UNIVERSITATEA DE ARTE “GEORGE ENESCU” IAŞI

INSTITUTUL DE PREGĂTIRE PSIHOPEDAGOGICĂ

DEPARTAMENTUL DE PREGĂTIRE PSIHOPEDAGOGICĂ

LUCRARE DIDACTICO-ŞTIINŢIFICÃ
PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT

,,VALOAREA EXPRESIVĂ
A ELEMENTELOR DE LIMBAJ PLASTIC”

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC,
Prof. Univ. Dr. ATENA ELENA SIMIONESCU
CANDIDAT,
Prof. PĂDUREANU CARMEN-IONELA
 ARGUMENT

Şcoala este singurul loc unde elevul capătă cunoştinţe de

artă în mod organizat, unde poate fi educat prin limbajul artistico-
plastic care provoacă stări empatice şi atitudini estetice. În clasele
primare se pun bazele viitoarei culturi artistico-plastice a elevilor
prin introducerea primelor noţiuni specifice. Ele sunt atât noţiuni
de lărgire a orizontului lor de informaţii cât şi noţiuni de iniţiere a
lor treptată în actul de creaţie plastică.
Pe lângă celelalte discipline de studiu, educaţia plastică
este locul ideal unde copilul, într-un mod destul de plăcut primeşte
o educaţie estetică şi îşi dezvoltă gustul estetic.
Educaţia estetică este unul dintre factorii care influenţează
în mod deosebit conturarea personalităţii umane contribuind la
dezvoltarea receptivităţii faţă de actul cultural, la formarea şi
cultivarea gustului pentru frumos.
Lucrarea aceasta va fi un studiu atât teoretic cât şi practic.
Pe lângă conceptele psiho-pedagogice despre arta copilului,
lucrarea va analiza şi capacităţile şi modalităţile de exprimare ale
elevului, cu ajutorul elementelor de limbaj plastic, a compoziţiei
plastice, reliefând ineditul, spontaneitatea şi factura exprimării
generată de caracteristicile imaginaţiei copilului.
 Prin acest studiu îmi propun să observ şi influenţa procesului
instructiv-educativ-formativ asupra valorii creaţiilor elevilor, cunoscând şi
utilizând corect elementele de limbaj plastic.
În activitatea de formare artistico-plastică un rol important îl are
suportul ştiinţific şi practic-aplicativ, cunoaşterea amănunţită a capacităţilor
de exprimare plastică a copiilor.
Desenul îi învaţă să-şi exprime gândurile prin imagini desenate cu
ajutorul elementelor de limbaj şi a mijloacelor de expresie plastică. Prin
învăţarea şi utilizarea elementelor de limbaj plastic se urmăreşte redarea
unor idei şi sentimente.
Aşa cum limbajul vorbit conţine cuvintele limbajul matematic are
la bază cifrele şi semnele, cum limbajul muzical dispune de note şi artele
vizuale dispun de un limbaj propriu.
Elementele de limbaj plastic constituie alfabetul artelor vizuale şi
reprezintă mijloacele de comunicare specifice. Fără cunoaşterea acestui
alfabet, nu este posibilă înţelegera mesajului conţinut într-o operă de artă,
aşa cum un analfabet nu va reuşi să citească o carte.
 De-a lungul activităţii mele didactice am observat că indiferent de
generaţie, indiferent de vârstă, elevii au lucrat cu o mare plăcere temele
referitoare la elementele de limbaj plastic în comparaţie cu multe alte teme.
Ce sentiment poate fi mai frumos, decât bucuria şi mulţumirea sufletească
pe care o simte un dascăl atunci când la finalul orei, mai mulţi elevi exclamă
aproape la unison:
,,-Doamna profesoară, dar când a trecut ora”! Nu pot sa nu citesc printre
rânduri şi să nu simt cele două stări, total opuse, care îi încearcă pe elevi: pe
de o parte e bucuria că au lucrat cu drag, că le-a plăcut ce au facut, iar pe
de altă parte simt regretul că ora de educaţie plastică s-a terminat.......
Cu cât materialele sunt mai atractive, tehnicile mai diversificate,
cu atât copilul lucrează cu mai multă plăcere, îşi satisface setea de
cunoaştere, iar rezultatele sunt pe măsura aşteptărilor. Lucrările copilului îl
oglindesc pe el, putem afla lucruri importante despre el ,,citind” lucrările
lui. Atunci când colorează, când pictează, când foloseşte culoarea, hârtia,
lipiciul sau plastilina, copilului i se formează răbdarea, îndemânarea, simţul
estetic, trăsături care îi vor împlini personalitatea şi, chiar dacă nu va
ajunge artist, va avea viaţa sufletească mai bogată, va fi mai sensibil, mai
fericit .
Acest studiu amănunţit atât din punct de vedere teoretic dar şi
practic, va contribui cu siguranţă la dezvoltarea performanţei didactice din
domeniul educaţiei artistice a elevului .
 STRUCTURA LUCRĂRII
Argument
CAP. 1. Educaţia artistică-plastică în învăţământul şcolar :
