EMBRIOLOGIE

CURS I

ETAPELE DEZVOLTARII ORGANISMULUI UMAN:

I.Perioada preembrionara: Gametogeneza
(Spermatogeneza, si ovogeneza)
II.Perioada prenatala: fecundatia, migratia si
segmentatia nidatia (implantarea), blastulatia,
gastrulatia, organogeneza
III.Perioada fetala
Embriologia este o ramura a biologiei care se ocupa cu
formarea si dezvoltarea organismelor vii, incepand cu
constitruirea celulelor germinala primordiale si pana la
formarea unui produs viabil, care, dupa expulzarea sa din
organismul matern, se poate dezvolta prin propriile sale
mijloace

Embrion = ceea ce se dezvolta in interior;

Logos = stiinta
 I. GAMETOGENEZA

 este procesul în urma căruia se formează, celule haploide înalt

diferenţiate denumite gameţi(celule sexuale) capabile de
procreaţie. Gameţii (spermatozoidul la mascul şi ovocitul de
ordinul II la femeie) produşi în organe specializate
morfofuncţional, se formează prin procese de diviziune
indirectă (meioză), citodiferenţiere şi maturare.
 Structurile adaptate acestei funcţii sunt: foliculul ovarian
(pentru ovocitul de ordinul II) şi tubul seminifer contort
(pentru spermatozoid). Gameţii sunt celule haploide ce
conţin 23 cromozomi (N cromozomi) din care 22 autozomi şi
un cromozom sexual X sau Y, spre deosebire de celulele
somatice care au garnitură diploidă ce conţin 46 cromozomi
(2N) din care 44 autozomi şi 2 cromozomi sexuali (X sau Y).
Pentru înţelegerea procesului de gametogeneză
sunt necesare precizarea anumitor noţiuni:

I. MITOZA
 Meioza (mitoza reductionala),este modul de inmultire a celulelor
sexuale, prin care informatia se transmite de la un organism la altul
in succesiunea generatiilor. Ea consta din doua diviziuni succesive, in
final rezultand patru celule, fiecare avand numarul de cromozomi
redus la jumatate, fata de nucleul celulei intrata in diviziune. Prin
urmare, celulele sexuale mature, apte pentru fecundatie, numite
gameti, au numarul de cromozomi redus la jumatate sau haploid
fata de garnitura cromozomiala normala, diploida.
 Mitoza ecvationala este modul de inmultire al celulelor somatice cu
garnitura cromozomiala diploida, rezultand celule noi identice intre
ele si cu celula initiala din care au provenit
 II. Cromozomul

