14. A.

PROTECTIONISMUL
ECONOMIC

Nume: Alexandra Tudorica

 Introducere

In economie, protectionismul este o politica economica ce promoveaza

restrictia comertului intre tari, prin metode cum ar fi tarife vamale ale marfurilor importate, cote
de import si alte reglementari guvernamentale concepute pentru a permite o concurenta loiala
intre importuri si bunurile si serviciile produse pe plan intern. Potrivit celor care sustin
protectionismul, politicile protectioniste protejeaza intreprinderile si muncitorii dintr-o tara prin
restrictionarea si reglementarea comertului cu tarile straine. In ultimii ani, protectionismul s-a
manifestat prin miscari anti-globalizare si anti-imigratie.
Doctrina protectionismului este in contrast cu doctrina de liber schimb, unde guvernele cauta
sa reduca pe cat posibil barierele din calea comertului. Majoritatea economistilor considera ca
protectionismul afecteaza negativ cresterea economica si in general, bunastarea economica.
Protectionismul poate ameninta regimurile bazate pe regulile globale emergente spre care ne
indreptam.
Una dintre cele mai relevante perioade care putem vedea mai clar impactul
protectionismului, ar fi cea a anilor 1930, an care in opinia multor economist, a reprezentat un
cosmar politic al secolului trecut, cauzat de auto-izolarea in protectionism. Aceasta a accentuat
depresiunea, printr-un comert in cadere libera, conducand la somaj si, ulterior, la aparitia
agresiunii fasciste. Economistii si istoricii au facut o legatura intre aspectele economice si
conflictele rezultate in diferite perioade. De exemplu, Adam Tooze, istoric britanic, sustine ca
expansionismul nazist ar fi avut o motivatie economica. Altii sugereaza ca blocada SUA
impotriva Japoniei a constituit in mare parte cauza declansarii conflictului dintre cele doua state.
Impactul la scara larga al crizei asupra comertului nu poate fi negat. Colapsul la nivelul
comertului si productiei de dupa 2007 a urmat un model care a continuat sa existe din anul 1929.
De asemenea, nu se poate nega faptul ca protectionismul reprezinta un pericol. Dar ceea ce
genereaza incredere, dar si spaima, este cat de mult a scazut comertul in lipsa recurgerii masive
la protectionism.
Ceea ce genereaza incredere este reprezentata de nou lansata avertizare a Comertului Global
(http://www.globaltradealert.org), care contine mai putine masuri protectioniste intreprinse de
tarile implicate in comert decat ar fi putut crede cineva.
Partea mai putin placuta este cat de mult si rapid a scazut comertul. Exporturile din mai 2009
ale Chinei erau cu 26% mai mici in comparatie cu aceeasi luna a anului 2008. Exporturile Indiei
erau cu 30% mai scazute decat in anul 2008 (desi, rata scaderii se diminueaza). Pana in prezent,
cea mai mare parte a protectiei s-a realizat dupa reguli, de exemplu printr-o protectie mai mult
sau mai putin compatibila din punctul de vedere al Organizatiei Mondiale a Comertului (WTO).
China a abandonat protectionismul si a adoptat o politica fiscala expansionista. Rusia a fost
afectata mai degraba de pretul petrolului, decat de volumul exporturilor industriale – si, potential,
de instabilitatea financiara. Impactul intern a avut consecinte si in plan extern.
In pofida scaderii exporturilor sale, India a fost mai putin expusa din punct de vedere
financiar.
Alte regiuni foarte vulnerabile se afla in Mediterana de Sud. Algeria are o pozitie similara
Rusiei. Fundamentalismul islamic poate fi alimentat de existenta unui numar mare de tineri
someri, in special atunci cand grupurile islamice ofera singurul ajutor pentru subzistenta.
Politicile protectioniste

Cele mai des intalnite politici protectioniste sunt implementate prin:

