ETMOIDUL

•Este format dintr-o lamă verticală încrucişată la extremitatea

superioară de lama orizontală.
•Pe faţa inferioară a lamei orizontale sunt suspendate masele laterale
ale etmoidului (labirintul etmoidal).
a) Lama verticală
•Este împărţită de cea orizontală în 2 porţiuni inegale:
-Superior – apofiza crista gali pe care se inseră coasa creierului
-O porţiune inferioară – lama perpendiculară
•Lama perpendiculară ia parte la formarea septului nazal şi se
articulează posterior cu sfenoidul, inferior cu maxilarul şi anterior cu
cartilagiile cloazonului (septului).
b) Lama orizontală (ciuruită)
•Este împărţită de cea verticală în 2 jumătăţi egale care sunt mai scobite
anterior unde formează depresiunile olfactive, unde stau bulbii olfactivi.
•Prezintă orificii pe unde trec ramurile nervului olfactiv. Dintre acestea,
2 sunt mai mari:
-Unul pe laturile cristei gali – fanta etmoidală prin care trece o
prelungire a durei mater
-Altul extern – gaura etmoidală prin care trece nervul nazal intern şi
artera etmoidală anterioară.
c) Masele laterale
•Au formă aproximativ cubică cu 6 feţe:

Faţa externă – participă la formarea peretelui intern al orbitei.

•Este foarte sfărâmicioasă – se numeşte lama papiraceae sau os planum
•Se articulează superior cu frontalul, inferior cu maxilarul, anterior cu
osul lacrimal şi posterior cu sfenoidul şi palatinul.
Osul etmoid-vedere anterioară
1. crista galli;
2. masa laterală a etmoidului (labirintul etmoidal);
3. lama perpendiculară a etmoidului;
4. semicelule etmoidale;
5. procesul uncinat
Faţa internă – de aici se desprind 2 lame osoase răsucite pe axul lor –
cornetele nazale superioare şi mijlocii.
• Cornetele nazale prezintă o faţă internă care priveşte spre septul nazal
şi o faţă externă ce delimitează cu masele laterale nişte spaţii – meaturi.
• În meatul superior se deschid celulele etmoidale posterioare.
• În meatul mijlociu se deschid celulele etmoidale anterioare, sinusul
maxilar superior şi frontal.

• Faţa internă mai prezintă:

o extremitate anterioară – cap
o extremitate posterioară – mai subţire – coadă
o margine superioară – se lipeşte de etmoid
o margine inferioară – răsucită pe axul ei.
Faţa superioară – prezintă semicelule completate de osul frontal –
celulele fronto-etmoidale. Între aceste celule există 2 şanţuri care
formează împreună cu cele de pe osul frontal 2 canale:
Canalul etmoidal anterior – n. nazal intern (etmoidal anterior) şi a.
etmoidală superioară.
Canalul etmoidal posterior – a. etmoidală posterioară şi n.
sfenoetmoidal Luschka.
Faţa inferioară prezintă dinăuntru în afară:
Cornetul mijlociu – extremitatea lui inferioară
Meatul mijlociu
O suprafaţă rugoasă – se articulează cu maxilarul
O apofiză unciformă – se articulează cu cornetul inferior.
• Cornetele superior şi mijlociu fac parte din etmoid, cornetul inferior
este os separat care face parte din viscerocraniu.
Faţa anterioară – prezintă semicelule completate de osul lacrimal

Faţa posterioară – se articulează cu sfenoidul şi palatinul.

 SFENOIDUL
•Os median, simetric, nepereche, format din 3 părţi:
-O porţiune centrală – corp.
-2 aripi mici, triunghiulare care se desprind din partea antero-
superioară a corpului.
-2 aripi mari care se desprind de pe faţa laterală a corpului.
-Apofizele pterigoide – se desprind de pe faţa inferioară a corpului.
1. Corpul – formă aproximativ cubică cu 6 feţe:
a) Faţa superioară – prezintă dinainte înapoi:
• O suprafaţă patrulateră – jugum sfenoidal. Acesta prezintă anterior o
spină – crista cribrosa care se articulează cu crista gali.
• Jugumul prezintă extern 2 şanţuri olfactive care continuă jgheaburile
olfactive ale etmoidului.
• Înapoi, jugumul prezintă o proeminenţă – limb sfenoidal care îl
separă de şanţul chiasmatic în care stă chiasma optică. Şanţul, la
cele 2 extremităţi prezintă găurile optice prin care trec n. optic şi a.
oftalmică.
• Şanţul, are pe linia mediană o proeminenţă – tuberculul pituitar.
• Înapoia şanţului chiasmatic – o depresiune numită şeaua turcească
care este delimitată posterior de o lamă patrulateră – dorsum sellae.
• Şeaua turcească prezintă la extremitatea posterioară, nişte apofize
clinoide posterioare, iar la extremitatea anterioară, apofizele
clinoide anterioare.
• Lama patrulateră, prezintă 2 şanţuri: superior pentru n. III şi inferior
pentru n. VI