1.1. Importanţa şi scopul instructiv-educativ al artei plastice ca educaţie
sistematică în învăţământul şcolar.
1.2. Legătura educaţiei plastice cu celelalte discipline şcolare.
CAP. 2. Punctul, linia, forma şi culoarea – principalele elemente ale limbajului
plastic:
2.1. Generalităţi
2.2. Punctul-element de limbaj plastic
2.3. Linia-element de limbaj plastic
2.4. Forma-element de limbaj plastic
2.5. Culoarea-element de limbaj plastic
CAP. 3. Cercetare psihopedagogică - metode şi procedee de însuşire şi folosire
expresivă a elementelor de limbaj plastic în învăţământul gimnazial:
3.1. Premise psihologice care stau la baza educaţiei plastice
3.2. Metode tradiţionale şi moderne în predarea educaţiei plastice în şcoală
3.3. Tehnici plastice de lucru, materiale şi instrumente necesare pentru realizarea
elementelor de limbaj plastic
3.3.1. Tehnici plastice de lucru
3.3.2. Materiale şi instrumente cu care se pot obţine elementele de limbaj
plastic
CAP. 4. Aplicaţii practice ale elevilor pentru cosmetizarea spaţiului ambiental al
şcolii.
Concluzii
Bibliografie
 PARTEA I
Lucrarea porneşte de la importanţa şiscopul instructiv-educativ al artei
plastice ca educaţie sistematică în învăţământul şcolar.
Arta e rezultatul activităţilor umane care are drept scop producerea
unor valori spiritual-estetice prin constituirea unor structuri expresive. Arta
înseamnă totalitatea operelor create de om pentru a exprima un ideal spiritual
estetic.
Arta apelează la sentimentele noastre, ne stimulează gândirea şi poate
scoate la lumină adevăruri profunde sau elemente minore. În artă putem vedea
autoexprimarea artistului, exteriorizarea sentimentelor sale lăuntrice. În artă
rămân înregistrate momentele istorice, obiceiurile şi trăirile fiinţei umane.
Educaţia plastică are un rol important în educarea şi formarea
şcolarilor din punct de vedere artistic şi plastic. Se urmăreşte cultivarea gustului
pentru frumos şi stabilirea unor relaţii cu celelalte discipline studiate.
Obiectivele principale sunt dezvoltarea la elevi a gândirii artistice
plastice dar şi a sensibilităţii şi gustului lor artistic şi estetic. Aceste obiective se
pot realiza odată cu familiarizarea elevilor cu gramatica unor elemente de limbaj
plastic, cu iniţierea lor în probleme actului de creaţie dar şi în momentul în care
elevii iau contact cu frumuseţile mediului înconjurător (natură, construcţii,
creaţii folclorice) precum şi cu alte produse artistice.
 Odată atinse aceste obiective elevii:
-vor putea să gândească şi să se exprime artistic – plastic cu ajutorul elementelor
de limbaj plastic, îmbogăţindu-şi vocabularul;
-vor fi pregătiţi să ajungă la descifrarea şi înţelegerea unor opere de artă potrivit
viziunii plastice contemporane;
-vor şti să organizeze, în modalităţi variate, un spaţiu plastic şi expresiv;
-vor cunoaşte şi preţui bogăţia şi frumuseţea artei populare româneşti;
-îşi vor dezvolta capacitatea de a se emoţiona şi de a aprecia diferite aspecte
estetice ale realităţii înconjurătoare;
-vor putea aprecia obiectele cu o autentică valoare artistică şi vor combate kitsch-
ul, dovedind sensibilitate şi gust artistic;
- vor fi receptivi la creaţiile artistice româneşti şi prin comportamentul lor în
societate vor da dovadă de ataşament faţă de idealurile societăţii noastre;
-vor putea să formuleze judecăţi de gust şi de valoare artistică privind
expresivitatea unor opere de artă;
-vor manifesta interes pentru arta plastică în general, putând susţine un schimb
de opinii la nivelul pregătirii lor pe o anumită temă plastică;
- vor cunoaşte, prin intermediul operelor de artă, viaţa din trecut şi din prezent a
poporului nostru, marile lui realizări, dar şi momente istorice din întreaga lume;
-vor fi capabili să contribuie efectiv la îmbunătăţirea ambianţei estetice a mediului
lor de viaţă şi de muncă.
 Scopul educaţiei plastice în învăţământ nu este acela de a crea
personalităţi artistice specializate, ci de a forma personalităţi armonioase cu
disponibilităţi creative care pot fi necesare şi utilizabile mai târziu, în diverse
domenii profesionale.
Educaţia artistică – plastică este una din disciplinele care, prin specificul şi
particularităţile sale, favorizează dezvoltarea metodică a unor personalităţi
creative.
„Acesta este rostul adevărat al artei: ea are să ne înalţe unde
înşine prin noi nu ne putem ridica” – Ioan Slavici.
 PARTEA a II-a

