SINDROAMELE GERIATRICE

1. Homeostenoza
 Fragilitatea
 Malnutriţia
2. Căderile
3. Tulburările de somn
 Sindroamele demenţiale
 Delirul
4. Sincopa
5. Sindromul de imobilizare la pat
 Ulcerele de presiune
6. Sindromul de incontinenţă
 Insuficienţa cardiacă
 Iatrogenie
HOMEOSTENOZA
 Scăderea capacităţilor adaptative la modificările
ambientale = scăderea capacităţii de menţinere a
homeostaziei
 reducerea parametrilor fiziologici de răspuns sau bazali
 reducerea răspunsului la stimuli externi
 limitarea răspunsului maxim la stress
 întârzierea momentului atingerii nivelului maxim de răspuns sau
a revenirii ulterioare la statusul bazal
FRAGILITATEA

 Stare clinică de vulnerabilitate crescută şi abilitate scăzută

în menţinerea homeostaziei, care este corelată cu vârsta
şi caracterizată printr-un declin al rezervelor funcţionale
care implică multiple organe şi sisteme.
FENOTIPUL FRAGILITĂŢII

1) pierdere în greutate neintenţionată (4-5 kg într-un an)

2) epuizare auto-raportată
3) scăderea forţei musculare (forta de prindere redusa mai mica
de 20% in mana dominanta)
4) încetinirea vitezei de mers (mai putin de 20% pentru timpul de
mers 4,5 m)
5) reducerea activităţii fizice (mai putin cu 20% cheltuieli calorice)

 Întrunirea a 3 din cele 5 criterii, definesc vârstnicul fragil.

 Întrunirea a 1 sau 2 din 5 criterii = forma sub-clinică, pre fragilă,
cu risc crescut de a progresa spre fragilitate manifestă
MALNUTRIŢIA

 Cauze senzoriale
 Patologie asociată
 Igienă orală precară
 Polifarmacie
 Izolare socială
 Spitalizare
 Deficit cognitiv, depresie
 Durere
 Malnutriţia influenţează negativ:
 Morbiditatea
 Mortalitatea
 Durata de spitalizare
 Abilităţile funcţionale
 Capacităţile fizice – sarcopenie - fragilitate
 Evoluţia infecţiilor
 Echilibrul hidro-electrolitic şi acido-bazic
 Integritatea cutanată
 Apariţia sindromului anemic
 Slăbiciune şi oboseală (Furman, 2006)
SARCOPENIA ŞI CAŞEXIA

 Caşexia (<gr) = sindrom metabolic

complex asociat cu diverse boli:
cancer, IC, faza finală a bolii renale
 Caracterizată prin perderea de
mușchi cu sau fără masă de
grăsime
 Asociată cu inflamaţie, rezistenţă la
insulină, anorexie
CĂDERILE
 Reprezintă o cauză frecventă de morbiditate, mortalitate şi
scădere a calităţii vieţii
 Se asociază cu traumatizare fizică şi psihică a persoanei în
cauză
 30% din bătrâni cad anual iar dintre aceştia, 50% cad de mai
multe ori într-un an
 Incidenţa căderilor creşte odată cu înaintarea în vârstă
 Severitatea traumatismelor poate varia de la forme
ameninţătoare pentru viaţă (hemoragie subdurală, fracturi
vertebrale), forme severe (fractură de şold, fracturi ale
membrelor) până la forme uşoare (entorse, contuzii).
CĂDERILE

 Uneori pacientul nu se poate ridica după traumatism şi rămâne

pe sol un interval de timp variabil în care poate face
complicaţii mecanice (rabdomioliză, hematoame), septice,
deshidratare
 Traumatismul psihic însoţeşte de regulă pe cel fizic cu
consecinţe nefaste asupra activităţilor fizice ale bătrânului,
restrânse de teama de a nu cădea din nou
 Consecinţele fizice şi psihice ale traumatismelor prin cădere
duc la:
 scăderea statutului funcţional
 creşterea spitalizărilor şi a costurilor pentru îngrijire medicală
FACTORI FAVORIZANŢI
 scăderea forţei de prehensiune a membrelor superioare
 slăbiciune şi ameţeală
 tulburări de echilibru
 tulburări cognitive
 deficite funcţionale (văz, auz)
 iatrogenie
 factori de mediu
 lipsa balustradelor la domiciliu
 holuri sau scări întunecate
 pantofi inadecvaţi
 podele/covoare alunecoase
 Sarcopenia este un sindrom caracterizat prin pierderea
progresivă și generalizată a masei musculare scheletice și
a puterii, cu un risc de efecte adverse cum ar fi handicap
fizic și scăderea calității vieții
Sarcopenia: caracteristici și
consecințe funcționale

