ATITUDINI PARTICULARE

Definitie :
Pozitii anormale, in general patologice, pe care le adopta un segment de membru, un
membru sau mai multe membre sau corpul in intregime.
Cauze:
Una sau mai multe din urmatoarele:
-deficit motor,
-tulburari de tonus muscular,
-durere (cu adoptarea unei pozitii antalgice),
-miscari involuntare,
-stare comatoasa, etc.
1. Hemipareza spastica a adultului (atitudinea particulara Wernicke-Mann):
a) membrul superior: semiflexie si semipronatie,
b) membrul inferior homolateral: extins la maximum.
Cauze:
Predominanta hipertoniei piramidale (spasticitate) pe muschii flexori la membrul
superior si pe muschii extensori la membrul inferior.
2. Hemiplegia flasca:
Pacientul este dispus in decubit dorsal, nu misca voluntar membrele hemiplegice.

ATITUDINI PARTICULARE
3.Paraplegia spastica:
Membrele inferioare sunt imobile, dispuse in extensie sau, mai rar, in flexie
(datorita reflexului de tripla flexie, cu flexia piciorului
pe gamba, a gambei pe coapsa si a coapsei pe bazin).
4.Sindroamele meningeene (hemoragia subarahnoidiana, meningita):
-pozitia in cocos de pusca, pacientul fiind aflat in decubit lateral, cu flexia
membrelor superioare pe torace si a membrelor inferioare pe abdomen.
-in caz de predominenta a contracturii musculare la nivelul musculaturii cefei si a
celei paravertebrale, apare o hiperextensie a coloanei vertebrale, inclusiv a coloanei
cervicale, pozitie denumita opistotonus.
5. Boala Parkinson si sindroamele parkinsoniene: semn de intrebare
-facies cu trasaturi sterse, hipomimic.
-aspect general rigid teapan, capul si trunchiul fiind discret aplecate inainte
(anteflectate), iar membrele pacientului sunt semiflectate.
-cauze: hipertonia paleostriata, generalizata, cu usoara predominanta pe flexori.
6. Torticolis
-inclinarea si rotatia laterala a capului, datorita hipertoniei unilaterale a muschilor
sternocleidomastoidian si trapez.
-cauze: afectiuni musculare, leziune nerv XI extern (care inerveaza motor muschii
respectivi), leziuni extrapiramidale, etc.

ATITUDINI PARTICULARE
8.Amiotrofiile mielopatice (scleroza laterala amiotrofica, siringomielia, etc):
a) mana simiana:
- policele este eversat (situat in acelasi plan cu restul degetelor mainii) si abdus
(indepartat de celelalte degete), prin paralizia muschiului opozant al policelui.
b) grifa totala
-hiperextensia tuturor falangelor proximale, cu semiflexia tuturor falangelor mijlocii si
distale, datorita paraliziei tuturor muschilor lombricali.
c) mana de predicator:
-extensia mainii pe antebrat si a degetelor pe mana, datorita paraliziei si a atrofiei
musculaturii flexoare a degetelor si a mainii.
d) mana scheletala:
-datorita paraliziei si a atrofiei musculaturii extensoare.
9. Leziunea totala de plex brahial: in limba de clopot :
-bratul este in adductie si pronatie (lipit de trunchi, rotat intern, cu umarul coborat in
epolet), prin paralizia musculaturii membrului superior.
10. Leziunea de nerv radial: mana in gat de lebada:
- antebratul este flectat si in pronatie, cu partea dorsala a mainii in sus, mana ramane in
flexie pe antebrat, prin paralizia musculaturii extensoare a mainii pe antebrat.
11. Leziunea de nerv cubital grifa cubitala:
falangele proximale ale degetelor IV-V sunt extinse, iar falangele mijlocii si distale sunt
semiflectate (paralizia muschilor lombricali deg IV-V, inervati de nervul cubital).

