CORUPŢIA ÎN MEDIUL INTERNAŢIONAL

DE AFACERI
- STUDIUL CORUPŢIEI ÎN CADRUL
SIEMENS -

Cioară Septimiu Gabriel

Masterat Administrație Publică
Anul I
 Despre Corupţie
Deşi corupția cuprinde în sfera sa o varietate de acţiuni, însuşi legătura sa cu sensul de, a
încălca” surprinde esenţa noţiunii. Corupţia reprezintă o ameninţare serioasă pentru sistemele
economice şi politice, atât pe plan naţional cât şi global, afectând societatea şi bună-stare în principal
prin efectele asupra mediului internaţional de afaceri şi a evoluţiei economice. Formarea de noi firme
şi pieţe, contracte internaţionale, inovaţia cât şi competiţia economică şi tehnologică sunt cu toate
afectate de corupţia răspândită în toate sectoarele, răpind pieţelor libere singurul lor atu –
competitivitatea, facilitând în schimb dezvoltarea şi monopolul companiilor multinaţionale de mare
calibru, care îşi croiesc drumul prin mediul de afaceri deseori prin intermediul mitei oferite
persoanelor cu influenţă mare, fie ele din domeniul privat sau de stat - oficiali aleşi, de înalt rang.
Programul Anticorupţie al Naţiunilor Unite defineşte corupţia că, abuz de putere pentru
beneficii personale/privat”. Pentru mulţi academicieni însă, aceasta definiţie este prea vagă pentru a
permite un studiu sistematic al fenomenului şi implicit identificarea cauzei principale a corupţiei şi ale
efectelor cheie ale acesteia. De cele mai multe ori atenţia cade asupra corupţiei ce apare la graniţa
dintre sectorul guvernamental şi cel privat, ce dă naştere aşa-numitei corupţii publice, născută din
acţiunile politicienilor, diferite de cele care cad în jurisdicţia poziţiei ocupate, şi folosirea puterii
investite de către public în persoana respectivă, pentru favorizarea anumitor entităţi private din spectrul
economic, în schimbul unor beneficii personale.
Există mai multe seturi de lentile prin care este privită corupţia, în special mită, unele mai mai
restrictive, iar unele mai îngăduitoare. Aşa-zisele cadouri oferite atât între membrii aceleaşi firme, între
persoanele de influenţă din două firme diferite, sau în interacţiunea dintre o firmă şi sfera politică sau
guvernamentală, reprezintă de cele mai multe ori mai mult decât un simplu gest de apreciere. Deseori,
cadourile”, fie ele oficiale sau neoficiale, vin cu un număr de aşteptări în spate, cu nişte obligaţii, pe
principiul, dacă îţi dau ceva, vreau alt lucru la schimb”. Diferenţa între un cadou şi o mâţă, deci un act
de corupţie îl reprezintă prezenta ori lipsa aşteptărilor ulterioare. Prin actul darii de mită se urmăreşte
trecerea cu vederea a unor nereguli sau facilitarea/favorizarea unor anumite decizii în favoarea celui
care a iniţiat actul de corupţie, acţiunea în sine fiind însă una ilegală şi dăunătoare pentru societate.
După cum vom vedea în paragrafele următoare, în studiul corupţiei în cadrul companiei
multinaţionale SIEMENS, prisma prin care corupţia este privită, diferă în unele cazuri cu totul, nu doar
de la o firmă la alta, ci chiar şi privitor la sistemul de valori al unor naţiuni.
SIEMENS
Siemens este una din companiile de top la nivel mondial în domeniul tehnologiei, pornind de la
generarea de energie electrică şi distribuţia acesteia, până în domeniul telecomunicaţiilor şi chiar al
medicinei. Filialele sale acoperă un număr extrem de vast de domenii, fiind totodată prezente pe plan
global în mai mult de o sută de ţări, şi zeci de mii de locaţii. Este lesne de dedus că o implicare atât de
mare pe plan global presupune nu numai o versatilitate deosebită a produselor şi serviciilor oferite şi
un nivel tehnologic avansat, ci şi un management de top extrem de bine pus la punct, ce administrează
activităţile de infiltrare pe noi pieţe de desfacere, uneori în ţări al căror mediu de afaceri nu a fost atins
de companie anterior.
Un astfel de nivel presupune un management extraordinar, însă în cazul SIEMENS nu doar
managementul este cel care a favorizat dezvoltarea fulminantă a companiei. Corupţia a contribuit în
unele cazuri mai mult decât ar fi putut să o facă orice tip de discurs de vânzare.