Sarcopenia

↓ Forței ↓ Puterii ↓ Rezistenței

↑ Dificultatea ↑ Riscul de căderi și ↑ Oboseala, dificultatea

acționării cu greutăți fracturi mișcării

↓ Activitatea fizică
↑ Dizabilitățile
TRATAMENT NON-
FARMACOLOGIC
 Macronutrient
 Proteine specifice
 Aminoacizi specifici
 Micronutrienți
 Carne
 Activitate fizică
 Aerobică
 Scade țesut adipos, inclusiv grăsimea intramusculară
 Crește rolul funcțional al musculaturii
 Mers, alergat, ciclism, înot
 Crește calitatea musculară
TRATAMENT FARMACOLOGIC
 Medicație anabolică - leucine
 Adaptare neuromusculară
 Funcția musculară
 Tratament hormonal
 Testosteron
 Dehidroepiandrosteron
 Hormon de creștere
 Vitamina D
 Alfa-D3: 20μg/zi
 Hormon secretagog MK677
 Factor de creștere de tip insulină
 Factor neurotrofic ciliar
 Antagoniști ai myostinei (în viitor)
 Inhibitori de caspază (în viitor)
OSTEOPOROZA
OSTEOPOROZA
 Boală scheletică caracterizată prin rezistenţă osoasă
scazută, ceea ce conferă un risc crescut de fractură
 Rezistenţa osoasă reflectă atât densitatea cat şi
calitatea osului.
Factori de
risc
 Vârsta  65 ani
 Rasa caucaziană
 Antecedente familale
 Stil de viață nesănătos
 Tabagism cronic
 Etilism cronic
 Activitate fizică redusă
 Tulburări de echilibru
 Artroze
 Scăderea acuității vizuale
 Aport inadecvat de Ca alimentar
 Indice de masă corporală redus
 Tratament cu corticoizi
 Tulburări hormonale
 Menopauză precoce
 Scăderea estrogenilor la femei, a testosteronului la bărbați
Kanis JA et al, Osteoporosis Int, 2005; Lorentzon M et al, J Clin Endocrinol Metab, 2007; Law MR &
Hackshaw AK. BMJ, 1997
Fracturile osteoporotice evoluează în
cascadă

Fractura Colles

x 2 risc1

Fractura vertebrală
x 5 risc2

Fractura de șold
x 2 risc 3

1. Klotzbuecher CM et al. J Bone Miner Res. 2000;15:721-739. 2. Nguyen N et al. J Bone Miner Res. 2005;20:1921-1928.
3. Vestergaard P et al. Calcif Tissue Int. 2007. Abstract 501-M.
TRATAMENT
 Tratament medicamentos
 Asigurarea unui aport de Ca, vit. D
 Ca
 Sub 50 ani – 1000 mg/zi
 Peste 50 ani – 1200-1500 mg/zi
 Vit. D
 Sub 70 ani – 400-800 UI/zi
 Peste 70 ani – 600-1000 UI/zi
 Creșterea nivelului de activitate fizică
 Exerciții cu greutăți, cardio
 Prevenirea căderilor
DIAGNOSTIC CLINIC ÎN CĂDERI
 va trebui să precizeze afecţiunile care au dus la
producerea traumatismului şi leziunile secundare
acestuia
 anamneza poate fi dificilă având în vedere că pacientul
poate fi confuz datorită şocului traumatic şi/sau psihic
 dacă pacientul sau anturajul nu pot relata o cauză
evidentă pentru traumatism, se vor face aceleaşi
investigaţii ca pentru sincopă
 examenul obiectiv trebuie să depisteze toate leziunile
posibile după traumatism
 Prevenţia este deosebit de importantă la aceşti pacienţi şi se
va face de o echipă formată din: medicul geriatru, ortoped
sau/şi neurochirurg, eventual neurolog, medicul de familie şi
asistenta socială:
 se vor verifica cu atenţie medicamentele care ar fi putut induce
căderea şi reajustate dozele sau înlocuite
 domiciliul pacientului va fi evaluat cu atenţie iar eventualele
condiţii favorizante căderii vor fi remediate
 recuperarea motorie după o fractură se va începe imediat ce
este posibil cu ajutorul kinetoterapeutului, scopul
tratamentului fiind ca pacientul să revină la starea anterioară
căderii.
Prevenirea căderilor
 Iluminat insuficient
 Lipsa luminii de veghe
 Comutatoare greu accesibile
 Podele și holuri
 Obiecte pe jos
 Covoare
 Mobilă
 Praguri
 Podele alunecoase
 Baie
 Lipsa mânerelor
 Podele umede
 Intrarea/ ieșirea din vană
Prevenirea căderilor
 Scări interioare
 Balustradă instabilă / priză inadevată
 Trepte alunecoase / deteriorate
 Mobilier
 Scaune prea joase
 Pat prea jos / înalt
 Rafturi prea joase/înalte
 Administrarea de medicamente
 Somnifere
 Hipotensoare
 Anxiolitice
FRACTURA DE COL FEMURAL
TRATAMENTUL CHIRURGICAL DE
SUCCES – ÎN PRIMELE 12 ORE!
MALMO, SUEDIA IAŞI, ROMANIA