ATITUDINI PARTICULARE
12. Leziunea de nerv median: grifa mediana:
-la tentativa de inchidere a pumnului, indexul ramane extins, medianul in semiflexie ,
iar degetele IV-V se flecteaza complet.
-indexul si mediusul sunt inervate motor de nervul median, in timp ce degetele IV-V
sunt inervate motor de nervul cubital.
-prin paralizia muschiului opozant al policelui, apare mana simiana.
13. Discopatia /hernia de disc lombara cu semne de suferinta radiculara:
(lombosciatica):
-rectitudinea coloanei vertebrale lombare.
-scolioza lombara, cu concavitatea homo/heterolaterala discopatiei.
14. Leziunea de nerv sciatic popliteu extern:
-piciorul afectat este in flexie plantara, datorita paraliziei musculaturii lojei
antero-externe a gambei (ce determina flexia dorsala a piciorului).
-pozitia se evidentiaza in decubit dorsal.
15. Distrofiile musculare progresive:
-hiperlordoza lombara, cu proeminarea accentuata a abdomenului: abdomen de
batracian.
-atrofia musculaturii paravertebrale lombo-sacrate: talie de viespe.

ORTOSTATISMUL

Definitie: statiunea verticala.

-de regula este biped.
-atunci cand este posibil, este normal sau patologic (pacientul prezinta inclinari sau
oscilatii in raport cu pozitia de echilibru static).
Ortostatismul poate fi afectat datorita unui deficit motor, a unei tulburari a tonusului
muscular, a unor miscari involuntare, precum si de:
-afectarea cerebelului sau ale conexiunilor acestuia,
-afectarea cailor sensibilitatii profunde,
-afectarea sistemului vestibular.
In cazul unui ortostatism posibil patologic, pacientul pastreaza statiunea verticala cu
baza larga de sustinere, pentru a compensa instabilitatea produsa de inclinarea sau
de oscilatiile ce determina tendinta de cadere a pacientului.
Pentru examinarea ortostatismului se utilizeaza proba Romberg.
Principiul probei Romberg:
-diminuarea suprafetei poligonului de sprijin face ca cele mai mici inclinari sau oscilatii
sa detrmine scoaterea centrului de greutate in afara poligonului de sprijin.

ORTOSTATISMUL
Examinarea probei Romberg:
-pacientul in ortostatism, alipeste picioarele calcai la calcai, varf la varf, intinde bratele
inainte cu palmele in sus si, dupa cateva secunde, inchide ochii.
-in mod normal, echilibrul poate fi mentinut in aceasta pozitie (proba Romberg
negativa).
Imposibilitatea mentinerii statiunii verticale in absenta unui deficit motor, a unei
tulburari de tonus muscular sau a unor miscari involuntare, se datoreaza leziunilor
cerebeloase, vestibulare sau/si ale cailor sensibilitatii profunde constiente (proba
Romberg pozitiva).
a) Proba Romberg pozitiva de tip cerebelos:
-in leziunile de vermis anteriorpacientul se inclina anterior,
-in leziunile de vermis posteriorpacientul se inclina posterior,
-in leziunile de emisfer cerebelospacientul se inclina de partea emisferu- lui
cerebelos lezat.
Pacientul se inclina anterior inchiderii ochilor, iar, dupa inchiderea lor, inclinarea se
accentueaza foarte putin.

ORTOSTATISMUL
b). Proba Romberg pozitiva de tip tabetic/tabetiform (mioartrokinetic):
-prin lezarea cailor sensibilitatii profunde constiente mioartrokinetice.
-pacientul prezinta oscilatii nesistematizate (in toate directiile), cu tendinta de cadere
nesistematizata.
-inchiderea ochilor accentueaza tendinta de cadere, intrucat centrii vizuali nu mai pot
substitui partial absenta informatiilor proprioceptive.
c). Proba Romberg pozitiva de tip vestibular (labirintic):
-bolnavul se inclina de partea vestibulului lezat, directia de cadere fiind influentata de
pozitia capului/vestibulului.
-ex: vestibulul stang lezat si capul rotat spre dreapta determina o inclinare inainte
(vestibulul respectiv ajunge anterior).
-inchiderea ochilor accentueaza tendinta de cadere.
Proba Romberg II (sensibilizat):
-principiu: se micsoreaza si mai mult baza de sustinere, invitand bolnavul sa aseze
un picior inaintea celuilalt in linie dreapta, prin alipirea calcaiului unui picior anterior
de varful celuilalt picior.

MERSUL

Mersul poate fi imposibil sau posibil.