Această parte a lucrării descrie în amănunt elementele specifice

limbajului plastic.
În orice domeniu de activitate omul foloseşte un limbaj
specific format din mijloace proprii de exprimare: literatura foloseşte
cuvintele, matematica are la bază cifrele şi semnele, muzica are notele
muzicale. Tot aşa şi artele plastice au mijloacele lor proprii de
exprimare – elemente de limbaj plastic: punctul, linia, forma, culoarea,
completate de volum şi valoare.
Elementele de limbaj plastic constituie alfabetul artelor vizuale
şi reprezintă mijloace de comunicare specifice. Cunoaşterea acestui
alfabet face posibilă înţelegerea mesajului conţinut într-o operă de artă,
mesaj ce poate transmite idei, stări, sentimente.
PUNCTUL – ELEMENT DE LIMBAJ PLASTIC

Caracteristici:
Referindu-se la punct, Kandinsky spunea că este „cel
mai rezumat, mai constant şi mai ascuns (element): scurt, fixat şi
rapid creat”. Tot aici fac referiri la forma, marimea şi culoarea
punctului.
Expresivităţi şi semnificaţii:
În artele vizuale punctul este folosit în ipostaze diferite:
a) ca mijloc de exprimare
b) ca semn plastic
c) ca element decorativ
Tehnici de obţinere:
În artele plastice, punctul se obţine prin procedee tehnice diverse:
pulverizare, stropire, colaj, şablon, mozaic, amprentare, modelaj.
Punctul – element decorativ:
Ca motiv decorativ punctul se foloseşte în ornamentarea diferitelor
obiecte: vase de ceramică, unelte de uz gospodăresc, îmbrăcăminte,
încălţăminte, ţesături. El poate fi aplicat prin procedee tehnice cât mai
variate ducând la rezultate cu efect special.
LINIA - ELEMENT DE LIMBAJ PLASTIC

