BIOAERARE

(bioventilare)
 Metoda in situ pentru remedierea solului
 Ce este bioaerarea?
 Tehnologie de
bioremediere a
solurilor in situ.

 Oxigenul este
furnizat solului
contaminat prin forţa
aerului în mişcare
(prin extracţie sau
injecţia cu aer) pentru
a creşte concentraţia
de oxigen şi stimula
biodegradarea.
 Principii de functionare
 Tehnologia de
remediere prin
bioaerarea in situ
foloseşte
microorganismele
indigene pentru a
biodegrada
constituenţii organici
aflaţi în sol.

 Prin bioaerare,
activitatea bacteriilor
indigene este
amplificată prin
introducerea de aer
(oxigen) şi dacă este
necesară, adăugarea
de elemente nutritive
Schema tehnologica / bioaerare
 DESCRIERE
 Bioaerarea este o tehnologie nouă promiţătoare.

 Stimulează biodegradarea naturală in situ şi a tuturor compuşilor

degradabili din sol prin furnizarea oxigenului microorganismelor
existente în sol.

 Oxigenul este, în general, furnizat prin injecţii directe de aer în

reziduurile contaminante din sol.

 În plus faţă de degradarea reziduurilor de combustibili absorbite,

compuşii volatili sunt biodegradaţi sub formă de vapori şi se deplasează
lent în solul activ biologic.

 Bioaerarea este o tehnologie aplicabilă pe termen mediu şi lung.

 Procesul de decontaminare se desfăşoară pe durata a câteva luni până

la câţiva ani.
 Tehnica de bioaerare este folosită cu succes în remedierea
solurilor contaminate cu hidrocarburi de petrol, solvenţi
necloruraţi, pesticide şi alţi compuşi chimici.

 Deşi bioremedierea nu poate sã degradeze contaminanţii

anorganici, aceasta poate fi folosită pentru a modifica valenţa
substanţelor anorganice şi poate cauza adsorbţia, preluarea,
acumularea şi concentrarea substanţelor anorganice din micro-
sau macroorganisme.

 Aceste tehnici, deşi sunt încă experimentale, sunt promiţătoare

pentru stabilizarea şi îndepărtarea substanţelor anorganice din
sol.
Eficienta

Concentratii si toxicitate

Reziduuri petroliere < 25000ppm Eficienta

Metale grele <2500ppm

Ineficienta: conditii
Reziduuri petroliere > 25000ppm
toxice sau inhibitoare
Metale grele >2500ppm
pentru
microorganisme
Factorii ce pot limita aplicabilitatea şi eficienţa acestui proces sunt:

 -masa de apă la adâncimea de câţiva metri, lentilele saturate ale solului sau
soluri cu permeabilitate scăzută, reduc eficienţa bioaerării.

 -vaporii se pot forma în subsol în raza de influenţă a puţurilor cu injecţie de

aer. Acesata poate fi rezolvată prin extragerea aerului de lângă structura în
cauză.

 -umiditatea extrem de scăzută a solului poate să limiteze biodegradarea şi

eficienţa bioaerării.

 -poate fi necesară monitorizarea scăpărilor de gaze la suprafaţa solului.

 -biodegradrea aerobică a multor compuşi clorurati este eficientă cu condiţia

prezenţei cometabolit sau a unui ciclu anaerob.

 -Temperaturile scăzute pot reduce remedierea, deşi s-au demonstrat

remedieri reuşite în condiţii de climă extrem de reci.
 DATE NECESARE
Douã criterii de bază trebuie luate în seamă pentru succesul metodei:

1. primul, aerul trebuie să poată trece prin sol în cantităţi suficiente pentru a
menţine condiţii aerobe;

2. al doilea, microorganismele ce degradează hidrocarburile în mod natural să

fie prezente în cantităţi suficient de mari pentru a se obţine valori rezonabile
ale biodegradării.

 Testul iniţial trebuie să determine atât permeabilitatea solului pentru aer şi

rata respiraţiei in situ.

 Mărimea particulelor de sol şi umezeala solului influenţează în mod

semnificativ permeabilitatea la gaze a solului. Combinaţia dintre nivelul
ridicat al pânzei de apă freatică, umiditatea ridicată şi granulaţia fină a
solului, fac metoda de bioaerare de neaplicat.
Schema unui sistem de bioaerare

 Se cunosc mai multe

caracteristici ale solului ce au
impact asupra activităţii
microbiene: pH, umezeala,
nutrienţi (azot, fosfor) şi
temperatura. pH –ul din sol
cuprins între 6-8 este optim
pentru activitatea microbiană.