Mersul posibil poate fi normal sau patologic.
Examinarea se face in functie de o serie de parametri:
-modul in care plantele iau contact cu solul sau il parasesc,
- pozitia si miscarile asociate ale membrelor superioare si ale trunchiului.
-marimea bazei de sustinere, lungimea pasilor,
-viteza de deplasare, pastrarea directiei.
Tulburarile de mers pot avea una sau mai multe cauze:
-paralizii, tulburari ale tonusului muscular, tulburari de coordonare sau/si miscari
involuntare.
1.Mersul din hemipareza spastica a adultuluimers cosit:
Cauze:
-deficit motor: hemipareza predominant distala,
-tulburari de tonus:hipertonie pe flexorii membrului superior paralizat si pe extensorii
membrului inferior afectat homolateral.
Pacientul va prezenta:
-membrul superior paralizat in semiflexie,
-membrul inferior homolateral in extensie.
In consecinta, pacientul prezinta miscari reduse in articulatiile genunchiului si tibiotarsiene de partea paralizata, fapt ce-l determina sa execute la fiecare pas o miscare
de semicircumductie in articulatia coxo-femurala homolaterala.

MERSUL
2.Mersul din parapareza spastica:
Cauze:
-deficit motor al membrelor inferioare, predominant distal, cu hipertonie pe musculatura extensoaremers cu pasi mici si tarati (membrele inferioare fiind in extensie si
adductie).
-uneori, mersul devine cosit bilateral.
-alteori, devine galinaceu pe varfurile picioarelor.
3.Mersul din sindroamele lacunare (microangiopatie cerebrala):
-mers lent, nesigur, cu pasi mici, tarati.
4.Mersul din sindroamele parkinsoniene:
Cauze:
-hipertonia parkinsoniana are un rol esential in caracteristicile mersului:
-capul si trunchiul sunt anteflectate, faciesul este hipomimic, lipseste balansul
fiziologic al membrelor superioare, mainile prezinta tremorul parkinsonian(de repaus).
-mersul se face cu membrele semiflectate, cu pasi mici si tarati.
5. Mersul din coreea acuta:
-este topait, dansant, datorita miscarilor involuntare bruste, dezordonate, ample, ce
paraziteaza motilitatea voluntara.

MERSUL
6.Mersul cerebelos:
-este un mers efectuat cu baza larga de sustinere, nesigur, in zig-zag, de tip ebrios.
-uneori, corpul pacientului ramane in urma membrelor inferioare, datorita asinergiei
trunchiului.
-in caz de leziune unilaterala de emisfer cerebeloscadere unilaterala (lateropulsie);
- in caz de afectare bilaterala, pacientul prezinta oscilatii nesistematizate.
7. Mersul cerebelospasmodic:
-apare in scleroza multipla si in unele scleroze combinate, imbinand caracterul ataxic
cerebelos cu cel spastic (de tip hemiparetic sau paraparetic).
-in unele scleroze combinate, ataxia este mixta (cerebeloasa + tabetiforma).
8. Mersul tabetic/tabetiform:
-apare in leziuni izolate sau combinate ale cailor sensibilitatii profunde
mioartrokinetice (tabes, polinevrita ataxica diabetica, scleroza combinata).
-este un mers cu baza larga de sustinere, nesigur.
-mersul prezinta caracter talonat, piciorul fiind ridicat mai sus decat in mod normal,
lovind apoi brusc solul cu calcaiul (talonul).
-bolnavul isi controleaza partial mersul cu privirea, substituind deficitul de informatii
mioartrokinetice.

MERSUL
9. Mersul din leziunea nervului sciatic popliteu extern sau a radacinii motorii L5 (din
lombosciatica de patogenie discala) -mers stepat:
-piciorul este cazut in flexie plantara, prin hipotonia musculaturii lojei antero-externe a
gambei si prin actiunea concomitenta a musculaturii lojei posterioare a gambei.
-miscarea de flexie dorsala a piciorului este diminuata (prin paralizia musculaturii lojei
antero-externe a gambei).
-contactul piciorului bolnav cu solul se realizeaza mai intai cu varful piciorului si abia
ulterior cu calcaiul, de unde denumirea mersului.
-la fiecare pas, pacientul este obligat sa ridice mult genunchiul, pentru a nu se
impiedica de propriul picior.
- unii pacienti cu polinevrite pot prezenta un mers stepat bilateral.
10. Mersul din distrofiile musculare progresive :leganat de rata:
Cauze:
-hiperlordoza lombara, prin atrofia musculaturii lombare si pelvine.
-in alte situatii de DMP, datorita retractiei tendoanelor ahiliene, mersul se face pe
varful picioarelor (mers galinaceu).

