Politici comerciale

(Tipologia barierelor comerciale)

 Bariere comerciale
• Tarifare
– Impunerea vamală
• Îndeplinirea formalităţilor vamale (inclusiv evaluarea
vamală, şi deci stabilirea cuantumului taxelor vamale)
• Plata taxelor vamale
– Funcţiile impunerii vamale
• Fiscală – sursă de venit la buget
• Protecţionistă – sprijin pentru anumiţi producători interni
• De negociere – oferă posibilitatea negocierii, multilateral sau
bilateral, de concesii tarifare reciproce
• Netarifare
 Taxele vamale
• Mitul “taxei neutre” (în raport cu structura preţurilor de pe
piaţă; care să nu distorisioneze structura producţiei)

• Criterii de clasificare

– Scopul (nivelul) impunerii

– Obiectul impunerii (tipul operaţiunii de comerţ exterior avute în

vedere)

– Modul de percepere/prelevare (sau calcul)

– Modul de stabilire de către stat

 Taxele vamale după scopul impunerii

• Cu caracter fiscal
– Nivel în general redus
– Scopul este obţinerea de venituri la bugetul de stat
– Apar chiar şi la produse care nu sunt realizate la intern (sau
sunt, dar în cantităţi foarte reduse)
• Cu caracter protecţionist
– Nivel mai ridicat
– Se urmăreşte reducere forţei concurenţiale a importurilor
• Obs.: este dificil de precizat unde încetează caracterul
fiscal şi începe cel protecţionist
Taxele vamale după obiectul impunerii
• De import
– Principalul mijloc de protejare a anumitor sectoare interne; cele mai
răspândite taxe
– Lovesc întreg lanţul valoric-economic (de la producătorul străin, trecând prin
intermediar/comercianţi, şi până la consumatorii autohtoni şi producătorii
interni care se folosesc de produsele din import pe post de input-uri sau
factori de producţie)
• De export
– Nu au o largă răspândire
– Vizează un nomenclator relativ redus de produse
– Pot urmări obiective precum:
• Ridicarea preţului la produsele indigene pe piaţa internaţională în caz că ţara cu pricina
este furnizor internaţional important  nu prea are şanse; vezi argmentul tarifului vamal
optim
• Limitarea anumitor exporturi (de materii prime, de pildă, pentru a încuraja prelucrarea
acestora în ţară li dezvoltarea de noi sectoare)
• Contracararea practicii de tip transfer pricing (preţuri de transfer) ale companiilor
multinaţionale
• Evitarea acuzării unor producători interni de dumping în afara graniţelor ţării
• De tranzit
– Nivel redus
– Scop fiscal
 Taxele vamale după modul de
percepere
• Ad valorem
– cotă procentuală din valoarea în vamă a mărfurilor (x%*Vv)
– Cel mai vechi tip de taxe
– Uşor de perceput şi gestionat
– Inconveniente (din perspectiva statului):
• Sensibilitate ridicată faţă de oscilaţiile conjuncturale de preţ
• Nu elimină abuzuri de tipul nefacturării mărfurilor la preţ real din considerente de evaziune fiscală
vamală
• Specifice
– O anumită sumă pe unitatea fizică de marfă importată (X u.m./ buc., t, metru cub etc.)
– Greoaie şi complexe: tarif vamal detaliat, stufos; completări şi revizuiri frecvente  nu au o
largă răspândire pe plan internaţional
– Avantaje (din perspectiva statului): nu depinde de valoarea în vamă (deci evaziunea e în bună
măsură evitată) şi nu fluctuează în aceeaşi măsură ca cele ad-valorem o dată cu modificările
conjunturale ale preţurilor
• Mixte
– în plus faţă de un procent ad-valorem la valoarea în vamă a fiecărei unităţi fizice, se mai
percepe (eventual numai temporar) şi o taxă specifică.
– Ex: (5% ad-valorem + 3 RON/buc)
 Taxele vamale după modul de stabilire
• Autonome (sau generale)
de către stat