In nucleu oricarei celule se gasesc structurile responsabile de

pastrarea si transmiterea patrimoniului ereditar la urmasi.
Aceste structuri sunt reprezentate de acizii nucleici (AND si
ARN). O portiune (un segment) din macromolecula de AND
care contine informatia genetica necesara sintezei unei
catene polipeptidice sau unei alte biomolecule, se numeste
gena.
Genele sunt localizate in cromozomi. La eucariote,
cromozomii au o arhitectura moleculara foarte complexa,
fiind alcatuiti din 13-15% AND, 12-13% ARN, 68-72% proteine,
mici cantitati de lipide, Mg si Ca . Acest complex biochimic
de substante la care se adauga o serie de enzime, reprezinta
de fapt cromatina prin urmare cromozomii sunt alcatuiti din
cromatina.
 III.Ploidia şi numărul " N "
Ploidia se referă la numărul de cromozomi într-o celulă,
iar numărul " N " la cantitatea de ADN din celulă. Astfel
celulele somatice normale şi celulele germinale
primordiale conţin 46 cromozomi şi o cantitate 2N de
ADN. Cromozomii se găsesc în 23 perechi omologi, un
membru (omolog) din fiecare pereche este de origine
maternă şi alta de origine paternă. Termenul diploid este
clasic utilizat pentru o celulă ce conţine 46 cromozomi.
Perechea de cromozomi de la 1-22 sunt autozomi (non-
sex), iar perechea de cromozomi 23 conţine
cromozomul sexual ( XX pentru femeie şi XY pentru
bărbat).
 GAMETOGENEZA
Gameţii conţin 23 cromozomi (22 autozomi şi un
cromozom sexual ) şi o cantitate 1 N de ADN.
Termenul de "haploid " este clasic utilizat ca referindu-
se la o celulă ce conţine 23 de cromozomi.
Gametul feminin conţine numai cromozomul X, iar
cel masculin fie cromozomul X sau Y, de aceea gametul
masculin este cel care determină sexul genetic al
individului.
Linia celulară care determină producerea de gameţi se
numeşte linie gametogenă. Se desfăşoară în organe
specializate denumite gonade. Dezvoltarea gonadelor se
realizează în trei stadii succesive :
geneza primordiului gonadic
primordiul gonadic în stadiu indiferent în care nu
există deosebiri morfologice între organele genitale ale
celor două sexe
diferenţierea primordiului gonadic cu constituirea
gonadelor caracteristice unui anumit sex.
 Momentul producerii diferenţierii gametice este
variabil în funcţie de sex.
La sexul masculin celulele germinale primordiale rămîn
în stare de repaus în intervalul 6 săptămîni-pubertate. La
pubertate, tubii seminiferi ajung la maturitate şi celulele
germinale primordiale se diferenţiază în spermatogonii iar
acestea urmează etapele spermatogenezei.
La sexul feminin celulele germinale primordiale suferă
câteva diviziuni suplimentare şi apoi se diferenţiază în
ovogonii, iar meioza debutează deja în luna a-5-a de
viaţă fetală. Până la pubertate, aceste celule intră într-o
perioadă de repaus, după care continuă ovocitogeneza.
Spermatogeneza începe la pubertate şi are o desfăşurare
permanentă la om. Spermatozoizii se produc în tubii
seminiferi contorţi prin diferenţierea şi maturarea
spermatogoniilor. Fazele succesive ale spermatogenezei
sunt vizibile în peretele tubilor seminiferi contorţi, din
exterior către lumenul tubilor şi durează 64 zile la om.
 Testiculul - gonadă masculină cu dublă funcţie secretorie:
gametogenetică şi hormonală, este un organ pereche
parenchimatos situat în scrot. Poziţia scrotală este o condiţie
indispensabilă desfăşurării normale a spermatogenezei, datorită
temperaturii cu 2-30 C mai scăzută decât în cavitatea abdominală. În
ectopia abdominală şi criptorhidia inghinală când testiculul lipseşte
din scrot, spermatogeneza este inhibată din cauza temperaturii mai
ridicate, aceasta fiind o cauză de sterilitate masculină.
Spermatogeneza include 4 etape evolutive:

etapa de diferenţiere şi proliferare(înmulţire),

etapa de creştere a spermatocitelor de tip B,
etapa diviziunilor de maturaţie (meioza)
etapa spermiogenezei
 Etapa de diferenţiere şi proliferare(înmulţire)
caracterizată prin tunelizarea cordoanelor medulare şi formarea
tubilor seminiferi contorţi alcătuiţi din celule germinale primordiale
(spermatogonii), dar şi celule epiteliale celomice din care se vor
diferenţia celule Sertoli.
 Celule germinale primordiale apar de la începutul dezvoltării
testiculului (săptămîna a-6-a), se găsesc adiacent membranei bazale
tubului seminifer contort format, au garnitură cromozomială
diploidă (46 cromozomi, 2N) şi se înmulţesc prin diviziuni mitotice
repetate, generând noi generaţii de spermatogonii.
Spermatogoniile de tip A sunt celule stem care se înmulţesc prin
diviziuni mitotice, jumătate din celulele fiice devin spermatogonii
de tip A, restul devin spermatogonii de tip B. Acestea sunt celule
mai diferenţiate care cresc numeric şi se vor diferenţia în
spermatocite primare.
2. Etapa de creştere a spermatocitelor de tip B, ce are loc în perioada pubertăţii,
conduce la formarea spermatocitelor primare, 46 cromozomi duplicaţi, 4N.