MOTILITATEA ACTIVA SI FORTA

SEGMENTARA
Definitie:
-miscarile active sunt miscarile care sunt initiate, se desfasoara si se opresc prin
vointa persoanei respective (miscari voluntare).
Motilitatea activa se caracterizeaza printr-o serie de parametri, dintre care foarte
importanti sunt -viteza (v), :
-amplitudinea (A) si
-forta segmentara (F).
Normalitatea celor 3 parametrii (v, A, F) este asigurata de integritatea formatiunilor
nervoase ce controleaza functiile motorii, formatiuni dispuse intre scoarta cerebrala
(circumvolutiunea frontala ascendenta) si muschiul striat efector (inclusiv aceste
formatiuni):
a). neuronul motor central (corticospinal)
-are pericarionul (corpul celular) situat in circumvolutiunea frontala ascendenta (aria 4
Brodmann).
-axonul acestuia intra in componenta fasciculului piramidal, care coboara homolateral
prin emisferul cerebral si trunchiul cerebral, se incruciseaza la nivelul decusatiei
piramidale (la linia de demarcatie dintre bulbul rahidian si maduva spinarii) si se
opreste la nivelul coarnelor anterioare ale maduvei spinarii, unde face sinapsa cu
neuronul motor periferic.
b). neuronul motor periferic (spinomuscular)
-are pericarionul situat in coarnul anterior al maduvei spinarii.
-axonul acestuia trece prin radacina spinala anterioara a nervului spinal pana la
nivelul muschiului striat.
c). muschiul striat

MOTILITATEA ACTIVA SI FORTA

SEGMENTARA
Lezarea oricareia dintre cele 3 formatiuni determina paralizie (deficit motor
permanent).
Un aspect clinic aparte il constituie fatigabilitatea (oboseala musculara) patologica
din miastenie (afectiune a sinapsei neuromusculare), in care, la repetarea miscarilor
active, se instaleaza o fatigabilitate musculara patologica.
Examinarea vitezei si a amplitudinilor miscarilor active:
-se cere pacientului sa execute liber toate miscarile posibile din toate articulatiile:
flexie/extensie, adductie/abductie, pronatie/supinatie, circumductie interna/externa,
opozitia policelui,etc.
-miscarile se efectueaza concomitent stanga-dreapta, comparand viteza si
amplitudinea lor.
-paralizia poate fi mai usor sesizata prin compararea membrului paralizat cu cel
simetric (ex: cele doua membre superioare).
Examinarea fortei segmentare:
-pacientul nu mai executa liber miscarile active, intrucat examinatorul se opune
desfasurarii lor, apreciind, astfel, forta segmentara.
-ex: pentru aprecierea fortei segmentare la miscarea activa a pacientului de flexie a
antebratului pe brat, examinatorul se opune acestei miscari.
-examinarea se face comparativ stanga-dreapta.
-pentru evidentierea unor paralizii discrete, se utilizeaza probele comparative de
deficit motor (probele de pareza).

MOTILITATEA ACTIVA SI FORTA

SEGMENTARA
Exista 2 tipuri de probe de pareza:
1.Probe statice:
-bolnavului i se cere sa mentina anumite posturi simetrice (st g-dr) cu membrele
superioare sau inferioare.
2.Probe dinamice:
-bolnavul executa cu membrele simetrice (fie superioare, fie inferioare) miscari
concomitente stanga-dreapta, cu caracter repetitiv (flexie, apoi extensia gambelor pe
coapsa, etc.)
1.Probe statice:
a). Proba bratelor intinse:
-daca pacientul este in decubit dorsal, se cere acestuia sa mentina membrele
superioare la verticala; daca este in ortostatism, trebuie sa le mentina la orizontala.
-in ambele cazuri, membrele superioare sunt perpendiculare pe trunchi.
-membrul superior paralizat va cadea primul, in consecinta proba bratelor intinsa este
pozitiva de partea paralizata.