 Tarife de import si export: Acestea sunt tarife (sau impozite) impuse marfurilor
importate, ce variaza in functie de tipul de bunuri importate. Tarifele de import cresc costul
produselor importate pe pietele locale, reducand astfel cantitatea de marfuri importate in
favoarea producatorilor locali. Tarifele pot fi, de asemenea, impuse marfurilor exportate, iar
intr-o economie cu rate de schimb flotante, tarifele de export au efecte similare precum
tarifele de import. Cu toate acestea, tarifele de export sunt rareori puse in aplicare deoarece
sunt percepute ca fiind 'daunatoare' industriilor locale, in timp ce tarifele de import sunt
percepute ca "ajuta" industriile locale.
Unul dintre cele mai faimoase tarife este Tariful Smoot-Hawley din 1930 . Destinat
initial pentru a proteja fermierii americani de afluxul importurilor agricole europene
de dupa cel de-al doilea razboi mondial , proiectul de lege aprobat in cele din urma de
Congres a adaugat tarife ridicate la multe alte importuri. Cand tarile europene au ripostat,
razboiul comercial care a rezultat a restrictionat comertul global, afectand economiile tuturor
tarilor implicate. In Statele Unite, Tariful Smoot-Hawley a fost considerat o masura excesiv
de protectionista care a inrautatit severitatea Marii Depresii .

 Contingentele de import reprezinta plafonul cantitativ sau valoric de marfa ce

poate fi importata dintr-un alt stat, pentru a reduce cantitatea si, prin urmare, pretul de piata
al bunurilor importate. Efectele economice ale unui contingent de import sunt similare cu
cele ale a unui tarif de import, cu exceptia faptului ca veniturile fiscale obtinute de la un tarif
sunt distribuite celor care primesc licente de import. Economistii de multe ori sugereaza ca
licentele de import sa fie scoase la licitatie, celui care da mai mult, sau contingentele de
import sa fie inlocuite cu un tarif echivalent.
In Europa, cea mai mare parte a contingentelor tarifare unionale sunt administrate de
Directia Generala Taxare si Uniune Vamala (cu sediul la Bruxelles) numita DG TAXUD, in
cooperare cu administratiile vamale ale statelor membre. Cu toate acestea, un anumit numar
dintre acestea sunt administrate de DG AGRI prin mijlocirea unui sistem de certificate de
import. Acestea nu fac obiectul administrarii de catre autoritatea vamala romana, deci nu ne
vom referi in cele ce urmeaza la acestea.

Principiile dupa care sunt administrate cele doua tipuri de contingente sunt fundamental
diferite:

Contingentele tarifare administrate de DG TAXUD se aplica dupa principiul „primul venit -
primul servit” si presupune faptul ca nici un agent economic sau stat membru nu poate face o
prealocare (rezervare). Acestea se aloca in ordinea cronologica a acceptarii declaratiei de
punere in libera circulatie pana la epuizare. 
Contingentele tarifare administrate de DG AGRI se bazeaza pe o prealocare catre agentii
economici, in baza unei licente de import.
Anumite produse agricole, produse agricole prelucrate, produse industriale si produse
pescaresti sunt eligibile pentru accize reduse in cadrul contingentelor tarifare UE, pe baza:
- listelor OMC ale UE (contingentele tarifare ale OMC);
 - acordurilor bilaterale ale UE cu tarile terte („contingente tarifare bilaterale”);
- contingentelor tarifare autonome

 Barierele Administrative: Tarile sunt uneori acuzate de utilizarea unor diverse norme
administrative (de exemplu, in ceea ce priveste siguranta alimentara, standarde de mediu, de
siguranta electrica, sanitara, etc.) ca o modalitate de a introduce bariere in calea importurilor.
In 2019, noua din zece IMM declara ca s-au confruntat cu piedici sau bariere administrative
la initierea, derularea sau consolidarea afacerii, arata un sondaj efectuat de Patronatul Tinerilor
Intreprinzatori din Romania (PITR).  
Printre respondenti ponderea cea mai mare au fost microintreprinderile (0-9 angajati), in
proportie de 63%, 10% intreprinderi mici (10-49 angajati), 1% intreprinderi mijlocii (50-249
angajati), 2% intreprinderi mari (peste 249 angajati), 22% ONG.  Potrivit rezultatelor sondajului,
la intrebarea “V-ati confruntat cu bariere/piedici administrative la initierea, derularea sau
consolidarea afacerii dvs.?”, 94% dintre cei chestionati au raspuns afirmativ.
Totodata, printre barierele administrative care i-au afectat cel mai mult, respondentii au
mentionat in principal procedurile indelungate si complicate de autorizare, costurile ridicate
administrative si numeroase taxe parafiscale. Astfel, 18,9% au mentionat procedurile complicate
de autorizare/inregistrare, 16,7% procedurile indelungate de autorizare/inregistrare, 14,4
costurile administrative ridicate, 12,8 numeroase taxe parafiscale, 11,1% perioada mica de
valabilitate a autorizatiei, cu necesitatea reluarii procedurilor, 25% lipsa solutiilor e-Government
(lipsa unor informatii actualizate accesibile pe internet, posibilitatea descarcarii de formulare, de
completare si transmitere online, inclusiv pentru plata taxelor) si 1,1% alte raspunsuri. In
categoria „alte raspunsuri”, au fost mentionate taxele fiscal pentru costurile angajatilor, legi care
impun investitii costisitoare si nejustificate (ex.: dotarea cu sisteme de monitorizare video si
antiefractie a fiecarui punct de lucru al unei societati ce comercializeaza metale pretioase).