3.Etapa diviziunilor de maturaţie (meioza) caracterizată prin

reducerea la jumătate a numărului iniţial de cromozomi prin
meioză(reducţională) rezultând pentru fiecare spermatocit
primar câte două spermatocite secundare, care au fiecare câte
23 cromozomi duplicaţi 2N , respectiv 22 autozomi+X şi 22
autozomi + Y, urmează a doua diviziune de maturaţie, meioza
ecvaţională care duce la formarea pentru fiecare spermatocit de
ordinul II a câte două spermatide (23 cromozomi, 1 N)
4.Etapa spermiogenezei constă în transformarea spermatidei
într-un spermatozoid care pătrunde în lumenul tubului
seminifer contort. Se formează două tipuri de spermatozoizi: cu
cromozom X sau cu cromozom Y.
Spermatozoidul matur este o celulă cu volum redus.
Din punct de vedere morfologic este alcătuit din patru
părţi: cap, gât, piesă intermediară şi coadă. Capul de
formă ovoidală formează cea mai mare parte din
spermatozoid, prezintă anterior acrozomul ce conţine
enzime litice (10) ce prin acţiunea lor favorizează
traversarea învelişurilor ovocitului de ordinul II. Colul
(gâtul) este porţiunea îngustă care uneşte capul de
piesa intermediară. Coada produce motilitatea
spermiei şi ajută la deplasarea sa la locul fecundaţiei.
Mişcarea este helicoidală, determinată de proteine
contractile (tubulina), asemănătoare miozinei.
 Spermatogeneza 2

 Spermatozoizii maturi părăsesc celulele Sertoli, pe ale

căror prelungiri citoplasmatice s-au sprijinit şi care i-au
hrănit. Din lumenul tubilor seminiferi trec în rete testis,
conurile eferente, canalul epididimar, canalul deferent,
veziculele seminale, canalul ejaculator şi uretră. Sperma
este produsul de secreţie a glandelor genitale (testicul) şi
căilor genitale masculine, conţine celule sexuale masculine
mature şi lichid seminal. Examenul spermei se face în
vederea evaluării fertilităţii masculine, în special numărul
lor şi motilitatea. Timpul total de diferenţiere şi maturare
de la spermatogonie la spermatozoid este de 64 zile
 Ovocitogeneza
reprezintă un proces complex asemănător spermatogenezei dar cu desfăşurare diferită în
timp. Foliculii ovarieni sunt structuri complexe ce conţin gametul de tip feminin.

Ovocitogeneza debutează la embrionul de 11-12

săptămâni prin transformarea unora dintre ovogoniile
din preajma zonei medulare în ovocite. Procesul implică
iniţierea profazei meiozei şi este caracterizat de apariţia
unor mase de cromatină nucleară.
 Mecanismele care controlează proliferarea ovogoniilor
şi debutul meiozei adică transformarea ovogoniilor în
ovocite primare nu sunt precizate.
 Odată iniţiată meioza, ea progresează spontan până în
stadiul diploten al profazei fără să necesite alţi stimuli.
 Ovocitogeneza 2
 Structura în care se desfăşoară ovocitogeneza este foliculul ovarian.
Ovocitul şi celulele granuloase din jur sunt separate de stroma
înconjurătoare printr-o membrană bazală şi alcătuiesc împreună
foliculul primordial care constituie markerul morfologic al
diferenţierii ovarului fetal. Formarea foliculilor primordiali are rol
esenţial în blocarea evoluţiei meiozei din ovocite la stadiul diploten al
profazei. Meioza se reia mulţi ani mai tîrziu numai în foliculul care
ajunge la stadiul preovulator, foliculul dominant, sub influenţa pic-ului
preovulator de LH..
În dinamica ontogenetică şi funcţională a ovarului se găsesc stadii diferite
de diferenţiere a foliculului ovarian ce formează ciclul folicular format
din: folicul primordial, folicul primar, folicul secundar (cavitar) şi
folicul dominant, toţi au însă o caracterictică comună şi anume aceea că
conţin ovocite în diferite stadii de diferenţiere şi maturare, cu excepţia
celui dominant care şi-a finalizat prima diviziune de maturaţie.
 Ovocitogeneza 3

Foliculul dominant din punct de vedere structural este

format din următoarele elemente dispuse de la periferie :
1) teacă externă bogată în fibroblaşti;
 2) teacă internă cu funcţie secretorie endocrină;
3) membrana bazală;
4) stratul celulelor granuloase;
5) antrul cu lichidul folicular;
 6) ovocitul înconjurat de zona pellucida şi celule
granuloase ce formează corona radiata ataşate de
stratul granulos prin discul proliger.
 Ovocitogeneza 4
Sub raport funcţional în perioada de maturitate
neuroendocrină, ovarul eliberează ciclic ovocite de ordinul
II, apte de a fi fecundate şi secretă steroli sexuali.
Ambele activităţi, ciclul ovogenetic şi ciclul folicular
sunt legate de maturarea ovocitului, de dezvoltarea
foliculului capabil de a elibera ovocitul matur în urma
procesului de ovulaţie, formarea şi regresia corpului luteal.
Din acest motiv ovarul trebuie considerat ca un ţesut
heterogen ce se modifică ciclic şi conţine subunităţi cu
proprietăţi biologice diferite. În cursul unei perioade de
dominanţă, o singură unitate defineşte funcţia întregului
organ.
  
