Sunteți pe pagina 1din 19

TIFOSUL EXANTEMATIC – boli determinate de rickettsii

• Tifosul exantematic, tifosul epidemic, de


păduche, european, istoric al lumii vechi,
este o maladie specifică omului, care a fost
semnalată din cele mai vechi timpuri,
producând de-a lungul vremurilor
manifestări epidemice şi pandemice,
însoţind, îndeosebi, cataclismele sociale şi
natural.

• Rickettsia prowazekii – agent etiologic


izolat din intestinul păduchelui.
Rickettsia prowazekii
AGENTUL ETIOLOGIC - Rickettsia prowazekii
• Tifosul exantematic este cauzat de Rickettsia
prowazekii, care aparţine familiei
Rickettsiaceae, genul Rickettsia.
• La microscop, Rickettsia prowazekii apare ca
un mic cocobacil, Gram negativ, situat strict
intracelular şi care se colorează bine prin
tehnica Giemsa.
• Rickettsia prowazekii are o rezistenţă scăzută
în mediul ambiental, fiind distrusă de
radiaţiile solare şi sub acţiunea
decontaminanţilor chimici uzuali.
• În corpul păduchelui,în dejectele acestuia
sau pe haine şi lenjerie, la temperaturi
scăzute şi în condiţii de umiditate, Rickettsia
prowazekii poate supravieţui luni de zile.
• De asemenea, poate rezista 30 - 40 de zile la
temperatura camerei, 200 - 300 de zile la +
40C şi ani de zile la - 700C.
• După pătrunderea în organismul omului,
urmare a înţepăturii păduchelui, însoţită
de prurit, care impune gratajul cu
unghiile sau la nivel conjunctival, şi
posibil prin inhalare de aerosoli septici
sau contaminarea unor leziuni
preexistente, Rickettsia prowazekii se
multiplică în sânge şi în celulele
endoteliale, în special din piele, sistemul
Pediculus humanus corporis
nervos, miocard, muşchii scheletici,
plămâni şi rinichi.
• Urmare a acestui fenomen, se dezvoltă o
vascularită generalizată care se află la
originea simptomatologiei şi a evoluţiei,
uneori, severe a tifosului exantematic.
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC - sursa de agent patogen
• Sursa de agent patogen este reprezentată de: omul
bolnav, contagios pentru păduchele de corp
(Pediculus humanus corporis), în perioada de stare şi
în primele 2 - 3 zile, uneori chiar 7 - 15 zile, de
apirexie.
• Omul purtător preinfecţios prezintă Rickettsia
prowazekii în sânge, în ultimele 2 - 3 zile ale
incubaţiei, iar
• purtătorul sănătos - cu rol limitat.
• Omul purtător fost bolnav poate fi sursă pentru
păduche pe o durată variabilă, de 1 - 15 zile,
• însă purtătorul cronic fost bolnav se întâlneşte
îndeosebi printre oamenii în vârstă, care au fost
bolnavi, cu forme tipice, în perioada epidemică de
după al doilea Război Mondial.
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC - Moduri şi căi
de transmitere
Rickettsia prowazekii se transmite numai prin modul indirect, cu ocazia
prânzului hematofag al păduchelui Pediculus humanus corporis şi doar accidental
pot interveni Pediculus atitis şi Phtirius pubis.
Păduchele devine sursă şi cale de transmitere a Rickettsia prowazekii când se
hrăneşte cu sângele omului - sursă care nu este contagioasă prin contact cu omul
receptiv.
Riscul infectării păduchelui prin sângele omului este în relaţie directă cu prezenţa
rickettsiemiei şi cu intensitatea acesteia.
Păduchele devine sursă pentru om la 6 - 8 zile după prânzul infectant, timp în
care rickettsiile se multiplică în celulele endoteliale ale intestinului acestuia, din
care, prin distrugerea lor, ajung în lumenul intestinal, iar păduchele elimină, sub
formă de diaree, cantităţi mari de agent patogen şi va muri după aproximativ 21
de zile.
Transmiterea Rickettsia prowazekii prin transfuzii, inhalarea de pulbere septică,
contaminarea conjunctivelor sau transplacentar nu prezintă importanţă
epidemiologică.
Trebuie luat în considerare faptul că păduchele migrează rapid de pe bolnavi şi
cadavre spre organisme sănătoase, pentru că preferă temperatura de 25 - 35°C,
depunând zilnic câte 4 ouă pe firele de păr, iar fără sânge moare în 10 - 15 zile.
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC - Receptivitatea
• Receptivitatea populaţională este generală, imunitatea naturală nu există, iar
cea câştigată postinfecţie este protectivă, cu intensităţi variabile, în raport cu
forma clinică şi durata de timp scursă de la debutul bolii sau de la vaccinare.
• Reîmbolnăvirile sunt posibile după pierderea imunităţii şi intervenţia păduchelui
infectat sau prin "activarea" rickettsiilor la purtătorii cronici foşti bolnavi.
• În prezenţa păduchilor, cazurile de tifos exantematic de reîmbolnăvire pot
reprezenta un pericol pentru apariţia surselor de Rickettsia prowazekii.