 Legislatia antidumping: Sustinatorii legilor anti-dumping sustin ca acestea impiedica

"invazia" unor bunuri straine mai ieftine, care ar duce la inchiderea unor firme locale. Cu toate
acestea, in practica, legile anti-dumping sunt de obicei utilizate pentru a impune tarife comerciale
exportatorilor straini.
UE favorizeaza comertul liber, lucru care creeaza locuri de munca si bunastare. Cu toate
acestea, comertul poate fi distorsionat atunci cand tarile subventioneaza in mod neloial produsele
sau supra-produc si vand la preturi reduse pe alte piete. 
Acest lucru impiedica alte companii sa concureze si ar putea duce la inchiderea firmelor
locale. Pentru a proteja companiile si lucratorii, UE poate sa recurga la masuri antidumping sau
anti-subventii.
UE poate impune amenzi tarilor care nu sunt membre ale UE daca s-a constatat ca acestea
vand produse subventionate in Europa. Amenzile iau forma taxelor antidumping sau a tarifelor
pentru produsele care fac obiectul unui dumping.
 Cu toate acestea, UE trebuie sa respecte normele Organizatiei Mondiale a Comertului
(OMC).
Inainte ca UE sa poata lansa o ancheta, producatorii din UE trebuie sa depuna o plangere. In
conformitate cu normele OMC, UE trebuie sa demonstreze ca industria UE a fost afectata din
cauza subventionarii sau a dumpingului.
 Calcularea taxelor antidumping este o afacere complicata. Factorii luati in considerare includ
diferenta dintre pretul de export si pretul din tara de origine.
  UE foloseste instrumentele de protectie comerciala mai putin decat multe jurisdictii: doar
0,21% din importurile UE sunt afectate. Dar protectia fata de produsele care fac obiectul unui
dumping sau sunt subventionate s-a dovedit a fi vitala pentru o serie de industrii din UE.
 Obiectivul principal al taxelor antidumping ale UE este China. In octombrie 2016, existau
taxe impotriva a peste 50 de produse chinezesti diferite, in principal aluminiul, bicicletele,
cimentul, produsele chimice, ceramica, sticla, hartia, panourile solare si otelul.

 Subventii directe: Acestea sunt subventii guvernamentale precum sume de bani sau

credite ieftine care sunt oferite firmelor locale ce nu pot concura bine impotriva importurilor.
Aceste subventii sunt pretinse pentru a "proteja" locurile de munca locale si pentru a ajuta
firmele locale se adapteze la pietele mondiale.
In Romania, in 2013, Dacian Ciolos, comisarul european pentru agricultura, a prezentat la
Bucuresti principalele elemente ale noii Politici Agricole Comune, un „pachet“ de subventii
gigantic care ar fi urmat sa sustina afacerile fermierilor din blocul comunitar in perioada 2014-
2020. Romania era prima tara vizitata de comisarul european dupa ce liderii europeni au ajuns la
un acord pe aceasta tema.
Tot in 2013, agricultura era un business anual in Romania de aproape 20 mld. Euro, devenind
extrem de interesant in 2012-2013, odata cu investitiile facute de agricultorii romani, companiile
si traderii straini in echipamente si modalitatile de exploatare a pamantului. Pentru 2013 fermierii
romani asteptau recolte de cereale totale de 17,4 mil. tone, in crestere cu 40% fata de anul 2012,
la care se adaugau 2,2 mil. tone de plante oleaginoase, ceea ce in total insemna o crestere a
recoltelor cu 60%.
Subventiile agricole din SUA ii ajuta pe fermierii americani sa isi suplimenteze veniturile,
ajutand in acelasi timp guvernul sa gestioneze aprovizionarea cu produse agricole si sa
controleze costurile produselor agricole americane la nivel international. In plus, subventiile
aplicate cu atentie pot proteja locurile de munca locale si pot ajuta companiile locale sa se
adapteze cerintelor pietei globale si preturilor.

