SPIONAJUL ŞI CONTRASPIONAJUL

ECONOMIC

R E A L I Z AT: J A L B A D U M I T R U
 AGENDA
ACTUALITATEA TEMEI
A

B
DEFINITIE SPIONAJ ECONOMIC SI
CONTRASPIONAJ
METODE DE SPIONAJ
C
ECONOMIC
D
EXEMPLE DE SPIONAJ
E
CONCLUZII
ACTUALITATEA TEMEI
Spionajul economic este o problemă care produce pagube în
economie cu sute de miliarde de dolari pe an și pune securitatea
națională în pericol. Deși nu este o amenințare nouă, acesta este
din ce în ce mai mare.
 CE ESTE SPIONAJUL ECONOMIC?
 Spionajul economic este o expresie folosită pentru a
descrie spionajul realizat pentru scopuri comerciale, în loc de
scopuri de securitate națională.
 La cel mai inofensiv nivel, termenul se referă la metode
legale de examinare a publicațiilor, site-urilor web,
autorizațiilor, etc pentru a determina activitatea unei
corporații, până la metode ilegale, cum ar fi: șantajul,
supraveghere tehnologică, mituire sau violență.
 La fel ca și spionajul unei organizații comerciale,
guvernele pot fi de asemenea țintele spionajului comercial -
de exemplu pentru a determina condițiile unei oferte pentru
un contract guvernamental, astfel un alt ofertant sa nu
intervină.
CE ESTE CONTRASPIONAJUL?
Contraspionajul reprezinta măsurile luate pentru
a detecta spionajul inamicului sau atacurile fizice
împotriva serviciilor de informații, pentru a preveni
daunele și pierderea de informații și, acolo unde este
posibil, pentru a întoarce tentativa împotriva
inițiatorului său.
 Spionajul economic se referă la toate
activitațile sub acoperire care sunt efectuate
de către antreprenori pentru dobîndirea de
informații de la concurenți, pentru cîștig
comercial.
 Victimele vizate de spionajul industrial
variază de la organizațiile de afaceri la
agențiile guvernamentale. Invariabil, aceste
unități suferă pierderi financiare uriașe.
 Cu toate acestea, ei nu reușesc să
raporteze astfel de activități criminale de
teama de a nu pierde încrederea clienților
sau interesul acționarilor.
• Spionajul economic diferă de spionajul corporativ sau industrial în
mai multe feluri.

• Este posibil să fie sponsorizat de stat, să aibă alte motive decât

profit sau câștig (cum ar fi închiderea unui decalaj tehnologic) și să fie
mult mai mare ca amploare și sferă.

• SUA recunoste amenințarea din cauza unei astfel de activități și au

răspuns prin semnarea Legii privind spionajul economic în lege în
octombrie 1996, incriminând deturnarea secretelor comerciale și dând
guvernului dreptul de a urmări astfel de cazuri în instanțe.
 Raportul Comisiei pentru Proprietatea
Intelectuală estimează că se pierd între 225 de
miliarde și 600 de miliarde de dolari din cauza
spionajului economic.

Cu toate acestea, 80% din toate urmăririle

penale pentru spionaj economic depuse de
Departamentul de Justiție al SUA sunt legate de
China începând cu 2021.
 FURTUL DE SECRETE COMERCIALE
• În general, un secret comercial poate
consta în informații comerciale sau tehnici
care sunt folosite într-o afacere și care oferă
un avantaj față de concurenții care nu dețin
sau nu folosesc astfel de informații.
• De exemplu, un secret comercial poate fi
o formulă pentru un compus chimic, un
aparat pentru fabricarea unui produs, un
proces de fabricație, un program de calculator
sau informații de afaceri valoroase, de
exemplu informații de marketing sau o listă a
clienților.
 PEDEPSIREA CONFORM LEGII
• Ajutarea unei putere străine în cazul în care
secretul comercial este vîndut către o
companie din SUA, hoțul sau cumpărătorul pot
petrece pînă la 20 de ani în închisoare și vor
plăti o amendă.
• În cazul în care făptașul este o organizație,
aceasta poate fi amendată cu 10 milioane de
dolari sau de trei ori valoarea secretului,
inclusiv costurile sale de cercetare.
 METODE DE SPIONAJ ECONOMIC
Potrivit FBI, concurenții străini conduc spionajul economic în trei moduri principale:
1. Prin recrutarea de persoane din interior care lucrează pentru companii și instituții
de cercetare din S.U.A. care, de obicei, împărtășesc același context național.
2. Folosind metode precum mită, atacuri cibernetice, „scurgeri în gunoi” și
interceptări telefonice.
3. Stabilirea de relații aparent inocente cu companiile din SUA pentru a aduna
informații economice, inclusiv secrete comerciale.
 EXEMPLE DE SPIONAJ ECONOMIC