• Manifestarea procesului epidemiologic a tifosului exantematic era, în trecut,


înclusiv în Europa, caracterizată prin endemo-sporadicitate şi izbucniri
epidemice, predominând iarna şi primăvara.
• În prezent, cu excepţia unor ţări din Africa, Asia şi America latină, tifosul
exantematic este absent sau înregistrează cazuri sporadice.
Semne clinice de recunoaştere
•Incubaţia, de 7 - 15 zile, este urmată de o invazie caracterizată printr-un debut brusc, cu
frisoane puternice şi febră, care ajunge repede la 39 - 400C, cefalee fronto-occipitală
chinuitoare, artro-mialgii, ameţeli, facies şi conjunctive congestionate, cu o stare generală
deprimată.
•Perioada de stare include, pe lângă simptomele de început, apariţia exantemului
maculos, de aspect roşu palid, care dispare la presiunea digitală şi poate deveni maculo-
peteşial. Exantemul trebuie căutat, se intalează într-un puseu de 1 - 2 zile şi el poate fi
mai evident pe trunchi, subclavicular, piept, în axile, faţa internă a braţelor, feţele laterale
ale toracelui. Intensitatea şi aspectul exantemului au relaţie directă cu gravitatea
evoluţiei.
•Tulburările din partea aparatului cardiovascular sunt frecvente şi sunt în corelaţie cu cele
neuropsihice exprimate prin cefalee intensă, fotofobie, stare confuzională, agitaţie,
insomnie, delir, strare tifică şi comă.
•Severitatea tifosului exantematic este mai evidentă la bărbaţii în vârstă de peste 40 ani, la
care letalitatea, în absenţa unei intervenţii terapeutice precare, poate depăşi 40%.
•Convalescenţa are o durată şi caracteristici dependente de forma clinică, antecedentele
vaccinate şi patologice, natura intervenţiei terapeutice, vârsta şi sexul bolnavului.
•În general, convalescenţa poate dura săptămâni şi luni de zile, fiind dominată de
adinamie şi de prezenţa unor semne clinice reziduale determinate de complicaţii sau
sechele, îndeosebi de tipul tulburărilor vasculare.
Prevenţia şi combaterea Combaterea presupune:
• Prevenţia generală se bazează pe educaţia • - ancheta epidemiologică, care va furniza
populaţională şi crearea condiţiilor informaţiile utile celorlalte operaţiuni;
socioeconomice de igienizare a vieţii cotidiene. • - depistarea;
Concomitent, se impun depistarea şi • - raportarea rapidă şi nominală a cazurilor;
suprimarea păduchilor. • - izolarea la spital
• Prevenţia specială, îndeosebi pentru grupurile • - supravegherea contacţilor timp de 21 zile;
cu risc crescut, se referă la administrarea • - dezinsecţia cu repetare la 7 - 10 zile;
urgentă, în caz de suspiciune de infectare
• - decontaminarea cu substanţe chimice;
inclusiv prin accidente de laborator, a unor
antibiotice. • - igienizarea generală;
• Prevenţia specifică presupune utilizarea de • - supravegherea convalescenţilor după
vaccinuri pentru protecţia unor grupuri cu risc externare.
sau cu largă administrare, în cazul Având în vedere potenţialul de remanenţă a
cataclismelor sociale sau naturale. Vaccinarea tifosului exantematic, timp de 90 zile se vor
realiza intervenţii care, în raport cu
poate evita apariţia tifosului exantematic sau circumstanţele epidemiologice, vor include
acesta va avea, întotdeauna, o evoluţie anchete epidemiologice şi serologice asociate