II. PERIOADA PRENATALA
1. FECUNDATIA
Fecundaţia este un proces complex prin care două celule
sexuale, gameţii, fuzionează pentru a forma un nou
organism cu garnitură cromozomială completă, înzestrat cu
potenţialităţi genetice provenite de la cei doi părinţi.
Durează 24 ore şi are loc în treimea laterală a trompei, la 10
ore după însămânţarea spermatozoidului.
 Gametul feminin, rezultat prin ovulaţie, trebuie fecundat în
cel mult 24 ore după care suferă procesul de apoptoză. Prin
procesul fecundării se împlinesc două activităţi distincte:
- sexualitatea, adică combinarea genelor derivate de la cei
doi părinţi;
- procreerea, adică formarea noului organism.
 Fecundaţia

Este interesant de remarcat cum organismul îşi

protejează gameţii proveniţi de la cei doi părinţi: cel de
tip feminin este înconjurat de zona pellucida şi corona
radiata, iar cel de tip masculin este "protejat" prin
numărul mare care ajunge în apropierea celui feminin,
câteva sute din cele 170-300 milioane introduse prin
procesul ejaculării. În urma acestui proces se formează
oul sau zigotul. Mecanismul intim, foarte complex, nu
este pe deplin elucidat în prezent.
 Fecundarea cuprinde mai multe etape:
a. capacitaţia - procesul de activare a spermiilor în vederea pătrunderii în ovocitul de
ordinul II.; este un proces care nu implică modificări morfologice

b. penetrarea zonei pellucida, strat acelular cu numeroase componente organice ce

aparţin matrixului extracelular . Penetrarea acestei structuri complexe se realizează
prin intermediul enzimelor din acrozom, în special hialuronidaza, cu modificarea
permeabilităţii zonei pellucida prin modificarea matrixului extracelular.

c. formarea pronucleilor masculin şi feminin

Pătrunderea spermiei în citoplasma ovocitului determină instantaneu activarea
acestuia care îşi terminaă cea de-a doua diviziune de maturaţie, formând ovulul matur
şi al doilea globul polar. Nucleul ovulului matur este numit pronucleu feminin. Coada
spermatozoidului degenerează, iar nucleul său este numit acum pronucleu masculin.
Pronucleul masculin se apropie de pronucleul feminin, amândoi ajungând ulterior în
poziţie centrală. La nivelul lor are acum loc replicarea ADN-ului. Contopirea celor doi
pronuclei se numeşte amfimixie. Între cei doi centrioli se formează fusul de diviziune
pe care se aşează cromozomii al căror număr a devenit diploid 46 cromozomi, 2N.

d. formarea oului sau zigotului este actul final al fecundaţiei

Fecundaţia odată realizată este urmată de procesele de embriogeneză
 Fecundaţia
Un spermatozoid – si numai unul – va reusi
sa patrunda in celula sexuala feminina.
Capul penetreaza in ovul, coada ramane la
exterior si se elimina.
 Din momentul in care aceasta penetrare a
avut loc, nici un alt spermatozoid nu va mai
putea penetra ovulul.
 2.MIGRATIA SI SEGMENTATIA
oul fecundat in 1/3 externa a trompei ajunge in uter  -
aceasta reprezinta migratia.
migratia dureaza 3-4 zile si este asigurata de miscarile
peristaltice ale trompei, miscarile cililor epiteliului
tubar si curentul serozitatii peritoneale catre cavitatea
uterina.
in aceasta perioada nutritia este asigurata de secretiile
tubare. Imediat dupa fecundatie oul se divide in doua
celule egale (blastomere), care apoi,    prin diviziune,
dau nastere la 4 celule si respectiv 8 celule egale.
Segmentatia
Din acest moment, care se produce a patra zi de la fecundatie, diviziunea devine
inegala: pe de o parte rezulta celule mici, clare (micromere),  care se divid mai
rapid, si celule mari, intunecate    (macromere) care se divid mai lent.
micromerele sunt dispuse la periferie si din ele se dezvolta
trofoblastul; macromerele sunt dispuse central si din ele se va
forma embrionul.
acest stadiu in care celulele formeaza o ingramadire sferica se
numeste morula.
apoi, datorita dezvoltarii rapide a trofoblastului, apare o cavitate
intre celulele lui si cele ale embrionului, cavitate care se umple
cu lichid.
macromerele se grupeaza la un pol al oului formand butonul
embrionar.
stadiul acesta poarta numele de blastocist si este stadiul in care
oul ajunge in cavitatea uterina.
 3. IMPLANTATIA (NIDATIA)

