POLARIZAREA

LUMINII
 Polarizarea se referă la cîmpul
magnetic într-o undă
electromagnetică.
O undă al cărei cîmp electric oscilează vertical, se
spune că avem o polarizar verticală. (idem pt orizontal).

Cîmpul electric din undele luminoase ale soarelui

vibrează în toate direcţiile, deci lumina directă a soarelui
poate fi numită nepolarizată.
 În conformitate cu teoria ondulatorie,
unda luminoasă (fotonul) este o undă
electromagnetică
transversală, în care vectorul electric
este vectorul luminos.

În lumina naturală vectorul

electric oscilează perpendicular
pe direcţia de propagare, în toate
direcţiile posibile.
În lumina total polarizată oscilaţiile vectorului
electric au loc într-un singur plan, numit plan
de vibraţie.

Planul
perpendicular pe
planul de vibraţie .
se numeşte plan de
polarizare.
 UNDA PLAN POLARIZATĂ

E : vectorul care vibrează în planul de

vibraţie
H: vectorul care vibrează în planul de
polarizare
 POLARIZATORUL

(este dispozitivul, cu ajutorul căruia

poate fi obţinută lumină plan
polarizată)
 Subliniem ca transversabilitatea undelor luminoase
si polarizarea acestora au fost descoperite cu mult
inainte de teoria electromagnetica a luminii, insa pana
la aparitia teoriei electromagnetice a luminii putine
aspecte erau elucidate.

Astfel, polarizarea luminii solare produsa de

atmosfera este folosita din vremuri imemoriale de catre
pasarile migratoare pentru a se orienta in calatoriile lor
lungi fata de pozitia Soarelui, atunci cand acesta este
la amurg sau rasarit, ori pe cer innorat.
 Polarizarea luminii se poate face prin :

1. Refrexie
cînd planul de vibraţie este perpendicular pe
planul de incidenţă

2. Refracţie
când planul de vibraţie coincide cu planul de
incidenţă

3. Dublă refracţie (birefringenţă)

când unei raze incidente îi corespund în general
două raze refractate: raza ordinară si raza
extraordinară.
 În practică lumina polarizată se obţine:
cu ajutorul dispozitivelor de polarizare
Un astfel de dispozitiv este NICOLUL.

El este format din:

- două prisme din

Spat de Islanda
(cristal anizotrop)
lipite între ele cu
- balsam de Canada
 Experiment :

O sursa de lumina naturala

proiecteaza un fascicul de
lumina R, pe o lama 1 de sticla
plana, sub un unghi de
incidenta de 57 grade, de unde
se reflecta (in punctul O) spre o
a doua lama de sticla, pe care
cade sub un unghi de incidenta
tot de 57 grade, unde sufera o
a doua reflexie (in punctul O').
 Experiment :

Lama 2 poate fi rotita in axul

razei R1 cu 360 grade. La
inceputul experientei, planurile
in care sunt situate cele doua
lame de sticla sunt paralele.
Experimental putem observa ca
lumina este reflectata pe lama
2 nestingherit .
 Experiment :

Daca incepem sa rotim

lama 2, vom observa ca
intensitatea razei reflectate
R2 incepe sa diminueze
treptat, pana la un minim
corespunzator unei rotatii de
90 grade.
 Experiment :

Continund rotatia peste 90

grade, intensitatea incepe
treptat sa creasca si atinge din
nou valoarea maxima la o
rotatie de 180 de grade fata de
momentul de inceput al
experimentului. Rotatia in
continuare, cu inca 180 grade,
determina evenimente similare.
 Concluzii :
» fasciculul R1 nu are o structura omogena in jurul
directiei de propagare
» lumina nu are oscilatii longitudinale, cum au de exemplu
undele sonore, ci transversale pe directia de propagare,
in mod similar cu o coarda vibranta
» fasciculul de lumina naturala R contine raze de lumina care
vibreaza in toate planurile, nediscriminatoriu
» raza reflectata R1 este polarizata intr-o proportie
dependenta de unghiul de incidenta dar si de indicele de
refractie al celor doua medii, in cazul nostru aerul si sticla,
conform relatiei:
tg (i) = n2/n1
unde n1 si n2 sunt indicii de refractie ai aerului
si respectiv sticlei.
 Bibliografie:
- lumina.wikidot.com
- www.referatele.com
- www.unitbv.ro
- redphysics.blogspot.com
- matefiz.org
- www.scritube.com
- www.phys.utcluj.ro
Sfîrşit
A realizat:

Paula Bîtcă