benignă la receptorii de vaccin. cu instrucţia personalului medico-sanitar şi
educaţia populaţională.
• Febra Q este o zooantroponoză, cu focalitate naturală,
produsă de Coxiella burnetti, caracterizată clinic prin
febră, cefalee, mialgii, adinamie şi pneumonii atipice. FEBRA Q - boli determinate
• Febra Q a fost semnalată, pentru prima oară, în anul de rickettsii
1935, la lucrătorii din abatoare, care prezentau o boală
febrilă, cu debut brusc, cefalee, însoţită de astenie
prelungită; ulterior, această afecţiune a fost descrisă la
lăptarii şi agricultorii din marile ferme.
• Febra Q este răspândită pe toate continentele, fiind
raportată în peste 70 de ţări. În Europa, fac excepţie
Danemarca şi ţările scandinave.
• Formele cronice de febră Q se regăsesc în ţările unde
forma acută este cunoscută.
• Cele mai multe cazuri de îmbolnăviri au fost semnalate
la agricultori. S-a constatat că forma cronică de febră Q
apare mai frecvent la persoanele din mediul urban
decât la cele din rural, iar expunerea la animalele
domestice este un factor important.
• Răspândirea crescută a acestei zoonoze şi afectarea
atât a populaţiei umane, cât şi animale generează
pierderi importante, care includ febra Q între
problemele majore de sănătate.
AGENTUL ETIOLOGIC rickettsii
• Coxiella burnetti, agentul etiologic al Febrei Q, face parte din familia
Rickettsiaceae, care cuprinde genul Coxiella, reprezentat de o singură
specie.
• Coxiella burnetti cu caractere morfologice asemănătoare rickettsiilor, de
care se diferenţiază, printre altele, prin comportarea la coloraţia Gram.
• Coxiella burnetti se prezintă sub formă de mici bacili sau cocobacili, la limita
vizibilităţii cu microscopul optic obişnuit.
• Coxiella burnetti este deosebit de rezistentă în mediul ambiental, unde
poate supravieţui în particole organice (sânge, fecale, urină) sau pe obiecte,
alimente sau în pulberea septică, pe durata a 6 luni - 1 - 4 ani de zile.
• Exemplu: Coxiella burnetti rămâne vie şi virulentă în laptele păstrat la
temperatura camerei până la 45 zile, în lapte acidifiat 24 ore, iar în brânza
de vaci 17 - 46 zile. Pasteurizarea laptelui, chiar la temperaturi înalte, nu
asigură distrugerea Coxiellei burnetti. Prin fierbere, produsele lactate sunt
sterilizate. Coxiella burnetti
• În apa de robinet poate supravieţui până la 160 de zile, în carnea
proaspătă, păstrată la frigider, Coxiella burnetti rămâne viabilă o lună de
zile, iar în cea sărată până la 5 luni.
• Decontaminanţii chimici, în concentraţii medii şi mari, pot distruge Coxiella
burnetti (fenol 5%, cloramină 3%, formol 3 - 5%).
• Coxiella burnetti este sensibilă la acţiunea antibioticelor cu spectru larg.
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC - Sursele de agent patogen
• Sunt reprezentate de:
- Animale, inclusiv păsări sălbatice (mai ales
şoareci, şobolani), domestice (mai ales
porcine şi bovine) şi peridomestice care
pot face forme tipice sau atipice, acute
sau cronice.
- La majoritatea speciilor de căpuşe,
Coxiella burnetti este reprezentată în toate
stadiile metamorfozei, putând fi transmisă
transovarian la descendenţi, cu
persistenţa şi eliminarea îndelungată prin
excreţii.
- Omul bolnav prezintă o importanţă redusă
de Coxiella burnetti.
