1

Partea a II-a

1.Caracteristica maladiilor apărute din

cauza consumului apei necalitative:
• Maladiile necontagioase;
• Maladiile contagioase şi formele de
manifestare a lor.
2.Tipurile de aprovizionare cu apă a
populaţiei.
3.Condiţionarea apei şi etapele ei.

2
Necorespunderea apei potabile cu indicii calităţii,
poate provoca diferite stări premorbide, patologii cât şi
acutizarea patologiilor cronice, în unele cazuri
modificând într-atât
tabloul clinic, încât
şi cei mai experimentaţi
medici nu ar stabili
diagnosticul corect
dacă nu ar avea
cunoştinţe
la capitolul dat. 3
 Schema nr. 1
Apa ca factor al sănătăţii
Indice
Factor
al bunăstării sanitare
de asigurare a activităţii Apa a centrelor populate
cu rol: biologic, sanogen
cu rol: socio-
Factor economic
ce influenţează Factor
asupra de risc în caz de
sănătăţii folosire
a apei cu carenţă sau
exces de substanţe
Boli chimice
Boli infecţioase neinfecţioase

• Guşa endemică;
• Stări premorbide;
• Bacterioze; • Fluoroza endemică;
• Boli neinfecţioase
• Viroze; • Caria dentară; nespecifice.
• Parazitoze. • Methemoglobinemia
de nitraţi;
Intoxicaţii cu substanţe
chimice
4
 Maladiile necontagioase ca efecte a
consumului apei necorespunzătoare
din punct de vedere chimic
• Consumul apei cu conţinutul ridicat de
nitraţi (cea mai răspândită şi cunoscută
substanţă toxică în apele freatice din
Moldova), poate aduce la apariţia
methemoglobinemiei, numită şi
intoxicaţie cu nitraţi în concentraţii ce
depăşesc 50 mg/l, în special sunt afectaţi
copiii de 0-1 ani, mai ales cei alimentaţi
artificial.
5
• Studiile epidemiologice efectuate în
unele localităţi reflectă, că un
conţinut ridicat de methemoglobină
până la 8-10% din toată
hemoglobina, se depistează mai
frecvent în localităţile rurale, chiar şi
la concentraţii de 80 mg/l nitraţi în
apa potabilă consumată.

6
• Se presupune că incidenţa
intoxicaţiilor cu nitraţi constituie în
mediu 30 cazuri la 100 mii locuitori,
variind de la o zonă la alta.

• Numărul populaţiei din Republica

Moldova expuse la concentraţii de
nitraţi ce depăşesc CMA din cauza
creşterii consumului de apă din
fântâni constituie circa 1,57 mln
(37%).

7
• Conţinutul ridicat de fluor, duce la
apariţia fluorozei dentare. La concentraţii
mai mari de 5 mg/l poate apărea chiar
osteofluoroza, la care se afectează
sistemul osos.
• Conţinutul ridicat de fluor în apele
subterane (mai puţin în cele freatice) este
determinat în mare măsură de factorii
geologici şi poartă un caracter endemic.
• Anual, în 15-16% probe din apele
subterane se înregistrează un conţinut de
fluor ce depăşeşte 1,5 mg/l.
8
• Cele mai înalte concentraţii de fluor se
depistează în judeţele Bălţi (sectoarele
Glodeni, Făleşti şi Râşcani), Taraclia şi
UTAG fiind depăşite în 50-100% probe.
• Urmează localităţile Ungheni, Tighina
Chişinău şi Lăpuşna, unde depăşirea CMA
se înregistrează în 15-50% probe.
• Concentraţiile maxime depistate
constituie: 2-6 mg/l.
• Numărul de copii până la 14 ani expuşi
acţiunii F2 constituie circa 170 mii. Cele mai
multe cazuri de fluoroză dentară se
înregistrează în or. Făleşti, unde sunt
afectaţi 70% din copiii de vârsta
menţionată.
9
• Carenţa de fluor, care este unul din factorii
care stimulează apariţia cariei dentare, afectează
chiar mai mult populaţia, decât în cazul excesului.
La acest factor de risc e expusă în primul rând
populaţia din oraşele mari ce se alimentează cu
apă din apeductele r. Nistru (Chişinău, Bălţi,
Soroca, Râbniţa, Rezina) şi r. Prut (or.Briceni,
Edineţ, Cupcini, Glodeni, Ungheni, Leova, Cahul,
Cantemir) cu populaţia totală de 1,250 mil.

• Apa consumată în aceste oraşe are un conţinut

de fluor mediu de 0,2 – 0,3 mg/l.

