Finante Publice

Resurse financiare publice

I. Continut si clasificare

Resursele financiare publice (RFP) reprezinta fondurile utilizate de

stat si institutiile publice, in scopul indeplinirii functiilor specifice.

RFP includ resursele administratiei de stat centrale si locale, resursele

asigurarilor sociale de stat si resursele institutiilor publice cu caracter
autonom.
*Prin extensie se considera ca RFP includ si resursele financiare administrate direct de catre
întreprinderile din sectorul economic de stat, în baza autonomiei lor de functionare ca societati
comerciale, regii autonome, etc..

1
Finante Publice

Clasificare d.p.d.v. economic:

1. Venituri curente
1.1. Venituri fiscale – cea ma mare parte a RFP; bazate pe sistemul
fiscal (80%-90% - tari dezv.; 50%-90% - tari in curs de dezv.)
- sunt afectate de ciclurile economice;
- rigiditatea sist. fiscal, in mod normal, il face prociclic;
- totusi exista “stabilizatori automati” – in special imp. pe venituri cu
cote progresive.
1.2. Venituri nefiscale (ven. din proprietate: concesiuni, chirii; ven.
din prestari servicii, de catre stat - taxe administrative, eliberari doc.)

2. Venituri din capital (ven. din valorificarea unor bunuri ale statului,
ven. din privatizare, ven. din valorif. de bunuri apartinand domeniului
privat al statului) 2
Finante Publice

Clasificare d.p.d.v. economic:

3. Resurse de trezorerie – resurse temporare ptr. acoperirea golurilor

de trezorerie (imprumuturi pe per. < 1 an – treasury bills).
(TP = institutie prin care se deruleaza incasarile si platile aferente
tuturor categoriilor de bugete si al instit. publice ce se administreaza in
regim extrabugetar).

4. Datoria publica – interna si externa, gestionata prin TP.

5. (Emisiune monetara) = DP interna monetizata direct prin preluarea

titlurilor publice de catre Banca Centrala – nerecomandata, decat in cazuri
de exceptie, cand exista perspective deflationiste.

3
Finante Publice

Clasificarea d.p.dv. al structurii organizatorice a statului:

1. RFP ale bugetelor locale (RFPBL)

(2. RFP ale bugetelor verigilor administrative intermediare –

state/regiuni/cantoane/landuri, in cazul statelor federale RFPI)

3. RFP ale bugetului de stat (central) – prin extensie, includ RFP ale
fondurilor asigurarilor sociale si ale altor fonduri speciale (RFPBS),
desi acestea sunt prezentate in cadrul unor bugete distincte

*RFP ale bugetului central consolidat:

RFPC = RFPBS + (RFPI) + RFPBL - T
4
Finante Publice

Clasificare d.p.d.v. al ritmicitatii:

1. Resurse ordinare/curente – res. normale; includ: ven. fiscale,

contributii ptr. asig. sociale de stat, contributii la diverse fonduri
speciale, majoritatea veniturilor nefiscale (cele incasate cu
regularitate)

2. Resurse extraordinare/incidentale/intamplatoare – res. la care statul

apeleaza in conditii exceptionale, cand Res. curente< Ch.pub.:
- Imprumutui publice (interne/externe)
- Datorie publica monetizata
- Transferurile, donatiile externe
- Ven. din privatizari
5
Finante Publice

Clasificare d.p.d.v. al surselor de provenieinta:

1. Resurse externe (datorie externa; transferuri externe – ajutoare

nerambursabile)
2. Resurse interne – restul resurselor

* Calasificarea utilizata in Romania se bazeaza pe criteriul structurii

organizatorice a statului, combinat cu criteriul economic.

* Pentru analiza volumului (nivelului), structurii si evolutiei resurselor

financiare publice (veniturilor publice) se folosesc exact aceiasi
indicatori ca si in cazul cheltuielilor publice.

6
Finante Publice

II. Sistemul fiscal

Impozitele – forma de prelevare a unei parti din veniturile contrib. (pers. fizice si
juridice), in corelatie cu veniturile, consumul sau averea acestor contrib.

