PATOGENIA GENERALĂ

A BOLILOR

Prof. Dr. Veronica Mocanu

Disciplina de Fiziopatologie, Universitatea de Medicina si
Farmacie “Grigore. T. Popa”, Iasi
 Patogenia generală

Definiţie
•Patogenia este ştiinţa care se ocupă cu
studiul mecanismelor de producere, de evoluţie şi
de terminare a bolilor (pathos – suferinţă şi
genesis – a produce)
•Numărul şi varietatea proceselor patologice
sunt imense
•Cea mai mare parte a bolilor reprezintă
combinaţii ale unui număr mic de procese
biologice bazale
 Patogenia generală

Ce este adaptarea?
• Adaptarea este procesul care permite unui
organism viu să atingă un status optim în
interacţiunea cu mediul înconjurător
• Organismul uman este un sistem organizat pe
mai multe niveluri, iar adaptarea este un proces
complex care poate fi observat la oricare din
aceste niveluri
• Starea de homeostazie defineşte capacitatea
organismului de a regla funcţionarea sa internă
astfel încât să răspundă adecvat solicitărilor din
mediu
 Sănătatea şi boala ca
adaptare la stres
• Sănătatea şi boala sunt stări de adaptare la
stresorii care ameninţă sănătatea.

• Adaptarea fiziologică este homeostatică, cu

înlăturarea stresorilor şi menţinerea structurii şi
funcţiei normale = SĂNATATE
• Adaptarea patologică nu poate înlătura
stresorii sau dezechilbrele = BOALĂ
 Sănătatea şi boala ca
adaptare la stres

STRESORI STRES

•Înlăturarea stresorilor
•Restabilirea homeostaziei
ADAPTARE
•Stresorii persistă
•Dezechilibrele persistă
•O altă boală poate să apară

Fiziologică (normală) Patologică (anormală)

SĂNĂTATE BOALĂ
 Sindromul general de adaptare
(SGA)
Definiţie
• Selye (1936): SGA (stresul) este răspunsul
generalizat, adaptativ, nespecific al organismului
la solicitări interne sau externe
• McEwen (1994): Alostazia este răspunsul
adaptativ al organismului pentru a menţine
homeostazia în raspuns la factorii stresanţi

Alostazia = obţinerea stabilităţii prin

schimbare
 Sindromul general de adaptare
(SGA)
• Stresul
– Stresul este definit ca un dezechilibru real sau
perceput între solicitările din mediu care ameninţă
supravieţuirea şi capacitatea de a se adapta la aceste
solicitări
• Adaptarea
– Abilitatea de a răspunde la solicitările care tulbură
homeostazia şi de a reveni la starea de echilibru

Un stresor este un stimul care tulbură

homeostazia
 Tipuri de factorii stresanţi (stresori)
• Stresul somatic (bioecologic): zgomote,
căldură, trepidaţii, radiaţii, traumatisme, efort
fizic etc.
• Stresul psihic: poate fi produs de orice factor
care reprezintă o ameninţare, determină o
frustare, un conflict, o suprasolicitare sau o stare
afectivă deosebită.
• Stresul social este reprezentat de dificultăţi la
serviciu, condiţii nesatisfăcătoare de viaţă,
probleme în cadrul familiei sau relaţiilor
interumane şi sociale, izolarea, dezrădăcinarea
 Etapele evolutive ale SGA

Etapa de alarmă
ETAPA DE
ALARMĂ – Faza de şoc: scăderea rezistenţei
generale a organismului şi
deprimarea sistemului nervos
ETAPA DE
REZISTENŢĂ
central
– Faza de contraşoc: apare odată
cu adaptarea organismului, prin
ETAPA DE
EPUIZARE
mobilizarea mecanismelor sale de
apărare (catecolamine, cortizol)
 Etapele evolutive ale SGA
Etapa de rezistenţă
• Este menţinut prin hormonii corticosteroizi,
ETAPA DE cel mai important fiind cortizolul
ALARMĂ
• Modificări morfologice: hipertrofierea
suprarenalelor, atrofia timusului, reducerea
de volum a organelor limfatice, ulceraţii
ETAPA DE gastro-duodenale
REZISTENŢĂ
• Dacă sistemul se adapteză sau stresorul
este înlăturat, se produce o întoarcere la
starea de echilibru bazală.
ETAPA DE
EPUIZARE Etapa de epuizare
• Etapa de epuizare reprezintă incapacitatea
organismului de a se adapta
 Mecanismele adaptării la stres

