- Protecționismul este un tip de politică comercială prin care guvernele încearcă să prevină sau să limiteze

concurența din alte țări. 

- Este o politică defensivă, adesea motivată politic, menită să protejeze întreprinderile, industriile și lucrătorii
unei țări de concurența străină prin impunerea unor bariere comerciale, cum ar fi tarifele și cotele pentru
bunurile și serviciile importate, împreună cu alte reglementări guvernamentale.
- Este considerat opusul comerțului liber, care este absența totală a restricțiilor guvernamentale asupra
comerțului.
- Din punct de vedere istoric, protecționismul strict a fost utilizat în principal de țările nou dezvoltate,
deoarece acestea construiesc industriile necesare pentru a concura la nivel internațional. 
- Argumentul „industriei infantile” poate promite o protecție scurtă și limitată întreprinderilor și lucrătorilor
implicați, acesta dăunează consumatorilor prin creșterea costurilor bunurilor esențiale importate și a
lucrătorilor prin reducerea comerțului în general.  

Cele mai des întâlnite politici protecționiste sunt implementate prin:

 Tarife  de import și export: Acestea sunt tarife (sau impozite) impuse mărfurilor importate, ce variază în
funcție de tipul de bunuri importate. Tarifele de import cresc costul produselor importate pe piețele locale,
reducând astfel cantitatea de mărfuri importate în favoarea producătorilor locali. Pot fi impuse
mărfurilor exportate. Tarifele de export sunt rareori puse în aplicare deoarece sunt mai degrabă
'dăunătoare' industriilor locale, în timp ce tarifele de import "ajută" industriile locale.

 Contingentele de import  reprezinta plafonul cantitativ sau valoric de marfa ce poate fi importata dintr-un alt
stat, pentru a reduce cantitatea și, prin urmare, prețul de piață al bunurilor importate.  Din punct de vedere
istoric, industrii precum autoturisme, oțel și electronice de larg consum au folosit cote comerciale pentru a
proteja producătorii autohtoni de concurența străină.

Cea mai drastică și potențială formă inflamatorie a cotei de import, „embargo” este o interdicție totală
împotriva importului unui anumit produs într-o țară.

 Barierele Administrative: Țările sunt uneori acuzate de utilizarea unor diverse norme administrative
(standarde în ceea ce privește siguranța alimentară, standarde de mediu, de siguranță electrică, sanitară) ca
o modalitate de a introduce bariere în calea importurilor.

Standardele de produse limitează importurile prin impunerea unor cerințe minime de siguranță și calitate
pentru anumite produse. Standardele produselor se bazează de obicei pe preocupările legate de siguranța
produsului, calitatea materialelor, pericolele pentru mediu sau etichetarea necorespunzătoare. 

De exemplu, produsele din brânză franțuzească fabricate cu lapte crud, nepasteurizat, nu pot fi importate în
Statele Unite până când nu au îmbătrânit cel puțin 60 de zile. Deși se bazează pe o preocupare pentru
sănătatea publică, întârzierea împiedică importul unor brânzeturi franceze de specialitate, oferind astfel
producătorilor locali o piață mai bună pentru propriile versiuni pasteurizate.

 Manipularea  ratei de schimb valutar : Un guvern poate interveni pe piața valutară pentru a reduce valoarea
monedei sale prin vânzare. Acest lucru va crește costul importurilor și va reduce costul exporturilor.

 Legislația antidumping: Susținătorii legilor anti-dumping susțin că acestea împiedică "invazia" unor bunuri
străine mai ieftine, care ar duce la închiderea unor firme locale. În practică, legile anti-dumping sunt de
obicei utilizate pentru a impune tarife comerciale exportatorilor străini.

