PEDAGOGIE I

Formele educatiei
 Formele educatiei

Cadrul scolar devine insuficient pentru a asigura o formare completa si

permanenta a personalitatii umane.

Pornind de la observatia ca situatiile in care personalitatea umana poate fi

modelata sunt foarte diferite si ca in cadrul lor se manifesta grade diferite de
intentionalitate (atat la nivel de subiect, cat si de obiect al educatiei) au putut
fi identificate urmatoarele forme ale educatiei:
 formala
 non-formala
 informala
 educatia formala
- definire -
Reprezinta:
 ansamblul de activitati pedagogice, care sunt proiectate institutional
ca expresie a unei politici educationale care stabileste finalitatile,
fiind legiferate si desfasurate in cadrul unui sistem national de
invatamant precis structurat, ierarhizat gradual pe stadii de varsta,
cuprinzand unitati si institutii de invatamant de diferite tipuri si
niveluri.
 educatia formala
– caracteristici –
 Este realizata in scoala, prin intermediul intregului proces de invatamant.

 Presupune un ansamblu de influente intentionate, organizate, sistematice,

proiectate, concepute din perspectiva unor macro-finalitati educationale
cunoscute.

 Reprezinta un proces intensiv prin valoarea elementelor achizitionate,

elemente care sunt fundamentale pentru intreaga evolutie ulterioara a
personalitatii umane – deprinderi de munca intelectuala, atitudinea fata de
invatatura si fata de munca.
 educatia formala
– caracteristici –

 Presupune prezenta si actiunea unui personal specializat (personalul

didactic).

 Beneficiaza de un cadru material special organizat, cu dotari specifice, cu

continuturi selectate si structurate pe baza unor principii psiho-pedagogice,
sintetizate in planuri, programe, manuale scolare.

 Cunoaste o evaluare sociala, fiind supusa comandamentelor societale de

formare umana si profesionala.
 educatia formala
– limite –
 Organizarea pe baza de planuri si programe scolare, faramiteaza continutul educatiei,
ingreunand procesul de realizare a conexiunilor interdisciplinare.

 Caracterul obligatoriu al acestei forme de educatie diminueaza motivatia invatarii.

 Predispune catre rutina si monotonie.

 Centrarea pe performantele prevazute in programele scolare lasa destul de putin loc imaginatiei,
creativitatii, noului.

 Metodele educative centrate pe transmiterea clara si rapida a continuturilor faciliteaza atitudinea

pasiva a elevilor fata de invatare.

 Genereaza tendinta de “ingurgitare” a cunostintelor.

 Lipsa de flexibilitate a continuturilor si a modalitatilor de organizare/desfasurare a procesului

educativ.
 educatia non-formala
- definire -

Reprezinta:

 orice activitate organizata in mod sistematic, creata in afara

sistemului formal si care ofera tipuri selectate de invatare a
subgrupelor specifice populatiei (atat adulti, cat si copii).
 educatia non-formala
– caracteristici –
 Este organizata in scoala, in afara orelor de curs cu caracter obligatoriu, cat si
in alte institutii (case de cultura, teatre, atenee, cinematografe, palate sau
cluburi ale copiilor, biserica), fiind adesea asimilata cu educatia extrascolara.

 Presupune un ansamblu de influente intentionate, organizate, sistematice,

realizate de institutiile mentionate, la a caror alegere contribuie, in grade diferite,
chiar beneficiarii.

 Reprezinta un proces de adancire, completare, extindere a unor achizitii

venite din cadrul formal, fie in directia culturii generale sau intr-un domeniu, fie
in directia dezvoltarii unor aptitudini speciale.
 educatia non-formala
– caracteristici –
 Vine in intampinarea nevoilor specifice ale diferitelor categorii de beneficiari, generand
alegerea diverselor sale forme de manifestare.

 Se realizeaza de catre specialisti (profesori, cercetatori, tehnicieni, practicieni, care isi asuma
adesea rolul de animatori sau moderatori).

 Beneficiaza de structuri materiale proprii, dotari caracteristice uneori superioare celor existente
in cadrul educatiei formale.

 Opereaza cu continuturi si strategii flexibile, care cultiva interesele de cunoastere, motivatia

intrinseca, creativitatea, dezvoltarea predispozitiilor.

 Evaluarea nu este, de obicei, una nationala, ci tine pe de o parte, de fiecare educator sau institutie,
pe de alta parte, de fiecare beneficiar.

 Presupune realizarea colaborarii dintre scoala si celelalte instante educationale.

 educatia non-formala
– modalitati de realizare –
In functie de scopul lor fundamental, modalitatile de realizare se pot particulariza astfel:
 adancire a cunoasterii, auto-educatie si petrecerea timpului liber – educatie non-
formala periscolara – realizata prin mediul socio-cultural si institutiile sale (familia,
scoala, organizatii de copii, excursii, actiuni social-culturale, muzee, biblioteci,
biserica, mass-media);
 perfectionare profesionala si/sau civica – educatie non-formala parascolara –
realizata ca activitati de optimizare (prin universitati, scoli, firme, asociatii, ONG-uri)
si derulate de mediul socio-profesional;
 egalizare a sanselor la educatie pentru categorii sociale defavorizate, saraci,
analfabeti, persoane cu nevoi speciale.
 educatia informala
- definire -

Reprezinta:

 procesul ce dureaza o viata, prin care fiecare persoana dobandeste

cunostinte, indemanari, aptitudini si intelegere din experientele
zilnice.
 educatia informala
– caracteristici –
 Cuprinde totalitatea influentelor ce se situeaza in afara unui cadru organizat,
institutionalizat, practic din partea intregului mediu de viata.

 Include un ansamblu de influente neintentionate sau mai putin intentionate,

neorganizate, intamplatoare, eterogene, dar masive d.p.d.v. cantitativ libere de orice
formalizare.

 Se realizeaza prin transmiterea implicita de mesaje educative a celor mai multe

dintre interactiunile la nivel social, cultural, stradal si decodificarea lor personalizata.

 Isi subsumeaza actiuni ce pot fi polarizate d.p.d.v. axiologic (mass-media, strada,

grupul de prieteni, reclamele, vitrinele pot propune atat pseudo-valori, cat si non-valori),
ceea ce ingreuneaza demersurile educatiei formale si non-formale.
 raporturile existente
intre formele educatiei
 Granitele rigide dintre cele 3 forme ale educatiei pot si trebuie sa fie depasite pentru ca,
in mod real, personalitatea umana se formeaza prin sintetizarea tuturor influentelor
primite, ceea ce inseamna ca intre ele exista penetratie si interactiune.

 Se impune ca educatorii sa stie ca ele se pot desfasura simultan sau succesiv, uneori in
acord intre ele, alteori in contradictie.

 Daca influentele sunt convergente, inseamna ca educatia formala trebuie sa integreze,

valorifice ceea ce a fost primit pe canal non-formal sau informal.

 Daca influentele sunt divergente, rolul scolii va consta intr-un efort de diminuare a
influentelor negative sau de autocorectare, atunci cand ea insasi aluneca in traditionalism
si ultraconservatorism.
formele educatiei – tablou COMPARATIV