oul ajuns in cavitatea uterina penetreaza in mucoasa

uterina transformata secretor in a doua  jumatate a
ciclului menstrual.
fenomenul poarta numele de implantare sau nidatie.
Implantarea are loc datorita echipamentului enzimatic
proteolitic al trofoblastului si miscarilor sale.Mucoasa
uterina, pregatita secretor, reactioneaza prin
vasodilatatie.
 4. BLASTULATIA - sapt.a doua
in saptamana a 2-a, butonul embrionar se diferentiaza in
doua straturi:
endoblast, profund.
ectoblast, periferic.
intre butonul embrionar si trofoblast se afla mezenchimul
extraembrionar in care apare o  cavitate, celomul
extraembrionar, care inconjura butonul embrionar, cu
exceptia zonei unde se ataseaza la trofoblast, zona numita
si pedicul embrionar.
intre ectoblast si trofoblast apare o cavitate, care va forma
cavitatea amniotica
Blastulatia
 5. Gastrularea
la inceputul saptamanii a 3-a se produce gastrularea
cand intre endoblast si ectoblast se plaseaza si a treia
foita, mezoblastul, si embrionul devine tridermic.
discul embrionar se incurbeaza si se transforma in
tub, care este legat de anexele embrionare printr-un
pedicul din care va rezulta cordonul ombilical.
in portiunea caudala a embrionului apare un diverticul
endoblastic, alantoida.
GASTRULATIA
 6. Organogeneza
in saptamana a 4-a cavitatea amniotica creste,
inconjurand embrionul. Vezicula vitelina se imparte 
in doua parti: vezicula ombilicala si intestinul
primitiv,unite intre ele prin canalul vitelin.
alantoida inainteaza in pediculul embrionar impreuna
cu o prelungire mezenchimatoasa, din care vor proveni
vasele alantoidiene care se vor anastomoza cu reteaua
vasculara vilozitara formand astfel circulatia feto-
placentara.
 Organogeneza
intre saptamanile a 4-a si a 8-a, fiecare foita
embrionara incepe diferentierea proprie in tesuturi si
organe.
din ectoblast vor lua nastere tesutul nervos ; din
endoblast aparatul digestiv si  glandele sale anexe,
aparatul respirator, gonadele; din mezoblast scheletul,
muschii, tesutul conjunctiv, aparatul renal, aparatul
vascular si tractul genital
 Organogeneza

ectoblastul  – SNC

mezoblastul – schelet, tesut conjunctiv, musc., ap.

renal, circulator.

endoblastul – aparat digestiv, respirator,

sacul ovular – vizibil ecografic, miscari cardiace

(saptamana 6).
Organogeneza
de la 16 saptamani : fata umana, par, activitate musculara
spontana (MF).
organele complet formate pot fi bine individualizate ecografic
(Lungime - 112 mm; Greutate – 100 gr 16 saptamani).
.
 III. PERIOADA FETALA
in timpul lunii a II-a de evolutie, dezvoltarea  morfologica a
embrionului se definitiveaza.
perioada cuprinsa intre saptamanile a 4-a si a 8-a este perioada
embrionara in care se formeaza diferite organe (organogeneza) si
este caracterizata prin predominanta proceselor de diferentiere
tisulara.
perioada cuprinsa intre luna a IlI-a si nastere este perioada fetala,
in care predomina procesul de crestere.
oul constituit cuprinde fatul si anexele fetale reprezentate de:
placenta, membranele amniotice, lichidul amniotic si cordonul
ombilical.
   
FETUS LA 7 LUNI NOU NASCUT