1. aripa mică a sfenoidului,
2. şanţul chiasmatic;
3.jugum sfenoidal;
4. limbul sfenoidal;
5. canalul optic;
6. fisura orbitală superioară;
Osul sfenoid-vedere superioară
7. gaura rotundă;
8. procesul clinoid posterior;
9. dorsum sellae;
10. fosa hipofizară;
11. tuberculul şeii;
12. clivus;
13. lingula;
14. gaura spinoasă;
15. gaura ovală;
16. şeaua turcească;
17. şanţul carotic;
18. procesul clinoid mediu;
19. procesul clinoid anterior;
20. aripa mare a sfenoidului
b) Faţa inferioară
•Are pe linia mediană – creasta sfenoidului ce se articulează cu vomerul.
Între sfenoid şi vomer există o articulaţie – schindiliza sfeno-vomeriană.
•De o parte şi alta a acestei creste, avem 2 şanţuri care prin
suprapunerea apofizei vaginale a pterigoidului şi a lamei verticale a
palatinului, delimitează canalele pterigo-palatine prin care trece a.
pterigo-palatină şi n. faringian Bock.
c) Faţa anterioară
•Prezintă pe linia mediană o creastă sfenoidală anterioară, care
împreună cu creasta de pe faţa inferioară, delimitează o proeminenţă –
ciocul sau rostrumul sfenoidal.
•De o parte şi alta a ciocului, există 2 şanţuri care fac parte din fosele
nazale, iar în afara lor, orificiile de deschidere ale sinusurilor sfenoidale.
•Cel mai extern, avem 2 suprafeţe neregulate care se articulează cu
masele laterale ale etmoidului.
 A) Body of the sphenoid bone.
B) Lesser wing of the sphenoid.
C) Greater wing of the sphenoid (orbital surface).
D) Pterygoid process.
a) Posterior clinoid process. h) Vidian canal (pterygoid canal).
b) Sella turcica (fossa for the hypophysis). i) Spinous process.
c) Orifice of the sphenoid sinus. k) Pterygoid sulcus or palatine sulcus (the posterior wall of the pterygopalatine canal).
d) Sphenoid crest. l) Lateral wing of the pterygoid process.
e) Superior orbital fissure. m) Medial wing of the pterygoid process.
f) Orbital surface of the greater wing of the sphenoid bone. n) Pterygoid notch.
g) Foramen rotundum. o) Pterygoid hamulus.
 Osul sfenoid-vedere anterioară

1. aripa mică a sfenoidului; 7. cârligul pterigoidian;

2. creasta sfenoidală; 8. orificiul anterior al canalului pterigoidian;
3. celule sfenoidale; 9. rostrum sfenoidal;
4. faţa orbitală a aripii mari ; 10. incizura pterigoidă;
5. gaura rotundă; 11. deschiderea sinusului sfenoidal;
6. procesul pterigoid; 12. spina sfenoidului;
13. fisura orbitală superioară;
d) Faţa posterioară
•Se articulează cu occipitalul – sincondroza sfeno-occipitală.
•Feţele laterale servesc ca bază de implantare pentru aripile mari.
•Între aripile mari şi seaua turcească, există un şanţ – şanţul sinusului
cavernos (carotidian) unde stau sinusul cavernos, a. carotidă internă, n.
III, IV, V şi VI
2. Aripile mici
•Se desprind din partea antero-superioară a corpului.
•Au formă triunghiulară.
•Baza lor este străbătută de gaura optică.
•Vârful lor se mai numeşte apofiza enziformă sau xifoidiană.
•Între aripile mici şi mari, se delimitează un orificiu – fisura orbitară
superioară sau fanta sfenoidală. Pe aici trec n. III, IV, VI, ramurile
n.oftalmic (nazal, frontal şi lacrimal), vena oftalmică şi o arteriolă, ram
din meningeea anterioară.
3. Aripile mari
•În număr de 2, se desprind de pe faţa laterală a corpului sfenoidului
•Prezintă o faţă postero-superioară în raport cu emisferele cerebrale –
prezintă eminenţe mamilare şi impresiuni digitale.

