Sunteți pe pagina 1din 29

Tema 6: Tipurile întreprinderilor

de transport auto, funcţiile şi


structura de gestionare a
transportului

Lector universitar: Bivol Elena


Structura temei:

1. Tipurile întreprinderilor de transport auto;


2. Tipurile structurilor organizaţionale;
3. Gestionarea întreprinderilor de transport auto.
Tipurile întreprinderilor de transport auto

 Numim întreprindere de transport auto orice persoană fizică sau juridică, cu sau fără scop lucrativ, care
exercită ocupația de transport rutier de persoane sau activități conexe transportului rutier fie orice persoană
fizică sau persoană juridică care exercită ocupația de transport rutier de mărfuri în scopuri comerciale.
 Întreprinderile de transport auto pot fi convenţional clasificate, după structura serviciilor oferite în:

întreprinderi de transport şi expediţie

întreprinderi de deservire tehnică şi reparaţii

terminale de transport
Activitățile de transport rutier la nivelul
întreprinderilor de transport și expediție

1. în raport cu calificarea comercială


a activității: 2. în raport cu zona geografică
 transport rutier contra cost; deservită:
 transport rutier în cont propriu;  transport rutier în trafic național
 transport rutier în interes personal; (inclusiv local, municipal, raional
și interraional);
 transport rutier în trafic
internațional;
 transport rutier în trafic
transfrontalier;
Activitățile de transport rutier la nivelul
întreprinderilor de transport și expediție

3. în raport cu obiectul transportului sau al  transport rutier agabaritic;


conținutului încărcăturii:  transport rutier de persoane:
 transport rutier de mărfuri:
 transport rutier de persoane prin servicii
 transport rutier de mărfuri generale; regulate;
 transport rutier de mărfuri perisabile și ușor  transport rutier de persoane prin servicii
alterabile; regulate speciale;
 transport rutier de mărfuri periculoase;  transport rutier de persoane prin servicii
 transport rutier de deșeuri; ocazionale, inclusiv turistice;
 transport rutier de persoane în regim de taxi.
 transport rutier de animale vii;
Întreprinderile de transport şi expediţie mai pot fi clasificate și din
punct de vedere al locului şi numărului manipulărilor

 transporturi directe (deplasarea mărfurilor se efectuează între două puncte fără


alte operaţii);
 transportri de colectare (încărcarea se face succesiv din mai multe locuri, iar
descărcarea într-un singur loc);
 transporturi de distribuţie (încărcarea se face într-un singur loc, iar descărcarea
în mai multe puncte succesiv);
 transporturi de colectare şi distribuţie.
Activități de transport licențiate

1. Activitatea de transport rutier de persoane prin servicii regulate (naţional/internaţional);


2. Activitatea de transport rutier de persoane prin servicii regulate speciale (în trafic local, raional
sau interraional);
3. Activitatea de transport rutier de persoane în regim de taxi;
4. Activitatea de transport rutier de persoane prin servicii ocazionale, inclusiv turistice
(naţional/internaţional);
5. Activitatea de transport rutier de mărfuri în trafic internaţional (din 1 ianuarie 2015);
6. Activitatea de transport rutier de colete (din 1 ianuarie 2015);
Documentele necesare pentru obținerea licenței

1. Declaraţia pentru eliberarea/prelungirea licenţei, semnată de persoana care depune declaraţia, ce


conţine:
a) denumirea, forma juridică de organizare, sediul, IDNO al întreprinderii sau al organizaţiei,
b) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare solicitantul de licenţă
intenţionează să obţină sau să prelungească licenţa,
c) asumarea pe propria răspundere de către solicitantul de licenţă a responsabilităţii pentru
respectarea condiţiilor de licenţiere la desfăşurarea genului de activitate pentru care se solicită licenţă
şi pentru veridicitatea documentelor prezentate;
2. Copia certificatului de înregistrare de stat a întreprinderii sau organizaţiei;
Documentele necesare pentru obținerea licenței