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC - Sursele de agent patogen
• Sursele reprezentate de purtători:
- purtători preinfecţioşi (animale, păsări) pot disemina
Coxiella burnetti, cu 5 - 7 zile înainte de debut;
- purtători sănătoşi (animale, păsări) pot disemina
Coxiella burnetti pe durata a 1 - 3 săptămâni;
- purtători foşti bolnavi, diseminează pe o durată
Membranele fetale Placentă variabilă în convalescenţă şi este posibil ca să se
constituie purtători cronici foşti bolnavi (animale, păsări,
căpuşe).
• Coxiella burnetti a fost izolată din sângele şi laptele
animalelor, din secreţiile nazale, urină, fecale,
placentă, membranele fetale şi secreţiile uterine.
• Agentul patogen este, de asemnea, prezent în diferite
produse: carne, lână, piei.
Piei Lână • Coxiella burnetti, fiind prezentă în glandele mamare ale
acestor animale, trece în lapte, în tubul digestiv,
eliminându-se prin fecale.
Moduri şi căi de transmitere
• În perioada acută a infecţiei, Coxiella burnetti este eliminată prin secreţiile nazale,
prin lapte, fecale, urină, secreţii vaginale.
• În perioada cronică, eliminarea Coxiella burnetti are loc continuu sau intermitent,
cel mai adesea prin secreţii şi excreţii ale glandei mamare, vagin sau prin fecale.
• Reactivarea infecţiei cronice, în perioada de gestaţie, este însoţită de multiplicarea
Coxiella burnetti la nivelul ţesuturilor placentare, şi animalele redevin eliminatoare
de agenţi patogeni prin sânge, urină, fecale, secreţii nazale, lapte.
• Prin lapte, Coxiella burnetti se elimină luni şi ani de zile.
• Primul loc în transmitere îl ocupă pulberea rezultată din uscarea dejectelor,
ţesuturilor placentare şi lichidelor fetale provenite de la animalele bolnave.
• Coxiella burnetti a putut fi pusă în evidenţă în gunoil de grajd, în aerul din
adăposturile de oi, vaci sau capre, în solul şi în apa din zonele unde au staţionat
animalele infectate.
Moduri şi căi de transmitere
• Infecţia se poate produce şi în urma consumului
• Transmiterea agentului patogen de la de lapte proaspăt, nefiert, al produselor lactate
animale la om se poate realiza prin: nefermentate, al apei contaminate şi legumelor
- inhalarea pulberii rezultate din uscarea crude.
secreţiilor, urinei, fecalelor provenite • contaminare în urma scăldatului în bazine cu
de la rozătoarele sălbatice şi animalele apă contaminată prin dejectele animalelor
domestice eliminatoare de Coxiella bolnave.
burnetti, • Coxiella burnetti poate pătrunde prin pielea
lezată sau mucoasele oculare, ca urmare a
- precum şi din uscarea dejectelor îngrijirii animalelor, tranşării cărnii, prelucrării
căpuşelor infectate. unor materii prime.
• Au fost descrise epidemii de febră Q • Rareori este posibilă transmiterea Coxiella
prin inhalarea pulberii septice rezultate burnetti prin înţeparea sau strivirea căpuşelor.
din paie sau bumbac, în urma • Transmiterea pe cale transplacentară, deşi
contaminării cu praful din grajdiuri sau posibilă, nu are importanţă epidemiologică.
în timpul prelucrării lânii, blănurilor, • Receptivitatea este generală. Febra Q se
precum şi la treieratul grânelor. întâlneşte la ambele sexe şi la orice vârstă.
Factori dinamizatori - favorizanţi Formele de manifestare