Caracteristici:
Ca element de limbaj plastic linia este definită ca un punct în
mişcare ce posedă în sine aceleaşi stări potenţiale explozive şi spaţiale ca şi
cele ale punctului plastic.Linia este un simbol al dinamicii.
Linia - element decorativ:
Pe lângă rolul constructiv, linia are şi un rol decorativ. Linia
poate fi întâlnită ca linie-ornament a formelor materiale create de natură
(fluturi, tigri, zebre) sau a formelor create de om (ţesături şi imprimeuri
textile, vase de ceramică, încălţăminte, obiecte de uz casnic etc.) dar şi ca
linie-obiect (ramurile pomilor, liniile de cale ferată, firele electrice etc.).
FORMA - ELEMENT DE LIMBAJ PLASTIC

Caracteristici:
Tot ce ne înconjoară se exprimă prin forme. Forma este
aspectul exterior vizibil, înfăţişarea obiectelor materiale, a fiinţelor şi
a fenomenelor naturii (păsări, animale, insecte, plante, pietre, nori,
case, maşini, culori, aparate, oameni etc.).
 Sunt descrise mai departe tipuri de forme şi tehnici de
obţinere a formelor:
-monotipia,
-tehnica presării,
-fuzionarea,
-curgerea liberă,
-stropirea forţată,
-scurgerea aderentă,
-dirijarea jetului de aer,
-tehnica sforii colorate,
-tehnica presării frunzelor,
-estomparea cu hârtie mototolită,
-tehnica ştampilei,
-tehnica ştraifurilor,
-aranjament cu forme obţinute prin îndoirea hârtiei,
-metoda inversării,
-metoda inversării,
-transformarea unei forme prin decupare,