– Stabilite în mod independent, nu pe baza unor tratate sau convenţii bi sau multilaterale (regim
“în afara” clauzei naţiunii celei mai favorizate (CNCMF))
– Nivel foarte ridicat (prohibitive)
– Nu fac obiectul negocierilor
• Convenţionale (contractuale; sau de bază)
– Stabilite prin convenţii sau acorduri bi sau multilaterale
– De regulă sunt taxele aferente relaţiilor comerciale normalizate prin acordarea regimului
CNCMF (de ex. în interiorul OMC)
– Nivel semnificativ mai redus decât cele autonome
– Fac, de regulă, obiectul negocierilor
• Preferenţiale (de favoare)
– Foarte reduse (chiar zero)
– Sunt derogare de la CNCMF
– Se aplică în interiorul acordurilor preferenţiale (U.E., S.G.P., S.G.P. C. etc)
– Sunt negociate
• De retorsiune (de răspuns)
– Antidumping (împotriva practicii de dumping, în vederea contracarării marjei de dumping)
– Compensatorii (împotriva practicii de subvenţionare a exporturilor, în vederea compensării
cuantumului subvenţiei)
• Se percep ca taxe vamale suplimentare
Protecţia nominală şi protecţia efectivă
• Protecţia nominală
– Dată de valoarea “nominală” a taxei vamale înscrise în
tariful vamal în dreptul categoriei de produse pentru
care se judecă
• Protecţia efectivă
– Te=[(Tf*Vf-Tm*Vm)/Vf-Vm]*100 unde:
• Te = rata protecţiei efective
• Tf = taxa vamală nominală (de import) la produsul finit
• Tm = taxa vamală nominală (de import) la materia primă
• Vf = valoarea (vamală a) produsului finit
• Vm = valoarea (vamală a) materiei prime
 Protecţia efectivă – continuare
• Protecţia efectivă, formulă echivalentă
– Te= [(Tf – λ*Tm)/(1 – λ)]*100, unde λ (adică Vm/Vf)
este gradul de prelucrare al produsului finit
• Protecţia efectivă depinde, deci, de:
– Nivelul taxelor vamale la produsul finit, respectiv
materiile prime
– Dispersia tarifară (= diferenţa dintre taxele vamale la
produsul finit şi cele la materia primă; ≠ de
disparitatea tarifară, adică diferenţa între cele mai
mari şi cele mai mici nivele ale taxelor vamale dintr-un
tarif vamal dat)
– Gradul de prelucrare a produsului
 Protecţia efectivă - continuare
• Probleme
– De ce să nu ţinem cont şi de protecţia acordată bunurilor
complementare?
– Idem bunuri substituibile?
– În măsura în care, în sensul economic cel mai larg, toate
bunurile sunt într-o oarecare măsură substituibile
deoarece toate concurează pentru banii consumatorilor, ce
anume am putea exclude din calculul unei “protecţii
efective” (practic nimic)?
– Se operează încă o dată cu teoria greşită a formării
preţurilor pe baza costurilor şi principiului valorii adăugate
– Probabil singura valoare relevantă rămâne protecţia
nominală (taxa vamală efectiv de plătit)
 Protecţionismul netarifar
• (Dragoş Negrescu, Protecţionismul netarifar, Editura
Economică, Bucureşti, 1998)
• Trei “generaţii/valuri” ale protecţionismului:
– Primul val: protecţionismul tarifar
• Pentru peste 2/3 din fluxurile comerciale internaţionale incidenţa
taxelor vamale este mai redusă decât a costurilor de transport
• S-a încheiat odată cu Runda Uruguay (1986-1994)
– Al doilea val: protecţionismul netarifar tradiţional
• Apogeu în 1987 (limitări cantitative directe şi măsuri care
determină direct o creştere a preţurilor)
– Al treilea val: protecţionismul netarifar
modern/contemporan
• Protecţionismul netarifar “ipocrit” – sub diverse pretexte (fair
trade, managed trade) sunt impuse BN
 “Legea protecţiei constante”
• Reducerea protecţiei tarifare în perioada postbelică (în
cadrul GATT) a fost dublată de o amplificare a
protecţionismului netarifar
– (J. Bhagwati, Protectionism, 1988)

