Conflictul din Kosovo

Roibu Ana-Maria,gr 3
Ştefan Anca Maria,gr 2
Ştefan Lavinia Maria,gr 3
 Cauzele conflictului:
Kosovo beneficiază de autonomie acordată de Tito în
1974. În 1989 Slobodan Miloşevici,militează pentru
reunificarea Serbiei şi anulează autonomia provinciei
Kosovo, act care,odată aprobat de adunarea legislativă a
Kosovo,dă naştere la violenţe în rândul populaţiei
majoritare. În iulie 1990 ,albanezii din Kosovo declară
independenţa provinciei , independenţă care este
recunoscută anul urmator de Albania.
1991 este anul când incepe războiul în Iugoslavia, iar în
1992 Republica auto-proclamată Kosovo alege preşedinte
pe Ibrahim Rugova.
Desfăşurarea conflictului

În Februarie 1998 conflictul devine evident.

După numeroase ciocniri între poliţie şi
separatişti, soldate cu morţi si răniti în ambele
tabere, unităti ale armatei sârbeşti ataca satul
Prekaz, considerat ca fiind un adăpost al
Armatei de Eliberare a Kosovo(UCK).
Pe de o parte sârbii lansază operaţii militare
contra UCK şi împing la exod mii de albanezi, pe
de altă parte, albanezii, suficient de înarmaţi şi
fermi, pornesc contraofensiva.
Din atentate în represalii, din negocieri în
disensiuni, Kosovo alunecă în războiul civil.
 Părţile implicate în conflict:
Armata de
Eliberare din
Kosovo ,
Albania, Belgia,
Canada,Danem
arca, Franţa,Ge
rmania, Italia, Situaţia din Kosovo îi
nelinişteşte pe europeni.
Francezii şi germanii iau
iniţiative susţinând ideea
unei intervenţii directe.
Franţa încearcă să
convingă S.U.A că trebuie
să intervină pe plan militar.
Olanda,
Norvegia, Polonia,
Portugalia, Spania,
Turcia, Regatul
Unit, Statele
Unite, Iugoslavia.
 Aliaţii nu urmăreau să
desprindă Kosovo din
Iugoslavia şi nu manifestau
intenţia de a recunoaşte
independenţa aceste provincii.
Ei interveneau într-un stat
suveran, în cazul de faţă
Republica Iugoslavia, în numele
datoriei de ingerinţă pentru
restabilirea păcii, a justiţiei şi a
egalităţii între etnii.
Obiectivul lor principal era
de a crea sau recrea un Kosovo
multietnic în interiorul
Iugoslaviei.
Implicarea NATO în Kosovo
Punctul de plecare în implicarea NATO în
Kosovo, îl constituie Rezoluţia 1199 a ONU,
adoptată pe 23 septembrie, care cere retragerea
forţelor sârbeşti şi încetarea ostilităţilor.

Intervenţia NATO a
avut ca justificare,
încălcarea drepturilor
omului.
NATO ameninţă,
după care decide să
trimită un ultimatum.
• Pe 6 februarie 1999, Conferinţa de la Rambouillet, impune
sârbilor şi kosovarilor negocieri, care ar fi trebuit să se soldeze
cu autonomia provinciei Kosovo în interiorul Iugoslaviei şi cu
trimiterea unei forţe internaţionale.
• Pe 23 februarie negocierile se întrerup, dar se reiau pe 15
martie. Sârbii continuă să-şi manifeste intransigenţa.
• Pe 24 martie avioanele NATO îşi încep raidurile. Campania
aeriană a durat 77 de zile, fiind lovite sistematic poziţiile şi
obiectivele sârbe din regiune. La 9 iunie 1999 s-a semnat un
acord tehnic între NATO şi Republica Federală Iugoslavia
referitor la retragerea prezenţei militare sârbe.
• La 10 iunie a fost confirmată începerea retragerii trupelor sârbe
din Kosovo. În aceeaşi zi a fost adoptată Rezoluţia 1244 a
Consiliului de Securitate a Natiunilor Unite ce saluta retragerea,
anunţând o prezenţă civilă şi de securitate sub ONU.
• Prin adoptarea Rezoluţiei 1244 a Consiliului de
Securitate a Naţiunilor Unite, comanda unică a
Forţei de Securitate din Kosovo (KFOR) a fost
asigurată de NATO.
• Primele efective ale KFOR au început
desfăşurarea în provincie începând cu 12 iunie
1999 (50.000 militari).
• Prioritatea KFOR a fost asigurarea securităţii în
provincie.
• 50% din efectivele KFOR au fost utilizate pentru
protecţia populaţiei sârbe minoritare din Kosovo.
Implicarea OSCE în Kosovo
La 16 octombie 1997, a fost semnată o
înţelegere între OSCE şi Republica Federativă
Iugoslavia, fapt ce a permis declanşarea Misiunii de
verificare din Kosovo (KVM).
KVM a avut ca obiective:
- verificarea încetării focului în zonă
- misiuni de control la frontieră
- monitorizarea deplasării trupelor federale în Kosovo
şi zona adiacentă
- sprijinul revenirii la casele lor a refugiaţilor
La 20 martie 1999, KVM şi-a retras trupele din Kosovo.
Urmări ale conflictului
Adunarea din Kosovo a aprobat declaraţia de independenţă pe
17 februarie 2008.În zilele următoare, o serie de state (Statele
Unite, Turcia, Albania, Austria, Germania, Italia,Franţa, Regatul
Unit, Taiwan, Australia, Japonia, Coreea de Sud şi altele) au anunţat
recunoaşterea independenţei, în ciuda protestelor din partea Rusiei şi a
altor ţări din cadrulNaţiunilor Unite.
• În prezent, 70 de state membre ale ONU au recunoscut independenţa
regiunii Kosovo, aceasta devenind ţară membră a FMI şi a Băncii
Mondiale cu numele de Republica Kosovo.

Statele care au recunoscut independenţa Republicii Kosovo (cu verde).

Bibliografie:
• Jean-Baptiste Duroselle, Andre Kaspi , Istoria
relaţiilor internaţionale 1948 – până în zilele
noastre, vol II
• Eugen Bădălan, Vasile Bogdan , Organizaţii şi
structuri de securitate