Mecanismele nervoase
• Hipotalamusul
• Formaţia reticulată
• Sistemul nervos simpatic
 Mecanismele endocrine
• Catecolaminele
– Efecte cardiovasculare
• creşterea presiunii arteriale (datorită tahicardiei şi
vasoconstricţiei)
• redistribuirea sângelui spre muşchii scheletici
– Efectele metabolice
• creşterea producţiei de energie (creşterea
glicemiei şi lipoliză)
– Efecte nervoase
• Adrenalina creşte activitatea nervoasă prin
sistemul activator reticulat ascedent ceea ce poate
explica amplificarea alertei mentale asociată cu
etapa de alarmă
 Mecanismele endocrine

• Cortizolul
– creşterea glucozei plasmatice
– creşterea catabolismului proteic
– depresia sistemului imun
• Hormonul de creştere (GH)
– creşte sinteza de proteine
– creste lipoliza, cu creşterea acizilor graşi liberi
şi favorizează utilizarea acizilor graşi la nivelul
celulei musculare în locul glucozei
 Mecanismele endocrine
• Hormonul antidiuretic (ADH sau
arginin-vasopresina, AVP)
– conservarea apei în organism
– excitarea sistemului reticulat ascendent
activator
• Beta-endorfinele
– ameliorarea senzaţiei de durere
 Patologia de stres (maladaptarea)

• Boli cardiovasculare
• Boli digestive
• Deficiente imune induse de stres
• Neoplazii
• Alte boli: dermatologice,
neuromusculare, respiratorii
 Patologia de stres
• Bolile cardiovasculare
– Hipertensiunea arterială poate fi datorată, cel puţin
parţial, specificităţii individuale de răspuns. Este
posibil ca genele sau experienţele specifice de viaţă
să determine răspunsul creierului la diferite tipuri de
stres prin creşterea presiunii arteriale
– Creşterea colesterolului plasmatic în condiţii de stres,
conduce la accelerarea procesului de ateroscleroză şi
la apariţia bolilor ischemice
 Patologia de stres
• Deficienţe imune induse de stres
– Modificările neuroendocrine din stres pot afecta
sistemul imunitar
– Stresurile psihice cresc frecvenţa infecţiilor
respiratorii, mononucleozei, infecţiilor streptococcice,
tuberculozei
• Cancerul
– Persoanele capabile să exprime sentimentele
negative legate de boală - cum ar fi frica, spaima,
furia - au mai multe şanse să supravieţuiască
cancerului decât indivizii cu un caracter stoic
 Patologia de stres
• Bolile digestive
– Ulcere peptice
• Mecanismele sunt scăderea rezistenţei mucoasei
(prin vasoconstricţia produsă de catecolamine, prin
scăderea secreţiei de mucus sub acţiunea
cortizolului) şi creşterea agresiunii clorhidropeptice
(sub influenţa cortizolului)
– Sindromul colonului iritabil
• Colonul devine iritabil şi contracţiile sale sunt
spastice; pacientul prezintă crampe şi alternarea
perioadelor de constipaţie şi diaree
– Boala inflamatorie a colonului (Crohn)
Principiile adaptării celulare
Răspunsul general al celulei la stres

Adaptarea celulară urmează anumite tipare

previzibile
– Atunci când o celulă este expusă unei forţe
distrugătoare ea porneşte pe o cale stabilită.
• Dacă forţa este de joasă intensitate şi de scurtă durată,
celula poate să se adapteze şi să supravieţuiască.
• Dacă forţa este de mare intensitate şi de lungă durată, celula
nu poate supravieţui şi prezintă semnele leziunii ireversibile.
– Căile pe care poate merge celula sunt:
• Adaptare
• Leziune
• Moarte.
Adaptarea celulară prin modificări în
mărimea, creşterea şi diferenţierea
celulară
• Hiperplazia fiziologică
– proliferarea epiteliului glandular al
sânului la femeia la pubertate şi în
timpul sarcinii, hiperplazia fiziologică a
uterului gravid.
• Hiperplazia patologică
– Creşterea stimulării hormonale
(hipertrofia glandelor suprarenale sub
acţiunea ACTH)
– Efectele factorilor de creştere asupra
celulelor (dermatite, cicatrici)
Adaptarea celulară prin modificări în
mărimea, creşterea şi diferenţierea
celulară
Hipertrofia
– Se referă la o creştere a mărimii celulelor. Astfel, organul
hipertrofiat nu are celulele noi, ci numai celule mărite de
volum.
• Hipertrofia fiziologică. Creşterea fiziologică a uterului în timpul
sarcinii implică atât hiperplazia, cât şi hipertrofia