 Subventii de export: Acestea sunt adesea folosite de guverne pentru a creste

volumul de exporturi. Subventiile de export au efectul opus tarifelor de export intrucat
exportatorii primesc sume de bani, de obicei un procent din valoarea exportata. Subventiile
de export maresc volumul de comert, iar intr-o tara cu rate de schimb flotante au efecte
similare cu subventiile de import.
Valoarea subventiei se calculeaza pe unitate de produs subventionat exportat catre Uniunea
Europeana. Unele elemente pot fi deduse din subventia totala, cum ar fi orice taxe sau costuri
suportate pentru a avea drept la subventie sau taxele de export destinate compensarii subventiei.
In cazul in care subventia nu este acordata in functie de cantitati, valoarea subventiei care face
obiectul unor masuri compensatorii se determina prin repartizarea valorii subventiei totale la
nivelul productiei, al vanzarii sau al exporturilor produsului in cursul perioadei in care se
efectueaza investigatia.

 Manipularea ratei de schimb valutar : Un guvern poate interveni pe piata valutara

pentru a reduce valoarea monedei sale prin vanzare. Acest lucru va creste costul importurilor si
va reduce costul exporturilor, ceea ce duce la imbunatatirea balantei comerciale.
 In anul 2019, Comisia Europeana a aplicat doua amenzi, in valoare totala de 1,07 miliarde de
euro (1,2 miliarde de dolari), bancilor Barclays, Citigroup, MUFG, JPMorgan si Royal Bank of
Scotland (RBS), deoarece au manipulat piata valutara pentru 11 valute, transmit DPA si Reuters.
In schimb, banca elvetiana UBS nu a fost amendata deoarece a informat executivul
comunitar despre existenta celor doua carteluri infiintate de Barclays, Citigroup, MUFG,
JPMorgan si Royal Bank of Scotland.
Conform CE, cele cinci banci au manipulat piata valutara pentru 11 valute: euro, lira sterlina,
yenul japonez, francul elvetian, dolarul din SUA, Canada, Noua Zeelanda si Australia, coroana
daneza, norvegiana si suedeza.
Prima amenda, de 811 milioane de euro, a fost aplicata bancilor britanice Barclays si Royal
Bank of Scotland, precum si grupurilor americane Citigroup si JP Morgan.
A doua, de 258 milioane de euro, vizeaza Barclays, RBS si MUFG Bank din Japonia.
Investigatia CE a aratat ca traderii de la aceste banci au schimbat informatii sensibile si
uneori si-au coordonat strategiile prin camere de chat online. In urma acestor schimburi, traderii
au putut lua decizii in cunostinta de cauza privind vanzarea sau cumpararea de valute si
momentul realizarii acestor achizitii.
Cele mai mari amenzi au fost aplicate bancilor americane Citigroup (311 milioane de euro) si
JP Morgan (229 milioane de euro).
"Companiile si oamenii depind de banci pentru a schimba bani si a desfasura tranzactii in tari
straine. Activitatile zilnice de tranzactionare valutara sunt evaluate la miliarde de euro. Astazi am
amendat Barclays, Royal Bank of Scotland, Citigroup, JPMorgan si MUFG Bank, iar aceste
decizii trimit un mesaj clar ca executivul comunitar nu va tolera manipularea in niciun sector de
pe pietele financiare. Comportamentul acestor banci submineaza integritatea acestui sector, in
detrimentul consumatorilor si al economiei europene", a declarat comisarul european pentru
concurenta, Margrethe Vestager.

 Sistemele internationale de brevete de inventie: exista un argument pentru identificarea

sistemelor nationale de brevetare ca o mantie pentru politici comerciale protectioniste la nivel
national. Brevete detinute de o tara fac parte dintr-un sistem de avantaje relative ce pot fi folosite
in negocierile comerciale cu altii. De asemenea, aderarea la un sistem mondial de brevete de
inventie confera un statut de "bun cetatean" in ciuda protectionismului inerent.