Prelevarile - au caracter obligatoriu (cele generale sunt impuse prin legi; cele locale
sunt impuse prin organele de stat locale – consilliile locale)
- nu sunt rambusabile (fiind cu titlu definitiv)
- nu implica o contraprestatie directa din partea beneficiarului (statul)

*Tendinta de crestere a resurselor fiscale, atat in valoare absoluta cat si relativa, in

intreaga perioada postebelica.

*Rolul economic al impozitelor – mijloc. de interventie in activitatea economica

(politica fiscala, componenta a politicii financiare):
- stimulent / destimulent al act. ec. (ptr. consumul si productia unui anumit produs)
- stimulent / destimulent pentru comertul exterior
- mijloc de redistribuire al PIB intre grupuri sociale si indivizi 7
Finante Publice

Elementele impozitelor

1. Subiectul
2. Suportatorul
3. Obiectul impunerii
4. Sursa impozitului
5. Unitatea de impunere
6. Cota (Cotele) impozitului
7. Asieta
8. Termenele de plata
8
Finante Publice

1. Subiectul imp. (contribuabilul) – pers. fizica/juridica obligata, prin

lege, la plata acestuia – nu este intodeauna platitorul (ex. impozitele pe
venit - cu retinere la sursa)

2. Suportatorul imp. (destinatarul) – persoana care suporta efectiv imp.

Poate sa nu corespunda cu subiectul impozitului – exista cazuri in care
impozitul poate fi transpus in sarcina altui contribuabil - impozite
indirecte.

3. Obiectul imp. – materia supusa impozitului (ptr. imp.directe: venitul

/ profitul / averea; ptr. imp. indirecte: bunul/serviciul achizitionat
(consumat) / importat)
9
Finante Publice

4. Sursa imp. – din ceea ce se plateste impozitul: venit/avere

(Ptr. imp.pe venit sursa = obiect; ptr. imp. pe avere sursa ≠ obiect, ptr. ca imp. se
plateste din venit).

5. Unitatea de impunere – unitatea de masura a dimensiunii obiectului

imp. (u.m. / m.p. / ha / etc..).

6. Cota imp. – impozitul aferent unei unitati de impunere. Imp. poate

fi stabilit in suma fixa sau in cote procentuale (proportionale
progresive/ regresive).

7. Asieta (asezarea imp.) – masurile aut. fiscale ptr. identificarea

obiectului imp., sabilirea marimii materiei imp. si determinarea imp.

8. Termenul de plata – data pana la care imp. tb. achitat catre stat.
(neachitarea => penalitati de intarziere / popriri / sechestrarea unor bunuri de aceeasi
valoare) 10
Finante Publice

Principiile impunerii
A. Adam Smith (1776):
1. Principul echitatii fiscale: contribuabilii trebuie sa fie impozitati in
functie de veniturile obtinute.
2. Principiul certitudinii impunerii: marimea impozitelor datorate de
fiecare persoana, termenele de plata si locul platii tb. sa fie certe si nu
arbitrare.
3. Principiul comoditatii impunerii: imp. tb. sa fie percepute la
termenele si in modul cele mai convenabile ptr. contribuabil.
4. Principiul randamentului impozitelor:
- cost minim ptr. perceperea impozitelor;
- in percep. imp. aut. fiscale tb. sa fie astfel organizate incat sa nu
dernjeze/incomodeze activitatea economica a contibuabililor. 11
Finante Publice

