SOLUL PE GLOBUL PĂMÂNTESC

Solul este partea superioară, afânată, a litosferei,

care• se află într-o continuă evoluție sub influența
factorilor pedogenetici, reprezentând stratul
superficial al Pământului în care se dezvoltă
viața vegetală. Stratul fertil al solului conține
nutrienți și este alcătuit din humus și din loess. El
poate proveni și din mulci. Un sol lipsit de o
cantitate suficientă de nutrienți se numește
oligotrofic.Știința care studiază geneza, evoluția,
structura și distribuția solurilor se numește
pedologie. Solul înghețat permanent sau
temporar se numește gelisol. Partea de dedesubt,
ce rămâne înghețată permanent, se numește
pergelisol sau permafrost. Partea de la suprafață,
care se dezgheață vara, se numește molisol.
Zonele de pe glob care sunt afectate profund de
îngheț formează criolitozona.În zonele cu
pergelisol gros, procesul repetat îngheț-dezgheț
dă naștere la un microrelief dispus anarhic
(similar carstului) numit criocarst sau termocarst.
• Tipuri de soluri:
• sol aluvionar - Tip de sol cu o structură foarte variată ce apare pe luncile
inundabile. Sunt soluri foarte productive, bogate în nutrienți.
• sol azonal - Soluri de evoluție incipientă, fără orizonturi distincte, formate pe
depozite recente, răspândite pe mici areale.
• sol calcimorfic - Tip de sol aflat deasupra unui strat bogat în calciu.
• sol hidromorfic - Tip de sol ale cărui procese pedologice sunt dominate de
prezența unei cantități abundente de apă.
• de tundră (se găsesc în zona de tundră, și sunt sărace în humus)
• cenușii (se găsesc în puținele locuri din deșert în care vegetația este
prezentă, grosime foarte mică)
• roșii (se găsesc în zonele subecuatoriale unde se dezvoltă savanele, ele au
o fertilitate bună dar se degradează repede)
• lateritele (se găsesc în zonele ecuatoriale, sărace în humus, culoare roșie)
• STRUCTURA SOLULUI
• Proprietatea solului de a avea particulele componente asociate în agregate
• cu diferite forme şi mărimi, la a căror formare pot participa următoarele
• procese:
• - coagularea (flocularea) – unde există soluţii de săruri cu rol coagulator;
• caracterizează solurile halomorfe bogate în săruri solubile;
• - cimentarea – prin mijlocirea unui ciment (liant) = humus, argilă, carbonat
• de calciu, oxizi de fier, secreţii ale plantelor;
• - fragmentarea – crăparea sau ruperea materialului de sol prin acţiunea
• mecanică a rădăcinilor plantelor, acţiunii faunei din sol (săparea de galerii) sau
• a gelifracţiei.
• Există însă şi două situaţii în care orizonturile de sol pot fi nestructurate,
acestea sunt:
• - orizonturi necoezive, foarte nisipoase; se formează fie direct pe
depozite nisipoase, fie prin eluvierea intensă a elementelor mai fine,
care pot avea rol de liant (la orizontul eluvial al podzolurilor);
• - orizonturi masive, cu particulele de sol cimentate între ele într-un
strat continuu, nefisurat; masivitatea poate apărea în cazul unor strate
nisipoase umezite (nisipul devine coeziv în stare umedă), prin
cimentare cu carbonat de calciu sau oxizi, în cazul orizonturilor gleice
de reducere, când excesul freatic de apă duce la eliminarea liantului
dintre particulele de sol sau în cazul orizonturilor cu fenomene intense
de tasare.
• Structura solului este importantă pentru că asigură coexistenţa a două
proprietăţi fizice importante ale solului, permeabilitatea şi capacitatea de
reţinere a apei, totodată îmbunătăţeşte regimul substanţelor nutritive din sol
şi diminuează intensitatea eroziunii.
• Acest proiect a fost realizat de:
• Vasilica Andrada Denisa