3. Copiile certificatelor de înmatriculare (înregistrare) a vehiculelor, eliberate în modul stabilit, ori


certificatelor de înmatriculare (înregistrare) a vehiculelor însoţite de un alt document ce atestă dreptul
la utilizarea acestora sau, după caz, certificatelor de înmatriculare (înregistrare) eliberate pe numele
persoanei juridice;
4. Copia contractului individual de muncă cu privire la angajarea persoanei responsabile de
activitatea de transport şi securitatea circulaţiei transportului auto, cu anexarea copiei diplomei de
studii în domeniul transportului auto;
5. Copia contractului individual de muncă cu privire la angajarea persoanei responsabile de controlul
medical al conducătorilor auto, cu anexarea copiei diplomei de studii de specialitate.
Activități conexe transportului rutier

activitatea de montare,
activitatea de
activitatea de autogară reparare și verificare a
autoservice
tahografelor

activitatea de cîntărire activitatea de inspecție


a vehiculelor rutiere tehnică periodică
Activitățile specifice pentru care este necesară autorizația
pentru desfășurarea activității de autoservice

a) repararea, întreținerea și/sau reglarea ansamblurilor a) instalația electrică de iluminare și semnalizare și


mecanice: componentele acesteia;
b) motorul și instalațiile anexe; b) sistemul de gestiune electronică a motorului și/sau
a sistemelor vehiculului rutier;
c) transmisia și componentele acesteia;
c) repararea structurii caroseriei și/sau înlocuirea
d) sistemul de rulare și componentele acestuia;
șasiului și/sau caroseriei;
e) sistemul de direcție și componentele acestuia;
d) repararea anvelopelor;
f) sistemul de frînare și componentele acestuia;
e) dezmembrarea vehiculelor rutiere scoase din uz și a
g) repararea, întreținerea, reglarea echipamentului componentelor acestora;
electric și/sau electronic:
f) reutilarea vehiculelor rutiere;
h) instalația electrică de pornire a motorului, de
g) lucrări de întreținere.
încărcare a bateriilor de acumulatori și
componentele acesteia;
Întreprinderile de deservire

Dealer autorizat de la
producător

Operatori pe bază de
franchise
Dealer autorizat

Primul grup - dealer autorizat de la producător. Aceştia sunt întreprinzătorii auto ce


asigură realizarea lucrărilor de deservire în perioada de garanţie, reparaţia
automobilelor apărute din cauza defectelor.
Perioada de garanţie în timp de doi ani oferă un portofoliu larg şi stabil de comenzi
pentru deservirea automobilelor, dar brand-ul nu dă posibilitatea de a lucra cu tarife
mici pentru normo-oră pentru reparaţii comerciale şi nu permite vinderea pieselor de
schimb la preţuri competitive.
Franchise

A doua grupă de companii de deservire – sunt independente de producători, dar se


specializează pe un singur brand de automobile şi de obicei activează pe bază de
franchise. Aceştia nu au suport de la producători, dar sunt obligaţi să adere la un
standard înalt de servicii, dictate de acest producător. Altfel, ei pot pierde clienţii.
Fiecare producător are propriul brand în domeniul tehnologiei de reparaţie, iar
respectarea acestei tehnologii va asigura o calitate înaltă de deservire.
Întreprinderile de deservire

Întreprinderi independente pe
anumite lucrări

Întreprinderi mici care se


specializează în repararea unor
grupuri de componente
individuale
Terminalul de transport

Terminalul este un loc echipat cu diverse dispozitive în punctele inițiale, finale, și


intermediare din rețeaua de transport. Terminalele asigură interacțiunea dintre diferitele
moduri de transport în procesul de deplasare a fluxului de pasageri sau mărfuri. Acestea
trebuie să îndeplinească trei funcții de bază:
 Ofere acces la materialul rulant, ce se deplasează doar pe o anumită cale de comunicare
(nave maritime, trenuri);
 Asigure înlocuirea ușoară a materialului rulant care operează pe o anumită rută, sau
anumite moduri de transport;
 Faciliteze procesul de formare a fluxurilor de mărfuri (pasageri).
Terminalul de transport