 Subvenții guvernamentale

Subvenții  directe: Acestea sunt subvenții guvernamentale precum plăți directe sau împrumuturi cu dobândă
redusă acordate de guverne producătorilor locali pentru a-i ajuta să concureze pe piața globală. În general,
subvențiile scad costurile de producție, permițând producătorilor să obțină profit la niveluri de preț mai mici.
 Subvenții de export: Acestea sunt adesea folosite de guverne pentru a crește volumul de exporturi.
Subvențiile de export au efectul opus tarifelor de export întrucât exportatorii primesc sume de bani, de
obicei un procent din valoarea exportată.

 Sistemele internaționale de  brevete de invenție: Există un argument pentru identificarea sistemelor naționale
de brevetare ca o mantie pentru politici comerciale protecționiste la nivel național. Brevete deținute de o
țară fac parte dintr-un sistem de avantaje relative ce pot fi folosite în negocierile comerciale cu alții. De
asemenea, aderarea la un sistem mondial de brevete de invenție conferă un statut de "bun cetățean" în
ciuda protecționismului inerent. [4]

 Restricții privind nivelul de imigrație sau accesul la piața muncii. Aceste măsuri pot include limite numerice
cu privire la vize de munca sau necesitatea obținerii unor certificate de atestare profesionala care asigura ca
lucrătorii domestici nu sunt forțați sa își schimbe locul de munca din cauza imigranților.

 Campanii politice ce pledează pentru consumul intern (de exemplu campania "Buy American" din Statele
Unite) sunt privite ca promotori ai protecționismului.

 Preferențiale guvernamentale de cheltuieli, cum ar fi Buy American Act, legislația federală care a solicitat
guvernului Statelor Unite să prefere produsele făcute în SUA pentru achizițiile sale.

AVANTAJE

- În țările sărace sau emergente, politicile protecționiste stricte, cum ar fi tarifele ridicate și embargourile
asupra importurilor, pot ajuta noile industrii să crească, protejându-le de concurența străină.
- Politicile protecționiste contribuie, de asemenea, la crearea de noi locuri de muncă pentru lucrătorii
locali. Protejate de tarife și cote și susținute de subvenții guvernamentale, industriile autohtone pot angaja
local. Cu toate acestea, efectul este de obicei temporar, reducând efectiv ocuparea forței de muncă pe
măsură ce alte țări ripostează prin impunerea propriilor bariere comerciale protecționiste.

DEZAVANTAJE

În cele din urmă, protecționismul slăbește industriile interne. Fără concurență străină, industriile nu văd necesitatea
inovației. Produsele lor scad în curând în calitate, devenind în același timp mai scumpe decât alternativele străine de
calitate superioară.

 afectează negativ creșterea economică

 Duce la outsourcing pe piața de muncă:

Principalul factor care determina o companie sa recurga la o astfel de solutie este reprezentat de nevoia
constanta de reducere a costurilor in scopul optinerii unor marje de profit superioare, astfel companiile iau
în considerare posibilitatea desfasurarii unor operatiuni intr-o tara in care nivelul salarial este semnificativ
mai redus.

CONCLUZII:

Multi susținători ai protecționismului susțin că este nevoie de restricții în comerț pentru a proteja economia locală și
standardul de viata al oamenilor. Majoritatea economiștilor consideră însă că protecționismul afectează negativ
creșterea economică și în general, bunăstarea economică. Acesta poate duce chiar la izolaționism. Majoritatea
economiștilor preferă în schimb comerțul liber.

TENDINȚE GLOBALE

- De la sfârșitul celui de - al doilea Război Mondial, politica declarată a țărilor dezvoltate a fost de eliminare a
protecționismului prin tratate internaționale și cu ajutorul unor organizații precum Organizația Mondială a
Comerțului.
- Cu toate acestea, anumite politici ale acestor guverne au fost criticate ca fiind protecționiste, cum ar fi Politica
Agricolă Comună din Uniunea Europeană sau subvențiile agricole și programele de tipul "Buy American" din
pachete de redresare economică ale Statelor Unite ale Americii.