 Restrictii privind nivelul de imigratie sau accesul la piata muncii. Aceste masuri pot
include limite numerice cu privire la vize de munca sau necesitatea obtinerii unor certificate de
atestare profesionala care asigura ca lucratorii domestici nu sunt fortati sa isi schimbe locul de
munca din cauza imigrantilor.
UE urmareste sa introduca o abordare echilibrata pentru a trata imigratia legala si a combate
imigratia clandestina. Gestionarea corespunzatoare a fluxurilor migratorii implica garantarea
unui tratament corect al resortisantilor tarilor terte aflati in situatie de sedere legala in statele
membre, intensificarea masurilor de combatere a imigratiei clandestine si promovarea unei
cooperari mai stranse cu tarile terte in toate domeniile. UE urmareste sa stabileasca un nivel
uniform de drepturi si obligatii pentru imigrantii legali, comparabil cu cel al cetatenilor UE.
„Abordarea globala in materie de migratie si mobilitate” (AGMM), adoptata de Comisie in
2011, stabileste un cadru general pentru relatiile Uniunii cu tarile terte in materie de migratie.
Aceasta abordare se bazeaza pe patru piloni: imigratia legala si mobilitatea, imigratia ilegala si
traficul de persoane, protectia internationala si politica de azil, precum si maximizarea
impactului migratiei si al mobilitatii asupra dezvoltarii. Drepturile omului ale imigrantilor
reprezinta un aspect transversal al acestei abordari.
Accesul egal pe piata muncii este strans legat de conceptele de egalitate de sanse si non-
discriminare care li se aplica atat potentialului angajat, cat si potentialului angajator.
Asigurarea accesului egal pe piata muncii ocupa un loc important in acquis-ul comunitar, intrucat
nerespectarea acestuia afecteaza dreptul de libera circulatie al lucratorilor in spatiul european.
Astfel, accesul egal pe piata muncii este reglementat chiar prin Tratatul de Functionare al
Uniunii Europene, art. 45 referitor la libera circulatie a lucratorilor si art. 3 legat de promovarea
unui grad cat mai inalt de ocupare a fortei de munca. In esenta, accesul egal pe piata muncii este
asigurat prin interzicerea discriminarii de orice fel pe criterii nationalitate, sex, rasa, etnie, religie
sau convingeri, dizabilitate, varsta si orientare sexuala. Aceste dispozitii, alaturi de cele
referitoare la dreptul la munca si la libera alagere a locului de munca, sunt prezente si in Carta
Fundamentala a Drepturilor Omului a Uniunii Europene.
Implementarea si controlul accesului egal pe piata muncii sunt gestionate de Strategia Europeana
de ocupare a fortei de munca.
Din punct de vedere politic, accesul egal pe piata muncii a fost promovat ca o prioritate
economica incepand cu Tratatul de la Amsterdam cand au fost identificate si problemele cele mai
grave legate de piata muncii: ocupare relativ redusa in sectorul serviciilor, lipsa calificarii,
somajul ridicat si inegalitati intre diferitele state membre ale Uniunii.
Din punct de vedere social, Agenda Politicilor Sociale a Comisiei Europene identifica a
principala sursa a saraciei si a excluziunii sociale accesul inegal si discriminatoriu pe piata
muncii.

 Campanii politice ce pledeaza pentru consumul intern (de exemplu campania "Buy
American" din Statele Unite) sunt privite ca promotori ai protectionismului.
Legea “Buy American” (BAA), a fost adoptata in 1933 de COngres si semnata de
presedintele Hoover in ultima zi intreaga in functie (3 martie 1933). Aceasta impunea guvernului
SUA sa prefere produsele fabricate in SUA in achizitiile sale.
Noul presedinte al SUA, Joe Biden a votat pentru Acordul de liber schimb nord-american in
Senat in 1994, un vot pe care rivalul sau presidential I l-a reprosat adesea. “Michigan a pierdut
jumatate din locurile de munca din domeniul auto, din cauza dezastrelor din Nafta si China ale
lui Biden”, declara Trump in statul Michigan cu cateva zile inainte de alegeri.
“Este o mostenire greu de inlaturat. Nu vom cumpara nimic care nu este facut in America”,
declara Biden pentru CNN, dup ace Campania sa a prezentat un plan “Buy American” in valoare
de 700 miliarde de dolari, care ar spori cheltuielile guvernamentale pentru bunuri, servicii si
cercetare produse in SUA.

