Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Informatica Si Psihologie
Informatica Si Psihologie
4. STATISTICA-
2. ISTORICUL COMPONENTĂ
PSIHOMETRIEI PSIHOMETRIA METODOLOGICĂ
A PSIHOMETRIEI
3.CATEGORIILE
PSIHOMETRIEI
1. CHESTIUNI PRELIMINARII
Statistica este o stiintă complexă cu un arsenal diversificat de metode si cu o arie vastă de aplicatii,
fiind rezultatul unei indelungate evolutii. Ea a apărut din necesităti practice, si anume din nevoia
reală de a cunoaste in expunere numerică diferitele fenomene din natură si societate.
Statisticizarea este un proces care a cuprins in orbita sa toate stiintele datorită necesitătii
prelucrării volumului din ce in ce mai mare de rezultate.
Statistica este stiinta care descrie si analizează numeric, cantitativ determinările calitative ale
fenomenelor de masă, supuse actiunii legilor statistice, dezvăluind particularitătile lor de volum,
structură, conexiune, dinamică, precum si legile care le guvernează. Sub raport gnoseologic,
statistica are următoarele faze:
a) Observarea – culegerea informatiei despre procesul sau obiectul luat in studiu;
b) Formularea ipotezelor;
c) Predictia – deductiile ce se fac pe baza ipotezelor formulate;
d) Validarea – este etapa de generalizare si verificare a predictiilor formulate prin culegerea de noi
rezultate sau efectuarea de experimente.
Multitudinea de definitii date statisticii are determinări istorice, metodologice si aplicative.
Determinările istorice privesc faptul că statistica s-a constituit ca o stiintă interdisciplinară cu un
profund caracter social.
Sub raport metodologic, statistica include un sistem de metode in special cantitative, cu
fundamentarea epistemologică specifică.
Prin generalitatea metodelor sale, statistica are aplicatii intr-o paletă largă, de la astronomie la
societate, de la micro-cosmos la macro-cosmos, de la fizica statistică la statistica socială.
Statistica s-a născut din necesităti practice, evolutia sa către stiintă realizandu-se in următoarele
etape:
a) Statistica descriptivă
b) Statistica analitică sau functională
– aritmetică;
– probabilistică;
– informatională;
– sistemică.
In prezent, statistica dispune de un arsenal de metode si de o teorie generală.
Cultura statistică devine tot mai mult o componentă a culturii generale, iar gandirea statistică o
manieră de analiză si interpretare a fenomenelor.
Apărută din nevoia de a surprinde cantitativ fenomenele social-economice, statistica a apărut in
mediul social, extinzandu-si aria de investigatie si particularizandu-se ca stiintă in nenumărate
domenii, cum ar fi:
– statistica matematică;
– fizica statistică;
– statistica termodinamică;
– mecanica statistică;
– statistica economică;
– statistica psihologică.
Teoria statistică sau statistica defineste sistematic conceptele, notiunile, principiile si metodele de
cercetare statistică.
Sub raport metodologic, statistica are două componente distincte:
• statistica descriptivă reprezintă componenta clasică a statisticii, care are ca obiect de studiu
descrierea statistică;
• statistica inductivă reprezintă componenta care analizează prin metode specifice datele
experimentale; ea mai poartă denumirea si de inferenta statistică.
Din perspectivă economică, statistica se poate organiza in trei categorii:
statistica descriptivă;
statistica matematică;
statistica economică;
Depăsirea stadiului de statistică practică sau materială in exclusivitate s-a produs in momentul in
care, peste interesele practice imediate, s-au evidentiat interese de ordin stiintific, de analiză cu
mijloace matematice a fenomenelor consemnate.
a. Etapa descriptivă (universitară). In secolele al XIII-lea si al XIV-lea, statistica reprezenta
descrierea statului – expunerea situatiei geografice, economice, politice – perfectionandu-se in
perioada Renasterii; preluată de la italieni, descrierea statului a atins apogeul in secolele al XVII-
lea si al XVIIIlea in Germania, unde a căpătat un caracter mult mai organizat prin Scoala
descriptivă germană fondată de Herman Conrig (1600÷1681). Gottfried Achenwall (1719÷1772)
continuă invătămantul statistic la Universitatea Gottingen, unde descrierea statului devine
disciplină de predare academică.
Etimologic, cuvantul statistică provine de la latinescul medieval status, „stat“ sau „stare politică“
prin intermediul substantivului italian statista, cu intelesul de „om politic versat in treburile
statului“.
b. Faza aritmeticii politice. In timp ce in universităti statistica se configura ca disciplină
descriptivă a statului, in afara universitătilor din Anglia se năstea o statistică total deosebită sub
numele de aritmetică politică, ceea ce presupune:
– analiza datelor de observatie prin procedee matematice;
– desprinderea regularitătilor in fenomenele social-economice;
– formularea de previziuni.
Folosirea metodei analitice, preconizată de filosofii materialisti metafizicieni ai timpului,
recurgerea la instrumentul matematic si căutarea legitătilor prefigurează statistica modernă.
Reprezentantii scolii aritmetice politice din Anglia au pus accentul mai ales pe cercetarea
fenomenelor demografice, deoarece vedeau in populatie izvorul bogătiei si puterii acestei Tări.
