Marius Glavan clasa: 7 A Scoala: Mihai Viteazul/Craiova
Solul este partea superioară, afânată, a litosferei, care se află într-o
continuă evoluție sub influența factorilor pedogenetici, reprezentând stratul superficial al Pământului în care se dezvoltă viața vegetală. Stratul fertil al solului conține nutrienți și este alcătuit din humus și din loess. El poate proveni și din mulci. Un sol lipsit de o cantitate suficientă de nutrienți se numește oligotrofic. Știința care studiază geneza, evoluția, structura și distribuția solurilor se numește pedologie. De ce ar trebui să ne pese de sol? Murdărie, noroi, argilă, pământ, sol: avem multe cuvinte pentru el dar puţine sunt acelea care îl denumesc de drept. În lumea virtuală de azi mulţi dintre noi au pierdut literalmente legătura cu solul. Dar solul este învelişul viu al pământului care se întinde pe stratul de rocă de dedesubt şi care face posibilă viaţa pe pământ. La fel ca şi aerul şi apa, solul face parte din sistemul care ne întreţine viaţa. Materia organică a solului (MOS) Substanţa de bază în relaţia dintre sol şi depozitul de carbon este „materia organică a solului” (MOS). Aceasta reprezintă suma materiei vii şi moarte din sol şi include reziduuri de plante şi microorganisme. Aceasta reprezintă o resursă extrem de preţioasă care îndeplineşte funcţii esenţiale pentru mediu şi pentru economie şi poate face acest lucru deoarece este un întreg ecosistem la nivel microscopic. Insuşirile chimice ale solului sunt condiţionate de starea de dispersie coloidală a diferitelor substanţe din masa solului. Ele sunt reprezentate de : soluţia solului,coloizii, puterea de reţinere, reacţia solului (pH). Soluţia solului reprezintă mediul apos în care se află în stare de dispersie diferite substanţe minerale şi organice care participă la procesul de nutriţie prin intermediul sistemului radicular. Coloizii alcătuiesc complexul coloidal sau complexul argilo-humic din sol. Puterea de reţiner e reprezintă capacitatea solului de a reţine anumite substanţe cu un grad variat de dispersie. Are o importanţă deosebită pentru viaţa plantelor şi deci pentru fertlitatea solului deoarece, puterea de reţinere, împiedică levigarea substanţelor nutritive, ele rămânând la dispoziţia plantelor Reacţia solului = pH-ul solului poate fi neutră (pH=7), bazică (pH mai mare decât 7), acidă (pH mai mică decât 7). Majoritatea plantelor preferă solul cu reacţie neutră. Există specii de plante care preferă reacţia acidă a solului,cum este cartoful, ovăzul, secara. Lucerna şi rapiţa, în schimb, preferă solurile bazice. Corectarea pH-ului acid sau bazic se face prin aplicarea amendamentelor şi a îngrăşămintelor chimice cu reacţie acidă sau bazică.