• Hipertrofia patologică.
– Creşterea muncii (hipertrofia
cardiacă)
– Creşterea stimularii hormonale
(acromegalie)
Adaptarea celulară prin modificări în
mărimea, creşterea şi diferenţierea
celulară
Atrofia
– Micşorarea mărimii celulelor prin pierderea componentelor
celulare este denumită atrofie.
• Fiziologică
– Nou-născut: ductul arteriovenos
– Postmenopauză: uter, ovare
• Patologică
– Scăderea muncii: imobilizarea
– Pierderea inervaţiei: atrofie musculară
– Scăderea aportului de sânge: atrofie cerebrală
– Scăderea stimulării hormonale
Adaptarea celulară prin modificări în
mărimea, creşterea şi diferenţierea
celulară
• Metaplazia
– Metaplazia este o modificare
reversibilă în care o celulă adultă
(epitelială sau mezenchimală) este
înlocuită cu un alt tip de celulă
adultă.
• reprogramare genetică a celulelor
stem sau a celulelor mezenchimale
nediferenţiate prezente în ţesutul
conjunctiv
– înlocuirea epiteliului columnar cu
cel scuamos în tractul respirator
ca răspuns la iritaţia cronică.
– înlocuirea epiteliului scuamos
esofagian cu epiteliu columnar
gastric (esofagita Barrett) – stare
precanceroasă
 Adaptarea prin apoptoză

Apoptoza
• este un mecanism de
autodistrugere celulară
genetic determinată (suicid
celular), care este indus de:
– Morfogeneza dezvoltării
– Autoreglarea sistemului imun
– Infecţii virale
– Cancere
– Toxine

http://www.sgul.ac.uk/depts/immunology/~dash/apoptosis/induction.jp
g
 Leziunea celulară

• Cauzele leziunii celulare

– Hipoxia şi radicalii liberi de oxigen
– Agenti fizici (căldură, frig, radiaţii, traumatisme)
– Agenţi chimici şi medicamente
– Agenţi microbieni
– Reacţii imunologice
– Defecte genetice
– Dezechilibre nutriţionale
 Leziunea celulară

• Mecanisme generale
1. Producerea de radicali liberi
2. Tulburarea membranei celulare
3. Tulburarea respiraţiei celulare
 Leziunea celulară produsă de
radicalii liberi de oxigen
• Definiţie
– Radicalii liberi sunt specii chimice care au un
singur electron neîmperecheat pe orbita externă.
În asemenea stare, radicalii sunt extrem de
reactivi şi de instabili şi intră în interacţiune cu
substanţele organice sau anorganice - proteine,
lipide, glucide - în special cu situsurile cheie din
membrane şi cu acizii nucleici
 Apararea antioxidanta primara

Enzime antioxidante Molecule antioxidante

specifice mici
 Superoxid dismutaza  Vitamina E
 Catalaza  Vitamina C
 Glutation peroxidaza  Coenzima Q
 Glutation transferaza  Acidul uric
 Carotenoizii
Leziunea celulară produsă de
radicalii liberi de oxigen
Stres oxidativ Antioxidanţi

H2O2 SOD
O2 -  Catalază
OH GSH
RO Vitamina E
NO Vitamina C
ONOO-

Moarte Supravieţuire
 Leziunea celulară produsă de
radicalii liberi de oxigen
Radiaţii Metabolism Generatori de
ionizante aerob radicali liberi

H2O2 O2-  OH RO

Peroxidare Lezarea Activare Modificarea

lipidică ADN genică proteinelor

Boli cardiace Cancer Replicare virală Boli neuro-

Ateroscleroză Imbătrânire SIDA degenerative
 Leziunea celulară produsă prin
tulburarea membranei celulare
• Mecanismele lezării membranei:
– Depleţia ATP (tulburarea proceselor de sinteză şi
degradare în interiorul celulei: transportul membranar,
sinteza proteinelor, lipidelor, turnover-ul fosfolipidic)
– Calciul intracelular şi tulburarea homeostaziei calciului
(activarea fosfolipazelor şi ATP-azelor)
– Toxine libere, proteine virale, componente libere ale
complementului, produse limfocitare citolitice
– Agenţi fizici
Creşterea Ca 2+ intracelular în celula lezată
AGENT LEZIONAL
Calciu eliberat din
Intrarea calciului în celulă
depozitele intracelulare

Creşterea Ca2+ intracelular

Activarea Activarea Activarea enzimelor Activarea enzimelor

sintetazei NO enzimelor de de degradare de degradare
fosforilare lipidică proteică

↑ NO Formarea radicalilor
liberi de oxigen

Distrugerea Distrugerea Distrugerea

ADN membranei proteinelor

Moartea celulară apoptotică sau necrotică