John Grannt (1620÷1674) pune in evidentă legitătile cresterii populatiei, ale echilibrului numeric
dintre sexe, ale fertilitătii, mortalitătii, realizand chiar o tabelă de mortalitate.
William Petty (1623÷1689), intemeietorul economiei politice moderne, este creatorul denumirii
Aritmetica politică; in cartea cu acelasi nume face un studiu al fenomenelor social-economice in
expresie cantitativă. Utilizează date si calcule numerice in compararea potentialului uman si
economic al diferitelor state si, in particular, in evaluarea posibilitătilor comerciale si maritime ale
Angliei in rivalitatea sa cu Franta.
Scoala aritmeticii politice engleze este preluată de germani, care prin Johann Peter Sussmilch
(1707÷1767) realizează o sinteză a aritmeticii politice prin problematicile abordate:
– căutarea explicatiei fenomenelor vietii umane si indicarea legilor ce le guvernează;
– corelarea fenomenelor demografice si economice;
– examinarea fenomenelor in dinamică;
– identificarea regularitătilor in masa de observatii;
– alegerea si evaluarea critică a datelor.
Aritmetica politică s-a dezvoltat foarte mult in demografie, construindu-se tabele de mortalitate in
mai toate Tările occidentale, tabele care au constituit punctul de plecare al industriei de asigurări.
c. Faza probabilistă. In timp ce descrierile statistice devin obiect al institutiilor publice, domeniul
conceptual al aritmeticii politice capătă o nouă dimensiune odată cu introducerea calculului
probabilitătilor.
d. Etapa informatională a gandirii statistice incepe cu teoria matematică a comunicatiei a lui
Claude Shannon (1948).
e. Etapa sistemică a statisticii reprezintă un sistem de notiuni, organizat in jurul conceptului de
probabilitate, de metode stiintifice, elaborate de statistica matematică, cu fundamentare
epistemologică explicită si cu o varietate de domenii de aplicare, acoperind practic natura si
societatea.
Cercetările stiintifice simt necesitatea unei „escorte statistice“ in două momente fundamentale ale
demersului cognitiv:
– momentul empiric – culegerea si prelucrarea faptelor brute;
– momentul aplicativ – verificarea teoriilor pe calea confruntării cu realitatea.
Statistica pune la dispozitie tehnici si procedee adecvate operatiilor intreprinse in fiecare din cele
două momente metodologice ale cunoasterii stiintifice.
Pe terenul ori in vecinătatea statisticii au apărut numeroase discipline si teorii noi, cum sunt
„metriile“ (biometria, econometria, psihometria, sociometria, tehnometria, jurimetria), cercetările
operationale, cibernetica, teoria informatiei, teoria deciziilor.
In sensul cel mai larg, statistica este matricea oricărei stiinte experimentale, iar ca furnizor
principal de informatii este indispensabilă activitătii de conducere.
Teoria probabilitătilor este teoria matematică ce se ocupă cu studiul fenomenelor intamplătoare
sau aleatoare utilizand in acest scop metodele deductive ale matematicii. Fenomenelor aleatoare de
masă le este caracteristică proprietatea de stabilitate a frecventelor. Conceptul fundamental de
probabilitate corespunde intuitiv constantei in jurul căreia oscilează frecventele si către care sirul
acestor frecvente tinde cand numărul probelor creste nelimitat (Legea numerelor mari a lui J.
Bernoulli).
In teoria probabilitătilor există două definitii:
– definitia clasică a probabilitătii;
– definitia axiomatică a probabilitătii.
Probabilitatea caracterizează gradul de probabilitate a producerii unui eveniment in conditii bine
determinate.
Statistica matematică este disciplina matematică consacrată elaborării notiunilor si metodelor
specifice studiului statistic al fenomenelor de masă. Intr-o formulare generală, statistica
matematică se ocupă cu gruparea, analiza si interpretarea datelor referitoare la anumite
fenomene, precum si unele previziuni privind producerea lor in viitor.
Statistica matematică include:
– teoria sondajului – formularea principiilor si procedeelor de prelevare a esantioanelor si de
prelucrare a datelor de observatie potrivit cu regulile calculului probabilitătilor, in scopul de a
dobandi cantitatea de informatie necesară estimării parametrilor populatiei reprezentate;
– teoria estimatiei – construirea formulelor care permit evaluarea parametrilor unei populatii pe
baza informatiei rezultate din cercetarea pe esantion;
– verificarea ipotezelor statistice – elaborarea metodelor cu ajutorul cărora se judecă valabilitatea
ipotezelor privind parametrii sau forma de repartitie a unei populatii plecand de la esantion;
– teoria deciziilor statistice – stabilirea metodelor de inferentă statistică aplicabile la luarea
deciziilor in conditii de incertitudine.
Statistica economică este disciplina care are ca obiect studiul statistic al fenomenelor si proceselor
economice de masă.
Ea are două componente distincte:
– statistica economică generală;
– statistica economică de ramură.
Capitolele importante ale statisticii economice generale sunt:
– statistica resurselor de muncă;
– statistica avutiei nationale;
– statistica productiei materiale, etc.
Domeniul predilect al statisticii economice este metoda balantelor, seriile cronologice, indicii,
analiza tendintelor.
Definirea si delimitarea obiectului statisticii presupune determinarea ariei de investigatie, a
particularitătilor obiectului si a raportului dintre statistică si celelalte stiinte care studiază
fenomene si procese ale domeniilor conexe.