• Ponderea copiilor de vârstă şcolară, afectaţi de

carie dentară variază în localităţile urbane între
37-70%.
10
 • Carenţa de iod, contribuie la
dezvoltarea guşei endemice, dereglări
ale funcţiei sistemului nervos central,
ale metabolismului proteinelor,
lipidelor, glucidelor, tulburări în
dezvoltarea fizică şi psihică.
• Circa două treimi din teritoriul
Republicii Moldova poate fi considerat
ca zonă endemică, unde conţinutul de
iod în apa de băut este mai mic decât
5 micrograme/litru.
11
• Mineralizarea excesivă, cauzată de
conţinutul ridicat de sulfaţi, cloruri,
hidrocarbonaţi, Ca, Na, Mg, duce la
creşterea morbidităţii populaţiei prin
litiază urinară (UTAG, Taraclia 23-28
cazuri la 10000 populaţie; Soroca,
Lăpuşna 18-23 cazuri respectiv)
precum şi la apariţia afecţiunilor
digestive şi cardiovasculare.
• Numărul populaţiei expuse la acest
factor de risc e destul de mare –
peste 1 milion.
12
 Schema nr. 2
Schema maladiilor neinfecţioase produse din cauza
componenţei chimice a apei
Maladiile neinfecţioase produse
din cauza componenţei chimice a apei

Intoxicaţii cu Excesul unor

Insuficienţa unor
substanţe substanţe minerale
substanţe minerale
toxice

Guşa Caria Fluoroza Maladiile

endemică dentară Factorii ce endemică cardiovasculare
influenţează
toxicitatea
•Nitriţi;
•Plumb;
•Mercur;
•Temperatura apei, •Hipertensiune;
•Cadmiu;
mediului; •Infarct miocardic;
•Arseniu;
•Concentraţia substanţei; •Ateroscleroză;
•Pesticide;
•Solubilitatea substanţei; •Accidente
•Alte:
•Stabilitatea substanţei; cerebro-vasculare;
-Cianuri;
•Prezenţa concomitentă •Alte cardiopatii.
cardiopatii
-Crom;
a multor substanţe;
-Detergenţi;
•Aceeaşi substanţă însă
-Hidrocarburi;
în mai multe componente
-Bariu;
din mediu.
-Seleniu;
-Cobalt.
13
 Patologiile infecţioase transmise
prin apă
Pentru apariţia unei boli hidrice
sunt necesare trei condiţii şi anume:

• Existenţa unui eliminator de

germeni (bolnav, purtător);

• Viabilitatea în apă a germenilor patogeni

un timp suficient pentru producerea bolii;

• Existenţa unei populaţii receptive.

14
Bolile infecţioase transmise prin apă
se pot manifesta sub formă de:

• Epidemii;
• Endemii;
• Forme sporadice.

15
Formele de manifestare a patologiilor
infecţioase transmise prin apă
• Cea mai frecventă formă de boală
infecţioasă de natură hidrică este
epidemia (Tifosul abdominal).

• Epidemiile hidrice prezintă o serie de

caractere proprii care le diferenţiază
de alte tipuri de epidemii şi pe baza
cărora se poate pune diagnosticul şi
aplica măsurile de combatere.

16
 Caracterele principale ale
epidemiilor hidrice
• Caracterul exploziv sau cuprinderea unui număr de
persoane într-un timp relativ scurt;
• Afectarea persoanelor receptive, care consumă apă
contaminată, indiferent de sex, vârstă, profesie
etc.;
• Suprapunerea epidemiei pe aria de alimentare cu
apă a populaţiei din aceeaşi sursă (conductă, izvor,
fântână);
• Apariţia epidemiei în orice anotimp, dar cu
precădere în zona noastră climatică în anotimpul
rece, datorită supravieţuirii mai îndelungate a
germenilor patogeni în apă la temperatură scăzută
şi reducerii antagonismului microbian;
• Încetarea epidemiei, ca urmare a măsurilor luate,
tot atât de brusc cum a început;
• Mai rămâne un număr mic de cazuri care se găsesc
în incubaţie sau se transmit prin contact.
17
 Caractere secundare ale
epidemiilor hidrice
• Apariţia înainte de izbucnirea epidemiei a unui număr
mare de boli digestive sub formă de enterite,
gastroenterite sau diarei uneori grave, mai ales la copii şi
la populaţia sensibilă (convalescenţi, bătrâni etc.). Rareori
aceste îmbolnăviri sunt produse de germenii proprii
epidemiei, cel mai frecvent ele datorându-se unor germeni
condiţionat patogeni care întovărăşesc poluarea apei;
• Existenţa unor defecţiuni în sistemul de alimentare cu
apă, defecţiuni care prin ele însele explică posibilitatea
poluării apei şi în consecinţă a izbucnirii epidemiei. Trebuie
menţionat însă şi faptul că nu rareori poluarea s-a produs
la distanţă de locul unde a izbucnit epidemia, mai ales în
cazul râurilor care servesc drept surse de alimentare cu
apă a populaţiei;
• Lipsa de cele mai multe ori a germenilor patogeni din apă
în momentul declanşării epidemiei, datorită distrugerii lor
de către condiţiile nefavorabile de mediu germenul
aflându-se în mâl.
18
 • O altă formă de manifestare a bolilor
infecţioase transmise prin apă este
endemia, sau acea formă de îmbolnăvire
care cuprinde un număr redus de cazuri,
dar care se găsesc permanent într-o
anumită zonă sau localitate.

