Determinarea concentrației substanțelor pe cale

refractometrică
Teoria lucrării:
Indicele de refracție a unui mediu este o mărime fizică adimensională, egală cu
raportul între viteza luminii în vid și viteza luminii în acel mediu. Este o mărime supraunitară,
ce caracterizează mediul și depinde de lungimea de undă a radiației ce trece prin acel mediu și
de concentrație și temperatură.
La suprafața de separație a două medii diferite, suprafață denumită dioptru, se
manifestă fenomenele de reflexie și refracție.
Fenomenul de întoarcere a unei raze de lumină, pe suprafața de separație a 2 medii
optic transparente diferite, se numește reflexia luminii.
Fenomenul de schimbare a direcției de propagare, a aunei raze de lumină, la trecerea
prin suprafața de separație a 2 medii optic transparente diferite, se numește refracția luminii.
Determinarea indicelui de refracție cu ajutorul refractometrului Abbe se bazează pe
fenomenul de reflexie totală a luminii: dacă o rază de lumină trece dintr-un mediu mai
refringent cu indicele de refracție n1 într-un mediu mai puțin refringent (n2 ˂ n1) are loc
fenomenul de refracție cu depărtarea normală, adică unghiul de refracție este mai mare decât
unghiul de incidență; dacă unghiul de incidență se mărește treptat, se va mări și unghiul de
refracție până când, la o anumită valoarea a unghiului de incidență- numită unghi de limită-,
unghiul de refracție va avea valoarea de 900; crescând în continuare unghiul de incidență
peste această valoare, raza de lumină se va întoarce în mediul din care provine, fenomen
denumit reflexie totală.

𝑛1 ∙ sin 𝑖 = 𝑛2 ∙ sin 𝑟
Invers, dacă lumina provenind din mediul cu indicele de refracție n2 este
incidentă pe suprafața de separație sub un unghi aproape de 900 față de normală, se va
refracta în mediul cu indicele de refracție n1 sub un unghi egal cu unghiul limită. Trimiţând
un întreg fascicul de lumină din mediul (1), sub orientare haotică, el se va vedea sub un unghi
mai mic, cel mult egal cu l.
Mărimea unghiului limită depinde de indicii de refracţie ai celor două medii:
 𝑛2
sin 𝑙̂ =
𝑛1
relaţia de mai sus obţinându-se din relaţia (1) considerând r' = 90°.
Refractometria are la bază fenomenul de refracție a unui fascicul de radiație
luminoasă, la limita de separație între două medii cu indici de refracție diferiți. Unghiul de
refracție al unui mediu depinde de natura și de compoziția acestuia, de aici și posibilitatea de a
folosi acest fenomen pentru a măsura concentrații. Dacă o radiație luminoasă cade sub un
anumit unghi pe o suprafață plană de separație a două medii transparente diferite, ea se
reflectă parțial, iar parțial pătrunde în al 2-lea mediu schimbându-și direcția. Unghiul radiației
incidente se numește unghi de incidență, iar unghiul radiației refractate unghi de refracție. Din
punct de vedere cantitativ aceste fenomene sunt descrise de legile lui Snell:

1.) Raza reflectată și cea refractată se găsesc în planul de incidență.

2.) Unghiul de reflexie este egal cu unghiul de incidență.
3.) Între unghiul de incidență și unghiul de refracție este valabilă relația:
sin 𝑖 𝜈2
= 𝑛21 =
sin 𝑟 𝜈1
unde 𝑛21 este indicele de refracție relativ al mediului 2 față de mediul 1.
𝜈2 , 𝜈1 – viteza de propagare a radiației în mediul 1 respectiv mediul 2.
Indicele de refracție este folosit pentru determinarea purității substanțelor lichide, solide sau
gazoase. De asemenea este folosit pentru determinarea compoziției amestecurilor binare
cunoscute. Valoarea indicelui de refracție pentru lichide organice este cuprins între 1,2 și 1,8,
iar pentru solide între 1,3 și 2,5. Modificarea refracției cu lungimea de undă poartă denumirea
de dispersie.
Pentru caracterizarea dispersiei diferitelor materiale se folosesc următorii indici devrefracţie
standard: 𝑛𝐹 - indicele de refracţie al materialului pentru linia albastră a hidrogenului (⅄𝐹 =
486,1 nm); 𝑛𝐷 - indicele de refracţie al materialului pentru linia galbenă a sodiului (⅄𝐷 = 589,3
nm); 𝑛𝐶 - indicele de refracţie al materialului pentru linia roşie a hidrogenului (⅄𝐶 = 656,3 nm).
Diferenţa 𝑛𝐹 − 𝑛𝐶 poartă numele de dispersie medie, iar raportul (𝑛𝐹 − 𝑛𝐶 )/( 𝑛𝐷 − 1) se
numeşte dispersie relativă. În cataloagele practice apare de obicei mărimea inversă dispersiei
relative, adică:
𝑛𝐷 − 1
𝜈=
𝑛𝐹 − 𝑛𝐶
aşa-numitul coeficient de dispersie sau numărul lui Abbe. Materialele mai dispersive se
caracterizează printr-un număr Abbe mai mic.

