Sunteți pe pagina 1din 5

Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava

Facultatea de Inginerie Alimentară


Specializarea: Controlul și expertiza produselor alimentare

STUDIUL REFRACTOMETRULUI

Profesor:
lect. dr. fiz. Jarcau Mihaela Student:Solomon Andrei
Principiul lucrării:
Determinarea indicelui de refracţie cu ajutorul refractometrului Abbé se bazează pe
fenomenul de reflexie totală a luminii: dacă o rază de lumină trece dintr-un mediu mai
refringent cu indicele de refracţie n1 într-un mediu mai puţin refringent ( n2 −n1) are loc
fenomenul de refracţie cu depărtare de normală, adică unghiul de refracţie este mai mare decât
unghiul de incidenţă: dacă unghiul de incidenţă se mărește treptat,se va mări și unghiul de
refracţie până când, la o anumită valoare a unghiului de incidenţă numit unghi limită, unghiul
de refracţie va avea valoarea 90˚; crescând în continuare unghiul de incidenţă peste această
valoare, raza de lumină se va întoarce în mediul din care provine, fenomen denumit reflexie
totală.

Invers, dacă lumina provenind din mediul cu indicele de refracţie n2 este incidentă pe
suprafaţa de separaţie sub un unghi aproape de 90˚ faţă de normală, se va refracta în mediul
cu indicele de refracţie n1 sub un unghi egal cu unghiul limită. Trimiţând un întreg fascicul de
lumină din mediul (1), sub orientare haotică, el se va vedea sub un unghi mai mic, cel mult
egal cu l. În câmpul vizual al unei lunete prin care se privește această lumină refractată, apare
o zonă luminoasă delimitată net de o zonă întunecată. Mărimea unghiului limită depinde de
indicii de refracţie ai celor două medii:

n2
sinl=
n1

relaţia (1’) obţinându-se din relaţia (1) considerând r ᾽ =90˚. Cunoscând indicele de refracţie al
unui mediu și determinând experimental unghiul limită, se poate astfel determina indicele de
refracţie al celuilalt mediu.

Scopul lucrării:
Ne propunem aflarea indicelui de refracţie al unui mediu lichid, delimitat de un alt mediu
cu un indice de refracţie cunoscut cu mare exactitate. Aparatul utilizat este un refractometru
construit pentru prima dată de fizicianul Abbé, al cărui nume îl poartă.

2
Descrierea aparatului:
Partea principală a refractometrului Abbé o constituie un ansamblu de două prisme
dreptunghiulare, bine șlefuite, P1 și P2 confecţionate din flint, având deci indicele de refracţie
bine precizat. Secţiunea principală a fiecărei prisme este un triunghi dreptunghic cu unghiurile
de 60˚ și respectiv 30˚. Cele două prisme sunt așezate cu suprafeţele ipotenuze faţă în faţă.
spaţiul dintre feţele prismelor, plan-paralel, este de aproximativ 0,1mm și se folosește pentru
introducerea lichidului de studiat.

Lumina pătrunde în prisma P1, apoi în lichidul de studiat dintre cele două prisme P1 şi P2
şi cade sub toate unghiurile posibile pe cea de-a doua prismă P2. Razei care cade pe faţa AB
sub un unghi de incidenţă de 90° îi corespunde un unghi de refracţie limită în prisma P2. Am
văzut că raze refractate sub unghiuri mai mari nu pot să apară. Din acest motiv, unghiul de
ieşire al razei prin faţa AC poate varia de la o anumită valoare minimă până la 90°.

Lumina care iese din sistemul de prisme în momentul în care va trece prin lentila
convergentă L1 va apărea în planul ei focal sub forma unei zone luminoase delimitate net de o
zonă întunecată. Această delimitare se priveşte prin lentila L2. Sistemul de lentile L1 şi L2
alcătuiesc obiectivul respectiv ocularul unei lentile reglate pentru infinit (vedere la distanţă).
În planul focal al acestei lunete se află două fire reticulare. Poziţia limită de demarcaţie între
zona luminoasă şi cea întunecată depinde de indicele de refracţie nl al lichidului de studiat.

Rotind sistemul de prisme până când în câmpul lunetei limita de demarcaţie se află la
intersecţia firelor reticulare, măsurarea indicelui de refracţie nl se reduce la măsurarea
unghiului i1 format de normala la faţa AC şi axa optică a lunetei. Sistemul de prisme se
roteşte cu ajutorul unei rozete care are ataşată o scală - gradată în indici de refracţie.

Trebuie spus că, dacă se lucrează cu lumină albă, limita de demarcaţie văzută prin lunetă
va fi colorată deoarece indicele de refracţie n este funcţie de lungimea de undă a radiaţiei
(proprietatea de dispersie a luminii 2 fig 3).

Pentru a compensa fenomenul de dispersie se foloseşte un sistem format din două


grupări de prisme Amici (A1 şi A2). Ele sunt astfel alese încât radiaţia monocromatică cu λ D =
5893Å (lungimea de undă medie pentru dubletul galben al sodiului) să nu fie deviată.
Radiaţiile cu lungimi de undă diferite vor fi deviate de prisme printr-o faţă sau alta. La rotirea
prismelor Amici A1 şi A2, una în raport faţă de cealaltă, se compensează dispersia şi apare o
linie de separaţie necolorată între câmpul luminos şi cel întunecat (alb/negru). În acest caz,
poziţia liniei de separaţie corespunde lui λ D pentru care se va obţine valoarea n D a indicelui de
refracţie.

3
Mod de lucru:

- Se deschide capacul prismelor, se scoate pânza de protecție dintre prisme, se curăță


prisma de măsurare cu alcool și după aceea cu apă distilată după care se șterg cu o pânză
curată, moale dar care nu lasă scame.
- Se depune substanța lichidă de analizat pe suprafața prismei de măsurare folosind în acest
scop o pipetă de sticlă după care se închide capacul prismei și se reglează astfel brațul de
iluminare încât suparața prismei superioare să fie cât mai bine și uniform iluminată.
- Se rotește butonul de reglare a dispersiei până când șurubul de reglare a crucii de linii
indică exact jos.
- Se rotește roata de reglare a poziției câmpului întunecat în sens contrar acelor de ceasornic
până când linia de separare dintre câmpul întunecat și cel luminos se plasează la baza
câmpului vizual din ocular.
- Cu roata de reglare a poziției câmpului întunecat se deplasează cu precizie linia de
separare între câmpul întunecat și cel luminos până când acesta cade direct pe punctul de
intersecție al liniilor crucii de linii de ocular.
- Se apasă butonul de măsurare (READ). Valoarea măsurată pentru soluția încercată este
afișată digital pe displayul aparatului.
Datele obținute se introduc în tabelul de mai jos
Se reprezintă graficul de dependență dintre concentrație și indicele de refracție.
Din grafic determinați valoarea concentrației pentru proba x și y.

Observații:

Număr determinări C% n
1 0 1,3322
2 1 1,3346
3 3 1,3360
4 5 1,3383
5 7 1,3415
6 9 1,3440
7 11 1,3473
8 13 1,3496
9 15 1,3506
10 17 1,3548
11 X x

4
Concluzii:

După efectuarea măsurătorilor am determinat indicele de refracție. Am observat că odată


cu creșterea concentrației, valorile indicelui de refracție crește puțin câte puțin. Cu ajutorul
graficului de dependență aflăm valoarea necunscută a unei probe.