• Endemiile hidrice se întâlnesc cel mai

frecvent în zonele în care nivelul de igienă
este scăzut, de cele mai multe ori acolo,
unde populaţia consumă apă pe suprafaţă
direct din râuri sau lacuri, fără o
prealabilă tratare (Holera).
19
• O ultimă formă de
manifestare a bolilor hidrice,
infecţioase este forma sporadică
sau de cazuri izolate care se
întâlnesc mai ales în anumite
boli mai puţin caracteristice
transmiterii prin apă, dar uneori
poate apărea şi în cazul bolilor
care este recunoscută ca o cale
de transmitere a îmbolnăvirilor
(Leptospiroza).
20
 Schema nr. 3
Schema maladiilor infecţioase transmise prin intermediul apei.
Maladiile infecţioase transmise prin intermediul apei

Maladiile microbiene Maladiile virale Maladiile parazitare

•Holera;
•Febra tifoidă; •Poliomielita; Amibiaza;
•Dizenteria; •Hepatita virală-A; Lambliaza;
•Leptospirozele; •Conjuctivita de Tricomoniaza;
•Bruceloza; bazin; Strongiloidoza;
•Tularemia; •Alte viroze: Geohelmintiazele;
•Tuberculoza; •ARN: Fascioloza;
•Boala diareică •Rinovirusurile; Schistosomiaza;
cauzată: •Reovirusurile: Paragonimiaza;
- Coliformi etero- •Retrovirusurile; Opistorcoza;
patogeni, tipurile: •Lentivirusurile. Filariozele.
B4, B5, B6, B7, O25,O55, •AND:
O87, O111; •Adenovirusurile;
- Camphylobacter •Parvovirusurile;
jejuni; •Poxivirusurile;
- Yersinia •Mixovirusurile.
enterocolitica;
- Pseudomonas
aeruginosa;
- Proteus vulgaris. 21
 Tipurile de aprovizionare cu apă
a populaţiei

• Sunt două tipuri de aprovizionare cu apă

a populaţiei, centralizat şi decentralizat.

• Aprovizionare centralizată – Sistemul ce

constă dintr-o reţea care permite
aprovizionarea cu apă sub presiune direct la
consumator.
22
• Avantaje:
1.Pot fi utilizate atât sursele subterane de apă,
cât şi cele de suprafaţă;
2.Asigură cantitatea necesară de apă, la
distanţe mari de sursă;
3.Oferă posibilitatea tratării apei în caz de
necesitate;
4.Permite protecţia sursei, instalaţiilor şi
controlul stării lor;
5.Permite controlul permanent al calităţii apei.

• Dezavantaje:
1.Apar dificultăţi la supravegherea stării
tehnice a reţelelor de apeduct;
2.În cazul nimeririi în reţea a agenţilor
patogeni sau a toxinelor are loc afectarea
unui mare număr de populaţie. 23
 Informaţii curente privind
situaţia de aprovizionare cu apă
în Republica Moldova
Surse subterane

• 54 % din populaţia Republicii Moldova foloseşte

apă din surse subterane:
- 5130 sonde foraj adânc;
- 3100 fîntâni izvoare şi sonde,

• 32 % din volumul total de apă folosită în

Republica Moldova este subterană.

Surse de suprafaţă

- Sistemul Nord - Soroca-Bălţi apeduct;

- Sud – Est Cahul – Taraclia. 24
 Condiţionarea apei

• Sectorul tratării mai este denumit

şi sectorul purificării apei datorita
faptului ca in majoritatea cazurilor
este vorba de îndepărtarea din apă a
unor impurităţi.
• El cuprinde totalitatea instalaţiilor
cu ajutorul cărora apa bruta captată
este adusa la condiţiile de
potabilitate.
25
• Tehnologia tratării apei depinde de:
- Natura;
- Structura;
- Compoziţia elementelor.
• Procedeele de tratare se bazează pe
diverse principii ca:
- Mecanice (sedimentarea);
- Fizice (filtrarea rapidă);
- Chimice (fluorizarea);
- Fizico-chimice (coagularea);
- Biologice (filtrarea lentă).