• a procesului epidemiologic sunt atât


• Îmbolnăvirile umane de febră Q sunt sporadice, cât şi sub forma unor
condiţionate de expunerea unor focare epidemice explozive.
anumite categorii de populaţie la
contactul cu animalele bolnave sau • Majoritatea îmbolnăvirilor apar într-
produsele acestora. un interval scurt de timp, ca rezultat
al contactului simultan al unui număr
• În acest fel, febra Q se manifestă mare de indivizi receptivi cu o sursă
printr-un pronunţat caracter de comună de agent patogen.
boală ocupaţională, având o
morbiditate crescută la populaţia
activă adultă, de sex masculin.
Semne clinice de recunoaştere
• Infecţia umană cu Coxiella burnetti poate
evolua: acut, cronic sau, cel mai frecvent,
subclinic. Perioada de incubaţie variază în
funcţie de doza de rickettsii şi de poarta
de intrare.
• Debutul bolii este brusc, cu frison, febră
39 - 40°C, cefalee, ameţeli, dureri
musculare, astenie, transpiraţii nocturne.
• În perioada de stare, febra rămâne
ridicată (39 - 41°C), cu caracter neregulat,
remitent, însoţită de transpiraţii, cu o
durată de 8 - 14 zile. Mialgiile lombare şi
la nivelul gambelor sunt importante.
Prevenţia • Pentru prevenirea răspândirii febrei Q în
populaţie prin consum de alimente contaminate,
• Măsurile de prevenţie generală se adresează, se va folosi laptele fiert sau pasteurizat, iar
în principal, grupului din populaţie cu risc derivatele vor fi preparate din acelaşi produs.
ocupaţional, cum sunt: • Prevenţia prin măsuri specifice şi speciale. În
- muncitorii din sectorul agrozootehnic, cazul unor riscuri accidentale întâlnite la
- agricultorii, personalul medico-sanitar sau alte categorii, se
va apela la antibioprevenţie.
- îngrijitorii de animale,
• Vaccinoprevenţia interesează în special grupurile
- zootehnicienii,
cu risc crescut la infecţia cu Coxiella burnetti,
- personalul veterinar care vine în contact cu cum sunt:
animalele bolnave,
- veterinarii,
- personalul din diferite sectoare industriale, din
abatoare, industria lânii, laboratoare, care vor - zootehniştii,
respecta măsurile de protecţie individuală. - lucrătorii din abatoare, industria laptelui,
Se vor utiliza echipamente de protecţie, se vor - studenţi şi cadre din sectorul veterinar,
purta măşti şi ochelari. - persoane cu afecţiuni cardiace provenind din
zonele endemice.
Combaterea constă în:
• se va asigura protecţia specială a personalului
• ancheta epidemiologică medico-sanitar şi zooveterinar;
• fermele sau gospodăriile individuale cu animale
• declararea obligatorie bolnave, se vor carantina;
• izolarea în secţiile de boli infecţioase. • pentru a evita diseminarea surselor de agenţi
• Se va proceda la decontaminarea în focar patogeni se va controla mişcarea animalelor;
şi la nivelul spitalului a sputei, urinei, • în perioada naşterilor sau în caz de avort sau
fecalelor bolnavului, lenjeriei de corp şi naştere prematură, la animale, se vor lua măsuri
de pat, veselei. speciale de protecţie, iar produsele patologice
vor fi incinerate sau îngropate după reguli
• la externare, se va face decontaminarea speciale;
terminală a camerei în care a stat • decontaminarea grajdurilor, a altor spaţii, a
bolnavul, prin formolizare. ustensilelor, mijloacelor de transport, a
• Suspecţii vor fi trataţi ca şi bolnavii până reziduurilor, produselor animaliere, se va realiza
cu substanţe chimice active (clorigene, formol);
la infirmarea diagnosticului. Contacţii
bolnavilor vor fi supravegheaţi 21 de zile. • produsele animaliere cu destinaţie alimentară
provenind din zone cu cazuri de febră Q, vor fi
excluse de la consumul populaţional;