• Obs.1: nu e propriu-zis o “lege”, deoarece nu este

independentă de voinţa/intenţiile decidenţilor
– “nu există constante cantitative în acţiunea umană” (L. von
Mises)
• Obs.2: de multe ori barierele netarifare (BN) au avut un
efect protecţionist superior barierelor tarifare pe care
le-au înlocuit
 Problemele definirii BN
• “Protecţionismul netarifar cuprinde un ansamblu vast de reglementări şi practici
naţionale care conduc către discriminarea bunurilor importate în raport cu cele
indigene” (Negrescu, op. cit., p. 14)

• Încercare de definire 1 (cu probleme):

– avem de-a face cu BN asupra schimburilor comerciale internaţionale atunci când se
cumulează 2 elemente:
• Intervenţia autorităţilor (alta decât taxele vamale)
• Intenţia de restricţionare a importurilor
– Discuţie: cum judecăm intenţia? Efectele restrictive neintenţionate nu se mai califică drept bariere?

• Încercare de definire 2 (satisfăcătoare):

– avem de-a face cu BN asupra schimburilor com. int. atunci când:
• Autorităţile de stat intervin (altfel decât prin taxe vamale)
• În termenii teoriei drepturilor de proprietate privată legitimă măsura poate fi calificată drept o
încălcare (agresiune asupra non-agresorilor) a libertăţii de angajare în schimburi

• Există BN non-guvernamentale (“private”)?

– Cazul Japoniei în anii ’90, pe piaţa căreia se pătrundea dificil, în ciuda unui regim oficial de
import deschis
• Ex: distribuţia exclusivă
– Nu e rezonabil să considerăm astfel, deoarece totul (orice preferinţă, orice acord diferenţiat,
orice practică comercială comună) poate fi (şi trebuie, dacă e să fim consecvenţi) considerat o
BN
• Există BN private doar în logica rigidă, nerealistă şi autocontradictorie a modelului perfect competition
 Trăsături ale BN (1)
• Sunt numeroase şi vizează proporţii semnificative din totalul
importurilor
• Incidenţă semnificativ mai mare la importul de produse agricole în
raport cu cele manufacurate
– Pt. ţările dezvoltate raportul e de cca. 2/1
• BN se concentrează asupra unui număr limitat de domenii
”sectorializarea” comerţului internaţional
– Ex: textile, oţel, autovehicole, încălţăminte
– Obs.: se dezvoltă în cascadă/progresiv (textile confecţii; oţel
automobile; semiconductori computere)
• Discriminează între partenerii comerciali, prin neuniformitatea
tratamentului aplicat exporturilor
– Ex.: contingentele bilaterale stabilite pe baza fluxurilor
tradiţionale/anterioare/istorice
• Sunt foarte variate:
– Ex.: “la frontieră” vs. “dincolo de frontieră (beyond border)”;
protecţionismul “procedural”
 Trăsături ale BN (2)
• Sunt relativ mai netransparente
– Creează un climat de incertitudine sporită pentru comercianţi, atât
datorită dificultăţii evaluării impactului lor asupra schimburilor
internaţionale propriu-zise (o dată ce au fost adoptate), cât şi datorită
impredictibilităţii (dacă, când, în ce tipologie etc. vor fi adoptate)
• Sunt dificil de abordat în negocieri:
– Sunt ultima “linie de apărare” a naţionalismului comercialşi economic
(punct “sensibil”; puţin probabil să fie notificate transparent)
– Comparabilitatea/echivalarea BN este dificilă (chiar când e vorba de
aceeaşi barieră, impusă aceluiaşi produs)
– Dificultatea obţinerii “reciprocităţii pe ansamblu” (ca la taxele vamale)
• BN au o legalitate discutabilă în raport cu normele sistemului
comercial internaţional (multilateral)
– Ex.: Voluntary Export Restraints (VER)  deşi nu încălcau litera GATT,
cu siguranţă contraveneau spiritului acestuia
– Restricţii “reziduale” (angajamente asumate în cadrul GATT, dar ne-
onorate; limitele retorsiunii, singurul mecanism de enforcement al
sistemului multilateral)
Modalităţi de caracterizare a dimensiunilor
protecţionismului netarifar (1)
• Indicele de frecvenţă (IF)
– IF= (nr. poziţii tarifare, detaliere 4 cifre, afectate de BN)/ (nr.
total poziţii tarifare)
• Se aplică pe grupe de produse sau pe ansamblul tarifului vamal

