RADAR-ul

RADAR – RAdio Detection And Ranging

RADAR-ul
Clasificare:
• După amplasare:
-fixe;
-mobile;
• După principiul constructiv:
-cu radiaţie continuă;
-cu impuls;
• După modul de realizare a detecţiei:
-radare primare:
* telemetre;
* altimetre;
-radare secundare:
* de răspuns activ;
* de recunoaştere;
RADAR-ul
Datele privind poziţia în spaţiu a obiectelor pe care le descoperă radarele
sunt relative la poziţia acestora. Aceste date sunt:
-azimutul: unghiul format între nordul geografic şi direcţia pe care se află
obiectul respectiv;
-distanţa pană la obiect (distanţa inclinată);

EXEMPLE:

Poziţia ţintei A faţă de radar:

-azimut: 25°;
-distanţă: 35km.

Poziţia ţintei B faţă de radar:

azimut: 160°;
-distanţă: 28km.
RADAR-ul
Radare fixe - radare mobile

Radarele fixe: sunt amplasate pe sol, intr-o poziţie

cu coordonate geografice strict determinate. Faţă
de aceste coordonate, radarul va stabili poziţia
obiectelor din raza sa de acţiune.
 RADAR-ul
Radare fixe - radare mobile

Radarele mobile sunt montate pe nave maritime, aeronave etc. şi pot determina
poziţia obiectelor în coordonate absolute (faţă de obiectele fixe din teren) dacă în
ecuaţia de determinare se introduc şi funcţiile ce definesc deplasarea în spaţiu a
vehiculului purtător al radarului.
 RADAR-ul
Ce este efectul Doppler ?

Exemplu: un vehicul trece pe

lîngă noi cu sirena pornită. În
timp ce se apropie, percepem
sunetul ca fiind din ce în ce
mai ascuţit (Observatorul 1).
În timp ce se îndepărtează
(Observatorul 2), tonalitatea
scade.

Ce se întîmplă ?
Sunetul reprezintă o vibraţie, o oscilaţie generată de sirenă. În timpul
cât o oscilaţie parcurge spaţiul, vehiculul se apropie astfel încât următoarea
oscilaţie va sosi mai repede cu un timp dat de viteza de deplasare a trenului.
Efectul sesizat este modificarea tonalităţii. În termeni fizici se vorbeşte de
modificare de fază.
 RADAR-ul
Emisie continuă – emisie în impuls

ATUNCI…
Radare cu emisie continuă: prezentau o aparatură de emisie care funcţiona continuu,
radiind în spaţiu pe o antenă şi cu o altă antenă recepţionau permanent ecourile
sosite. Radarul primar cu emisie continuă compara semnalele recepţionate din două
ture de antenă consecutive.

Principiul electronic poartă denumirea de efect Doppler şi reprezintă în fapt o

decalare în fază a semnalului la întîlnirea unui obstacol. Decalarea aceasta în fază
se traduce printr-o distorsionare a semnalului. Nu se putea determina distanţa pentru
că un avion mare dispus la o distanţă mare poate produce acelaşi defazaj ca şi un
avion mic aflat în apropiere.

Stabilirea poziţiei: Semnalele provenite de la obiecte fixe din teren vor veni cu
aceeaşi fază, iar pentru obiecte mobile faza va diferi. Se extrag şi se afişează
numai aceste semnale.
student DRAGU DANIEL, A.I.A. An IV
 RADAR-ul
Emisie continuă – emisie în impuls

ACUM…

2.Radare cu emisie în impuls: emisia funcţionează pentru un timp foarte scurt,

generându-se aşa-zisul impuls de sondaj sau de interogare. Astfel se pot realiza puteri
de emisie mult mai mari, ceea ce duce implicit la creşterea razei de acţiune. Perioada de
timp dintre două impulsuri de emisie este folosită pentru recepţia semnalelor sosite ca
răspuns de la ţinte.

Stabilirea poziţiei obiectelor se face masurând azimutul antenei şi distanţele dintre

impulsul de emisie şi replicile primite.
 RADAR-ul
Radar primar - radar secundar

1 - Radare primare - construite pe principiul radiolocaţiei pasive:

Se compun dintr-un emiţător şi un receptor pe aceeaşi frecvenţă. Semnalul emis este

reflectat de obiectele pe care le întîlneşte, iar semnalul ecou este receptat şi afişat pe
un indicator.