26
 Schema nr. 4
Schema de condiţionare (tratare) a apei
Captarea Condiţionarea Înmagazinarea Distribuţia
şi etapele ei

Din surse de Mecanică Rezervoare Reţea inelară

suprafaţă Decantarea turnuri
(Înlăturarea
suspensiilor)

Din surse Rezervoare bazine Reţea terminală

subterane Fizică
Filtrare rapidă îngropate

Fizico-chimică
Coagularea

Chimică
Mineralizarea Biologică
Demineralizarea Filtrare lentă
Dezactivarea
Dezinfectarea

27
 Zonele de protecţie
sanitară

• Prin zonă de protecţie sanitară

(ZPS) se subînţelege teritoriul
separat din jurul surselor
superficiale şi subterane de apă
sau la instalaţiile apeductelor, pe
care trebuie să se respecte un
regim special pentru prevenirea
înrăutăţirii calităţii apei.
28
Pentru Z.P.S. se stabilesc 3 perimetre:

• Primul perimetru de regim sever include:

1. Sursele de apă şi instalaţiile de captare,â;

2. Toate construcţiile şi instalaţiile de tratare
sau îmbunătăţire a calităţilor apei;
3. Staţiile de pompare;
4. Rezervoarele de înmagazinare;
5. Conductele principale;

• Al doilea şi al treilea, perimetre de

restricţie, includ teritoriul destinat pentru
protecţia surselor de apă contra poluării.
29
• Îndepărtarea suspensiilor este
cunoscută sub denumirea de decantare
sau sedimentare. Ea se bazează pe
relaţia dintre viteza de curgere a apei şi
greutatea, forma şi dimensiunea
suspensiilor din apă.

• Curgerea apei se realizează cu o

viteză foarte mică (mm/sec) şi pe cât
posibil omogenă, favorizând astfel
sedimentarea suspensiilor.

30
• Factorii care influenţează sedimentarea
sunt: caracteristicile suspensiilor (în mod
special raportul dintre volum şi greutate),
viscozitatea apei, dependentă de
temperatură, viteză de curgere şi timpul de
reţinere în bazin.

• Forma bazinului are, de asemenea,

importanţă în eficienţa sedimentării. Sunt
cunoscute două forme de bazine, orizontale
şi verticale.

31
• Coagularea se aplică în cazul suspensiilor
fine (coloidale), care nu se depun în bazinele
de sedimentare sau necesită un timp foarte
îndelungat, practic nerealizabil.

• Pentru grăbirea decantării suspensiilor

coloidale se introduc în apă diverse substanţe
chimice denumite coagulante.

• Ele intră în reacţie cu sărurile alcalino-

teroase din apă, dând naştere flocoane cu
încărcare electropozitivă opusă celei a
particulelor, atrăgându-le.

32
• Coagularea a fost introdusă pentru
prima dată în 1898.

• De altfel, Babeş, încă din 1892, a

recomandat utilizarea substanţelor
chimice cu proprietate coagulantă
pentru purificarea apei, plecând însă
de la considerentul că ar avea efect
sterilizant.

33
• Substanţele cele mai utilizate în
coagularea apei sunt: sulfatul de
aluminiu, sulfatul de fier şi clorura
de fier.

• Eficienţa coagulării depinde de:

- temperatura apei, apele reci
împiedicând formarea flocoanelor;
- de turbiditate, desfăşurându-se
mai dificil în apele limpezi şi din
cauza prezenţei coloizilor de
protecţie, ca acizii humici sau a
detergenţilor.
34
• Filtrarea reprezintă operaţia de
reţinere a suspensiilor, care nu au fost
îndepărtate în instalaţiile anterioare. În
acelaşi timp, prin filtrare se obţine şi o
reducere a încărcării organice a apei şi a
microorganismelor.

• Astăzi se cunosc mai multe tipuri de

filtre.