-tehnica texturii textile,

-modelajul,

-tehnica origami,

-tehnici complexe: sculptură, sticlărie, ceramică

CULOAREA - ELEMENT DE LIMBAJ PLASTIC

Tot ce există în natură ni se prezintă în culori. În această

parte sunt descrise tipurile de culori, contrastele şi semnificaţiile
cromatice.
 PARTEA a III-a
Aceasta este partea de cercetare psihopedagogică în care sunt
descrise metodele şi procedeele de însuşire şi folosire expresivă a
elementelor de limbaj plastic în învăţământul gimnazial.
,,Fiecare copil e un artist. Problema este cum să rămână un
artist şi după ce va creşte.”-PABLO PICASSO
PREMISE PSIHOLOGICE CARE STAU LA BAZA EDUCAŢIEI
PLASTICE
Activităţile artistico-plastice desfăşurate în timpul orelor de
educaţie plastică sunt un important mijloc de dinamizare a vieţii
psihice a copilului, a proceselor sale intelectuale, afective, volitive şi
motivaţionale.
În ultimele trei decenii, activitatea de educaţie plastică a
copilului s-a axat pe însuşirea tehnicilor picturale de lucru punându-se
accent mai mult pe culoare, pe spontaneitate şi fenomene de
automatism psihic sau pe vise. Accentul este pus şi pe îmbinarea
elementelor specifice desenului cu cele dominant picturale.
METODE TRADIŢIONALE ŞI MODERNE ÎN PREDAREA
EDUCAŢIEI PLASTICE ÎN ŞCOALĂ
Metodele folosite în organizarea şi desfăşurarea activităţilor
artistico-plastice în şcoală îndeplinesc un rol dublu: devin instrumente
de lucru ale elevilor şi asigură, totodată, realizarea sarcinilor specifice
procesului de educaţie plastică. Ele sunt strâns legate de dezvoltarea
sensibilităţii şi gândirii artistice a elevilor.
Din punct de vedere istoric metodele de predare-asimilare se
clasifică în metode tradiţionale(clasice) şi metode moderne(mai recente).
Toate aceste metode sunt descrise mai departe în această parte a
lucrării. Printre ele amintesc: metoda explicaţiei, metoda conversaţiei,
metoda demonstraţiei, a exerciţiului, metoda Brainstorming, metoda
sinectică, metoda dialogului dirijat, metoda jocurilor didactice,
algoritmizarea, modelarea, problematizarea, simularea, dramatizarea,
metoda cubului, a ciorchinelui, metoda bulgarelui de zapada şi multe
altele care se pot aplica şi în cadrul orelor de educaţie plastică din
şcoală.
TEHNICI PLASTICE DE LUCRU:
Tehnicile de lucru răspund la întrebarea cum? se lucrează şi
reprezintă modul prin care totalitatea procedeelor aparţinând
domeniului artistic folosite fac să apară şi să trăiască forma dorită.
Există mai multe tipuri de tehnici artistice, în funcţie de
materialele de lucru,, de suportul folosit dar şi de evoluţia noastră umană
şi de dezvoltarea creativităţii noastre artistice, influenţate de locul şi
timpul în care trăim.
Amintesc aici câteva tehnici: tehnica acuarelei, a creionului,
tehnica cu carioca,tehnica temperei şi a guaşei şi multe altele.
MATERIALE ŞI INSTRUMENTE CU CARE SE POT OBŢINE
ELEMENTELE DE LIMBAJ PLASTIC:
Materialele de lucru explică pe ce? Şi din ce?se lucrează, iar
instrumentele răspund la întrebarea cu ce? se lucrează .
Un număr mare de materiale şi instrumente pot fi folosite în ora de
educaţie plastică pentru a creea lucrări plasice deosebite.
 PARTEA a IV-a
Această parte a lucrării se referă la aplicaţiile practice ale
elevilor pentru cosmetizarea spaţiului ambiental al şcolii,
punându-şi astfel amprenta existenţei lor.
,,Pictura reprezintă doar un fel de a ţine un jurnal.”-
PABLO PICASSO

PROIECTE, PERSPECTIVE…NOI ,,EXPERIENŢE”