a) Faţa anterioară:
•Ia parte la formarea peretelui extern al orbitei
•Între această faţă şi maxilar se delimitează un spaţiu – fanta sfeno-
maxilară sau fisura orbitară inferioară pe unde trec n. maxilar şi a.
suborbitară

b) Faţa externă:
•Prezintă o creastă transversală – creasta sfeno-temporală sau
infratemporală care împarte faţa externă în 2 părţi:
-Una superioară (temporală) – se inseră m.temporal
-Alta inferioară (pterigoidiană) – se inseră fascicolul sfenoidal al
m.pterigoidian extern
c) Marginea internă:
•Se uneşte cu corpul
•Prezintă 3 orificii:
-Gaura rotundă – n. maxilar
-Gaura ovală – n. mandibular şi a. meningee mică
-Gaura spinoasă – a. meningee mijlocie

d) Marginea anterioară – verticală – se articulează cu osul zigomatic

e) Marginea externă – se articulează cu solzul temporalului şi cu

parietalul.

Marginea internă şi externă se unesc la extremitatea lor anterioară unde

formează o suprafaţă rugoasă ce se articulează cu frontalul şi la
extremitatea posterioară, unde formează o proeminenţă – spina
sfenoidului pe care se inseră ligamentul sfenomandibular şi ligamentul
pterigospinos al lui Civinini.
 Osul sfenoid-vedere superioară

7. gaura rotundă; 14. gaura spinoasă;

1. aripa mică a sfenoidului,
2. şanţul chiasmatic;
3.jugum sfenoidal;
4. limbul sfenoidal;
5. canalul optic;
6. fisura orbitală superioară;
8. procesul clinoid posterior;
9. dorsum sellae;
10. fosa hipofizară;
11. tuberculul şeii;
12. clivus;
13. lingula;
15. gaura ovală;
16. şeaua turcească;
17. şanţul carotic;
18. procesul clinoid mediu;
19. procesul clinoid anterior;
20. aripa mare a sfenoidului
4. Apofizele pterigoide
•Se desprind de pe faţa inferioară a corpului
•Au o bază superior care este străbătută de un canal cu direcţie antero-
posterioară – canalul pterigoidian (vidian)
•Au o lamă internă şi una externă între care se delimitează fosa
pterigoidă sau groapa pterigoidă. Aici se inseră m. pterigoidian intern.
•Lama internă:
- prezintă superior o fosetă – foseta naviculară (scafoidă) unde se
inseră m. peristafilin extern (tensorul vălului palatin)
- are inferior un cârlig pe care se reflectă m. peristafilin extern
- superior, lama internă dă apofiza vaginală care delimitează cu faţa
inferioară a corpului şi cu lama verticală a palatinului, canalul
pterigo-palatin.
•Lama externă:
- dă inserţie prin faţa ei internă m.pterigoidian intern, iar prin faţa
externă, fascicolului pterigoidian al m.pterigoidian intern
- pe marginea posterioară – o proeminenţă – spina lui Civinini – se
inseră ligamentul pterigospinos Civinini.
Procesele pterigoide.

1. tuberculul pterigoid;
2. incizura tubară;
3. procesul tubar;
4. cârligul pterigoidian;
5. spina Hyrtl;
6. spina Henle;
7. procesul pterigospinos
(spina lui Civinini);
8. lama laterală a procesului
pterigoid;
9. lama medială a procesului
pterigoid;
10. fosa pterigoidă;
11. fosa scafoidă;
12. choana
5. Sinusurile sfenoidale:

•În interiorul corpului – 2 cavităţi aproximativ cubice, de formă şi

dimensiuni neregulate – sinusuri sfenoidale.
•Peretele superior – vine în raport cu hipofiza prin intermediul şeii
turceşti
•Peretele inferior – raport cu fosele nazale
•Peretele extern – raport cu şanţul carotidian
•Peretele intern – format de un sept
•Peretele posterior – raport cu occipitalul
•Peretele anterior – prezintă orificiul de deschidere al sinusului