După mărime terminalele diferă de la o simplă stație de autobuze de pe marginea drumului,


pînă la mari complexe de porturi maritime unde au loc zeci de mii de transbordări zilnic.
Aceasta din urmă poate fi considerat ca un singur terminal foarte mare sau ca o compoziție
specifică de terminale individuale care sunt grupate într-un mod special pentru a oferi
confort, eficiență și îndeplinirea optimală a diferitor operații și funcții logistice.
Capacitatea de trecere – numărul maxim de trenuri, automobile, nave maritime și altele, care
pot fi transmise într-o unitate de timp pe un segment de drum, canal, nor, cu asigurarea
corspunzătoare a echipamentelor tehnice și metodelor de organizare a fluxurilor de mărfuri
sau pasageri.
În Republica Moldova pot fi considerate terminale mare de mărfuri – Portul Internaționale
Liber Giurgiulești, de pasageri – Aeroportul din Chișinău.
Tipurile structurilor organizaţionale

Prin structura organizaţională se înţelege cadrul de bază al poziţiilor şi grupelor de poziţii


între care se stabilesc modele de interacţiune şi relaţii ce permit realizarea misiunii şi
obiectivelor organizaţiei sau se defineşte ca ansamblul posturilor, al subdiviziunilor
organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea astfel constituite şi reglementate încît să asigure
premisele organizatorice necesare obţinerii performanţelor prestabilite.
Experienţa practică arată că anumitor strategii sau contexte li se potriveşte un anumit tip de
structură. O schimbare a strategiei impune o modificare a felului în care este structurată
organizaţia, pentru că vechea structură împiedică, de la un moment dat, dezvoltarea
normală şi performanţa economică.
Structura simplă

Structura simplă este caracteristică micilor organizaţii antreprenoriale. În fapt,


eticheta 'structura simplă' poate să însemne că nu există nici un fel de formalizare
structurală. Patronul este managerul afacerii şi ceilalţi membri ai organizaţiei îi sunt
subordonaţi direcţi. Contactele interpersonale sunt directe, iar funcţionarea
organizaţiei face necesară o diferenţiere slabă între posturi. Toate deciziile
importante îi aparţin patronului.
Structura funcţională

În organizaţiile cu structura funcţională compartimentarea se face pe baza


omogenităţii activităţilor (sarcinilor) ce sunt îndeplinite în cadrul unei categorii de
posturi cu utilizarea unor tehnologii sau calificări înrudite. Activităţile ar putea fi
grupate în funcţii cum sunt producţia, marketingul, personalul, etc., care apoi
sunt subdivizate pe acelaşi principiu. Spre exemplu, compartimentul de marketing
poate fi subdivizat pentru vînzări, publicitate şi cerecetări de marketing.
Structura este caracteristică organizaţiilor mici şi mijlocii, dar este preferata şi de
organizaţiile mari care operează într-un mediu stabil sau care sunt concentrate
asupra unui număr redus de produse sau segmente strategice în care avantajul
competiţional se bazează pe specializarea funcţională.
Structura divizională

Structura divizională apare în cazul marilor organizaţii, ca răspuns la diversitatea


problemelor ce apar şi cărora structura funcţionala nu le mai poate face faţă.
Compartimentul caracteristic acestei structuri este divizia, care prezintă avantajul
concentrării asupra unei probleme cu întreaga responsabilitate şi autoritate.
Compartimentarea divizională se face pe baza produsului, ariei geografice,
consumatorului sau, mai rar, procesului.
Structura de tip 'holding'

Organizaţia holding reprezintă firma de investiţii, ce deţine interese într-o


diversitate de afaceri fără legătura operaţională între ele şi asupra cărora nu se
exercită decît un control de natură financiară.
Legăturile sau interesele financiare într-o organizaţie zisă 'filială' sau 'subsidiară'
sunt date de procentajul de capital deţinut: proprietate 100%, proprietate majoritară,
proprietate comună, proprietate minoritară sau participaţie.
Gestionarea întreprinderilor de transport auto

Deservirii

Calității deservirii

Resurselor materiale

Resurselor umane

Activității creativ-inovative

Financiară
Vă mulțumesc de atenție!