b). Proba Mingazzini

-pacientul este in decubit dorsal, imprimandu-i-se de catre examinator urmatoarea
postura, pe care este invitat sa o mentina: coapsele flectate in unghi discret obtuz fata
de abdomen,cu gambele flectate pe coapse intr-un unghi obtuz, astfel incat gambele
sa fie paralele cu planul patului (gambele fiind dispuse la orizontala).
-membrul inferior paralizat va cadea primul, in consecinta, proba Mingazzini este
pozitiva de partea paralizata.

MOTILITATEA ACTIVA SI FORTA

SEGMENTARA
c). Proba Barr:
-bolnavul este asezat in decubit ventral, cu coapsele sprijinite de pat pe fata lor
anterioara, examinatorul impunandu-i pacientului un unghi discret obtuz al gambelor
fata de coapse.
-in cazul unei paralizii, gamba afectata va cadea prima.
2. Probe dinamice:
a) pentru membrele superioare:
-se cere pacientului sa execute concomitent (stanga-dreapta) si repetitiv miscari de
ridicare si de coborare a membrelor superioare extinse.
-membrul superior paralizat ramane in urma celui sanatos.
b) pentru membrele inferioare: proba Vasilescu:
- pacientul este in decubit dorsal, examinatorul ii cere acestuia sa-si flecteze conco mitent gambele pe coapse si coapsele pe bazin, tot timpul calcaiele tarandu-se pe
saltea. Apoi, se cere pacientului sa efectueze concomitent stanga-dreapta miscarea
inversa, de extensie a gambelor pe coapsele si a coapselor pe bazin.
-in ambele situatii (flexie/extensie), membrul inferior paralizat ramane in urma.
-in aceasta situatie, proba Vasilescu este pozitiva de partea membrului inferior
paralizat.

MOTILITATEA ACTIVA SI FORTA

SEGMENTARA
Examenul motilitatii active furnizeaza informatii despre:
-intensitatea paraliziei.
-localizarea (topografia) grupelor musculare paralizate.
A). Dupa intensitatea paraliziei:
a). paralizii totale-plegii: (toate miscarile active sunt abolite).
b). paralizii partiale-pareze: (miscarile active sunt posibile, dar cu amplitudine, viteza
si forta segmentara mai reduse decat normal).

Pe scala MRC (Medical Research Council) exista o cuantificare a paraliziilor:

-0=plegie.
-1=miscari active schitate.
-2=miscari active posibile doar daca examinatorul se opune fortei gravitationale.
3=miscari active posibile realizate impotriva fortei gravitationale.
4=miscari active realizate atat impotriva fortei gravitationale, cat si a rezistentei
examinatorului.
5=absenta paraliziei, miscarile active desfasurandu-se cu viteza, amplitudine si forta
segmentara normale.

MOTILITATEA ACTIVA SI FORTA

SEGMENTARA
B). Dupa localizarea grupelor musculare afectate de paralizie:
a). Monopareza/plegie (paralizia partiala/totala a unui singur membru).
b). Parapareza/plegie (paralizia ambelor membre inferioare).
c). Dipareza/plegie brahiala (paralizia ambelor membre superioare)
d). Hemipareza/plegie (paralizia hemicorpului drept sau stang cu/fara afectarea
hemifetei respective).
e). Tripareza/plegie (paralizia a 3 membre).
f). Tetrapareza/plegie (paralizia a 4 membre).

Deficitul motor (paralizia) de la nivelul unui hemicorp/membru paralizat poate interesa

egal/inegal diverse grupe musculare:
-hemipareza predominant facio-brahialahemifata+membrul superior respective
prezinta deficit motor mai intens decat membrul inferior homolateral.
-hemipareza predominant cruralamembrul inferior respectiv este cu deficit motor
mai mare decat membrul superior de aceeasi parte.
-hemipareza uniform distribuitapareza egala la membrele superioare si inferioare
de aceeasi parte.
-parapareza cu predominanta proximala/distala.
-monopareza crurala, cu predominenta pe grupul gambier antero-extern sau pe
grupul gambier posterior.