• R este distanţa dintre staţia radar şi aeronavă (obiect);

• c este viteza de propagare a undelor electromagnetice;

-pentru aparatura radar un kilometru reprezintă de fapt o întîrziere a semnalului cu

6.6 microsecunde! (1 ms = 0,000001 sec)
RADAR-ul
Radar primar - radar secundar

O schemă bloc foarte simplificată a unui radar primar este următoarea :

Imagine generată de un radar primar

 RADAR-ul
Radar primar - radar secundar

2 - Radare secundare - construite pe principiul radiolocaţiei active

Semnalul emis de la sol (semnal de interogare codificat după o anume regulă ) este
recepţionat de o aparatură de la bordul avionului (transponderul), care la rândul ei va emite
un alt semnal codificat (de răspuns), furnizând o serie de informaţii necesare procesului de
dirijare.

In funcţie de tipul semnalului emis

de aparatura de pe avion se disting:

-aparatură “de răspuns activ” (dacă

semnalul emis de avion este identic
cu cel emis de la sol) şi este destinată
măririi distanţei de descoperire a
aparaturii radar.
- aparatură “de recunoaştere” (dacă
semnalul emis de avion prezintă alte
caracteristici decât cel emis de la sol şi
care, pentru a putea fi afişat necesită o
decodificare.
 RADAR-ul
Alte destinaţii ale radarelor:

Radare de cercetare globală

Pot fi dispuse în spaţiu, la bordul unor
sateliţi geostaţionari sau la sol. Sunt
radare destinate pentru a oferi informaţii
sistemelor de apărare strategică. Raza
pe care o acoperă este de ordinul miilor
de kilometri. Specificul radarelor de
cercetare globală dispuse la sol este
acela că pentru a mări raza de acţiune
folosesc principiul reflexie troposferice
a undelor electromagnetice emise.

Radarele de cercetare îndepărtată Au aceleaşi destinaţii ca şi radarele de cercetare globală,

dar raza lor de acţiune este de ordinul sutelor de kilometri până la mii de kilometri.
Radarele de cercetare şi dirijare Sunt destinate pentru supravegherea spaţiului aerian şi a
respectării regimului de zbor stabilit (în cadrul sistemului naţional de apărare) sau pentru
controlul şi dirijarea traficului aerian ( în cadrul sistemului nostru). Raza de acţiune este de
ordinul sutelor de kilometri (de regulă 200-400 km).
 RADAR-ul
Alte destinaţii ale radarelor:

Radarele meteorologice:
Au raza de acţiune aproximativ egală cu a
radarelor de cercetare şi dirijare şi sunt destinate
pentru observarea evoluţiei formaţiunilor noroase.
Sunt radare primare de mică precizie.

Radarele de precizie:
Au raza de acţiune de până la 100 km, dar au precizii deosebite (mergînd până la
±5m). Sunt destinate pentru aducerea la aterizare a avioanelor (sau ca o aplicaţie
militară - pentru autodirijarea rachetelor cu încărcături explozive).
 RADAR-ul
Principalii parametri ai radarului

Principalii parametri ai unui radar şi care interesează din punctul de vedere al controlului de
trafic aerian sunt următorii :

•frecvenţa purtătoare a impulsurilor de

sondaj (Fp) ;
•frecvenţa de repetiţie a impulsurilor
de sondaj (Tr) ;
•puterea în impuls (Pi), respectiv
puterea medie a emisiei;

•forma şi parametrii caracteristicii de

directivitate a antenei ;

•capacitatea de separare ;

•viteza de rotire a antenei.

 RADAR-ul
Principalii parametri ai radarului

Lipsa reflexiei: (lipsa unei unde reflectate care să poată fi

captată de către radar): este un fenomen caracteristic
corpurilor fără porţiuni rotunjite.

arhitectură numai cu unghiuri şi suprafeţe plane +

strat absorbant de microunde
__________________________________________
tehnologie stealth
Explicaţie:
…posibilitatea ca o undă reflectată de către
suprafeţele plane ale avionului să ajungă
înapoi la radar este foarte mică.

Lockheed F-117A
 RADAR-ul
Principalii parametri ai radarului 
-tehnologia stealth este “invizibilă” pentru radar...
 RADAR-ul
Frecvenţa purtătoare a impulsului de sondaj. Benzi de frecvenţă.
BANDA SPECIFICĂ Pentru ca impulsurile de sondaj să se
DENUMIRE ORDINUL DE
PENTRU RADAR transmită prin spaţiu, păstrându-se o
A MĂRIME
formă foarte bine definită a acestora,
HF 3-30 MHz este necesar ca acestea să fie modulate
VHF 30-300 MHz 138-144 MHz cu o altă frecvenţă, cu mult mai mare,
UHF 300-1000 MHz 420-450 Mhz care este frecvenţa putătoare. Această
890-942 MHz frecvenţă este dată de un oscilator din
compunerea radarului.
L 1000-2000 Mhz 1.215-1.400 MHz