5% 8%
30%
12%
40%

75%
16%
14%

<6h 6-12h 12-24h >24h

FRACTURA DE BAZIN
TULBURĂRILE DE SOMN

“Somnul şi conştiinţa rămân încă ultimele ghicitori

biologice”

Mark Mahoward
 IMPORTANŢA PROBLEMEI

Insomnia
 numărul pacienţilor - în continuă creştere
 problemă puţin înţeleasă şi validată
Insomnia - scade calitatea vieţii
 absenteism la locul de muncă
 acuze somatice diverse (datorate ↓imunității)
 factor de risc pentru
 depresie (risc x 4)
 tulburări de anxietate (risc x 3)
SOMNUL

 “O stare fiziologică, reversibilă, caracterizată prin

abolirea conştienţei, inactivitate comportamentală,
somatomotorie, diminuarea metabolismului şi a
reactivităţii“

 Condiţie de desfăşurare normală a vieţii - alternanţa

veghe-somn
CARACTERISTICILE
SOMNULUI LA VÂRSTNIC
 Vârstnicii adorm şi se trezesc mai devreme
 Se adaptează mai greu la schimbări
 Somnolenţă diurnă şi insomnie nocturnă
 Deficienţe la iniţierea somnului
 Cauze
 Stress psihologic (deces, pensionare, izolare)
 Comorbidităţi: medicale, psihiatrice
 Reacţii adverse medicamentoase: beta-blocante, clonidina,
diuretice, blocanţii R H2
INSOMNIA

 Somn insuficient (adormire dificilă, treziri nocturne,

trezire matinală precoce) sau somn neodihnitor, asociat
unor consecinţe diurne cum ar fi somnolenţa, anxietatea,
iritabilitatea şi probleme legate de memorie şi
concentrare

 O persoană doarme 1/3 din existenţă

 Calitatea somnului = indicator al stării subiective de
sănătate
CLASIFICARE

 Tranzitorie
 Pe termen scurt
 Cronică
 Forma tranzitorie şi pe termen scurt
 De obicei nu necesită tratament
 Cea mai mică doză a celui mai sigur medicament – BZD cu
durată de acţiune scurtă sau intermediară (Zolpidem)
 Evitarea administrării pe termen lung a hipnoticelor
 FORMA CRONICĂ
 Metode nefarmacologice
 Educarea pacientului (evitarea stimulentelor, efort fizic, act sociale)
 Igiena somnului
 Ore fixe de culcare şi trezire
 Se doarme în dormitor (nu la TV)
 Relaxare, citit, băi calde
 Terapiile cu restricţia somnului – limitarea timpului petrecut în pat, a
moţăitului în timpul zilei
 Terapii comportamental
Terapia farmacologică
 Sedativ-hipnotice
ÎN LOC DE CONCLUZII