35
• Filtrul lent a fost construit pentru prima
dată în 1829 este format din mai multe
straturi succesive, de jos în sus, de: pietriş
mare, pietriş fin, nisip mare şi nisip fin, pe
o înălţime de 1,80-2,00 m. Filtrarea apei se
face de sus în jos, impurităţile fiind
reţinute la suprafaţa filtrului, unde se
formează o membrană filtrantă din alge,
protozoare, infuzori, bacterii şi suspensii
amorfe.
• Mecanismul filtrării este, în principal,
biologic, de aici şi denumirea de filtru
biologic şi constă din oxidarea chimică şi
biologică a substanţelor organice,
activitatea enzimatică a microflorei şi
acţiunea bacterivoră a protozoarelor.
36
• Filtrul rapid a fost folosit la început pentru
nevoi industriale, fiind introdus în 1884 la
uzinele de apă potabilă.

• Viteza de filtrare este de 100-120 m3 pe

m2 în 24 de ore, eficienţa fiind cu atât mai
mare, cu cât viteza este mai mică.

• Masa filtrantă este formată din nisip mare

şi uniform pe toată înălţimea filtrului de
0,75–0,90 m.

37
• Filtrele rapide nu pot fi folosite decât
după ce apa a suferit un proces prealabil
de coagulare.

• Flocoanele care au trecut de la

sedimentare se reţin pe suprafaţa filtrului,
constituind membrana filtrantă.

• Aceasta este de natură chimică, iar

mecanismul filtrării este, în principal, fizic,
de reţinere prin absorbţie; în secundar,
apare şi un mecanism biologic insuficient
studiat.

38
 • Dezinfecţia apei reprezintă distrugerea
parţială sau subtotală a germenilor patogeni
şi reducerea numărului celor saprofiţi până
la condiţiile de potabilitate.
• Introducerea dezinfecţiei în purificarea
apei a avut un efect spectacular şi s-a
impus ca etapă obligatorie pentru apele de
suprafaţă.
• Reducerea germenilor din apă se
realizează şi prin unele din instalaţiile
arătate anterior: sedimentarea reduce 40-
60% din numărul iniţial al germenilor din
apa brută; coagularea 60-80%, filtrarea
rapidă 90-95%, iar filtrarea lentă 99,99%.
39
• Metode fizice:
- Radiaţiile ultraviolete;
- Ultrasunetul;
- Radiaţiile ionizante;
- Prelucrarea termică, etc.

• Metode chimice - substanţe active utilizate:

- Clorul;
- Ozonul;
- Argintul; permanganatul de potasiu;
- Iodul;
- Bromul, etc.

• Notă: Indiferent de metodele utilizate pentru

condiţionarea apei, calitatea ei trebuie să
corespundă documentelor normative privind
apa potabilă.
40
• Demineralizarea apei cuprinde operaţiile
de îndepărtare a excesului de săruri
minerale şi se aplică cu precădere apelor
subterane, dar şi apelor de suprafaţă, ca
apa unor lacuri salmastre sau a mărilor şi
oceanelor, care necesită a fi
demineralizate, diferitele metode de
demineralizare poartă denumirea
elementelor cărora ne adresăm: deferizare,
demanganizare, dedurizare, desalinizare
etc.
• Demineralizarea apei se poate realiza
prin metode fizice, chimice, sau fizico-
chimice.
41
• Mineralizarea apei este o metodă mai
recent introdusă în tratarea apei şi
constă în introducerea în apă a unor
substanţe necesare organismului
uman. Până în prezent, singura
operaţie de mineralizare se
adresează fluorului şi poartă
denumirea de fluorare sau fluorizare.

• Cele mai folosite substanţe în

fluorizarea apei sunt fluorura de
sodiu, fluorosilicatul de sodiu şi
acidul fluorosilicic.
42
• Dezactivarea reprezintă procesul de
îndepărtare din apă a substanţelor radioactive
naturale sau conferite apei prin impurităţi. Până
în prezent, nu se cunosc metode specifice pentru
dezactivare, dar instalaţiile clasice de potabilizare
reuşesc să îndepărteze o mare parte a
substanţelor radioactive. Aceasta depinde în
mare măsură şi de structura fizico-chimică a
substanţelor radioactive conţinute în apă.
• Notă: Sedimentarea simplă poate îndepărta o
bună parte din substanţele radioactive, dacă
acestea sunt insolubile în apă. Diverşi cercetători
au arătat că numai prin această simplă operaţie
se poate reduce încărcarea radioactivă a apei
până la 10%.
43
• Noi nu cunoaştem încă toate
proprietăţile apei care pot fi utilizate în
medicină, la moment pe larg sunt folosite
cele fiziologice, igienice, curative care îi
ajută pe medici să trateze bolnavii şi să
menţină sănătatea celor sănătoşi.
• Sper ca informaţia prezentată să vă fie
utilă în practica de medic şi voi să fiţi cei
care veţi descoperi celelalte proprietăţi
ale apei, astfel ea va deveni cu adevărat
apă vie.
44