Cap 3.

Moneda națională și
sistemul monetar în România


DUMITRU LOREDANA- MIHAELA

ANTON NADINA-IOANA
 Scurt istoric al circulației monetare


 Apariția primelor monede pe teritoriul românesc constituie rezultatul unei dezvoltări continue a
Țărilor Române, din punct de vedere economic, politic, social și cultural.
 Primele monede proprii au fost bătute în anul 1377 sub domnia lui Petru I Mușat, însă rolul monedei
nu a fost foarte bine definit, schimbul în naturp fiind destul de răspândit. Referitor la acest aspect,
Gheorghe Zane aprecia că în spațiul românesc existau 3 forme de monedă: moneda-marfă, moneda-
vită și moneda-om.
 Pe langă monedele autohtone mai circulau și monede străine precum: perperul, ducatul, florinul
venețian, florinul unguresc, grosul polonez, etc.
 Baterea monedelor autohtone a încetat în urma instaurării domniilor fanariote, din acel moment
circulatiile bănești vor fi inundate de banii turcești, dar si de alte monede bătute de țările vecine,
precum rublele, sfanții, creițarii. Astfel s-a ajuns ca până la sfârșitul secolului al XVIII-lea să se afle în
circulație peste 60 de specii de monede, multe dintre ele falsificate, însă cel mai apreciat a rămas
talerul de argint (taler-leu), datorită conținutului ridicat de metal prețios, devenind ,,strămoșul” unității
monetare românești.
 Măsuri de îndepărtare privind instaurarea ordinii în
circulația bănească:

1. Utilizarea oficială a „banilor de socoteală”, fără existența materială a leului ca ban de calcul și
de exprimare a valorilor diferitelor monede existente în circulație

2. Folosirea oficială drept monedă-etalon a unor bani străini care existau în circulație

3. Cântărirea oficială a tuturor banilor existenți în circulație în vederea retragerii celor falși sau
deteriorați, care urma să fie tăiați și restituiți posesorilor

4. Încercările domnitorului Alexandru Ioan Cuza de instituire a unei monede naționale

(romanatul)
 Legea monetară de la 1867


„Legea pentru înființarea unui nou sistem monetar și pentru fabricarea monedelor naționale” este un act normativ
prin care se vor stabili pentru prima oară în România condițiile emisiunii, circulației și retragerii din circulație a banilor.
Principalele prevederi ale legii de la 1867:
 Leul= unitatea monetară a României
 1 leu era echivalent cu 5g de argint cu titlul de 835 la mie și 0,3226 aur cu titlul de 900 la mie
 Raportul dintre aur și argint este de 1/14,38
 A fost adoptat sistemul zecimal: 1 leu= 100 bani
 Metalul monetar ce va fi utilizat la baterea monedelor vor fi: aur(5,10 și 20 lei), argint(50 bani, 1 și 2 lei), bronz (1,2,5
și 10 bani)
 Vor fi fabricate mai întai monedele de aramă(cu putere limitată-până la suma de 5 lei), cele din aur și argint urmând a
fi fabricate ”de îndată ce mijloacele financiare vor permite”, de asemenea acestea vor fi acceptate la toate caseriile
publice
 În ceea ce privește greutatea, dimensiunea, titlul și toleranța, monedele ce se vor fabrica vor fi identice cu cele
franceze
 După prima emisiunea a banilor de aramă era prevăzută ținerea în bani noi a evidențelor contabile ale statului,
întreprinderilor și instituțiilor.
 Legea biletelor ipotecare de la 1877


 Biletele ipotecare au fost emise de Ministerul Finanțelor, în valoare de 30
milione, pe baza Legii din 12 iunie 1877, pentru că Guvernul avea nevoie de
resurse financiare necesare în Războiul de Independență
 Biletele ipotecare, deși îndeplineau funcții monetare, aveau un caracter
paticular, prin faptul că ele, deși erau bani de hârtie cu un curs forțat, impus de
stat, urmau a fi scoase din circulație într-un moment apropiat, cu o primă de
10%
Legea de înființare a Băncii Naționale Române de la 1880


 Nevoia de un sistem bancar care să asigure mobilizarea capitalurilor
bănești temporar disponibile și să le redistribuie în economie cu o
dobândă redusă, a dus la înființarea Băncii Naționale Române (BNR).
 Încercările de înființare a BNR, au fost numeroase și au cunoscut mai
multe tendințe:
 Tendința promovată de reprezentanții burgheziei industriale și comerciale, și ai
moșierimii;
 Tendința promovată de reprezentanții capitalului străin;
 Tendința unor reprezentanți ai burgheziei.
Modul de realizare a emisiunii de bacnote se baza pe două puncte de vedere:


1. Școala “monetară”- era adepta unei emisiuni monetare rigide, care
susținea necesitatea separării emisiunii de bacnote în două tranșe:
 O primă tranșă, reprezentând cantitatea minimă de bacnote de care are nevoie economia
în orice moment pentru realizarea tranzacțiilor și care nu necesită o acoperire totală
metalică.
 O a doua transă (suplimentară), care sa fie emisă doar când este nevoie, numai cu condi ția
unei acoperiri metalice în proporție de 100%.
2. Școala “bancară”- susținea că emisiunea de bacnote se poate realiza și
fără condiția impunerii unor norme rigide de acoperire, deoarece această
emisiune trebuie să se adapteze în permanență nevoilor efective ale
circulației bănești, și nu a mărimii stocului metalic deținut de emitent..
 Principalele reglementări ale legii de înființare a BNR de la 1880


 Legea acordă BNR monopolul emiterii de bilete de bancă, cu domiciliul în Bucure ști și agen ții
în țară;
 Banca urma să aibă un capital social mixt ( 1/3 deținut de stat și 2/3 de particulari)
 Legea reglementează modul de determinare a fondului de rezervă (constituit din 20% din
beneficiile nete);
 Legea stabilește ca nivel maxim al dobânzilor pentru creditele acordate, să nu depa șească 7%;
 În lege sunt menționate principalele operațiuni pe care le va putea efectua banca;
 Banca se obligă să devină casier al statului;
 Emisiunea bacnotelor va avea acoperire metalică în proporție de 1/3 din valoarea biletelor
emise;
 Banca este obligată ca în termen de 4 ani să retragă din circulație biletele ipotecare emise în
virtutea Legii biletelor ipotecare din 12 iunie 1877.
 Alte etape ale evoluției sistemului monetar național


a) Abandonarea bimetalismului și trecerea la monometalismul-aur;
b) Perioada primului Război Mondial;

c) Unificarea monetară realizată în anii 1920-1921;

d) Încercările de însănătoșire a circulației bănești din perioada 1923-1928;
e) Perioada celui de-al Doilea Război Mondial și a anilor următori.
 Sistemul monetar național al României după 1989


 După anul 1989, România a încercat să se realinieze la rigorile
Sistemului Monetar Internațional;
 Procesele de reformă și restructurare pe care le-a demarat după această
perioadă a avut ca obiective:
 Stabilizarea macroeconomică;
 Reducerea inflației;
 Stoparea fenomenelor de demonetizare și de dolarizare a economiei;
 Creșterea rezervelor valutare;
 Liberalizarea cursurilor de schimb.