Protectionism vs. Liber Schimb

Schimbul liber - opusul protectionismului - este o politica de comert fara restrictii intre
tari. Fara restrictii protectioniste, cum ar fi tarifele sau cotele, liberul schimb permite marfurilor
sa circule liber peste granite.
In timp ce atat protectionismul total, cat si comertul liber au fost incercate in trecut,
rezultatele au fost de obicei daunatoare. Drept urmare, „acordurile de liber schimb ” sau
ALS multilaterale , precum Acordul de liber schimb nord-american (NAFTA) si Organizatia
Mondiala a Comertului (OMC) din 160 de tari au devenit comune. In ALS, tarile participante
sunt de acord reciproc asupra tarifelor si cotelor de practici protectioniste limitate. Astazi,
economistii sunt de acord ca ALS a evitat multe razboaie comerciale potential dezastruoase.

Argumente pentru protectionism

 Cu toate ca majoritatea economistilor sunt impotriva politicilor protectioniste, multi

sustinatori ai protectionismului sustin ca este nevoie de restrictii in comert pentru a proteja
economia locala si standardul de viata al oamenilor. De exemplu, presedintele SUA William
McKinley spunea in 1892: "Conform doctrinei de liber schimb, comerciantul este stapanul iar
producatorul este sclavul. Protectia este asadar o lege a naturii, o lege a autoconservarii, a
dezvoltarii de sine si de a obtine cel mai nobil destin al rasei umane. Se spune ca protectionismul
este imoral.... Dar de ce? daca protectionismul ridica standardul de viata al celor 63,000,000 de
oameni [populatia SUA], iar influenta acelor 63,000,000 ridica restul lumii. "
In tarile sarace sau emergente, politicile protectioniste stricte, cum ar fi tarifele ridicate si
embargourile asupra importurilor, pot ajuta noile industrii sa creasca, protejandu-le de
concurenta straina.
Politicile protectioniste contribuie, de asemenea, la crearea de noi locuri de munca pentru
lucratorii locali. Protejate de tarife si cote si sustinute de subventii guvernamentale, industriile
autohtone pot angaja local. Cu toate acestea, efectul este de obicei temporar, reducand efectiv
ocuparea fortei de munca pe masura ce alte tari riposteaza prin impunerea propriilor bariere
comerciale protectioniste.
Un argument solid al protectionismului este argumentul industriilor nou infiintate. Acesta se
refera la faptul ca o natiune poate avea un potential avantaj comparativ in legatura cu un bun, dar
datorita lipsei know-how-ului si nivelului initial scazut al iesirilor, industria nu se va dezvolta, nu
va fi initiata sau daca a fost deja lansata, nu poate concura cu succes in fata altor firme straine
mai dezvoltate. Protectia comerciala temporara este in acest caz justificata in vederea stabilirii si
protejarii industriei interne in perioada de debut a acesteia pana cand va face fata competitiei
straine, va atinge economia de scara si va reflecta avantajul comparativ de lunga durata al
natiunii. In acel moment se va renunta la protectia comerciala. Oricum pentru ca acest argument
sa fie valabil, rezultatul obtinut din industria ajunsa la maturitate trebuie sa fie suficient de ridicat
pentru a compensa preturile ridicate suportate de consumatorii interni pentru bunuri in cadrul
perioadei de debut a industriei bunului respectiv. Argumentul industriilor noi este corect, dar
necesita mai multe conditii importante care impreuna acopera in mare semnificatia acestuia. In
primul rand este clar ca un astfel de argument este mai mult valabil in cazul natiunilor in curs de
dezvoltare (unde piata de capital s-ar putea sa nu functioneze intocmai cum ar trebui) decat in
cazul natiunilor industrializate. In al doilea rand ar putea fi dificil de identificat ce industrie sau
potentiala industrie este calificata pentru acest tratament, mai ales ca practica internationala a
demonstrat ca protectia odata acordata este greu de inlaturat. In al treilea rand si cel mai
important este faptul ca ceea ce se realizeaza prin protectia comerciala (de exemplu printr-o taxa
de import), ar avea efecte mult mai rapide printr-o simpla subventie de productie. Motivul este
acela ca sustinerea unei industrii interne ar trebui rezolvata printr-o metoda care sa afecteze strict
productia interna (cum este subventionarea directa a productiei industriei nou infiintate), mai
degraba decat printr-o masura comerciala care distorsioneaza de asemenea si preturile relative si
consumul intern. O subventie de productie este de asemenea o forma mult mai directa de ajutor
si este mai usor de anulat decat o taxa de import. Dificultatea care apare aici este aceea ca o
subventie necesit venituri fata de taxa vamala de import care produce venituri pentru Tara in
cauza. In aceste conditii, putem afirma ca restrictiile comerciale pot fi folosite pentru protejarea
industriilor interne importante in scopul apararii nationale.