Studiul Universităţii Stan ford: Graduate Schiul of Business, privitor la corupţia în cadrul
Siemens, în perioada 1999-2008, prezintă unele aspecte cu totul neaşteptate privitoare la modalităţile
ilegale de obţinere a contractelor de vânzare, şi spălarea de banii din cadrul firmei, prin intermediari
off-shore. Raidul poliţiei germane din noiembrie 2006 asupra sediului SIEMENS, compania de top în
domeniul inginerie din Europa, a fost catalizatorul unei serii de acţiuni împotriva corupţiei ce au
demascat mii de fraude la nivel global, şi miliarde de euro pierdute din banii companiei, prin spălare
de bani. Managementul SIEMENS s-a arăta surprins de aceste acuzaţii, urmând abia mai târziu să se
afle că în cele mai multe cazuri, mitele oferite au plecat din companie cu acordul, sau chiar sub
îndrumarea lor.
Luând în calcul impactului asupra valorii pe piaţă a companiei în ochii publicului, şi
prejudicierea imaginii publice şi a prestigiului, SIEMENS a optat pentru derularea, în paralel cu
ancheta oficială, a unei anchete interne, gestionata de o firmă de avocatură privată, angajată de către
Bordul de Supervizori. Iniţiativa a ajuns însă într-un punct critic în momentul în care firma de
avocatură angajată a anunţat că ancheta a dezvăluit posibile implicaţii ale oficialilor din top
managementul SIEMENS, informaţie ce a dus la întârzierea sau anularea multor programe din acea
perioadă, şi ulterior la demisia mai multor oficiali de înalt rang din conducerea multinaţionalei.
Totodată ancheta a dezvăluit o multitudine de plăţi suspicioase efectuate din banii companiei,
din anul 1999 şi până la data efectuării anchetei, totalizând o sumă de aproximativ 1.3 miliarde de
euro, din care cea mai mare parte a fost, administrată” de sectorul de telecomunicaţii al firmei, sector
ce s-a dovedit ulterior responsabil pentru majoritatea actelor de corupţie din cadrul SIEMENS.
Este totuşi important de înţeles mai bine contextul în care s-au întâmplat aceste lucruri. Trebuie
aşadar precizat că până în anul 1999, Germania (ţara de origine a companiei), împreună cu alte câteva
naţiuni, a dus o politică neobişnuită privitoare la darea şi luarea de mită. Până în 1999, firmelor
germane le era permisă deducerea mitelor date pe plan extern, din impozitul plătit către stat, spaga
fiind deci acceptată dacă prin aceasta se asigura succesul companiei pe plan extern. Un exemplu clasic
de, scopul scuză mijloacele”. Germania fost însă nevoită să îşi schimbe perspectivă, fiind presată
extern de către Statele Unite ale Americii şi a altor state, şi implicit a Organizaţiei pentru Cooperare şi
Dezvoltare Economică (OECIE), care adoptase, sub presiunile de atunci, legi strice anticorupţie,
vizând mita/spaga ca acţiune criminală, pentru care se va răspunde penal. UŞA adoptase o politică
asemănătoare ce nu tolera corupţia, încă din 1977, prin FOCĂ (Foreign Corupt Practicesc Act), lucru
ce a avut o multitudine de consecinţe imediate, atât bune cât şi rele. Cele bune au predominant în
planul moral, însă pe plan economic, iniţial a fost un dezastru, SUA pierzând contracte pe plan
mondial în favoarea companiilor străine care ofereau mită, în valoare de miliarde de dolari. A fost
înregistrată şi o scădere cu 30% a produsului intern brut, în anii ulteriori adoptării actului anticorupţie.
În acelaşi timp însă au impus un nou standard privitor la etică afacerilor, dând startul unei răsturnări de
situaţie pentru corupţia mondial ce prolifera până atunci.
Revenind la anchetele din cadrul SIEMENS, combinate cu noile politici anticorupţie adoptate,
care pe lângă mita oferită oficialilor din domeniul public au catalogat şi corupţia din domeniul privat
ca fiind ilegală, au determinat împreună o schimbare a abordării marilor companii, inclusiv SIEMENS.