Materiale necesare:
Pentru realizarea experienței avem nevoie de un refractometru electronic Abbe Leica MARK
II plus, o pipetă și o substanță de analizat (suc necarbogazos). Refractometrul Abbe este
electronic, cu afișarea digitală a indicelui de refracție și compensarea automată a influenței
temperaturii asupra valorii. De asemenea dispune de posibilitatea cuplării prismei de lucru la
o instalație de termostatare pentru a determina valori la o temperatură constantă. Aparatul
realizează măsurarea și afișarea digitală a temperaturii direct pe prisma de măsurare. De
asemenea aparatul dispune de interfață serială, soft specific de achiziție și prelucrare a datelor.

Mod de lucru:
-Se deschide capacul prismelor, se scoate pânza de protecție dintre prisme, se
curăță prisma de masurare cu alcool și după aceea cu apă distilată după care se șterg cu o
pânză uscată, curată, moale dar care nu lasă scame.
-Se depune substanța lichidă de analizat pe suprafața prismei de măsurare
folosind in acest scop o pipetă de sticlă după care se închide capacul prismei și se reglează
astfel brațul de iluminare încât suprafața prismei superioare să fie cât mai bine şi uniform
iluminată.
 -Se roteşte butonul de reglare a dispersiei până când şurubul de reglare a crucii de
linii indică exact în jos.
-Se roteşte roata de reglare a poziției câmpului întunecat în sens contrar acelor de
ceasornic până când linia de separare între câmpul întunecat şi cel luminos până când acesta
cade direct pe punctul de intersecție al liniilor crucii de linii din ocular.
-Se apasa butonul de măsurare (READ). Valoarea măsurată pentru soluția
încercată este afişată digital pe displayul aparatului.
-Datele obținute se introduc în tabelul de mai jos -se reprezintă graficul de
dependență dintre concentrație și indicele de refracție Din grafic determinați valoarea
concentratiei pentru proba x şi y.

Observații:
Nr. det. c% n ̅
𝒏
1. 0 1330
2. 1 1332,5
3. 3 1335
4. 5 1338
5. 10 1345 1346,3
6. 15 1351,5
7. 17 1355
8. 20 1359
9. 30 1371

𝟏𝟑𝟑𝟎 + 𝟏𝟑𝟑𝟐, 𝟓 + 𝟏𝟑𝟑𝟓 + 𝟏𝟑𝟑𝟖 + 𝟏𝟑𝟒𝟓 + 𝟏𝟑𝟓𝟏, 𝟓 + 𝟏𝟑𝟓𝟓 + 𝟏𝟑𝟓𝟗 + 𝟏𝟑𝟕𝟏

̅=
𝒏
𝟗
= 𝟏𝟑𝟒𝟔, 𝟑

1375 1371
1370
1365
1359
1360 1355
1355 1351.5
1350 1345
n

1345
1338
1340 1335
1332.5
13351330
1330
1325
0 5 10 15 20 25 30 35
c%
Concluzie:
In urma efectuării lucrării am obţinut diferite valori ale indicelui de
refracție pentru mai multe lichide de concentrație diferită de la 0% (pentru apa
distilata) la 30%. Cea mai mică valoare a indicelui este de 1330 iar cea mai
mare este 1371, iar valoarea medie a acestora este de 1346,3.