• Gradul de acoperire cu BN a importurilor (GA)

– GA= (vol. valoric al imp. vizate de BN)/(vol. valoric total al
importurilor)
• Se aplică pe grupe de produse sau pe ansamblul tarifului vamal

• Încercări de estimare a unui echivalent tarifar al protecţiei

netarifare
– (diferenţa dintre preţul intern şi cel mondial)
Modalităţi de caracterizare a dimensiunilor
protecţionismului netarifar (2)
• Limite comune ale celor 2 indicatori
– Indicii sunt aceiaşi indiferent de numărul de bariere utilizate pt. anumite
(aceleaşi) importuri
– Indicii nu fac diferenţa între diferitele tipuri de obstacole netarifare
– Însuşi modul de aplicare al aceleiaşi bariere poate diferi de la caz la caz

• Limite specifice
– Pentru IF:
• Nu ţine seama de importanţa relativă (ponderea în total importuri) a bunurilor supuse
restricţiilor la import
– Pentru GA:
• Poate ascunde un regim ultrarestrictiv de import ca urmare a faptului că prin înseşi
barierele impuse se reduce nivelul importurilor (la limită, GA=0 în caz de prohibiţie
totală, ca şi la liber schimb)
• Poate supraestima protecţia netarifară deoarece, pe măsură ce o restricţie este relaxată,
importurile vizate sporesc, ducând la proporţii/ponderi sporite reflectate apoi în GA
 Clasificarea BN
I. Bariere netarifare care implică o limitare cantitativă directă a
importurilor

II. Bariere netarifare care implică limitarea indirectă a importurilor

prin mecanismul preţurilor

III. Bariere netarifare care decurg din formalităţile vamale şi

administrative privind importurile

IV. Bariere netarifare care decurg din participarea statului la

activităţile comerciale

V. Bariere netarifare care decurg din standardele aplicate produselor

importate şi celor indigene (obstacolele tehnice)
 I. Bariere netarifare care implică o limitare
cantitativă directă a importurilor
(Sau “restricţii cantitative la import”)

• Interdicţiile (prohibirile) la import

• Contingentele de import

• Licenţele de import

• Limitările “voluntare” la export (VER)

• Acordurile privind comercializarea ordonată a produselor

 Interdicţiile (prohibirile) la import
• Interziceri totale sau parţiale, pe o perioadă
determinată de timp, sau nelimitat/ nedeterminat a
importului anumitor produse sau grupe de produse

• Se folosesc cu precădere pentru:

– Punerea în aplicare a unor sancţiuni comerciale (în cadru
multilateral (OMC); sau unilateral)
– Alinierea la prevederile unor convenţii internaţionale
privind anumite categorii de produse
– Ameliorarea problemelor legate de balanţa de plăţi
– Prezervarea unor moduri de viaţă tradiţionale
– Ca răspuns la solicitările unor activişti pro mediu sau
drepturile omului (vezi dumpingul social şi ecologic)
 Contingentele de import
• Plafoane maxime (cantitative sau valorice) admise la
importul anumitor produse/grupe de produse pe o
perioadă determinată de timp (de regulă 1 an)

• Globale (fără repartiţie pe ţări de provenienţă) şi bilaterale

(cu indicarea ţării de provenienţă)

