Proprietatea

În România în perioada comunistă

RADU BUMBEA
         În perioada comunistă, dreptul de proprietate în România
a fost încălcat grav, încă din primii ani de la instaurarea regimului.

Astfel, în anul 1948 a fost

decretată naționalizarea principalelor
mijloace de producție, adică preluarea
cu forța de către stat fără nicio
despăgubire a bunurilor deținute de
proprietari: ateliere, societăți
industriale, zăcăminte, bănci, etc.
Mai târziu, în aceleași condiții au fost naționalizate spitalele, școlile, teatrele,
societățile de transport, etc.

 În 1949 a început procesul de cooperativizare

în agricultură, proprietarii de pământuri au
fost obligați să se asocieze în cooperative
agricole de producție (fostele CAP-uri) și să-
și pună laolaltă pământul, animalele și
mașinile pe care le dețineau.
 Procesul de cooperativizare s-a încheiat în

1961 cu naționalizarea fermelor agricole și

transformarea lor în IAS-uri (Întreprinderi
Agricole de Stat).
Procesul de cooperatizare

 Deposedarea samavolnică de bunuri a marilor

proprietari a produs nenumărate victime în
rândul celor care s-au opus, aceștia fiind
arestați abuziv iar averile lor confiscate.
Inclusiv locuințele foștilor burghezi au fost
naționalizate, ei rămânând în cel mai fericit
caz chiriași într-o mică suprafață a caselor
care le-au aparținut.
 Proprietatea în România în perioada comunistă

 Această deposedare abuzivă de bunuri a

condus la eliminarea treptată a proprietății
private și la transformarea statului socialist în
proprietar absolut.