
- Legătura (raportul) de cauzalitate. Pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii
pe care o analizăm trebuie să existe legătura de cauzalitate între acţiunile care constituie
elementul material şi urmarea imediată. în cazul infracţiunii pe care o analizăm, legătura de
cauzalitate rezultă „ ex re ”, deci nu trebuie dovedit.
b) Latura subiectivă include elementul subiectiv şi cerinţe esenţiale.
Elementul subiectiv. Forma de vinovăţie în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 334
C. pen. este intenţia directă sau indirectă.
Comiterea faptei din culpă nu constituie infracţiune.
- Cerinţe esenţiale. Mobilul şi scopul săvârşirii infracţiunii nu prezintă relevanţă
pentru existenţa infracţiunilor, însă aceste elemente pot fi folosite în operaţiunea de
individualizare a sancţiunilor de drept penal.
242 Titlul VII. Infracţiuni contra siguranţei publice

5. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Formele activităţii infracţionale
a) Actele pregătitoare (preparatorii) sunt posibile, dar nu sunt incriminate.
b) Tentativa, este posibilă, dar nu este incriminată.
c) Consumarea. Infracţiunile analizate se consumă în momentul în care au fost
executate acţiunile ce reprezintă elementul material şi s-a produs urmarea imediată, care
constă în punerea în pericol a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice.
Este necesar să înceapă activitatea de conducere a autovehiculului sau tramvaiului ori
tractării remorcii, indiferent de distanţa parcursă.
d) Epuizarea. Infracţiunea prevăzută în art. 334 C. pen., este susceptibilă a se comite
în formă continuă, epuizarea având loc în momentul încetării acţiunii şi deci al amplificării
rezultatului.

B. Modalităţile infracţiunii
a) Modalităţi normative
In varianta tip, [art. 334 alin. (1)] modalităţile normative sunt următoarele: punerea în
circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau a
unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat;
în varianta agravată, [art. 334 alin. (2)] modalităţile normative constă în punerea în
circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai cu
număr fals de înmatriculare sau înregistrare;
în prima variantă atenuată, [art. 334 alin. (3)] modalităţile normative sunt: tractarea
unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu număr fals de înmatriculare sau
înregistrare;
în a doua varianta atenuată, [art. 334 alin. (4)] modalităţile normative constă în
conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei
plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul
înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulaţie în România.
în situaţia în care aceeaşi persoană săvârşeşte acţiuni specifice mai multor variante de
incriminare, poate exista concurs de infracţiuni; dacă au fost comise mai multe acţiuni
specifice (modalităţi) unei singure variante de incriminare, este exclusă această formă a
pluralităţii de infracţiuni.
b) Modalităţile de fapt sunt diverse, în raport cu particularităţile concrete ale fiecărei
variante de incriminare.

C. Sancţiuni
în cazul variantei tip prevăzute de art. 334 alin. (1) C. pen. legiuitorul prevede
pedeapsa închisorii de la unu la 3 ani sau amendă.
. Fapta prevăzută în art 334 alin. (2) C. pen. este sancţionată cu pedeapsa închisorii de
la 3 luni la 2 am sau amenda.
Fapta prevăzută în art. 334 alin. (3) C. pen. este sancţionată cu pedeapsa închisorii de
la unu la 3 am sau cu amenda.
în cazul modalităţii prevăzute de art. 334 alin. (4) C. pen. este prevăzută închisoarea
de la 6 luni la 2 am sau amenda.
Capitolul II. Infracţiuni contra circulaţiei pe drumurile publice 243

6. Aspecte procesuale
Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.
Competenţa de efectuare a urmăririi penale aparţine organelor de cercetare penală ale
poliţiei judiciare, sub supravegherea şi coordonarea procurorului.
Competenţa de judecată în primă instanţă revine judecătoriei.

Conducerea unui vehicul fără permis de conducere

1. Conţinutul legal
Art. 335
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o
persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la unu Ia 5
ani.
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de
conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face vehiculul
respectiv ori al cărei permis a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a
conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România
se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care încredinţează un vehicul
pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru
conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care ştie că se află în una din
situaţiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influenţa alcoolului ori a unor substanţe
psihoactive.

2. Consideraţii generale
Având în vedere conţinutul legal susmenţionat, conducerea unui vehicul fără permis
de conducere este fapta persoanei care: conduce pe drumurile publice un autovehicul ori un
tramvai fără a poseda permis de conducere; conduce pe drumurile publice un vehicul
pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, în condiţiile în
care permisul de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face
parte vehiculul respectiv ori a fost retras sau anulat ori exercitarea dreptului de a conduce
i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România; încre­
dinţează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de
conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care ştie că se află
în una din situaţiile menţionate sau sub influenţa alcoolului ori a unor substanţe
psihoactive.
Infracţiunea reglementată în art. 335 C. pen. are corespondent în art. 86 din O.U.G.
nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. între cele două reglementări există
deosebiri de conţinut sub aspectul modalităţilor de comitere a faptelor prevăzute în art. 335
alin. (2) şi (3) C. pen.
Astfel, în vechea reglementare se făcea referire la autovehicul sau tramvai, iar în noul
Cod penal se face referire la vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii
permisului de conducere.