Argumente impotriva protectionismului

Pe latura negativa, realitatea ca protectionismul dauneaza economiilor tarilor care il

angajeaza dateaza din The Wealth of Nations a lui Adam Smith , publicat in 1776. In cele din
urma, protectionismul slabeste industriile interne. Fara concurenta straina, industriile nu vad
necesitatea inovatiei. Produsele lor scad in curand in calitate, devenind in acelasi timp mai
scumpe decat alternativele straine de calitate superioara.
Pentru a reusi, protectionismul strict solicita asteptarea nerealista ca tara protectionista va fi
capabila sa produca tot ceea ce oamenii ei au nevoie sau doresc. In acest sens, protectionismul
este in opozitie directa cu realitatea ca economia unei tari va prospera numai atunci cand
lucratorii sai sunt liberi sa se specializeze in ceea ce fac cel mai bine, in loc sa incerce sa faca
tara autosuficienta.
Majoritatea economistilor prefera in schimb comertul liber.Principiul avantajului comparativ
arata ca avantajele obtinute prin comertul liber compenseaza pierderile, intrucat comertul liber
creeaza mai multe locuri de munca decat distruge, permitand statelor sa se specializeze in
producerea de bunuri si servicii in care au un avantaj comparativ fata de alte
state.Protectionismul rezulta in ineficienta de alocare (a bunurilor si serviciilor), ceea ce duce la
o pierdere de bunastare, in timp ce aceste ineficiente nu exista intr-un sistem de liber schimb.
Conform economistului Stephen P. Magee, beneficiile comertului liber acopera pierderile intr-un
raport destul de mare, chiar si de 100 to 1.
Economistii, inclusiv laureati ai premiului Nobel precum Milton Friedman si Paul Krugman,
sunt de parere ca sistemul comertului liber ajuta lucratorii din tarile in curs de dezvoltare, chiar
daca acestia nu sunt supusi la acelasi norme de sanatate si de munca precum in tarile dezvoltate.
Acest lucru este datorat "cresterii volumului de exporturi — si de nenumarate alte locuri de
munca care sunt create de noile exporturi, ceea ce duce la un efect in lant in intreaga economie",
care creeaza o concurenta intre producatori, ridicand salariile si conditiile de viata. In plus,
lucratorii din tarile mai putin dezvoltate accepta cele mai bune locuri de munca disponibile,
existand beneficii atat de partea angajatorului cat si a angajatului, altfel ei nu ar incheia
contractul in mod liber. Faptul ca ei accepta locuri de munca cu salarii foarte scazute din tarile
dezvoltate arata ca perspectivele de angajare din tara natala sunt chiar mai rele.
Alan Greenspan, fostul presedinte al Fondului Federal American, a criticat propunerile
protectioniste ca fiind "o atrofie a capacitatii noastre competitive. ... Daca este urmat traseul
protectionist, atunci industrii mai noi si mai eficiente nu vor putea sa se extinda si per ansamblu,
bunastarea economica va avea de suferit."
Protectionismul a fost acuzat ca fiind una dintre cauzele majore de razboi. Sustinatorii acestei
teorii se refera la razboiul constant din secolele al XVII-lea si XVIII-lea intre tarile Europene ale
caror politici economice au fost predominant mercantiliste si protectioniste. De asemenea,
revolutia americana a pornit din cauza tarifelor si taxelor impuse de britanici. Inainte de
izbucnirea primului Razboi Mondial si celui de-al doilea Razboi Mondial, multe state au avut
politici protectioniste. Potrivit unui slogan al lui Frédéric Bastiat (1801-1850), "atunci cand
marfurile nu pot trece frontierele, armatele le vor trece."
 Concluzii