MOTILITATEA ACTIVA SI FORTA

SEGMENTARA
Localizarea si intensitatea paraliziei au importanta in stabilirea diagnosticului
topografic:
1). lezarea fasciculelor piramidale deasupra decusatiei piramidale, aflate la limita
dintre bulbul rahidian si maduva spinarii determina o hemipareza controlaterala
leziunii:
a). infarctul cerebral in teritoriul sylvian superficial (la nivel cortico-subcortical)
determina o hemipareza controlaterala predominant facio-brahiala.
b). infarctul cerebral in teritoriul superficial al arterei cerebrale anterioare (la nivel
cortico-subcortical) determina hemipareza controlaterala predominant crurala.
c). infarctul cerebral in teritoriul profund al arterei sylviene (la nivelul capsulei
interne) determina hemipareza controlaterala uniform distribuita.
d). infarctul cerebral in teritoriul paramedian al arterelor vertebrale sau al trunchiului
bazilar (la nivelul trunchiului cerebral) determina hemipareza controlaterala leziunii
uniform distribuita; de partea leziunii apar semne de nervi cranieni.
2). lezarea fasciculelor piramidale sub nivelul decusatiei piramidale (la nivelul
maduvei spinarii) determina o hemipareza controlaterala leziunii.

COORDONAREA MISCARILOR
Pentru ca miscarile voluntare sa fie eficiente, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
-viteza, amplitudinea si forta segmentara normale,

-accelerarea la inceputul miscarii si frenarea la sfarsitul acesteia, cu mentinerea directiei

miscarii voluntare.

Coordonarea se refera la conlucrarea armonioasa a diferitelor grupe musculare ce

participa la efectuarea unei anumite miscari voluntare (armonia sincroniei, diacroniei
si a gradului de contractie a muschilor respectivi: agonisti, antagonisti, sinergici si,
respectiv, fixatori in articulatia proximala)

-Coordonarea normala necesita integritatea morfofunctionala a mai multor formatiuni

nervoase:
a) cerebelul si conexiunile acestuia,
b) caile sensibilitatii profunde,
c)
aparatul vestibular si conexiunile acestuia,
d) aparatul vizual.

COORDONAREA MISCARILOR
Principalele tulburari de coordonare sunt reprezentate de:
1.Dismetria: nesiguranta in executarea miscarii, cu deviere de la traiectoria ceruta
2.Hipermetria: miscare cu amplitudine exagerata, ce depaseste tinta propusa,
datorita interventiei frenatorii tardive a muschilor antagonisti
Dismetria si hipermetria se pot evidential prin urmatoarele probe:

Proba indice-nas:
-Initial, bratele sunt abduse la orizontala, cu indicii extinsi si cu celelalte degete flectate.
-Se cere pacientului sa duca alternativ (stg,dr) varful indexului pe varful nasului.

-In cazul dismetriei si hipermetriei, indexul depaseste tinta, atingand obrazul sau fruntea.
Proba indice-indice:
-Bolnavul adopta concomitent cu ambele membre superioare, pozitia initiala de la proba
precedenta, dupa care i se cere sa apropie concomitent cei doi indici pana cand
varfurile acestora se ating.
-In cazul dismetriei si a hipermetriei, cei doi indici trec unul pe langa celalalt.

COORDONAREA MISCARILOR

Proba calcai-genunchi:

-Pacientul este in decubit dorsal cu membrele inferioare extinse, apoi atinge cu calcaiul
unui membru inferior genunchiul celuilalt.
-Existenta dismetriei si a hipermetriei face ca tinta (genunchiul) sa fie depasit de calcaiul
heterolateral (cu atingerea coapsei, etc.)
In cazul unei pareze, pot aparea false dismetrii si hipermetrii.

3. Adiadococinezia: inabilitatea de a executa rapid miscari alternative de sens

contrar.

-Cauza o reprezinta imposibilitatea alternarii rapide a contractiei muschilor agonisti si

antagonisti.
-Adiadococinezia poate fi evidentiata prin urmatoarele probe:
Proba marionetelor:
-Efectuarea rapida, alternativa, a miscarilor de supinatie si, respectiv, de pronatie

COORDONAREA MISCARILOR

Proba inchiderii si a deschiderii pumnului

Proba baterii tactului cu piciorul:

-Succesiunea flexiei dorsale si plantare a piciorului pe gamba
-In conditiile unei pareze importante sau a hipertoniei extrapiramidale, apare o falsa
adiadococinezie.