B. Viziunea moderna
1. Principii de echitate fiscala – implica impunerea diferentiata a
veniturilor si averii in functie de puterea contributiva:
- existenta nivelului minim neimpozabil (imp. pe venit + alte imp.
directe) (nu se poate aplica la imp. indirecte)
- sarcina fiscala adaptata puterii contributive si situatiei personale a
platitorilor (ven., avere, familie, etc..) – echitatea pe verticala
- sarcina fiscala sa fie comparabila intre agenti aflati in aceeasi
categorie sociala – echitate pe orizontala
- generalitatea impunerii, sa cuprinda toate persoanele care se afla
peste nivelul minim neimpozabil (sa nu existe exceptii)
*Exista un punct de vedere care considera echitatea fiscala = corespondenta dintre contributia fiscala si
masura in care contribuabilul beneficiaza de BS publice – nu are aplicabilitate: ptr. ca daca statul
furnizeaza majoritatea BS publice si cvasipublice - nu poate fi individualizata masura in care beneficiaza
o anumita persoana.. 12
Finante Publice

Echitatea fiscala si cotele de impunere (impozit pe venit):

 Impozit in suma fixa (var. sumei forfetara) – maxim de inechitate.

 Cote proportionale – mai echitabil.

*Criticabila ptr. ca nu tine cont de utilitatea marginala descrescatoare a veniturilor
(Pe masura ce venitul este mai mic, pierderea de utilitate generata de impozitare este
mult mai mare. De aceea pe treptele inferioare de venit este mai echitabila aplicarea
de cote inferioare)

Cote progresive simple – si mai echitabila

*Criticabila ptr. ca in vecinatatea limitelor transelor de impozit apar anomalii.

Cote progresive compuse (pe tanse) – practic cea mai echitabila (cea
mai apropiata de varianta teoretica optima, a impunerii pe baza
functiei de utilitate a veniturilor – o astfel de functie generala este
imposibil de definit ptr. ca utilitatea este subiectiva) 13
Finante Publice

Teoria lui Arthur Laffer (legata de cota optima de impozit)

- Propusa pentru impozitele directe, cu cote proportionale
- Aplicabila si ptr. Impozitele indirecte (incl. accize)

B*

0
t* t

Max [B(t)] => t*, (functia B(t): polinomiala de gradul 2.) 14

Finante Publice

2. Principii de politica financiara

*Randament fiscal ridicat, stabilitate si flexibilitate (elasticitate)

Randamentul fiscal:
- imp. tb. sa aiba caracter universal.dpdv al contribuabililor si al materiei impozabile
- sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere
- minimizarea chelt. de administrare (costurile stab. mat. imp./ calculare/ percepere
tb. sa fie rezonabile)

Stabilitatea:
- modificarea prevederilor fiscale (in special a cotelor de imp.) nu trebuie sa fie nici
prociclice, nici frecvente si nici ad-hoc

Flexibilitatea (elasticitatea):
-posibilitatea ca impozitele sa fie modificate, in scopul atragerii de resurse
suplimentare, fara a genera distorsiuni

*Neutralitatea impozitelor – influenta negativa minima asupra activ. ec. 15

Finante Publice

3. Principii de politica economica

*Pe langa necesitatea de a atrage resurse publice, statul urmareste
prin impozite si impulsionarea sau descurajarea unei activ. ec., a
productiei, a consumului si a comertului exterior.
Aplicarea practica:
- scutiri la plata imp. pe profit (reinvestit) sau apl. de cote diferentiate
reduse
- aplicarea amortizarii accelerate
- aplicarea de accize (Rom. – subordonate programului de armonizare)
- TVA redus ptr o anumita categorie de B/S (ex. in dom. turismului)
- taxe vamale ridicate ptr. importuri (Rom. – poltica unitara UE)
*Sistemul fiscal in contextul globalizarii ec. mondiale: - in contextul libertatii
miscarii capitalurilor, sistemul fiscal poate devenii o metoda de a atrage capitaluri
in concurenta cu alte spatii fiscale. 16
Finante Publice

4. Principii social-politice

- Pot exista cazuri in care sistemul fiscal este subordonat satisfacerii

intereselor grupurilor sociale pe care le reprezinta.

- Acordarea de facilitati fiscale contribuabililor cu ven. reduse.

(defavorizati).

- Accizele pot fi utilizate ptr. limitarea consumului de B ce afecteaza

sanatatea

17