 Administrarea de benzodiazepine la vârstnic este de

preferat a se evita atunci când există alternative
 Insomnia și depresia acţionează într-o manieră complexă,
aditivă: insomnia creşte vulnerabilitatea la depresie, iar
depresia este asociată cu alterarea ritmurilor circadiene
SINDROAMELE DEMENŢIALE
= disfuncţionalitate a creierului ce se manifestă printr-
un declin al facultăţilor intelectuale şi cognitive
(pierdere de memorie, destructurarea gândirii,
probleme de orientare) ceea ce duce la un raport
anormal faţă de realitate
- se asociază cu o stare de conştienţă normală
- nu se datorează unor cauze reversibile de declin
intelectual (ex: depresia, delirul)
EPIDEMIOLOGIE

 Prevalenţa creşte rapid odată cu vârsta: se dublează la

fiecare 5 ani după 60 ani
 Boala afectează 30-50% din persoanele > 85 ani
 Este principala cauză de instituţionalizare în SUA
CLASIFICARE
 Demenţe ce pot surveni la orice vârstă:
 Posttraumatică (hematom subdural)
 Hidrocefalie cu presiune normală
 Toxice – alcoolice, intox cu CO
 Boli neurologice – boala Parkinson
 Infecţioase (postmeningite, HIV, lues)
 Tumorale
 Dismetabolice (disfuncţie tiroidiană, carenţă de a. folic, vit.
B12, niacină, hipercalcemie)
 Iatrogenie (psihoza cortizonică)
CLASIFICARE
 Demenţe presenile
 Demenţa Pick
 Demenţa Alzheimer
 Demenţele neurologice
 Demenţe senile
 Demenţa vasculară (ATS, prin infarcte cerebrale multiple)
 Demenţa senilă
 Demenţa mixtă
 IMPORTANŢA PROBLEMEI

  4.5 mil americani au boala; numărul s-a dublat faţă de 1980

iar estimările pentru 2050 sunt de 12 milioane
 1/10 americani afirmă că au un membru de familie cu B. A. şi
1/3 cunosc pe cineva cu această boală
 Costurile anuale pentru îngrijire  100 bilioane §
 DIAGNOSTIC

 nu există în prezent un test pe baza căruia să se poată stabili

cu certitudine diagnosticul = diagnostic de excludere
 primul pas = medicul de familie
 istoricul medical al pacientului şi familiei acestuia
 examinarea stării mintale a pacientului
 examenul fizic (identificarea unor eventuale cauze organice) care
orientează pacientul către specialist: psihiatru, neurolog, geriatru
ETAPELE DIAGNOSTICULUI

 Testele de laborator
 identificarea unei anemii, diabet, a unor disfuncţii ale glandei tiroide
sau infecţii care ar putea sta la baza simptomelor
 ECG sau ecocardiografia – demenţa vasculară
 investigaţii neuroimagistice ce permit evidenţierea gradului şi
localizării atrofiei cerebrale sau evidenţierea altor leziuni (ex: de
natură vasculară)
 EEG
PROBE PARACLINICE

NU EXISTĂ INVESTIGAŢII CARE SĂ PUNĂ

DIAGNOSTICUL DE CERTITUDINE ÎN
BOALA ALZHEIMER!
DIAGNOSTICUL SE PUNE NUMAI NECROPTIC
 DEMENŢA VASCULARĂ

 Manifestări de declin intelectual determinate de scăderea

debitului cerebral cu ischemie secundară
 Reprezintă 1/3 din cazurile de demenţă
 Apare mai ales la persoanele cu comorbidităţi (DZ, HTA, IMA,
AIT)
 FACTORI FAVORIZANŢI

 sexul masculin
 HTA
 IMA în antecedente
 ateroscleroza
 diabetul zaharat
 sindromul dislipidemic
 AVC sau AIT în antecedente
 DIAGNOSTIC