• Contingent de import versus contingent tarifar

– C de import e considerat barieră: importul, şi aşa restrictiv (de
ex. cu taxe vamale mari), este permis în volum limitat
– C tarifar e considerat facilitate: importul, uzual restricţionat,
este permis în condiţii mai favorabile (cu taxe mai mici sau 0) în
limitele unui anumit volum, le depăţirea căruia se revine la
regimul uzual.
 Licenţele de import
• Autorizaţii acordate firmelor de către autorităţi (prin camerele de
comerţ, de pildă) ce permit importul unui anumit produs/grupă de
produse, pe o perioadă rezonabilă de timp (în funcţie de natura
produsului şi distanţa geografică faţă de ţara de provenienţă)
• Automate (pt. produsele liberalizate la import; raţiuni statistice) vs.
ne-automate (pt. administrarea restricţiilor
cantitative/contingentelor de import)

• Globale (nu se precizează numaidecât ţările de provenienţă a

produselor importate) vs. individuale (se precizează obligatoriu ţara
de provenienţă a prod. imp.)
– Cele individuale pot fi de două feluri
• Deschise (se precizează numai ţara de provenienţă)
• Specifice (se precizează ţara de provenienţă + plafonul (fizic/valoric) maxim
admis la imp. din ţara respectivă)
 Limitările “voluntare” la export
• Înţelegeri “semi-oficiale” care intervin între anumite state sau autorităţi publice
din ţările importatoare şi autorităţi publice, firme sau grupuri de firme din ţara
exportatoare, prin care ţara exportatoare, la cererea (sau sub presiunea) ţării
importatoare se obligă să reducă volumul exportului unui produs/grupă de
produse până la un anumit nivel şi pe o anumită perioadă de timp

• Utilizate după anii ’50:

– Tipuri de produse: textile, oţel, elctronice, automobile
– State care le-au folosit: SUA, UE (ca importatori); Japonia, Korea (ca exportatori)
– Interzise în cadrul OMC o dată cu Runda Uruguay (cele noi; cele vechi de eliminat treptat)

• Ex. clasic: acordul SUA – Japonia, vizând comerţul cu automobile, din 1981 care
prevedea limitarea exporturilor japoneze de automobile la 1,68 milioane bucăţi
anual în perioada ‘81-’83 şi la 1,85 milioane bucăţi în perioada ‘84-’85

• Caracteristici:
– Gestionate de ţara exportatoare
– Sunt considerate mai puţin eficiente în limitarea importurilor decât contingentele (reticenţa
exportatorilor; concentrarea pe sortimente de calitate; caracter neconstrângător pentru terţi
ce pot profita)
– Au caracter “paralegal” (zona “gri” a protecţionismului netarifar)
Aranjamentele privind comercializarea
ordonată a produselor
• Înţelegeri multilaterale (de regulă) care vizează limitarea negociată şi
controlată a comerţului internaţional cu anumite produse /grupe de
produse
– “planificare centralizată” a comerţului internaţoinal

• Ex. clasic: “Acordul Multifibre” (1974-1994), domeniul comerţului cu

textile şi confecţii; înlocuit de “Acordul pentru Textile şi Confecţii” (ATC) din
cadrul OMC (formă tranzitorie menită a se adapta total regimului normal
în 2005)

• Accentuat discriminatorii; gestionate de ţările exportatoare; presupun un

complicat sistem bazat pe principiul salvgardării; firmele exportatoare
ajung să se cartelizeze

• Thomas Grennes, The Collision Course On Textile Quotas

(http://www.cato.org/pubs/pas/pa-140.html )
 II. Bariere netarifare care implică limitarea
indirectă a importurilor prin mecanismul
preţurilor
• Prelevările variabile la import (taxele de prelevare)

• Preţurile minime şi maxime la import

• Impozitele directe şi alte taxe cu caracter fiscal

(barierele paratarifare)

• Măsurile de retorsiune

• Depozitele valutare prealabile la import

 II. Bariere netarifare care implică limitarea indirectă a
importurilor prin mecanismul preţurilor – cont.
• Prelevările variabile la import
– Practicate în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC) din Uniunea Europeană
– Taxe suplimentare peste cele obişnuite (conşinute în tariful vamal comun al
UE), menite să compenseze diferenţa dintre preţul comunitar (mai mare) şi cel
mondial (mai mic); de aici apare şi caracterul variabil (de ex. dacă preţul
mondial scade, aceste taxe vor creşte)