Astfel s-a născut un nou „trend” ce funcţionează şi în prezent, şi presupune luarea de măsuri adiţionale
pentru ascundere plăţilor frauduloase, folosind companii intermediare. Aşadar o companie va angaja o
firmă externă de consultanţă, şi o va însărcina să acţioneze în numele său, făcând astfel tranzacţiile
ilegale mult mai greu de urmărit, în timp ce riscul pentru ambele firme va fi unul mai mic. Un astfel de
exemplu din SIEMENS este dat de angajarea unei companii externe de consultanţă, cu sediul în Monte
Carolo, condusă de către Tonio Arcai ni, cu scopul de a, asista, în afacerile companiei în Europa de Est
şi Orientul Mijlociu. Prin aceasta modalitatea mită nu mai era oferită direct de către oficialii
SIEMENS, ci de către firmă de consultanţă, ce primea o parte din bani înainte, şi cealaltă după
securizarea unui contract pe o piaţă nou de exemplu, prin coruperea oficialilor locali şi cumpărarea de
influenţă. Banii sunt plimbaţi dintr-un cont extern în altul, pentru a fi mai greu de depistat, iar ulterior
ajung în contul firmei de consultanţă angajate. În urma unui audit efectuat de KING Germania, s-a
constatat că în perioada 2001-2006, un total de 36.5 milioane de euro fuseseră transferaţi în contul
firmei de consultanţă a lui Tonio Arcai ni, menţionat anterior. Corupţia proferând de atât de mult timp
în politica companiei, se înţelege că o adaptare la un mediu de afaceri mai strict cu acest tip de
interacţiuni nu este una uşoară, după zeci de ani în care mita a fost considerată o modalitate acceptată
de efectuare a afacerilor, în condiţiile în care era practicată la scară largă. Aceeaşi dificultate în
adaptarea politicii morale a companiei a subliniat-o şi Cec-ul SIEMENS Seinfeld, în Februarie 2007,
promiţând pe de altă parte o schimbare radicală de mentalitate şi abordare, şi o transformare a
companiei într-un model de etică corporatistă, demnă de menţionat într-un articol AŞA DA, al Havare
Business Şchiop.
O altă ancheta asupra SIEMENS din 2003 a dezvăluit, prin intermediul observaţiilor a LUT
Group – cea mai mare bancă din Liechtenstein, o multitudine de transferuri bancare cu fonduri
suspecte, în conturile firmelor Martha Overseas Corporation din Panama, şi Eagle Înveşt&Finance din
British Virgin Islands, ambele controlate direct de unităţi ale sectorului de telecomunicaţii SIEMENS,
Prodromos Mavridis în Grecia, respectiv Reinhard Siekaczek în Germania. 200 de milioane de euro au
fost astfel blocate de LGT Group, fonduri presupuse SIEMENS, oferite deci pe post de mâţă, unor
companii externe. Au urmat 3 ani de investigaţii care au descoperit o multitudine de alte transferuri de
bancare de acest gen, cu sume colosale, majoritatea acestora fiind asociate de către procurori cu
departamentul de telecomunicaţii al SIEMENS. Printre aceste mite se numără şi 12 milioane de euro
oferiţi ca mită către 77 de oficiali guvernamentali din Libya, Nigeria şi Rusia, pentru obţinerea unor
contracte de sisteme de securitate. Ulterior investigaţiilor, mai multe curţi au obligat SIEMENS să
plătească sute de milioane de euro ca amenzi, pentru diferite acte de corupţie. Pe lângă distrugerea
imaginii publice, Nigeria spre exemplu, a adoptat o politică cu totul specială privitoare la colosul
german, spunând că datorită unor considerente morale, SIEMENS nu reprezintă o alegere viabilă şi
morală pentru noi contracte.
Alt caz care ilustrează cât de adânc este infiltrata în mentalitatea curentă sistemul corupt de
dâre de mâţă, şi cum este considerat de mulţi ca fiind perfect normal, cu toate că este considerat ilegal
pe plan mondial, îl reprezintă procesul din Darmstadt. Aici 2 angajați SIEMENS au fost acuzaţi de
către compania italiană Enel de dâre de mită în valoare de 6 milioane de euro, pentru securizarea unui
contract ce viza echipamente de producere a energiei electrice. Cei doi angajaţi au susţinut însă că
spaga a fost cerută chiar de către oficialii italieni, şi au subliniat că aceştia nu sunt oficiali publici,
firma fiind în curs de privatizare, invocând aşadar vechea lege care consideră ilegală doar darea de
mită către oficialii din domeniul public şi guvernamental, nu şi privat. Mai mul de atât, chiar unul din
managerii companiei a explicat Curţii că nu au avut de ales, alternativă fiind pierderea contractului şi a
oportunităţii de a intra într-o nouă piaţă. Uşor de intuit, cei doi au fost condamnaţi cu suspendare, iar
companiei i să cerut să renunţe la 38 de milioane de euro, adică profitul obţinut din acel contract. Cu
toate acestea SIEMENS a făcut apel la această decizie, demonstrând încă odată cât de adânc sunt
înrădăcinate corupţia şi mită, şi cât de normale par unora.