De la sfarsitul celui de - al doilea Razboi Mondial, politica declarata a tarilor dezvoltate a

fost de eliminare a protectionismului prin tratate internationale si cu ajutorul unor organizatii
precum Organizatia Mondiala a Comertului . Cu toate acestea, anumite politici ale acestor
guverne au fost criticate ca fiind protectioniste, cum ar fi Politica Agricola Comuna din Uniunea
Europeana sau subventiile agricole si programele de tipul "Buy American" din pachete de
redresare economica ale Statelor Unite ale Americii.
Desi este o problema emergenta de care poate in cele din urma sa beneficieze o afacere, este
important sa se ia masuri pentru a se asigura ca protectionismul si implicatiile sale sunt incluse in
strategia fiecarei afaceri.
Pentru viitor, este importanta intelegerea abordarea tarilor fata de protectionism – ar trebui o
analiza care examineaza tarile cu un risc ridicat de protectionism pentru o anume industrie, astfel
incat deciziile sa fie luate in consecinta.
Protectionismul este condus la nivel diplomatic si politic - pentru a incepe sa aiba influenta,
grupurile din industria comerciala trebuie sa aiba voci auzite. Asociatiile comerciale au un rol
crucial de jucat in promovarea celor mai bune practici pentru a asigura competitivitatea lor
continua. Ca urmare, ar trebui lucrat la procesul de elaborare a politicilor si a lobby-ului, precum
si evaluarea constanta a impactul politicii asupra companiilor.
 Bibliografie

1) https://www.greelane.com/ro/%C8%99tiin%C8%9B%C4%83-tehnologie-math/stiinte-
sociale/protectionism-definition-and-examples-4571027/
2) https://ro.wikipedia.org/wiki/Protec%C8%9Bionism
3) https://www.nato.int/docu/review/2009/FinancialCrisis/PROTECTIONISM/RO/index.h
tm
4) https://www.customs.ro/agenti-economici/proceduri-vamale/contingente-tarifare
5) https://ec.europa.eu/info/food-farming-fisheries/key-policies/common-agricultural-
policy/market-measures/trqs_ro
6) https://ec.europa.eu/agriculture/tariff-rate-quotas-trqs_ro
7) https://ec.europa.eu/info/foodfarming-fisheries/farming/eu-agriculture-and-brexit_ro
8) https://ec.europa.eu/taxation_customs/business/calculation-customs-duties/what-
iscommon-customs-tariff/tariff-quotas_ro
9) http://www.economie.gov.ro/identificarea-simplificarea-barierelor-administrative-cu-
care-se-confrunta-mediul-de-afaceri-elaborarea-si-implementarea-unor-indicatori-calitativi-si-
cantitativi-de-monitorizare
10) https://expressdebanat.ro/piedici-si-bariere-administrative-pentru-firmele-mici-si-
mijlocii/
11) https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/economy/20180601STO04822/politi
ca-antidumping-cum-lupta-ue-impotriva-practicilor-comerciale-neloiale
12) http://dce.gov.ro/poli-com/omc/13.pdf
13) https://www.zf.ro/zf-24/subventiile-directe-in-agricultura-cresc-cu-40-agricultorii-simt-
o-crestere-a-recoltelor-cu-60-in-acest-an-11055133
14) https://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2010/november/tradoc_146856.pdf
15) http://www.imm.gov.ro/ro/masuri-antisubventie-as/
16) https://profitpoint.ro/10-factori-care-influenteaza-cursul-valutar
17) https://www.bursa.ro/pentru-manipularea-cursului-de-schimb-valutar-comisia-
europeana-amendeaza-cinci-banci-cu-1-07-miliarde-euro-20141736
18) https://europa.eu/youreurope/business/running-business/intellectual-
property/patents/index_ro.htm
19) https://www.wipo.int/pct/en/
20) https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/152/politica-in-domeniul-imigratiei
21) https://www.eurofound.europa.eu/observatories/eurwork/industrial-relations-dictionary
22) https://www.mediafax.ro/externe/bidenomics-planurile-economice-ale-lui-joe-biden-
19736693
23) http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2005/economie-si-administrarea-afacerilor-
internationale/14.pdf
24) https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/IP_17_1765
25) https://www.kbc.com/nl/economics/publicaties/the-future-of-globalisation.html