Universitatea Thenica a Moldovei

Facultatea Inginerie Economică și Business

,,Bariere de ordin tarifar si

netarifar practicate in comertul
international”

Elaborat: student Balan Alexandru,

gr.ML-201

Chisinau, 2022
Bariere de ordin tarifar
Barierele tarifare sunt un instrument de control bugetar și fiscal și, în același timp,
generează reglementări internaționale. Acestea permit să se știe dacă un serviciu
sau produs este auditat și, prin urmare, să verifice dacă este legal sau nu. Cu toate
acestea, în multe țări aceste bariere devin o frână la intrarea investițiilor străine și,
prin urmare, la sosirea de noi capitaluri în țară pentru dezvoltarea sa economică.
Influența lor a contribuit la generarea unui consens în rândul economiștilor că
reducerea barierelor comerciale favorizează creșterea economică; Acest consens a
fost deosebit de puternic în rândul economiștilor occidentali în a doua jumătate a
secolului al XX-lea, ducând la o scădere generală a tarifelor din întreaga lume.
Bariere vamale sunt definite ca toate dispozițiile stabilite pentru a limita comerțul
internațional. O barieră tarifară urmărește să restricționeze domeniul comercial
între frontierele internaționale, deoarece se impun taxe diferite la importul și
exportul de produse de către o zonă economică sau o țară.
Aceste taxe sunt cunoscute și sub numele de tarife. Barierele tarifare sunt destinate
să pună un obstacol în calea multor tranzacții mondiale, deoarece cresc prețul
produsului de cumpărat sau vândut, în funcție de volumul său de vânzare și de
caracteristicile sale.
Există trei tipuri de tarife, numite și plăți la import, care pot fi puse în aplicare ca
măsuri de protecție. Guvernele percep toate aceste forme de tarife pentru a crește
prețul produselor importate și, astfel, să depășească sau să se potrivească cu
prețurile furnizorilor interni.
 Taxe științifice - Sunt taxe pentru creșterea prețului produselor către
consumatorii finali.
 Taxe de risc - Acestea sunt puse în aplicare atunci când industriile mai puțin
eficiente sunt în pericol de închidere din cauza incapacității lor de a concura
la prețuri.
 Tarife de represalii - Folosit pentru a reproduce perceperea taxelor
excesive de către partenerii comerciali.
De exemplu Mexicul care s-a remarcat prin tendința de a elimina și reduce
barierele tarifare. Le păstrează doar în anumite cazuri specifice, deoarece este una
dintre țările cu cele mai multe acorduri de liber schimb (inclusiv cu Uniunea
Europeană), pe lângă faptul că este membru al Organizației Mondiale a
Comerțului.
De exemplu, nu există bariere tarifare pentru produsele fabricate în Statele Unite
care îndeplinesc cerințele regulilor de origine ale Acordului de liber schimb nord-
american.
Date privind tarifele de import
Aceste date sunt compilate de Banca Mondială și Organizația Mondială a
Comerțului. Analiza tarifelor poate fi dificilă, deoarece se pot aplica tarife diferite
pentru diferite produse de la diferiți parteneri comerciali. Țările cu cele mai mari
tarife de import sunt Bahamas, Gabon, Ciad și Bermuda. Ratele acestora s-au
aplicat în medie de la 15,4% la 18,6%. Națiunile cel mai puțin dezvoltate tind să
aibă cele mai mari bariere comerciale.
Țările dezvoltate sunt în general mai puțin restrictive: de exemplu, 27 din cei 28 de
membri ai Uniunii Europene aplică o rată tarifară de 1,6% (Islanda este chiar mai
mică, 0,7%). Cu toate acestea, există încă multe tarife, chiar și în țările cu cea mai
mare libertate a pieței. De exemplu, Japonia își favorizează producătorii de orez cu
tarife de import ridicate, iar SUA fac același lucru cu producătorii săi de arahide.

