Bătălia de la Kursk

5 iulie - 23 august 1943

• Bătălia de la Kursk, purtând numele de cod Operaţiunea Zitadelle - Citadela - a
fost ultima mare ofensivă blitzkrieg pe frontul de est. Bătălia a rămas până în
ziua de astăzi cel mai mare conflict de blindate din istoria omenirii. După
respingerea ofensivei germane, Armata Roșie a lansat două contra-ofensive
puternice. Germanii au suferit pierderi mari de oameni și tancuri. Acest lucru a
dus la pierderea inițiativei strategice, și, în cele din urmă, la pierderea războiului.
 Planurile germane
• Armata a 9-a a lui Walther Model urma să atace
dinspre Orel. În acest timp Armata a 4-a Panzer
a lui Hermann Hoth şi Detaşamentul Kempf,
aflat sub comanda directă a lui Erich von
Manstein aveau să atace dinspre Harkov. Cele
două grupuri au plănuit întâlnirea în apropiere
de Kursk. Dacă ofensiva decurgea bine puteau
avea iniţiativa de a continua pentru crearea unei
linii de front pe fluviul Don. Data începerii
atacului a fost amânată de două ori. Aceste
amânări au permis acapararea de noi forţe şi
arme, pe front sosind şi noile tancuri Panther.
 Planurile sovietice
• Armata Roşie și-a plănuit propria ofensivă
de vară. Rușii au avut un plan similar cu cel
al germanilor: atacuri la punctele Orel şi
Harkov pentru a lărgi avanpostul existent.
Cu toate acestea, ofiţerii sovietici au fost
îngrijoraţi de planurile germanilor. Până în
acel moment, toate atacurile germane i-au
luat prin surprindere. În acest caz, însă,
Kursk a părut ţinta cea mai evidentă.
Întârzierea începerii ofensivei le-a dat
sovieticilor patru luni în care și-au pregătit
apărarea. Două fronturi, unul Central şi altul
la Voronej, au fost create pentru apărare, în
timp ce un al treilea a stat în rezervă.
 Atacul din Nord
• Germanii au lansat în această
zonă ofensiva Armatei a 9-a.
Atacul a fost, treptat, oprit de
sovietici, care au anticipat corect
zona unde germanii au atacat.
Superioritatea sovietică de oameni
și materiale a fost un factor
decisiv în economia frontului din
această zonă.
Atacul din Sud
• În Sud, sovieticii s-au comportat
mult mai slab în faţa Armatei a 4-a
Panzer. Corpul 2 Panzer SS a atacat
primul într-o zonă îngustă, păzită de
două regimente de infanterie.
Blindatele Armatei a 4-a au forţat
spargerea liniilor, astfel că au ajuns
la 15 kilometri în spatele liniilor
inamice. Din nou, planurile
sovietice au jucat un rol important.
Spre deosebire de atacul din nord,
aici nu au putut dicta sectoarele care
vor fi atacate. Acest lucru i-a forţat
pe sovietici să îşi împrăştie forţele şi
mai mult.
 Bătălia de la Prohorovka 12 iulie 1943
• Flancul sudic german a fost expus în faţa Armatei a 7-a sovietice, deoarece
aceasta a trecut râul Donețk. În acest timp, Armata a 5-a Tancuri s-a mutat pe
poziţii la est de localitatea Prokhorovka şi a început pregătirile pentru un atac.
Astfel, Armata a 5-a a stat faţă în faţă cu Armata a 4-a Panzer şi Corpul al 2-lea
Panzer SS. A urmat ceea ce mai târziu s-a numit Bătălia de la Prohorovka.
Această încleștare de blindate a fost cea mai sângeroasă din campanie.
Rezultatul ei este discutabil. Deși germanii și-au îndeplinit majoritatea
obiectivelor tactice din zonă, nu au reușit o străpungere în adăncime a liniilor
sovietice.
 Analiza operațiunii
• Operațiunea Zitadelle a fost un succes semnificativ pentru Armata Roșie.
Datorită faptului că le-a lipsit elementul-surpriză, germanii nu au reușit
străpungerea în adâncime a frontului sovietic. De asemenea, concentrarea
masivă de oameni și materiale de război a rușilor a contribuit la înfrângerea
germanilor.