 Declin cognitiv “în trepte”, fiecare treaptă apărând după un

episod ischemic cerebral; unele funcţii cognitive pot rămâne
indemne (spre deosebire de BA)
 Pacientul este conştient de declinul său intelectual (spre
deosebire de BA, unde pacientul neagă cu tărie aceste
simptome)
SINDROMUL DEMENŢIAL
 Creşterea duratei de viaţă şi succesele terapeutice
repurtate în rezolvarea favorabilă a afecţiunilor acute au
dus la existenţa concomitentă a mai multor factori
favorizanţi în apariţia demenţelor = ZONA DE GRI
 Interferenţa între demenţa vasculară şi boala Alzheimer
TRATAMENTUL DEMENŢELOR
 ECHIPĂ: medicul de familie în colaborare cu medicul
geriatru (care vor controla evoluţia bolii şi vor trata
eventualele comorbidităţi), medicul psihiatru şi/sau medicul
neurolog, asistentele specializate în nursing geriatric,
asistentul social (care vor asigura asistenţă atât pentru
pacient cât şi pentru familie)
 Tratamentul non-medicamentos ajută pacienţii şi pe cei care
îi ingrijesc şi sunt confruntaţi cu degradarea progresivă a
persoanei iubite
 TRATAMENTUL DEMENŢELOR
 În primele faze ale bolii:
 să-şi controleze problemele de memorie şi de concentrare prin
exerciţii adecvate( mijloace mnemotehnice, luare de notiţe etc…)
 psihoterapia permite pacientului să-şi exprime dificultăţile şi să
facă faţă eventualelor simptome depresive, interpretând mai corect
lumea din jurul lui
 terapia comportamentală încurajează activităţile plăcute
pacientului, concepute pentru a-i ameliora dispoziţia
TRATAMENTUL DEMENŢELOR
 majoritatea pacienţilor, mai ales în primele stadii ale bolii,
sunt îngrijiţi mai bine la domiciliul lor decât în casele de
bătrâni sau alte forme de îngrijire
 Suportul familial: boala are impact şi asupra familiei, care
trebuie să aibă grijă de pacient; aceasta va antrena probleme
emoţionale, psihologice şi chiar fizice la cei direct implicaţi
în îngrijire
DELIRUL
DEMENŢĂ SAU DELIR ?
Demenţa Delirul
• Debut insidios cu dată • Debut abrupt, precis, cu
necunoscută data ştiută
• Declin încet, progresiv • Boală acută, durata zile
sau săptămâni
• În general ireversibilă • De obicei reversibil
• Dezorientarea apare târziu • Dezorientarea precoce
în cursul bolii în cadrul bolii
• Variaţie uşoară de la o zi • Variabil, de la oră la oră
la alta
• Modificări fiziologice mai • Modificări fiziologice
reduse profunde
Ham, 1997
DEMENŢĂ SAU DELIR ?

Demenţa Delirul
•Afectarea conştienţei doar • Nivel de conştienţă
în stadii târzii fluctuant
• Atenţie normală • Scăderea atenţiei
• Perturbarea ciclului • Tulburarea ciclului somn
veghe somn cu inversare veghe cu variaţie de la o
noapte-zi oră la alta
• Modificări psihomotorii • Modificări psihomotorii
târziu în cursul bolii precoce intense
Ham, 1997
SINCOPA
 pierdere bruscă a conştienţei şi a
tonusului muscular secundare unei
scăderi globale şi reversibile a fluxului
sanguin cerebral

 3-5% - prezentări la
departamentul de
urgenţe
 1-3% - internări
EPIDEMIOLOGIE
CONSECINŢE
100%

80%

60%

40%

20%

0%

Anxietate/ Afectează Reduce Schimbarea

Depresie activităţile condusul locului de
cotidiene maşinii muncă
ETIOLOGIE

1. Înaintarea în vârstă
2. Sincopa cardiaca
3. Sincopa reflex mediata
4. Sincopa prin hipotensiune ortostatica
5. Sincopa neurologica
6. Cauze nedeterminate
SINCOPA CORELATĂ CU
VÂRSTA

 ETIOLOGIE MIXTĂ

 perfuzia cerebrală  cu 25%

 rigiditate vasculară
 DC scăzut
 orice factor care  presarcina:
- vasodilataţie medicamentoasă
- deshidratare
- FbA
CAUZE

 Cardiace: electrice (tahi sau bradiaritmii, bloc A-V,

disfuncţie pacemaker), mecanice (valvulopatii,
miocardopatii, IMA, tumori)
 Reflex mediată
 Sindromul de sinus carotidian bolnav
 Hipotensiunea ortostatică
 ALTE CAUZE

 Cauze iatrogene : antiaritmice, anticonvulsivante,

betablocante, antidepresive, anti-parkinsoniene etc
 Consumul de alcool
 Anemia
 Starea septică
 Disecţia de aortă
 Pericardita constrictivă
 Cauze nedeterminate (aprox 30%)
 DIAGNOSTIC

 istoric detaliat
 examen fizic >70% din diagostic

 ECG
 ecocardiograma
 EEG (fără modificări în sincopă, o diferenţiază de convulsii)
 explorări biochimice
 TRATAMENT