Bariere de ordin netarifar

Plasarea barierelor tarifare nu este suficientă pentru a proteja industriile
interne, țările recurg la bariere netarifare care împiedică accesul mărfurilor
străine în țară. Una dintre aceste bariere netarifare este crearea de licențe.
Companiilor li se acordă licențe, astfel încât să poată importa bunuri și
servicii. Dar sunt impuse suficiente restricții pentru noii intrați, astfel încât să
existe o concurență mai redusă și foarte puține companii sunt de fapt
capabile să importe mărfuri în anumite categorii. Aceasta menține cantitatea
de bunuri importate sub control și, astfel, protejează producătorii autohtoni.
Cotele de import este un alt truc folosit de țări pentru a pune o barieră în calea
intrării mărfurilor străine în anumite categorii. Aceasta permite unui guvern să
stabilească o limită pentru cantitatea de bunuri importate într-o anumită categorie.
De îndată ce această limită este depășită, niciun importator nu poate importa alte
cantități de mărfuri. Barierele netarifare au uneori o natură de represiune ca atunci
când o țară este antagonică față de o anumită țară și nu dorește să permită importul
de mărfuri din țara respectivă. Există cazuri în care restricțiile sunt plasate pe
motive fragile, cum ar fi atunci când țările occidentale invocă motive ale
drepturilor omului sau ale muncii copiilor asupra bunurilor importate din țările
lumii a treia. De asemenea, pun bariere în calea comerțului motivând motive de
mediu.
Sunt un complex de masuri si reglementari de politica comerciala publice sau
private care impiedica, limiteaza sau deformeaza fluxurile international de bunuri
si servicii si care au ca principal scop aparare protejare a pietei interne de
concurenta straina sau echilibrarea balantei de plati.
Care este diferența dintre barierele tarifare și barierele netarifare
 Scopul barierelor tarifare și netarifare este același, acela de a impune
restricții la import, dar diferă ca abordare și mod.
 Barierele tarifare asigură venituri pentru un guvern, dar barierele netarifare
nu aduc niciun venit. Licențele de import și cotele de import sunt unele
dintre barierele netarifare.
 Barierele netarifare sunt specifice fiecărei țări și se bazează adesea pe
motive slabe care pot servi la acruțirea relațiilor dintre țări, în timp ce
barierele tarifare sunt mai transparente.

Tipuri de bariere netarifare

Există mai multe tipuri de bariere netarifare. Unele pot fi drastice, cum ar fi
interzicerea totală sau stabilirea unor cote de import. Acesta din urmă constă în
stabilirea unor limite la intrarea unui produs, în funcție de țara de origine. De
exemplu, se pot acorda licențe la intrarea cafelei din străinătate pentru maximum
200 de tone, distribuite astfel: 150 de tone în Columbia, 30 de tone în Peru și 20 de
tone în Ecuador.
Cu toate acestea, barierele pot fi mai subtile, cum ar fi adoptarea unor controale de
calitate foarte exigente. La fel se întâmplă dacă se adoptă cerințe de ambalare
foarte stricte.

Cadrul de reglementare privind barierele netarifare

Cadrul de reglementare internațional privind barierele netarifare este detaliat în
acordurile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Potrivit acestui organism
global, guvernele pot lua măsuri netarifare numai în mod excepțional.
Acest lucru este descris, de exemplu, în Acordul privind barierele tehnice în calea
comerțului sau în Acordul privind măsurile sanitare și fitosanitare. Aceste tratate
permit autorităților țărilor să urmărească obiective legitime, cum ar fi protejarea
producției agricole locale de dăunători. Cu toate acestea, uneori măsurile netarifare
au singurul obiectiv de a oferi un avantaj industriei interne. În acest caz, ele sunt
numite bariere netarifare.
Impactul barierelor netarifare
Impactul barierelor netarifare este deosebit de relevant astăzi. În ultimii ani, tarifele
la import au scăzut la niveluri istorice din întreaga lume. Acest lucru, datorită
creșterii acordurilor comerciale bilaterale și multilaterale.

Cu toate acestea, guvernele pot adopta în continuare măsuri netarifare, cu sau fără
motive suficiente, care afectează comerțul.
Un punct important de luat în considerare este că impactul măsurilor netarifare nu
este ușor de măsurat. Pe de altă parte, este ușor de calculat cu cât crește prețul unui
produs străin atunci când se majorează taxa de import. Dacă tariful pentru un
articol crește cu 4%, de exemplu, costul acestuia va crește, de asemenea, cu același
procent.
În concluzie, măsurile netarifare sunt utile pentru a asigura calitatea unui produs și
pentru a oferi încredere consumatorilor. Cu toate acestea, ele pot servi și ca armă
pentru guvernele care încearcă doar să favorizeze un grup de antreprenori locali în
detrimentul reducerii liberei concurențe.
Spre exemplu, importurile care se înscriu în limita contingentului (sub 1000tone)
vor fi supuse unor taxe de 10%, iar pentru importurile care depăşescvaloarea
contingentului taxa vamală va fi de 80%. Conform acordurilor încheiatecu ocazia
Rundei Uruguay limita de 1000 de tone se bazează, în general, pevaloarea
importurilor existente în perioada de bază sau pe o valoarea minimacceptată
convenită. Aceste tipuri de contingente se folosesc prioritar în comerţulcu produse
agricole. Acordul privind agricultura care a intrat în vigoare în anul1995 prevede
ca ţările dezvoltate să-şi reducă taxele vamale cu până la 36%, înetape egale în
decursul unei perioade de 6 ani, ţările în curs de dezvoltare săreducă cu 24% şi pe
o perioadă de 10 ani iar ţărilor cel mai puţin dezvoltate li s-a permis să-şi menţină
ratele tarifare fără nici o modificare. Pentru produsele la carerestricţiile netarifare
s-au transformat în taxe vamale, s-a permis ca guvernelestatelor respective să
folosească anumite măsuri de urgenţă - măsuri de salvgardare
("safeguards") -pentru a preveni reducerea rapidă a preţurilor şi afectarea
intereselor producătorilor agricoli.