Baciu Iulia Alexandra Master AP

Capitolul 7 Cheltuielile Publice

Sectorul public include toate unitatiile institutionale altele decat producatorii de pe piata a caror
productie este destinata consumului individual sau colectiv,acestea fiind finantate prin platile
obligatorii.
Sectorul public se imparte in 4 sub sectoare:

● Administratia centrala
● Administratia regionala
● Administratia locala
● Fondurile de asistenta sociala

Administrația centrală Include toate serviciile administrative ale statului şi ale celorlalte
organe centrale a căror componenţă se extinde în mod normal peste tot teritoriul economic, cu
excepţia administrării fondurilor de asigurări sociale. În acest sub-sector mai sunt incluse şi
instituţiile non-profit ce sunt controlate şi finanţate în principal de către guvernul central şi a
căror competentă se extinde asupra întregului teritoriu economic.

Administrația regională Este formată din administraţii care sunt unităţi instituţionale separate
care exercită unele din funcţiile guvernului la un nivel mai scăzut fată de administraţia centrală şi
mai înalt faţă de unităţile instituţionale existente la nivel local
Administrația locală Administraţia locală cuprinde acele tipuri de administraţii publice a
căror competenţă se extinde doar la nivel local, în afară de agenţiile locale de fonduri de
asigurări sociale. Aici mai sunt incluse acele instituţii non-profit ce sunt controlate şi finanţate, în
principal, de către administraţiile locale

Fondurile de asigurări sociale includ toate instituţiile centrale, regionale, locale a căror activitate
principală este de a oferi beneficii sociale şi care îndeplinesc fiecare următoarele două criterii:
a) prin lege sau regulament anumite grupuri ale populaţiei sunt obligate să participe la
sistem
Baciu Iulia Alexandra Master AP

b) guvernul central este responsabil de managementul instituţiilor în ceea ce priveşte

soluţionarea sau aprobarea contribuţiilor şi beneficiilor independente de rolul lor, ca
supraveghetor.

Analiza datelor referitoare la cheltuieli s-a realizat luând în calcul clasificarea cheltuielilor
funcţiile guvernului după cum urmează:
• servicii publice generale
• apărare
• ordine şi siguranţă publică
• afaceri economice
• protecţia mediului
• confortul locuinţelor şi comunităţii
• sănătate
• recreere
• cultură si religie
• educaţie
• protecţie socială.

Cheltuielile publice din prisma echilibrului bugetar

În general, se consideră că echilibrul bugetar corespunde funcţionării echilibrate a economiei
naţionale. În concepţia clasică, echilibrul bugetar era considerat regula de aur a gestiunii
financiare publice; echilibrul bugetar constituia un criteriu de bună gestiune economică

Concepţia keynesistă a stat la baza formulării politicilor bugetare şi financiare moderne conform
cărora politica financiară a unui guvern trebuie judecată nu după rezultatul execuţiei bugetare ci
după efectele economice obţinute.

Deficitul bugetar ar avea un efect de relansare asupra activităţii economice cu un rol pozitiv ce
presupune luarea în considerare a unor restricţionări. Deficitele nu sunt binevenite oricând, iar
succesiunea lor nu trebuie tolerată la nesfârşit.
Baciu Iulia Alexandra Master AP

Concepţiile neoliberale, revin cu ideea de a critica deficitele bugetare persistente considerând că

acestea nu au scopul de a regulariza activitatea economică, aşa cum prevedeau concepţiile
keynesiste, ci au de fapt, tendinţa de a perturba mersul economiei, constituind surse de inflaţie,
de îndatorare publică, în toate ţările.
Despre echilibrul şi deficitul bugetar se spune că: ”Deficitul bugetar devine astfel un lucru
obişnuit, o caracteristică a finanţelor publice moderne, iar echilibrul bugetar nu mai este de multă
vreme considerat ca o expresie a stării de sănătate a economiei şi finanţelor publice şi o premisă
a echilibrului general economic”(Tulai, 2003, p.165) .

Ce mai negativă opţiune de acoperire a deficitelor bugetare o reprezintă emisiunea monetară fără
acoperire datorită în principal efectelor sale nefaste pe termen mediu şi lung. Acesta duce în
primul rând la creşterea inflaţiei care la rândul ei antrenează o sporire a resurselor fiscale,
crescând astfel încasările din impozitele pe venit şi din cele pe consum în special TVA şi accize.

Se consideră că instituţiile publice produc bunuri publice pe care le distribuie în mod gratuit sau
contra unei plăţi care nu totdeauna constituie echivalentul serviciului prestat, şi al cărui consum
este, de regulă, neconcurenţial. Finanţarea acestor bunuri şi servicii publice se face prin resurse
de la bugetul de stat în funcţie de priorităţile stabilite la nivel politic cu concursul şi implicarea
tuturor factorilor de decizie.
Volumul resurselor de care statul are nevoie, este dat de cuantumul cheltuielilor publice aferente
perioadei de programare bugetară. Volumul acestor resurse depinde nu numai de gradul de
dezvoltare economică al ţării, ci şi de deciziile privind modul de finanţare a diverselor cheltuieli.
Autorităţile pot decide să opteze pentru resurse interne, sau pot apela la resurse externe

Bibliografie
1. Curs “Economie și finanțe publice” , Dan Lazăr
2. https://conspecte.com/Finante-Publice/sistemul-cheltuielilor-publice.html?
fbclid=IwAR0GlfWSTtWxtoRhN25KiCWASn7IJqQ4lWIUwVTu40tNI_P_5E5alPrt6kw