Prea multă umezeală poate

reduce permeabilitatea pentru
aer şi poate scădea capacitatea
de transfer a oxigenului.
Umiditatea scăzută inhibă
activitatea microbiană.
 Performanta
 Bioaerarea devine tot mai
utilizată, şi cea mai mare
parte a echipamentelor
sunt deja disponibile.

 Bioaerarea se bucură de
un sprijin crescând pe plan
mondial, în special atunci
când este folosită
împreună cu extragerea
vaporilor din sol (EVS).
 Avantaje
 Folosirea unor echipamente usor de manevrat si de instalat.

 Cauzeaza deranjament minim al zonelor de operare.

 Poate fi utilizat in zone inaccesibile (de ex. sub cladiri).Necesita

perioade scurte de tratare: de regula 6 luni pana la 2 ani, in conditii
optime.

 Costuri competitive: $45-140/tona de sol contaminat.

 Usor de combinat cu alte tehnologii (de ex. pulverizarea cu aer,

extragerea apei freatice).

 Nu necesita tratarea gazelor reziduale.

Dezavantaje
 Concentratiile ridicate ale constituentilor pot fi initial toxice pentru
microorganisme.

 Nu se poate aplica in anumite conditii ale terenului (de ex.

permeabilitatea scazuta a solului, continut ridicat in argila, insuficienta
delimitare a conditiilor din subsol).

 Nu se poate obtine intotdeauna curatarea completa. In general sunt

necesare avize si aprobari pentru puturi de injectie cu nutrienti (in
cazul utilizarii). (Sunt necesare si avize si aprobari pentru injectia cu
aer.)

 Se trateaza numai soluri din zona nesaturate; pot fi necesare si alte

metode de tratare a solurilor din zona saturate si a apei freatice.
 STUDIU DE CAZ

Poluare sol cu produse petroliere

 Bioaerarea este o tehnologie care permite curatarea cu costuri
reduse a petrolului, uleiurilor si lubrifiantilor. In mod normal,
curatarea solului ce contine aceste substante poluante necesita
excavarea extensiva a terenului, care poate afecta sau distruge
zona din vecinatatea imediata.

 Bioaerarea stimuleaza biodegradarea in-situ a poluantilor prin
furnizarea de oxigen pentru microorganismele din sol.

 Un sistem de bioaerare include un put si o suflanta, care

pompeaza aer prin put in sol.
Beneficii

 Tehnologia bioaerarii are o mecanica simpla si

necesita mentenanta minima.

 Bioaerarea nu necesita echipamente costisitoare si se

poate desfasura fara supraveghere lungi perioade de
timp, asigurand solutii de remediere cu costuri reduse.
Cerinte minime ale sitului

Pentru ca bioaerarea sa poate fi considerata o

tehnologie adecvata, situl trebuie sa indeplineasca
urmatoarele criterii:

 O populatie microbiana lipsita de oxigen (sub 5% oxigen).

 Sol permeabil la aer.

 Poluant biodegradabil.

 Alti factori care afecteaza aplicabilitatea bioaerarii sunt pH-ul solului,

nivelul nutrientilior si umezeala. Aceste niveluri variaza mult de la un
sit la altul si trebuie sa fie evaluate in timpul studiului de tratabilitate a
solului.
 Costuri comparativ cu alte metode
Vizitare/Planificare sit
Pregatire plan de lucru
Teste pilot
Aprobare autoritati
Proiectarea constructiei la
scara reala
Foraje / esantionare
Punerea in functiune
Monitorizare timp de doi ani
Functionare timp de doi ani
Esantionare sol timp de doi
ani
Bioaerarea implica urmatorii pasi:

 Obtinerea avizului emis de autoritati si de agentia de protectie a

mediului.

 Pregatirea unui plan de lucru specific sitului cu privire la locul si modul
de efectuare a testului.

 Efectuarea unui studiu preliminar sol-gaz pentru a identifica zona

solului lipsit de oxigen.

 Efectuarea testelor initiale de permeabilitate la aer si respiratie in-situ.


 Functionarea sistemului de bioaerare pilot timp de un an.

 Dupa un an de functionare a sistemului pilot, sa se efectueze teste sol-

gaz si de respiratie in-situ pentru a stabili nivelul poluantilor si a vitezei
de degradare. Aceste rezultate vor determina cerintele pentru
perfectionarea si functionarea sistemului.
INTREBARI ??????
CE ESTE BIOAERAREA ?