S 2000-4000 MHz 2.300-2.500 Mhz

2.700-3.700 MHz
C 4000-8000 MHz 5.250-5.925 MHz

X 8000-12000 8.500-10.680 MHz

MHz
Ku 12.0-18 GHz 13.4-14.0 Ghz
15.7-17.7 GHz
K 18-27 GHz 24.05-24.25 GHz
Ka 27-40 GHz
33.4-36 GHz

mm 40-300 GHz
 RADAR-ul
Utilizări ale benzilor de frecvenţe de către diferitele tipuri de radar
BANDA HF Observare globală sau cercetare îndepărtată. Practic nu există o reglementare
internaţională a utilizării acestor frecvenţe. Singura cerinţă impusă este ca frecvenţa să fie
în afara benzii de medie frecvenţă a radiodifuziunii (520-1.600 Khz).
BENZILE VHF şi UHF cercetare îndepărtată. În documentele internaţionale de alocare a
frecvenţelor banda UHF se întinde până la 3000 Mhz. Pentru radar limita care se consideră
este frecvenţa de 1.000 Mhz. Practic benzile L şi S se consideră ca făcând parte din zona
superioară a benzii UHF.
BANDA L cercetare îndepărtată. Prezintă ca un major dezavantaj faptul că este puternică
influenţa condiţiilor meteo (nori, ploaie, ninsoare).
BANDA S supraveghere în zona apropiată sau dirijare pe rută de medie precizie. Influenţa
de condiţiile meteo se simte într-o măsură mai mică.
BENZILE C şi X supraveghere în zona apropiată sau dirijare pe rută de mare precizie.

BENZILE Ku şi Ka dirijare de precizie în zona apropiată. Utilizată mai ales în aplicaţiile

unde este impusă o dimensiune minimă a antenei sau pentru radilocatoare de bord.

BANDA mm radiolocatoare de bord. Este banda de frecvenţe care doar în ultimii ani a
început să fie experimentată, dar până în prezent nu există aplicaţii practice
Banda special alocată pentru radionavigaţia aeriană este cuprinsă între
960-1.215 Mhz şi mai este uneori intitulată banda Lx.
 RADAR-ul
Forma şi parametrii caracteristicii de directivitate

Antenele sunt destinate pentru dirijarea în spaţiu a semnalului emis şi recepţia selectivă a
semnalelor- ecou.
Forma globală a zonei din spaţiu în care emite şi din care poate recepţiona o antenă,
poartă denumirea de caracteristică de directivitate
În cazul unui singur element, denumit dipol, caracteristica de directivitate
este simetrică în plan orizontal şi vertical, având forma unei picături de a
pă, iar în secţiune cea din figura 1. Principalul dezavantaj este
bidirecţionalitatea . Fig.1

Dacă montăm un element reflector ca în figura 2. rezultă antena cu doi

elemenţi, cu o directivitate mai bună, dar care va prezenta mai mulţi lobi
secundari în zona apropiată. Dar această antenă este directivă, prezintă o
“faţă”, respectiv o direcţie principală a caracteristicii de directivitate.
Totodată caracteristica de directivitate se lăţeşte în plan vertical, astfel încât
Fig.2
nu mai este indiferentă poziţionarea orizontală sau verticală.

Dacă se pliază spre înainte cele două elemente, ca în figura 3, se

obţine o îngustare mai accentuată a caracteristicii. Scopul final este
obţinerea unei caracteristici cât mai înguste în plan orizontal (pentru a
se putea determina cu cât mai mare precizie azimutul) şi cât mai late în
plan vertical (pentru a se acoperi o zonă cât mai mare în înălţime). Fig.3
 RADAR-ul
Capacitatea de separare
Capacitatea de separare reprezintă capabilitatea pe care o are aparatura de a afişa
separat două avioane care sunt foarte apropiate.
1. Capacitatea de separare în azimut:

Da  2R sin
2
unde  este lăţimea caracteristicii la nivel 0,707 ;
D este distanţa relativă între cele două avioane ;
R este distanţa de la radar până la cele două avioane.

2. Capacitatea de separare în distanţă:

c tP
Dd =
unde
2
c este viteza de propagare a undelor electromagnetice
(respectiv viteza
luminii) ;
tp este durata unui impuls de sondaj.
Sunetul. Viteza sunetului.
Ce este numărul MACH?

1 Mach = 1 x viteza sunetului = 340 m/s = 1224 Km/h

(în condiţii de atmosferă standard: p=1013mb, t=15°C)