Pline de sens şi adevăr sunt cuvintele lui Constantin
Brâncuşi când spune că ,,teoriile nu-s decât mostre fără de
valoare. Numai fapta contează”.Căutând şi înţelegând esenţa
acestor cuvinte realizăm că se potrivesc atât de bine cu mediul
educaţional. În şcoală elevul capătă cunoştinţe de artă, îşi
conturează personalitatea,îşi dezvoltă gustul estetic dar rodul
mâinilor şi a gândirii sale creatoare rămâne peste timp ca
argument al calităţii şi performanţei.
Profesorul de educaţie plastică este liantul dintre
educaţia artistică-plastică şi elev. El este cel care face ca
procesul educaţiei artistice plastice să-şi atingă obiectivele
principale: dezvoltarea gândirii artistice la elevi, a sensibilităţii
şi gustului lor artistic şi estetic. Spiritul creativ al
,,educatorului de artă” va fi imprimat şi elevilor săi. Cu cât
profesorul este mai inventiv în legătură cu metodele şi tehnicile
pe care le foloseşte în cadrul orelor sale, cu atât elevul va fi mai
dornic să înveţe,să însuşească cunoştinţe, să experimenteze.
 Observând trăirile şi manifestările elevilor suntem puşi în
situaţia de a ne reinventa mereu, de a schimba şi îmbunătăţi metode,
mijloace cu scopul de a observa entuziasm şi dorinţă de cunoaştere.
Pentru perfecţionarea activităţii instructiv-educative am gândit, apoi
am trecut la punerea în practică a unor metode şi activităţi care să
stârnească un interes deosebit din partea elevilor.
De la început am simţit curiozitatea descoperirii artei
adevărate, setea de cunoaştere dar şi dorinţa de transformare a elevilor
in ,,mici artişti”.
Din această cauză, dar şi din dorinţa de a crea frumosul în jurul nostru
am demarat mai multe proiecte cu iz artistic la nivelul şcolii.
Teoria pe care elevii o învaţă în cadrul orelor de educaţie
plastică şi aplicarea ei în practică mai intens se poate face în cadrul
cercului de creaţie plastică ,,Fantezie şi culoare”. Cercul se desfăşoară
în şcoala noastră iar activitatea este organizată pe grupe de elevi. Nu
participă doar elevii foarte talentaţi, ci toţi cei care şi-au manifestat
dorinţa de a învăţa mai multe decât permite programa şcolară în timpul
unei ore pe săptămână. În cadrul orelor de la cercul de creaţie plastică
se aprofundează cunoştinţele, se învaţă tehnici noi şi variate şi se pune
un accent special pe lucrul practic, atât individual cât şi în echipe.
 O altă activitate atractivă pentru elevii şcolii este participarea la
proiectul de amenajare şi cosmetizare a spaţiului ambiental al şcolii. Sunt
implicaţi toţi elevii, unii contribuind cu activitatea practică, alţii
contribuind cu diverse materiale de lucru necesare pentru realizarea
lucrărilor de artă ce au drept scop înfrumuseţarea ambientului în care ei
învaţă şi îşi desfăşoară activitatea.
În perspectiva anului următor şcolar….pentru ,,experienţe” noi, cu
sprijinul conducerii şcolii şi a autorităţilor locale vom demara un nou
proiect , acela al construirii din temelie a unui atelier de creaţie, în care
orele de educaţie plastică să evadeze din clasicul orelor desfăşurate în sala
de clasă.
Toate aceste activităţi, proiecte şi ,,experienţe” au în centrul lor
elevul iar rolul lor este acela ca educaţia artistică-plastică desfăşurată în
şcoala noastră să ajungă la cel mai înalt nivel de calitate şi performanţă, iar
prin aceasta atingându-se scopul principal al educaţiei artistice în şcoală.
APLICAŢII PRACTICE ALE ELEVILOR
ÎN REALIZAREA ELEMENTELOR DE LIMBAJ PLASTIC
CU AJUTORUL TEHNICILOR ŞI A MATERIALELOR DIVERSE.

Pentru a ne desfăşura activitatea într-un mediu cât mai

plăcut elevii participă la realizarea unor adevărate lucrări de
artă, lucrări ce au scopul de a înfrumuseţa şi decora spaţiul
ambiental al şcolii. Proiectul a început cu reorganizarea din
punct de vedere estetic a intrării principale în şcoală şi a
holului primului etaj. În anul şcolar următor se va amenaja
intrarea secundară în şcoală (a elevilor) şi spaţiul de pe casa
scărilor atât la elevi, cât şi la profesori.
Realizarea acestor lucrări s-a făcut şi se va face în baza
cunoştinţelor dobândite de elevi în cadrul orelor de educaţie
plastică. Ca tematică principală, fiind si una foarte vastă, care
permite varietate si diversitate, am ales realizarea în
compoziţiile lor a elementelor de limbaj plastic. Trebuie amintit
că nu se poate neglija importanţa acestei teme, apt ce reiese din
studierea ei în toţi cei patru ani gimnaziali, cu atât mai mult cu
cât totul în jurul nostru e….FORMĂ, CULOARE, PUNCT şi
LINIE.
 Ca obiective principale ale acestui proiect amintim:
- obţinerea elementelor de limbaj plastic folosind tehnici cât mai variate şi
întrebuinţând materiale diverse ;
- înfrumuseţarea spaţiului ambiental şcolar.
Realizarea acestor obiective s-a făcut parţial până în momentul
actual, intru-cât proiectul se desfăşoară pe o perioadă mai mare de timp,
datorită spaţiului vast.
,,Copacul expoziţional”. Este prima lucrare realizată şi cea mai
importantă datorită rolului pe care acest copac îl are. Se află situat în holul
intrării principale în şcoală. Nu e un simplu copac, el e copacul care
,,anunţă” schimbarea fiecărui anotimp din viaţa noastră reală prin
schimbările care se petrec cu el, schimbări care se pot observa mai uşor din
fotografiile cu el.
Tehnica de lucru: modelajul în ipsos şi glet.
Materiale: ipsos , plasă de sârmă, glet, hârtie de ziar, spray colorat, dibluri.