 Abordare multidisciplinară
 Modificări comportamentale cu evitarea:
 ridicării bruşte din pat
 încăperilor supraîncălzite
 postului prelungit
 manevrei Valsalva
 deshidratării
 consumului de alcool
 mesele bogate in carbohidraţi
 Reechilibrare volumică (aport corect de sare, hidratare,
eventual mineralocorticoizi)
 Tratament etiologic
IMOBILIZAREA LA PAT
 Grabataire – cel care nu-şi mai părăseşte patul în urma
unor boli invalidante
 Ansamblul deteriorărilor datorate imobilizării prelungite
 Psihice: suferinţă şi epuizare, depresie, delir
 Musculo-scheletale: sarcopenie, anchiloză
 Cardio-vasculare: hipoTA ortostatică, tromboze venoase
 Respiratorii: atelectazie
ULCERELE DE PRESIUNE
(DE DECUBIT)

 Factori de risc
 zonele de presiune, fricţiune
 alterarea percepţiei senzoriale la nivel cutanat
 macerarea pielii
 imobilizarea, activitatea fizică limitată
 malnutriţia
ULCERELE DE PRESIUNE

 Leziune
cutanată -
indicator al
calităţii
îngrijirilor?
ULCERELE DE PRESIUNE

 Management
 modificarea frecventă a poziţiei
 lenjerie netedă, fără cute
 masaj, mişcări pasive pentru cei imobilizaţi
 zonele cu umezeală crescută - curăţate şi uscate
 ulceraţiile se curăţă cu SF şi se acoperă cu pansamente
hidrocoloide sau hidrogeluri
SINDROMUL DE
INCONTINENŢĂ
 Tulburare funcţională a aparatului urinar caract prin
pierderea involuntară de urină
 Una din principalele cauze care determină
instituţionalizarea
 Clasificare:
 Tranzitorie: sec unei afecţiuni acute şi dispare cu tratament
adecvat
 Permanentă
INSUFICIENŢA CARDIACĂ
PREVALENŢA INSUFICIENŢEI
CARDIACE CREŞTE CU VÂRSTA
EPIDEMIOLOGIE
 riscul de a face IC este de 2 ori mai mare în decada
75-85 ani decât în decada 65-74 ani
 în S.U.A există 5 milioane de pacienţi cu IC
 în fiecare an sunt 400.000 de cazuri noi, reprezentând
afecţiunea cea mai costisitoare, depăşind de peste 2
ori neoplaziile şi de 1.7 ori IMA
 IC diastolică este mult mai frecventă la vârstnic, în
special la sexul feminin, decât la celelalte categorii de
vârstă.
ETIOLOGIE

 Toate bolile cardiace evoluează, mai devreme

sau mai târziu, spre IC
 Bolile mai frecvente:
 HTA (cardiopatia hipertensivă)
 cardiopatia ischemică cronică (cardiomiopatia ischemică,
IMA)
 cardiomiopatii: dilatative (alcoolică), hipertrofică,
restrictivă (amiloidoză)
 valvulopatii
FACTORI PRECIPITANŢI

 IMA
 necomplianţa la tratament sau dietă (sare în exces,
hidratare în exces)
 iatrogenie (hiperhidratare, deshidratare)
 tulburări de ritm (FbA, aritmii V, boala nodului
sinusal) şi/sau de conducere (BAV de grad înalt)
 comorbidităţi: febră, infecţii (pneumonii, septicemii),
anemie, IRC, TEP, BPOC cu hipoxie secundară
 tratamente concomitente: AINS, cortizon
 consumul de alcool
MANIFESTĂRI CLINICE

 simptomele cardinale ale IC la vârstnic rămân

DISPNEEA (pentru IVS) şi EDEMELE (pentru
IVD)
 la persoane peste 75 ani pot predomina
SIMPTOMELE NON-CARDIACE:
 oboseală, slăbiciune musculară
 scăderea apetitului (parţial datorită vieţii sedentare a
vârstnicului
 manifestări din partea SNC (prin scăderea debitului
cerebral):
 somnolenţă
 confuzie
 dezorientare
CONCLUZIE
 DIAGNOSTICUL DE IC LA VÂRSTNIC POATE FI
UŞOR TRECUT CU VEDEREA SAU UTILIZAT ÎN
EXCES DATORITĂ:
 simptomelor nespecifice
 semnelor ce pot fi uşor interpretate în contextul
comorbidităţilor
IC HIPODIASTOLICĂ