4.Asinergia: reprezinta afectarea coordonarii diferitelor grupe musculare in timpul

efectuarii miscarilor.

Proba Anton Babinski:

-Unui subiect normal aflat in ortostatism i se cere sa se aplece pe spate (acesta va
insoti miscarea de flexie dorsala a coloanei vertebrale, cu o flexie a coapselor pe
gambe, cu impingerea inainte a genunchilor si cu flexia dorsala concomitenta a
picioarelor pe gambe, prin contractia muschilor lojei antero-externe a gambei).
-In cazul afectarii cerebelului, datorita asinergiei membrelor inferioare, aceste miscari
ale membrelor inferioare vor lipsi si aplecarea pe spate a pacientului se va solda cu
caderea sa, datorita iesirii centrului sau de greutate in afara bazei de sustinere.

COORDONAREA MISCARILOR

Proba asimetriei tonice-dinamice (Draganescu-Vasilescu)

-Pacientul este in clinostatism, i se cere sa ridice bratele intinse pana ce ajung la

orizontala, unde trebuie sa le opreasca brusc.
-In cazul unei interventii intarziate a antagonistilor de partea leziunii cerebeloase, bratul
de partea respectiva se va ridica mai sus decat celalalt.

Proba Holmes-Stewart

-Pacientul este in clinostatism, i se cere sa flecteze antebratul pe brat, examinatorul

opunandu-se initial la aceasta miscare (trage de pumnul pacientului in sens contrar),
dupa care elibereaza brusc pumnul pacientului.
-In cazul unei interventii intarziate a antagonistilor, pumnul de partea afectata va izbi
brusc umarul pacientului.

COORDONAREA MISCARILOR

Ataxia= reprezinta ansamblul tulburarilor de coordonare.

-Exista 2 tipuri pure de ataxii: cerebeloasa si tabetiforma.

Ataxia cerebeloasa (afectarea cerebelului sau/si a conexiunilor acestuia).
-tulburarile de coordonare nu se accentueaza dupa inchiderea ochilor.
-ele sunt homolaterale emisferului cerebelos lezat (o leziune de emisfer stang determina,
spre exemplu, ca proba indice-nas sa fie pozitiva in stanga).
-pot exista disociatii intre gradul afectarii ortostatismului si a mersului, pe de o
parte, si gradul alterarii probelor de coordonare segmentara (in special la nivelul
membrelor superioare), pe de alta parte.
-aspectele patologice (ataxice) ale ortostatismului si mersului se datoreaza, in special,
leziunilor vermisului (arhi si paleocerebel).
-tulburarile de coordonare segmentara sunt determinate de lezarea emisferelor
cerebeloase (neocerebel).
-In leziunea de paleocerebel, apare dizartria cerebeloasa: vorbirea este sacadata, lenta,
exploziva. Scrisul cerebelosului se efectueaza cu litere mari, inegale, cu linii
festonate.

COORDONAREA MISCARILOR
-Ataxia cerebeloasa este insotita de tremor intentional final, de hipotonie si de
pendularism rotulian, toate acestea constituind sindromul cerebelos.
-Acest sindrom se intalneste in toate afectiunile cerebelului, indiferent de etiologia lui,
precum si in cazul afectarii conexiunilor sale, indeosebi la nivelul trunchiului cerebral.

Ataxia tabetiforma (afectarea cailor sensibilitatii profunde constiente).

-tulburarile de coordonare apar sau se accentueaza foarte mult dupa inchiderea ochilor,
intrucat controlul vizual substituie partial deficitul aferentelor proprioceptive.
-fenomenele ataxice se evidentiaza atat la probele de coordonare segmentara, cat si la
examinarea ortostatismului si a mersului.
-se asociaza hipotonie, areflexie osteotendinoasa, miscari pseudoatetozice.
-apare in tabes, scleroze combinate (heredoataxii, mieloze funiculare), unele polinevrite
si poliradiculonevrite.