• Preţurile maxime şi minime la import

– Preţurile maxime:
• Folosite pentru a contracara strategia de tip monopolist a exportatorilor cu un
semnificativ avantaj competitiv
• Împotriva suprafacturării (cu scopul scoaterii valutei din ţară sau repatrierii profiturilor
prin tranzacţii intra CTN)
– Preţurile minime:
• Folosite când preţurile interne sunt semnificativ mai mari decât cele de pe piaţa
internaţionale
• Folosite de ex. de SUA şi CEE/UE la produse precum cele agricole, siderurgice sau
circuitele integrate
 II. Bariere netarifare care implică limitarea indirectă a
importurilor prin mecanismul preţurilor – cont.
• Impozitele directe şi alte taxe cu caracter fiscal (barierele paratarifare)
– TVA; taxa în cascadă (se aplică la întreaga valoare, nu numai la cea adăugată); accizele (tutun,
ţigări, produse pretroliere, etc.); taxele “oculte” (vizează echipamente, mijloace de transport,
bunuri de capital); taxe portuare; taxe statistice; taxe sanitare; taxe consulare etc.
– Aspectul de bariere netarifare derivă nu atât din nivelurile acestor taxe, cât din cumul, ordine
de prelevare, discreţionarism în prelevare (implicit în instituirea şi eliminarea lor)

• Măsurile de retorsiune
– Măsuri antidumping
– Măsuri compensatorii
• Dubla natură: tarifară şi netarifară (ancheta de determinare a practicii de dumping sau subvenţionare
conţine elemente puternice de barieră netarifară)
• Ex: pt. antidumping vezi Brink Lindsey, The US Antidumping Law: Rhetoric vs. Reality,
http://www.freetrade.org/pubs/pas/tpa-007.pdf

• Depozitele valutare prealabile la import

– Obligaţia de a depune, înainte de derularea importului (chiar cu câteva luni), în contul
organelor vamale o anumită cotă-parte (chiar până la 50%) din valoarea probabilă a viitorului
import, în valuta de import; fără dobândă, sau cu dobândă modică (reprezintă o finanţare a
statului);
– Pot condiţiona acordarea licenţei de import
 III. Bariere netarifare care decurg din
formalităţile vamale şi administrative
privind importurile
• Evaluarea vamală

• Documentele şi formalităţile suplimentare

cerute la import
 Evaluarea vamală
• Primele prevederi: art. VII al GATT + Acordul privind aplicarea art.
VII GATT, negociat la Runda Tokio (“Acordul privind evaluarea
vamală”)

• Cinci metode de determinare a valorii în vamă (ordinea contează):

– Preţul de tranzacţionare (din factura comercială)
– Pr. mărfurilor identice
– Pr. mărfurilor similare
– Valoarea calculată
– Valoarea dedusă

• Probleme:
– Se operează cu teoria “preţului corect”
– Idem teoria valorii adăugate
 IV. Bariere netarifare care decurg din
participarea statului la activităţile
• Subvenţiile
comerciale
• Achiziţiile guvernamentale
• Comerţul de stat, monopolul statului şi franşizele exclusive
• Monopolul de stat asupra importului anumitor produse
• Politici guvernamentale industriale şi măsuri de dezvoltare
regională
• Finanţări pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare şi alte
politici tehnologice
• Sistemul naţional de impozitare şi asigurări sociale
• Politici macroeconomice
• Politici în domeniul concurenţei
• Politici privitoare la investiţiile străine
 V. Bariere netarifare care decurg din
standardele aplicate produselor
importate şi celor indigene (obstacole
tehnice)
• Sistemele de evaluare a standardelor şi
conformităţii

• Normele tehnice şi standardele industriale

• Norme sanitare şi fito-sanitare