Una dintre persoanele

condamnate în SUA pentru
spionaj economic a fost un inginer
pensionar de la Boeing, „Chuck”
Chung, care a vîndut secrete
industriale guvernului chinez. El a
fost condamnat în 2009 la 15 ani
și 8 luni de închisoare.
 Un caz clasic de spionaj în SUA este cel din
2006, atunci cînd conducerea Hewlett-Packard  a
angajat investigatori pentru a afla cine a furnizat
presei informații interne.
Investigatorii au folosit metode ilegale pentru
obținerea de informații private, respectiv convorbirile
telefonice ale mai multor reporteri. Justiția a hotărît
ca s-a încălcat legea iar Hewlett-Packard a plătit
daune de 14,5 milioane de dolari statului California
și reporterilor spionați.
 COCA-COLA - PEPSI

Un alt angajat al Coca-Cola, în vîrstă de 43

de ani, a fost condamnat pentru același tip de
infracțiune. Trei angajați au fost arestați în iulie
2006, în urma unei operațiuni-fulger a Biroului
Federal de Investigații.
Acesta a fost sesizat de Coca-Cola, care a
fost anunțată despre scurgerile de informații
tocmai de rivalul său, Pepsi.
 IBM A CÂȘTIGAT UN PROCES DE SPIONAJ ÎMPOTRIVA LUI HITACHI ÎN
ANII 1980

În anii 1980, IBM a câștigat un proces împotriva lui

Hitachi și a doi dintre angajații săi pentru spionaj
industrial.
Hitachi a fost acuzat că a conspirat pentru a fura
informații confidențiale de la IBM și a le transporta
în Japonia.Hitachi a pledat vinovat pentru acuzații,
precum și Mitsubishi Electric Corporation și 22 de
oameni de afaceri japonezi.
În schimbul pledoariilor de vinovăție, guvernul SUA a
fost de acord să nu depună alte acuzații împotriva
tuturor inculpaților. Hitachi a fost, de asemenea,
amendat cu 10.000 de dolari pentru rolul lor în
spionaj.ntre ei înalți oficiali.
 Concluzie
• Informația poate face diferența dintre succes și eșec; dacă un secret
comercial este furat concurenții pot avea un avantaj în plus, față de alți
competitori. Deși o mare parte din obținerea informațiilor se realizează
prin mijloace publice, corporațiile cred că cel mai bun mod de a afla o
informație este prin a o fura.
• Spionajul economic reprezintă o amenințare la adresa oricărei afaceri
care depinde de informație. Informația de care competitorii sunt interesați
ar putea fi: liste cu clienți, înțelegerile aprovizionării, documente cu
cercetare sau experimente sau planurile unui nou prototip.
• Spionajul economic a existat mereu.
Acum însă, în era digitală, furtul de
secrete industriale a devenit mai ușor ca
oricînd. Nu spionează doar statele, ci și
companiile.
• Pagubele suntenorme.Interconectarea
mondială cu ajutorul Internetului le face
viața mult mai ușoară hoților de date.
Aceștia nu mai sunt nevoiți să fie prezenți
fizic într-un birou, laborator sau institut de
cercetare de unde vor să fure informații.