Într-o încercare personală de a scăpa de acuzaţii, şi una corporatista de a îmbunătăţii imaginea
companiei, Preşedintele Boardului de Supervizori, von Pierer, a demisionat, urmat de CEO-ul
Kleinfeld, care a anunţat că nu va dori prelungirea contractului după încheierea acestuia, amândoi
precizând că este nevoie de o schimbare în leadership-ul companiei, şi de adoptarea transparenţei
economice. După raidul poliţiei germane din noiembrie 2006, Kleinfeld a anunţat public o schimbare
radicală în companie, prin adoptarea unei politici de zero-toleranta a corupţiei, urmată de angajarea lui
Michael J. Hershman, fondator al unei organizaţii globale anti-coruptie: Transparency Internaţional,
pentru a supraveghea auditul în cadrul SIEMENS, şi dezvoltarea unui sistem compatibil cu noua
politică. Desigur că angajarea unei astfel de personalităţi a fost una strategică şi din punct de vedere al
marketingului, asociind imaginea deja pătată de corupţie a SIEMENS, cu un nume atât de puternic în
lupta împotriva corupţiei. Au urmat schimbări în modul de operare cu companiile de consultanţă
externă, acum fiind necesare justificări clare ale fondurile cerute/primite, precum şi necesitatea
aprobării acestor fonduri de către toţi membrii top-managementului.
 Pentru a oferi suport în continuare noii politici anti-coruptie, Kleinfeld (CEO) a angajat ulterior
şi firma de avocatură şi audit americană Debevoise&Plimpton LLP pentru a investiga alte posibile
nereguli. Bineînţeles că acestea nu au întârziat să apară, fiind din nou descoperite găuri în buget în
valoare de 1.6 miliarde de euro, din care 1.15 miliarde datorită sectorului Telecom. Au urmat alte
procese şi amenzi, respectiv pedepse penale, însă recent lucrurile s-au mai liniştit, SIEMENS adoptând
acum o multitudine de politici interne care încurajează şi favorizează avertizarea managementului de
către angajaţi ori de câte ori sunt remarcate acţiuni corupte, ce implică dâre şi luare de mâţă, sau trafic
de influenţă.
Acest lung şir de pete peste reputaţia colosului german nu au fost însă fără efect asupra
credibilităţii firmei şi a prestigiului sau, aceasta decăzând din rangul de cea mai de încredere companie
germană, până pe locul 10 în ultimele sondaje. SIEMENS este acum în plin proces de recuperare, cu
noua politică anticorupţie pe primul plan, şi cu activităţi precum campanii globale de conştientizare a
riscurilor corupţiei, pe toate planurile, într-o încercare de creştere la loc a rangului companiei, arătând
că sunt dornici de schimbare.
Deşi pare ciudat că o companie de asemenea calibru şi care deţine tehnologie de vârf se
foloseşte totuşi de mită pentru a securiza contracte şi a-şi vinde produsele pe plan internaţional, este
mai uşor de înţeles dacă considerăm contextul actual al mediului de afaceri internaţional, unde absolut
toate companiile oferă sau iau mita într-o proporţie mai mare sau mai mică, vizând obţinerea de
servicii sau contracte în detrimentul celorlalte companii concurente, şi mai ales în defavoarea, din
păcate, a firmelor noi emergente pe piaţă, cărora le este astfel tăiat avântul economic, nefiind capabile
de aceleaşi metode, pur şi simplu din lipsa fondurilor de calibrul altor multinaţionale.
Cu cât nivelul este mai înalt şi mizele mai mari, cu atât şi nivelul corupţiei creşte, odată cu
ingeniozitatea metodelor de evaziune fiscală şi de ascundere a acestor acte de corupţie, folosite în
continuare pentru avantaje economice sau politice. Regulile oficiale se schimbă constant, însă
metodele rămân aceleaşi, fie ele neoficiale şi ilegale, corupţia neputând fi anihilată complet vreodată,
în principal datorită naturii umane şi a lăcomiei. Există totuşi unele companii sau asociaţii care
încearcă cu adevărat acest lucru, şi asta este de apreciat.