MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT “ION CREANGĂ”

Numismatica
FACULTATEA ISTORIE ŞI GEOGRAFIE

Numismatica

A efectuat: Nicolaev Diana

A evaluat:Bodareu Galina

Chişinău,2017
 Numismatica
 Numismatica este știința auxiliară a istoriei
având drept obiect de cercetare tipurile de
monede, descrierea lor, descifrarea
legendelor, materialul din care sunt
monedele confecționate, raporturile dintre
diferitele categorii de monedă, circulația
monetară, alcătuirea Corpusurilor de
monede, evoluția sistemelor monetare
dispărute.
 Perioada antica

Din aceasta Primul text consacrat

Primele incercari monedei vazut potrivit
de sudiere perioada au ajuns la unei perspective
siintifica a noi notiele despre numismatice, ne
monedelor Francesco Petrarca conduce la De Asse et
dateaza din si despre episcopul partibus ejus si la
secolele al XIV- Mathiasvon Libellus de moneda
Neidenburg graeca al umanistului
lea si al XV-lea. francez.
Monede antice
Perioada medievala Perioada interbelica
 Perioada medievală
 În ceea ce priveşte numismatica medievală, contribuţii ştiinţifice, critice
şi analitice, au adus Joseph von Mader (1754-1815) şi Hermann Grote
(1802-1895).

 La sfârşitul secolului, A. Engel şi R. Serrure publicau primul tratat

despre monedele medievale, Traité de numismatique du Moyen-Âge,
Paris 1891-1895.

 Numismatica a ocupat un loc important în Universităţi. Începuturile le

găsim în 1738 în Germania, la Halle, când Johann Schulge anunţa
înfiinţarea unui Colegiu particular la Universitate, unde va preda despre
monede şi despre ştiinţa numismatică. În 1766 cursul a fost publicat sub
formă de carte. Multă vreme numismatica s-a predat ca ştiinţă auxiliară
a arheologiei. În 1801 s-a introdus la Universitatea din Coymbra şi la
Biblioteca Publică din Lisabona. Astăzi Universităţile din Berlin,
Hamburg, Heidelberg Göttingen, Braunschweig Münster oferă cursuri
de numismatică.
Monede medievale
 Secolul XX(perioada interbelică)

 Secolul XX s-a remarcat şi prin editarea marilor tratate de numismatică,

cum ar fi: Traité des monnaies grecques et romaines, Paris 1901-1932, a
lui Ernest Babelon.

 În perioada interbelică, cât şi în aceea de după al doilea război mondial,

odată cu extinderea cercetărilor arheologice, numismatica a înregistrat
progrese remarcabile atât în ceea ce priveşte formarea la scară naţională a
unor reputaţi specialişti, cât şi în ceea ce priveşte editarea unor
instrumente de lucru şi a unor lucrări de specialitate. Acum au apărut
numeroase dicţionare, lexicoane şi glosare numismatice, bibliografii şi
corpusuri naţionale. Ştiinţa numismatică universală a beneficiat în a doua
jumătate a secolului XX de o serie de specialişti, dintre care cei mai mulţi
sunt activi şi în prezent, şi, din rândul cărora enumerăm, cu regretul că
spaţiul nu ne permite menţionarea tuturor.
Perioada modernă
Perioada contemporană
 Moneda
 Denumirea de moneda,
prezenta in mai multe limbi,
vine din timpul Imperiului
Roman, urmare e a fatrului ca
atelierul unde se confectionau
piesele metelice fusese instalat
alaturi de templul zeitei
Moneta din Roma.
 O monedă este în general o
piesă de metal de formă
discoidală, folosită ca o formă
de bani.
 Circulaţia monetară
 Circulatia monetara e desemnata de
totalitatea operatiunilor efectuate cu masa
monetara, concretizata in incasarile si
platile banesti,determinate de circulatia
marfurilor,de prestarea de servicii si de
executarea de lucrari in cadrul unui stat.
Este de 2 feluri:
 legala: e dirijata prin banci.Se instituie
obligativ ca raspundere materiala a
bancilor.Bancile raspund si prin
semnatura,dar a cel putin a doi dintre
conducatorii bancii.
 paralela: nu e agreata de guvernant.E
numita si circulatie la negru,mita,spalare a
banilor.
 Numismatica pe teritoriul României
 Preocupările numismatice pe teritoriul Ţărilor Române se pot fixa în secolul al XVI-lea când Nicolaus
Olahus, în lucrarea sa ,,Hungaria…, redactată la Bruxelles în 1536, argumenta originea romană a
românilor prin limbă şi prin mărturii numismatic. În secolele următoare moneda a constituit sursă istorică
şi pentru Miron Costin (De neamul moldovenilor) şi Dimitrie Cantemir (Hronicul vechimii romano-
moldo-vlahilor, Descriptio Moldaviae).

 În secolul XVIII şi în cel următor preocupările pentru studierea monedelor antice au sporit, activitatea
concretizându-se în apariţia unor lucrări de specialitate. Astfel, în 1748 Marin Schmeizel îşi publica la
Halle lucrarea: Erläuterung Gold und Silberner Münzen von Siebenbürgen (Interpretarea monedelor de aur
şi de argint ale Transilvaniei), urmată, peste un veac (1840) de o alta, a lui Michad Acknerfi, Die antiken
Münzen - eine Quelle der alterer Geschichte Siebenbürgens (Monedele antice o sursă a istoriei antice a
Transilvaniei).

 Modele antice l-au preocupat şi pe Damaschin Bojincă care publica, în 1832-1833, lucrarea Anticele
romanilor, precum şi pe Mihail Ghica, care ne-a lăsat şi primul catalog numismatic: Răgazurile mele sau
desfătări numismatice (1834-1842).

 La mijlocul secolului al XIX-lea preocupările numismatice cu caracter ştiinţific se intensifică, paralel cu

avântul editării documentelor scrise, necesare scrierii istoriei naţionale. O contribuţie remarcabilă a avut
publicistul şi colecţionarul de monede şi antichităţi Cezar Bolliac (1817-1881). El este socotit - pe bună
dreptate - ctitorul numismaticii româneşt.
Moneda românească