Scop: copacul reprezintă o rampă de lansare expoziţională a lucrărilor

tematice (în funcţie de anotimp şi sărbătoare sau eveniment) realizate de
elevi. Scopul principal este cultivarea gustului pentru frumos şi artă la elevi.
ETAPE DE REALIZARE TEHNICĂ A COPACULUI.
COPACUL DE PAŞTI
COPACUL IARNA
BRĂDUŢI ORIGAMI
 CONCLUZII
Am propus elevilor teme care să-i sensibilizeze , să le bucure
privirea, să-i plimbe în afara spaţiului mai urbanizat din prezent, teme
care să-i ducă pe firul întoarcerii la arta creativă. Ca urmare şi a aplicării
unor metode şi procedee în sistem tradiţional dar şi modern, rezultatele
obţinute au fost satisfăcătoare. O parte dintre elevi s-au exprimat plastic
prin originalitate,creativitate, alţii au apelat la imitaţie, fenomen specific în
cadrul relaţiilor de colegialitate şi care se manifestă de la această vârstă.
Lucrările de desen au fost mai reuşite datorită cunoaşterii şi utilizării mai
frecvente a tehnicii de lucru şi a bogăţiei informaţiilor acumulate până
acum.Se poate concluziona, deci, că activităţile artistico-plastice au o
influenţă benefică asupra formării personalităţii copilului .
Programul creativ pus în practică a dus la schimbarea
comportamentului copiilor prin trecerea de la atitudinea de confort,
imitaţie, memorare, la atitudinea de efort, elaborări, interpretări
personale. Conştientizarea de către copii a propriului potenţial creativ
contribuie la dobândirea încrederii în forţele proprii, la exprimarea
dorinţei de a lucra cât mai mult pentru a se evidenţia prin producţii cu
note deosebite de originalitate.
 Problemele de metodologie la care m-am referit în lucrare au
fost strâns legate de experienţa mea didactică, de rezultatele pe care
le-am obţinut în timp cu elevii la concursurile şcolare şi de
posibilităţile materiale ale şcolii noastre. Tocmai de aici şi implicarea
în diverse activităţi şi proiecte care să contribuie la creşterea calităţii
actului educativ şi la performanţe.
Scopul acestei lucrări este acela de a asigura elevilor o
înţelegere activă a limbajului plastic, a formelor de comunicare şi
expresie plastică. După ore de studiu teoretic dar şi de lucru practic,
elevului trebuie să-i fie clare noţiunile despre elementele de limbaj
plastic, trebuie să ştie să aplice practic toate metodele şi tehnicile de
lucru iar prin aceasta nu face decât să demonstreze capacităţi
creative, abilitate practică şi perfecţionare în domeniul artelor
plastice. Totodată, studierea aprofundată a acestei teme, a avut un
efect benefic asupra cunoştinţelor mele, clarificându-le şi
îmbogăţindu-le.
Datorită unei importanţe majore a elementelor de limbaj
plastic în studierea şi înţelegerea fenomenului artistic, este foarte
necesar ca elevii să cunoască şi să aplice principalele metode şi tehnici
de lucru.
 Lucrarea a urmărit, prin temele abordate în cuprinsul său,
înţelegerea cât mai profundă şi activă a limbajului plastic, a premiselor
psihologice care stau la baza educaţiei plastice, a metodelor clasice dar şi
moderne , a tehnicilor de lucru folosite în educaţia plastică actuală, şi nu
în ultimul rând importanţa şi scopul instructiv-educativ al artei plastice
ca educaţie sistematică în învăţământul gimnazial.