 apare frecvent la vârstnic

 funcţia sistolică este conservată:
 FEj este normală sau chiar crescută
 VS de dimensiuni normale dar cu pereţi îngroşaţi (HVS) şi fără
tulburări de kinetică segmentară
TRATAMENTUL
NEFARMACOLOGIC
EDUCAREA PACIENTULUI
 prezentarea simptomelor şi semnelor din IC
 prezentarea semnelor de agravare a bolii care
 trebuie să alerteze pacientul şi să determine
prezentarea la medic
 explicarea detailată a medicaţiei recomandate
 explicarea importanţei complianţei la recomandările
medicale
 implicarea membrilor familiei cât de mult posibil
SFATURI DIETETICE

SE VA ŢINE CONT DE PARTICULARITĂŢILE BOLII

ŞI DE STILUL DE VIAŢĂ AVUT DE PACIENT
 regim hiposodat (3 g NaCl/zi)
 scădere ponderală, dacă este cazul
 evitarea grăsimilor de origine animală dacă există
dislipidemie
 dietă normocalorică sau chiar hipercalorică la
pacienţii caşectici
 cântărire frecventă (apreciază corect apariţia
edemelor)
 activitate fizică de câte ori este posibil
 renunţarea la fumat şi la consumul de alcool
EFORTUL FIZIC

 efort fizic zilnic

 intensitatea efortului: mică-medie
 durata va fi individualizată: start low, go slow
 va conţine atât exerciţii de menţinere a flexibilităţii cât
şi de întărire a musculaturii şi de creştere a condiţiei
fizice
 se va monitoriza frecvenţa cardiacă şi dispneea
 efortul trebuie să-i facă pacientului plăcere iar la
încheierea acestuia el trebuie să se simtă plin de energie
pozitivă şi nu obosit şi deprimat
 uneori aceasta înseamnă un efort fizic de 2-5 minute de
mers pe jos dar poate fi crescut progresiv cu 1-2
minute/săptămână
PRINCIPII DE IATROGENIE
ÎMBĂTRÂNIREA POPULAŢIEI
United Nations Department of Economic and Social Affairs, Population Division. World Population
Prospects.

United Nations, 2005.

VÂRSTNICUL = VICTIMĂ
PREFERENŢIALĂ A PATOLOGIEI
IATROGENE
 Mare consumator de servicii medicale şi medicamente
 Expus polipragmaziei şi interferenţelor medicamentoase
(medicamente numeroase prescrise de diverşi specialişti
care se ignoră reciproc)
 Deficienţe funcţionale multiple consecutive declinului
fiziologic şi comorbidităţilor care afectează
farmacocinetica şi farmacodinamia
VÂRSTNICUL = VICTIMĂ
PREFERENŢIALĂ A PATOLOGIEI
IATROGENE

 Complianţă redusă: scheme terapeutice complicate,

confuze = tulburări de memorie  oscilaţie între
ineficienţa terapeutică şi supradozaj

 Posologie inadecvată derivând din extrapolarea la

vârstnici a rezultatelor trialurilor terapeutice care, de fapt,
îi exclud din lotul de studiu
PRESCRIEREA REŢETEI

 O reţetă adaptată necesităţilor complexe ale vârstnicului

trebuie să fie:
 Completă
 Individualizată (adaptată profilului psiho-social) – tailored
treatment
 Să conţină medicamente cu cel mai bun raport beneficiu/risc
 Reţeta va trebui individualizată în funcţie de:
 Gradul de educaţie – înţelege necesitatea respectării
recomandărilor
 Capacitatea de a-şi autoadministra medicaţia (tulburări de
memorie, vizuale, motorii)
 Posibilităţi financiare de a onora recomandările: regimul
dietetic, reţeta
 Susţinerea familială
 LIMITĂRILE PACIENTULUI

 Fiziologice – ţin de fenomenul de îmbătrânire

 Motorii
 Vizuale
 Cognitive
 De deglutiţie
 Interacţiuni medicamentoase
medication, right dose,right
time