Motivuri și Simboluri

în opera Povara
Bunătății Noastre

Realizat de Scurtu Mihaela

 „Povara bunătăţii noastre”

În opinia autorului, „Povara bunătăţii noastre” este opera

cu cel mai dramatic destin dintre operelesale: „Din tot ce
mi -a fost dat să scriu, acest roman a fost cartea cea mai
persecutată, cea mai prigonită,cea mai nedreptăţită.
Acțiunea se desfășoară în satul Ciutura, de lîngă Bălți, „Mai
apoi, de cum au prins a se așeza oamenii în vale, făcîndu-şi
case, și case au fost destule pentru un sătișor, i s-a zis și
satului Ciutura" Opera dată înfățișează un specific țărănesc
de vorbire a personajelor. Coloritului local al acestei creații
este evidențiat de vocabularul tipic moldovenesc:
,slobodă",„ciomăgeală",,văgăună", „găluşte“.
 Simbolurile
Câteva simboluri consacrate prezente în acest român : pădurea (spațiu
nedefinit, spațiu al misterelor, spațiu ancestral, pildă permanentă de
revigorare, spațiu de basm, model de conviețuire a sute de specii
ale faunei sau florei .), semințele (zei adormiți a căror putere
germinativă produce miracole în pământul reavan, semn de
bogăție, oglindă a interconexiunilor terestre, cosmice și umane,
relație divină pronita prin muncă omului) , soarele, luna (astre
cerești care în basme își subordonează funcția cosmică angajărilor
umane pentru a face că binele să învingă răul), mama (izvoditoare
de viață, de unire , de familie, de bunătate).
Simbolurilor-cheie:
(Molda, pădurea, câmpia Sorocii, pământul .), în jurul cărora
se structurează nucleele narative. Bineînţeles, simbolul Moldei
deţine o funcţie prioritară în această scriere, dat fiind faptul că,
pe el se grefează viziunea mitică. Molda referă la vechime, la
istorie, care, netăgăduit, constituie un îndreptar moral pentru
succesori. Episodul de la începutul romanului, în care Molda
apără câmpia Sorocii de violenţa lupilor, capătă, în această
ordine de idei, semnificaţii simbolice. Lupii, în contextul de
ansamblu al naraţiunii, conotează răul în genere, cu multiplele
lui faţete. Proliferarea lui în existenţa comunităţii umane
atrage, implacabil, după sine disoluţia morală. Ravagiile
lupilor în câmpia Sorocii îi descumpănesc pe plugari, îi
„sărăcesc cu duhul”, iar „Frica îl macină, îl prosteşte pe om, şi
cel care până mai demult le înfrunta pe toate, acum, deodată,
începe a se lăsa pe tânjală”.
 “Povara bunătăţii noastre”
Apare, fireşte, întrebarea: de ce toate acestea s-au întâmplat, şi s-au
întâmplat anume cu acest roman?! La drept vorbind Povara
bunătăţii noastre (prima versiune cu titlul „Balade din câmpie” vede
lumina tiparului în anul 1963) nu e singura creaţie artistică din
palmaresul literar druţian care a fost supusă unui asemenea
tratament. Aproape că nu există povestire, roman, piesă, spectacol,
scenariu de fi lm sau fi lm ca atare care să nu fi trecut printre furcile
caudine ale timpului irascibil şi să nu fi suportat din plin povara
opresiunilor ideologice-administrative ale regimului totalitar în
exerciţiu. Ceea ce s-a întâmplat însă cu Povara bunătăţii noastre a
depăşit orice scenario imaginabil în acest domeniu, romanul
demonstrând şi ilustrând în ansamblu forţa de rezistenţă a talentului
druţian şi incapacitatea lui de a se adapta la condiţiile şi îngrădirile
impuse şi admise dinafara procesului de creaţie.